Lipsa unor menţiuni din procesul-verbal întocmit de comisia de propuneri pentru liberarea condiţionată din penitenciar.

Decizie 220 din 01.04.2009


Pe rol fiind judecarea recursului formulat de condamnatul P. G., aflat în Penitenciarul Ploieşti, împotriva sentinţei penale nr.408/03.03.2009, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, prin care în baza art. 450c.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de condamnat, împotriva procesului verbal nr.87/23.02.2009 al Comisiei de Propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Ploieşti.

S-a fixat termen de reiterare la data de 27.04.2009.

În baza art.192 alin.2 c.p.p. a fost obligat condamnatul la 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurentul condamnat P.G, în stare de deţinere, asistat de avocat Popină Cristian, potrivit împuternicirii avocaţiale aflată la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocat Popină Cristian, cu permisiunea instanţei a luat legătura cu recurentul petent, după care învederează instanţei că îşi menţine recursul formulat.

Reprezentantul Ministerului Public si avocat Popină Cristian, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauza.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului, consideră cercetarea judecătorească încheiata si acorda cuvântul in dezbateri.

Avocat Popină Cristian, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinţei penale a Judecătoriei Ploieşti, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare condiţionată formulată de condamnat.

Critică sentinţa penală atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât inculpatul întruneşte condiţiile prev. de lege, respectiv de art.59 c.p.

Acesta aflându-se în perioada de amânare de către comisie, a solicitat să participe la diferite activităţi, însă răspunsul a fost negativ.

Potrivit raportului întocmit de penitenciar inculpatul, în perioada amânării de către comisie, nu a primit nici o sancţiune, a avut o atitudine corespunzătoare cu celelalte persoane private de libertate, a menţinut legătura cu familia şi se reţine doar că nu a făcut eforturi susţinute pentru reintegrare socială.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate şi stabilirea unui termen de reiterare mai scurt, având în vedere că a îndeplinit fracţia cerută de lege, a avut un comportament corespunzător, a menţinut relaţiile cu familia, şi nu a avut posibilitatea de a participa la diferite programe şi diferite activităţi educative.  În subsidiar solicită admiterea cererii de liberare condiţionată formulată de condamnat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat , menţinerea ca legala si temeinica a hotărârii pronunţata de prima instanţa care în mod judicios a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de lege pentru a dispune punerea în libertate condiţionată a condamnatului, având în vedere că acesta nu a făcut eforturi susţinute de reintegrare socială.

Recurentul condamnat P. G, având ultimul cuvânt, arată că a formulat cerere pentru a ieşi la muncă, pe data de 5 martie, cerere care i-a fost respinsă. Totodată arată că achiesează la susţinerile apărătorului său.

Deliberând asupra recursului penal, tribunalul ,reţine următoarele :

Prin sentinţa penală nr.408/03.03.2009 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în baza art. 450c.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de condamnat, împotriva procesului verbal nr.87/23.02.2009 al Comisiei de Propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Ploieşti.

S-a fixat termen de reiterare la data de 27.04.2009.

În baza art.192 alin.2 c.p.p. a fost obligat condamnatul la 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr.472/2006 a Tribunalului Prahova, numitul P. G a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art.20 rap. la art.174 cod penal.

S-a reţinut că, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile, din care, în cazul în care munceşte, 304 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate şi 913 zile efectiv executate, până la data de 26.02.2009 executând 1215 zile, fiindu-i considerate executate, ca urmare a muncii prestate, 41 de zile, în total 1256 zile.

Din procesul-verbal nr.87/23.02.2009 al Comisiei de Propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Ploieşti, şi din caracterizare, reţine prima instanţă, că perioada executată de condamnat a fost apreciată ca fiind insuficientă, acesta nefăcând eforturi susţinute pentru reintegrare socială, dând dovadă de toleranţă scăzută la frustrare, având o personalitate imatur structurată, fiind amânat pentru analiză la data de 22.04.2009.

A mai reţinut prima instanţă că, recurentul- condamnat a executat fracţia prevăzută de lege pentru a fi liberat condiţionat, însă condiţiile prev.de art.59 cod penal, trebuie îndeplinite cumulativ. Simpla executare a fracţiei legale nu creează în favoarea condamnatului dreptul de a fi liberat condiţionat, ci doar o vocaţie în acest sens.

Instanţa de fond a considerat astfel că petentul nu a dat suficiente dovezi de îndreptare, nu a făcut suficiente eforturi în vederea resocializării sale, fiindu-i respinsă cererea ca neîntemeiată, fixându-se termen de reiterare la data de 27.04.2009.

