Legea privind insolvenţa.antrenare răspundere personală.calitate procesuală activă. executare silită.

LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.ANTRENARE RĂSPUNDERE PERSONALĂ.CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. EXECUTARE SILITĂ.

Cererea a fost considerată ca fiind legal formulată, concluzie ce se desprinde din interpretarea textului sus-citat raportat la prevederile art.141 alin.1) Cod procedură civilă, conform cărora „Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă.”

Astfel, creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat al creanţelor au legitimitate procesuală activă de a formula cerere de executare silită împotriva debitoarei falite.

În faza executării silite, părţile se numesc creditor-titularul titlului executoriu, cel căruia i se datorează şi debitorul, cel ţinut de îndeplinirea titlului executoriu, deci cel care datorează.

În cazul unei sentinţe de antrenare a răspunderii personale, pârâtul datorează sumele de bani creditorilor înscrişi în tabelul definitiv consolidat, distribuirea sumelor de bani obţinute din executarea silită urmând a fi făcută faţă de aceştia.

Interpretarea dată de prima instanţă acestui text nu poate fi primită, având în vedere că titularul cererii de executare silită, în perioada desfăşurării procedurii insolvenţei, este lichidatorul judiciar, iar după închiderea procedurii, cei care pot continua sau începe executarea silită, sunt creditorii identificaţi în tabelul definitiv consolidat.

O altă interpretarea ar lipsi de eficienţă juridică titlul executoriu obţinut în favoarea masei credale.

Un principiu de drept ce guvernează executarea silită este acela că „Nimeni nu poate urmări pe cineva decât pentru un drept ce-i aparţine”, iar recurenta are calitatea de creditor în favoarea căruia se face distribuirea sumelor ce se vor obţine prin executarea silită.

Chiar dacă în sentinţa invocată drept titlu executoriu se face menţiunea „Obligă pârâtul la plata  sumei de 311.693,81 lei către debitoare.”, legitimitatea activă în faza executării silite aparţine tuturor creditorilor menţionaţi anterior, atâta timp cât lichidatorul judiciar, după închiderea procedurii, este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi, potrivit art.136 din Legea nr.85/2006 („Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.”)

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ-DECIZIE Nr. 1429/2012 DIN DATA DE 29 Noiembrie 2012

Prin sentinţa nr. 17.09.2012 Judecătoria Rm.Vâlcea a respins cererea formulată de BIROUL INDIVIDUAL AL  EXECUTORULUI JUDECĂTORESC RM.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că la data de 28.08.2012 s-a înregistrat cererea formulată de BIROUL INDIVIDUAL AL  EXECUTORULUI JUDECĂTORESC RM, prin care s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 17.11.2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Din lucrările cauzei, instanţa a reţinut că prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditorul BANCA a solicitat executarea silită a debitorului D D, în temeiul sentinţei civile nr.17.11.2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.90/2008 şi al tabelului definitiv de creanţă întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în procedura de faliment a SC C SRL şi ultimul plan de distribuţie întocmit de către lichidatorul desemnat în dosarul de faliment.

 S-a arătat că, în baza titlului executoriu menţionat, debitorul DD a fost obligat de instanţa de judecată, către creditorii înscrişi la masa credală a SC C SRL, aşa cum au fost înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor, la plata sumei totale de 311693,81 lei, din care pentru  SC SRL pentru suma de 200.928,80 lei , la care se adaugă cheltuielile de judecată sau de executare silită.

De asemenea, au fost invocate contractul de credit nr.23.01.2003 şi actele adiţionale ulterioare, prin care SC C SRL a beneficiat de un credit care, împreună cu dobânda aferentă ce nu a mai fost recuperat decât în mică parte în cadrul procedurii de insolvenţă. 

SC C – debitorul împrumutat, din cauza stării de încetare de plăţi, a intrat în procedura insolvenţei faza de faliment, în baza dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.

În prezent debitorul SC C SRL a fost radiat de la registrul comerţului, urmare a închiderii procedurii de faliment.

Deoarece în cadrul procedurii de insolvenţă lichidatorul judiciar desemnat în cauză a constatat faptul că fostul administrator DD s-a făcut vinovat de aducerea în stare de insolvenţă a SC C SRL, a solicitat judecătorului sindic să-l oblige la plata de despăgubiri către creditorii înscrişi la masa credală, pentru suma totală de 311.693,81 lei, cerere care a fost admisă, emiţându-se sentinţa nr. 17.11.2010, dată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.90/2008.

Din înscrisurile depuse în cauză, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 17.11.2010 pronunţată în dosarul nr.90/2008 al Tribunalului Vâlcea a fost admisă cererea formulată de reclamantul V C IPURL, în calitate de lichidator al debitoarei SC C SRL şi a fost obligat pârâtul DD la plata sumei de 311.693,81 lei către debitoare.

Prin urmare, instanţa a concluzionat că titlul executoriu, sentinţa nr. 17.11.2010 pronunţată în dosarul nr.90/2008 al Tribunalului Vâlcea – aparţine debitoarei SC C SRL şi urma a fi executat în procedura lichidării judiciare, suma obţinută în urma executării silite urmând a fi distribuită între toţi creditorii acesteia, şi nu numai creditorului BANCA.

