Refuz emitere decizie de restituire

Sentinţă civilă 1352 din 21.07.2010


Prin sentinta civila nr. 1352 din 21.07.2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 2428/108/2010, a fost admisa actiunea formulata si precizata de reclamanta, a fost obligata pârâta sa emita decizie de restituire a sumelor platite de reclamanta cu titlu de contributie la Fondul National Unic de asigurari sociale de sanatate, aferente perioadei 01.01.2004-21.07.2005, pentru veniturile realizate, în aceasta perioada, din cedarea folosintei bunurilor si sa restituie reclamantei 1.419 lei reprezentând sumele platite cu titlul sus mentionat.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, refuzul pârâtei în a emite decizia de restituire a sumelor platite cu titlu de contributie la Fondul Unic de asigurari de sanatate aferente perioadei 01.01.2004-21.07.2005 si respectiv de a restitui efectiv sumele în discutie, este nejustificat deoarece din analizarea legislatiei aplicabila în materia contributiei la asigurarile de sanatate pentru veniturile obtinute din cedarea folosintei bunurilor începând cu anul 2004 rezulta indeniabil ca la data de 01.01.2004 erau aplicabile prevederile O.U.G. nr.150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, iar conform dispozitiilor exprese si neechivoce ale art.6 alin.1 lit.e din acest act normativ urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei: lit.e pensionarii de asigurari sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. si alte categorii de pensionari.

Începând cu data de 21.07.2005 a intrat în vigoare O.U.G. nr.107/2005 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.150/2002 la care s-a facut referire mai înainte, iar prin actul normativ modificator s-a modificat si art.6 alin.1 din actul normativ modificat, iar în conformitate cu aceasta modificare s-a stabilit de catre legiuitor ca pensionarii beneficiau începând cu 21.07.2005 de asigurare medicala fara plata contributiei numai pentru veniturile din pensii.

Ulterior este stiut ca în urma intrarii în vigoare la 28.04.2006 a Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, pensionarii datorau contributia potrivit prevederilor art.257 alin.2 lit.e, iar prin O.U.G. nr.93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006, act normativ care a intrat în vigoare la 30.06.2008, pensionarii ale caror venituri din pensii nu depasesc limita supusa impozitului pe venit, respectiv 1.000 lei/lunar numai datoreaza contributia pentru veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor în conformitate cu art.257 alin.2 lit.f din Legea nr.95/2006 în forma modificata si completata prin actul normativ mai înainte enuntat.

Prin urmare just a concluzionat reclamanta, atât în procedura prealabila care a fost realizata în conditiile legii, cât si prin actiunea sa introductiva, ca pentru perioada 01.01.2004-21.07.2005, adica pentru perioada de timp începând cu momentul în care era în vigoare O.U.G. nr.150/2002 si pâna la momentul la care acest act normativ a fost modificat si completat prin O.U.G.nr.107/2005, pensionarii de asigurari sociale beneficiau de asigurarile de sanatate fara plata contributiei atât pentru veniturile realizate din pensii cât si pentru veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor, conform art.6 alin.1 lit.e coroborat cu art.51 alin.1 din O.U.G. nr.150/2002.

Concluzia corect exprimata de catre reclamanta si pe care si-a însusit-o si instanta de judecata potrivit considerentelor hotarârii de fata este rezultatul nu numai a unei interpretari gramaticale a dispozitiilor legale în materie, enuntate deja, dar si al unei interpretari sistematice a textelor în discutie, care trebuie raportate unele la celelalte, împrejurare ignorata de catre pârâta, respectiv a unei interpretari teleologice, ce are în vedere scopul urmarit de catre legiuitor cu prilejul edictarii normelor juridice de care în mod corect s-a prevalat reclamanta în demersul sau judiciar.

De altfel nu este lipsit de relevanta faptul ca aceasta interpretare este însusita si de catre Institutia Avocatului Poporului, potrivit adresei depusa la dosarul cauzei, asa încât singura concluzie judicioasa care se impune în cauza este aceea ca, în contextul dat, apararile în fond ale pârâtei sunt neîntemeiate si în consecinta vor fi înlaturate de catre instanta.