Împotriva sentinţei a declarat recurs condamnatul P. G criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă că, întruneşte condiţiile prev. de lege, respectiv de art.59 c.p., arătând că, aflându-se în perioada de amânare de către comisie, a solicitat să participe la diferite activităţi, însă răspunsul a fost negativ.

Totodată, a mai arătat condamnatul că potrivit raportului întocmit de penitenciar, în perioada amânării de către comisie, nu a primit nici o sancţiune, a avut o atitudine corespunzătoare faţă de celelalte persoane private de libertate, a menţinut legătura cu familia şi s-a reţinut doar că nu a făcut eforturi susţinute pentru reintegrare socială.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate şi stabilirea unui termen de reiterare mai scurt, având în vedere că a îndeplinit fracţia cerută de lege, a avut un comportament corespunzător, a menţinut relaţiile cu familia, şi nu a avut posibilitatea de a participa la diferite programe şi diferite activităţi educative.

Examinând sentinţa atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul, conform art.385/15 pct.1 lit.b cod pr.penală, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

La data de 23.02.2009, condamnatul P.G, a fost analizat în comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată, care a propus amânarea cu două luni a propunerii de liberare condiţionată fixând termen de reiterare 22.04.2009. În motivarea acestei hotărâri, se consemnează in procesul-verbal, că persoana privată de libertate, nu a făcut eforturi susţinute pentru reintegrare socială.

Analizând celelalte aspecte din conţinutul  procesului-verbal, precum şi din caracterizarea întocmită de reprezentanţii penitenciarului rezultă că persoana privată de libertate, a executat fracţia prevăzută de lege, aspect care a fost avut în vedere şi de prima instanţă, însă aceasta din urmă a trecut cu foarte mare uşurinţă peste celelalte menţiuni din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei.

 Astfel, din conţinutul caracterizării rezultă că persoana privată de libertate, se afla la a doua analiză a comisiei fiind analizat şi în data de 19.01.2009, dată la care, fără să se menţioneze motivul s-a propus amânare pentru rediscutare data de 24.02.2009.La data de 23.02.2009, conform procesului-verbal nr.87, condamnatul primeşte o nouă amânare de două luni, motivată  la modul general că persoana privată de libertate nu a făcut eforturi susţinute pentru reintegrare socială. Lipsa menţionării unor date care să convingă că persoana privată de libertate nu a făcut eforturi pentru reintegrare socială, nu conduce la o deducţie logică  a inexistenţei acestor eforturi fiind necesară consemnarea lor în cuprinsul procesului verbal.

Tribunalul, urmează să înlăture motivarea instanţei de fond, care preluând expresia- lipsei eforturilor susţinute pentru reintegrare socială-  se limitează în a prelua din caracterizarea condamnatului două trăsături din profilul psihologic, acela al” toleranţei reduse la frustrare” şi „personalitate imatur structurată”.Profilul psihologic al unei persoane deţinute este avut în vedere la cuprinderea sa în programe şi activităti pe timpul detenţiei, corespunzătoare aptitudinilor şi pregătirii sale.Din caracterizarea întocmită rezultă că cel condamnat a fost selecţionat să execute pedeapsa în regim semideschis, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a fost sancţionat disciplinar, ca urmare a muncii prestate, 41 de zile se consideră ca executate, a avut o relaţie corespunzătoare cu celelalte persoane private de libertate şi a menţinut legătura cu mediul de suport prin intermediul vizitelor periodice ale aparţinătorilor, principalul vizitator fiind concubina sa.

Decizia de a nu libera un condamnat nu trebuie să se întemeieze pe termeni cu încărcătură afectivă sau termeni cu caracter general.

C.E.D.O.a hotărât că o sancţiune impusă unei persoane deţinute care constă în lipsirea dreptului de beneficia de o reducere a pedepsei, are consecinţe importante care conduce la aplicarea dispoziţiilor art.6 din Convenţie. Obligaţia de a motiva îmbracă o importanţă deosebită în cazul în care dispoziţia legală pe care s-a întemeiat respingerea cererii este foarte generală.( CEDO,H.c. Belgia, hotărâre din 30.nov.1987)

Pe cale de consecinţă, tribunalul, în baza art.38515pct.2 lit.d,C.p.p va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe fond va admite cerea formulată de condamnatul P. G.Urmează să se constate că sunt îndeplinite condiţiile disp. art.59 C.p.şi să dispună liberarea condiţionată a condamnatului. Se va atrage atenţia acestuia asupra disp. art.61 C.p.,privind efectele liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 579 zile închisoare rămase neexecutate. Conform disp. art.192 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămăn în sarcina acestuia.

Domenii speta