Instanţa a constatat că titlul executoriu nici nu îi este opozabil acestui creditor, iar creanţa sa împotriva debitorului său SC C SRL nu putea fi recuperată decât în procedura lichidării judiciare.

În plus, s-a reţinut că BANCA  nu deţine titlu executoriu împotriva lui DD, fost asociat unic şi administrator al SC C SRL.

În final, prima instanţă a invocat prevederile art. 372 cod procedură civilă, conform cărora „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”

Faţă de aceste împrejurări, instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de BIROUL INDIVIDUAL AL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC RM privind încuviinţarea executării silite solicitate de creditorul BANCA  împotriva numitului DD, astfel că a fost respinsă.

Împotriva sentinţei a formulat recurs creditoarea SC SRL care a arătat că  recurenta a formulat cererea de executare silită, iar nu BANCA, având în vedere contractul de cesiune de creanţă, creditor urmăritor fiind recurenta.

De asemenea, s-a arătat că titlul executoriu, sentinţa pronunţată, este în beneficiul tuturor creditorilor care urmează a-şi realiza creanţa din executarea silită, suma obţinută din executarea silită fiind distribuită între toţi creditorii.

Astfel, iniţierea procedurii executării silite numai de către un creditor nu conduce automat la concluzia că numai acesta îşi va realiza creanţa, executorul judecătoresc având obligaţia distribuirii sumei obţinute între toţi creditorii.

Faţă de cele expuse, se arată că prima instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art.142 din Legea nr.85/2006.

Analizând actele dosarului raportate la criticile din recurs ce se încadrează în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanţa a constatat următoarele:

În cadrul procedurii insolvenţei deschise faţă de debitoarea SC C SRL, ce a constituit obiectul dosarului, lichidatorul judiciar a promovat cerere de antrenare a răspunderii personale faţă de persoana vinovată de intrarea în incapacitate de plată a debitoarei, DD, cerere admisă de instanţă prin sentinţa din 17.11.2010, sentinţă rămasă definitivă.

Din Raportul privind ultima distribuire de fonduri întocmit de lichidatorul judiciar a rezultat că societăţii recurente, înscrisă în tabel cu o creanţă de 400.928,80 lei, i s-a distribuit suma de 200.000 lei.

Procedura insolvenţei a fost închisă conform sentinţei din data de 09.03.2011, iar recurenta, în calitate de creditoare a iniţiat procedura executării silite, conform prevederilor art.142 alin.2) Cod procedură civilă, text conform căruia „După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator.”

În speţă, tabelul definitiv consolidat al creanţelor SC C SRL a fost întocmit de lichidatorul judiciar.

În aceste condiţii, recurenta, în calitate de creditor menţionat în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, a formulat cerere de executare silită, potrivit dispoziţiilor art.142 alin.2) Cod procedură civilă.

Cererea a fost considerată ca fiind legal formulată, concluzie ce se desprinde din interpretarea textului sus-citat raportat la prevederile art.141 alin.1) Cod procedură civilă, conform cărora „Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă.”

Astfel, creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat al creanţelor au legitimitate procesuală activă de a formula cerere de executare silită împotriva debitoarei falite.

În faza executării silite, părţile se numesc creditor-titularul titlului executoriu, cel căruia i se datorează şi debitorul, cel ţinut de îndeplinirea titlului executoriu, deci cel care datorează.

În cazul unei sentinţe de antrenare a răspunderii personale, pârâtul datorează sumele de bani creditorilor înscrişi în tabelul definitiv consolidat, distribuirea sumelor de bani obţinute din executarea silită urmând a fi făcută faţă de aceştia.

Interpretarea dată de prima instanţă acestui text nu poate fi primită, având în vedere că titularul cererii de executare silită, în perioada desfăşurării procedurii insolvenţei, este lichidatorul judiciar, iar după închiderea procedurii, cei care pot continua sau începe executarea silită, sunt creditorii identificaţi în tabelul definitiv consolidat.

O altă interpretarea ar lipsi de eficienţă juridică titlul executoriu obţinut în favoarea masei credale.

Un principiu de drept ce guvernează executarea silită este acela că „Nimeni nu poate urmări pe cineva decât pentru un drept ce-i aparţine”, iar recurenta are calitatea de creditor în favoarea căruia se face distribuirea sumelor ce se vor obţine prin executarea silită.

Chiar dacă în sentinţa invocată drept titlu executoriu se face menţiunea „Obligă pârâtul la plata  sumei de 311.693,81 lei către debitoare.”, legitimitatea activă în faza executării silite aparţine tuturor creditorilor menţionaţi anterior, atâta timp cât lichidatorul judiciar, după închiderea procedurii, este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi, potrivit art.136 din Legea nr.85/2006 („Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.”)

Prin urmare, recursul formulat a fost calificat ca fondat, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, sentinţa atacată a fost modificată în tot, iar pe fond, cererea de executare silită a fost admisă, aşa cum a fost formulată.

Domenii speta

Spete similare