Procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

- Legea nr.85/2006, art. 129 alin. 1 şi 2

Tribunalul trebuie să urmărească îndeplinirea actelor de procedură prevăzute de art.129 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006. Reţinerea cauzei în pronunţare sub aspectul închiderii procedurii insolvenţei în condiţiile în care raportul final nu a fost afişat la uşa instanţei şi nu a fost publicat în BPI, chiar dacă nu s-au înregistrat obiecţiuni la acesta, echivalează practic cu lipsa cercetării fondului în litigiile de drept comun, impunându-se reluarea procedurii insolvenţei începând cu actele de procedură respective.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1534 din 05.09.2013)

Prin sentinţa civilă nr.689 F pronunţată la 08.02.2013 în dosarul 3538/98/2009 Tribunalul Ialomiţa – Secţia Civilă, prin judecătorul sindic, a dispus în temeiul art.132 alin.2 din Legea 85/2006, închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC R SRL  şi radierea acestei societăţi din registrul comerţului, precum şi celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut, în principal că în cauză, după deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi, ulterior trecerea la procedura falimentului, în patrimoniul debitorului a fost identificat faptic un singur bun (o autospecială frigorifică), care a fost valorificat, iar preţul obţinut a fost distribuit către creditori. În continuare lichidatorul în cauză a întocmit raportul final şi bilanţul de lichidare pe care le-a publicat în BPI nr.18059/13.12.2012.

Raportul final nu a fost contestat în termenul legal astfel că a fost aprobat la data de 08.02.2013.

În raport cu cele arătate sunt aplicabile prevederile art.132 alin.2 din Legea 85/2006 prin închiderea procedurii insolvenţei derulată faţă de societatea debitoare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs creditorii DGFPI, în reprezentarea AFPS şi AAAS  (fostă A.V.A.S.).

Prin recursul declarat de recurenta DGFPI în reprezentarea AFPS, s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului s-a arătat în esenţă, că tribunalul a dispus în mod greşit închiderea procedurii insolvenţei, în cauză impunându-se redeschiderea procedurii şi continuarea acesteia de la ultimul act de procedură neefectuat potrivit reglementării legale referitor la procedura privind raportului final, conform art.129 şi la comunicarea raportului privind incidenţa art.138 din Legea 85/2006. Aceasta, deoarece administratorul judiciar a întocmit raportul prevăzut de art.20 lit.b din Legea 85/2006 dar a reţinut în cuprinsul acestuia doar că apariţia stării de insolvenţă i-ar putea fi imputabilă administratorului societăţii debitoare, fără să mai revină ulterior cu elemente în completare, sub aspectul răspunderii prevăzute de art.138 din Legea 85/2006, sau să promoveze şi să pună în discuţie oportunitatea formulării unei cereri pentru atragerea acestei răspunderi.

De asemenea, raportul final nu a fost publicat în buletinul procedurilor de insolvenţă, judecătorul sindic fiind în eroare când a reţinut publicarea acestui raport în BPI 18059/13.12.2012, în care s-a publicat, în realitate un anunţ privind planul de distribuire şi raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare. Raportul final nu a fost comunicat creditorilor, afişat la uşa instanţei or pus în discuţie în Adunarea creditorilor în vederea aprobării, astfel cum prevăd dispoziţiile art.129 alin.1 din Legea 85/2006.

Prin recursul declarat de creditoarea AAAS s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului recurenta a susţinut în mod similar aceleaşi motive de recurs astfel cum au fost formulate pentru recursul declarat de recurenta DGFPI, nemaifiind cazul reiterării lor în scris încă o dată.

Faţă de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.129 alin.1 din Legea 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate în procedura falimentului, lichidatorul trebuie să depună la dosar şi să afişeze la uşa instanţei raportul final, însoţit de situaţiile financiare finale şi să comunice copii de pe acestea tuturor creditorilor şi debitorului, iar judecătorul sindic trebuie să convoace adunarea creditorilor, creditorii putând formula obiecţiuni la raportul final, şi în funcţie de modul de soluţionare a acestora judecătorul sindic poate aproba sau dispune modificarea raportului. În cauză, astfel cum rezultă din practicaua sentinţei recurate, lichidatorul a depus, în două exemplare, la dosar raportul final, dar la dosar nu există dovada afişării acestuia la uşa instanţei. În funcţie de raportul final depus, pentru continuarea în mod legal a procedurii, tribunalul trebuia să urmărească îndeplinirea tuturor actelor de procedură prevăzute de art.129 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006, deoarece în procedura insolvenţei, care are caracter special, îndeplinirea propriu-zisă a actelor de procedură prevăzute prin legea specială aplicabilă priveşte derularea procedurii potrivit legii, care echivalează, practic, cu cercetarea fondului în litigiile de drept comun. Tribunalul a omis însă să dispună în sensul dispoziţiilor legale incidente, aşa cum se impunea reţinând cauza în pronunţare sub aspectul închiderii procedurii cu justificarea că raportul s-ar fi afişat la uşa instanţei, şi a fost publicat în BPI nr.18059/13.12.2012, neînregistrându-se obiecţiuni. Or, aşa cum s-a arătat, nu s-a făcut dovada afişării raportului final la uşa instanţei, iar în BPI 18059/13.12.2012 nu s-a publicat raportul final ci un raport anterior privind fondurile obţinute din lichidare şi planul de distribuire, iar celelalte acte de procedură astfel cum sunt prevăzute de art.129 trebuie raportate la afişarea/publicarea raportului. Prin urmare, se impune reluare procedurii începând cu actele de procedură constând în afişarea la uşa instanţei/publicarea în BPI, conform art.129 din Legea 85/2006. 

În ceea ce priveşte răspunderea pentru pasivul debitorului în temeiul art.138 din Legea 85/2006, termenul legal pentru contestarea de către creditori a raportului prevăzut sub acest aspect de art.20 din legea menţionată este îndeplinit anterior momentului întocmirii raportului final. Precizarea poziţiei lichidatorului în privinţa formulării cererii întemeiate pe dispoziţiile art.138 din Legea 85/2006 şi, după caz, convocarea adunării creditorilor pentru a se decide de aceştia formularea cererii respective pot interveni legal însă, până la închiderea procedurii, astfel că în mod greşit tribunalul a omis îndeplinirea  procedurii şi cu privire la cele două aspecte, de la care se impune continuarea procedurii.

Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 pct.5 C.pr.civilă a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea procedurii insolvenţei începând cu actele procedurii menţionate anterior.

Domenii speta

Spete similare