Restituire sumă plătită cu titlu de tva. Plată nedatorată.

Restituire sumă plătită cu titlu de TVA. Plată nedatorată.

Depunerea  cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aprecia regimul de taxare şi nici dreptul de  deducere exercitat de beneficiar în condiţiile articolelor 145 – 147 Cod fiscal.

Astfel, prin facturarea şi încasarea TVA la vânzarea spaţiului comercial, s-a optat pentru ca această operaţiune să fie taxabilă, dar a omis să notifice acest lucru beneficiarului, care totuşi a luat cunoştinţă de acest lucru prin factură şi a acceptat efectuând plata cu tot cu TVA.

-  Articolul 992 Cod civil

-  Articolul 127 alin. 5 Cod Fiscal

 - Articolul 141 alin. 3 Cod Fiscal

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.729 din 25.09.2014)

Asupra apelului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.430/31.01.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr.54835/3/2011, instanţa de fond a dispus următoarele: A respins cererea formulată de reclamanta SC P.S.N. P. S. N. SRL, în contradictoriu cu pârâţii C.G.M. B., M.B. şi A. F. P. S. 3 B., ca nefondată. A respins cererea formulată de reclamanta SC P.S.N. P. S. N. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.L.S.3B., ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.B., în contradictoriu cu P S.3 B., D.I. şi T.L.S.3, C.L.S. 3, A.F.P.S. 3 şi M. F. P., ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a achitat suma de 436 827,10 lei cu titlu de plată, respectiv pentru a stinge obligaţia de plată a preţului ce îi revenea în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.

Prin raportul de inspecţie fiscală depus în susţinerea cererii nu s-a stabilit că PSN nu datora TVA pentru achiziţionarea imobilului ci s-a indicat doar că în ipoteza în care susţinerile reclamantei referitoare la inexistenţa obligaţiei de plata a TVA ar fi întemeiate, aceasta trebuie să solicite vânzătorului „stornarea facturii cu taxă şi emiterea unei facturi fără taxă”, nefiind îndreptăţită la rambursarea TVA de către autorităţile fiscale.

  Este incontestabil că, potrivit art. 141 alin. 2 lit. f) din Codul fiscal operaţiunea de vânzare a unei construcţii care nu reprezintă o construcţie nouă, cum este şi imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 689 din 29.05.2008 de notarul public I. P. – T. din Bucureşti, este o operaţiune scutită de plata TVA.

Cu toate acestea, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. 5 din Codul fiscal, atunci când o astfel de vânzare este realizată de o instituţie publică, cum a fost cazul în prezentul litigiu, TVA este datorată.

Faţă de aceste considerente, condiţia ca datoria pentru stingerea căreia a fost făcută plata să nu existe între raporturile dintre persoana care a făcut plata şi persoana care a primit plata nu este îndeplinită.

A fortiori nu este îndeplinită nici condiţia efectuării plăţii TVA din eroare de către PSN, aceasta întocmind ordinul de plată pentru a stinge atât obligaţia de plată a preţului propriu-zis, cât şi obligaţia de achitare a TVA.

În plus, în conformitate cu dispoziţiile art. 992 C.civ. şi cele ale pct. 40, Titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003, restituirea plăţii nedatorate trebuie cerută celui ce a primit-o.

PSN nu a depus ordinul de plată nr. 3 din 06.03.2008 cu care a achitat preţul imobilului achiziţionat (inclusiv TVA). La acest ordin de plată se face însă referire la art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 689 din 29.05.2008 de notarul public Iuliana Popa – T. din Bucureşti. Conform menţiunilor din contract, plata a fost făcută în contul de trezorerie al sectorului 3.

Sectorul 3 nu a fost însă chemat în judecată iar printr-o încheiere interlocutorie s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a emitentului facturii fiscale nr. 00036 din 05.06.2008, respectiv a C.L.S. 3.

Faţă de aceste considerente, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în restituire întemeiată pe plata nedatorată iar obligaţia de restituire nu poate fi stabilită în sarcina unei alte persoane decât accipiensul, instanţa apreciază nefondată şi această cerere a PSN.

Întrucât, în raport de prevederile cuprinse la pct. 40, Titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003, AFP nu poate fi obligată la rambursarea TVA către PSN iar faţă de prevederile art. 127 alin. 5 din Codul fiscal, PSN datora TVA aferentă tranzacţiei realizate prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală autentificat sub nr. 689 din 29.05.2008 de notarul public I. P. – T. din Bucureşti, nici cererea subsidiară formulată de PSN de obligare a AFP la acceptarea rambursării TVA în cuantum de 436 827,10 lei nu este întemeiată.

Ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C. L. S. 3 B. cu privire la cererea principală prin încheierea de şedinţă de la termenul din 14.06.2013, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestuia ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Cererea incidentală (de chemare în garanţie) formulată de pârâtul Municipiul Bucureşti va fi respinsă ca rămasă fără obiect, ca urmare a respingerii cererii principale în parte ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate, în parte ca nefondată. 

Apelanta reclamantă a atacat şi încheierea  din data de 4.06.2013, prin care s-a respins excepţia lipsei capacitaţii de folosinţa formulată de pârâtul C.L.S. 3 şi de chemata în garanţie P.S. 3 prin P. S.3. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâtul C.L.S.3 şi de chemata în garanţie P. S. 3 prin P. S. 3. S-a luat act că reclamanta la termenul din data de 19.04.2013 şi-a modificat cererea înţelegând să solicite obligarea pârâtelor la plata sumei indicate în cererea de chemare în judecată şi a dobânzilor legale, doar în temeiul plăţii lucrului nedatorat şi nu pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză cum a fost iniţial indicat în cererea de chemare în judecată. 

Împotriva sentinţei şi a încheierii din 14.06.2013, a declarat apel reclamantă SC P.S.N P. S. N. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate  şi netemeinicie invocând în motivele de apel, în esenţă, că este adevărat că potrivit art. 127 alin. 5 Cod fiscal reprezintă o excepţie de la regula instituita de art. 141 alin. 2, insa instanţa nu a avut in vedere dispoziţiile pct. 40 din HG nr. 44/2004 ce reprezintă Normele de aplicare a Codului fiscal care prevăd: „Cu excepţia celor prevăzute la art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operaţiunile scutite prevăzute de art.141 din Codul fiscal. Instituţiile publice sunt tratate ca persoane impozabile pentru activităţile scutite conform art. 141 din Codul fiscal. Scutirile se aplică livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă a facturat în mod eronat cu taxă livrări de bunuri şi sau prestări de servicii scutite conform art.141 din Codul fiscal, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operaţiuni nu au dreptul de deducere sau de rambursare a taxei aplicate în mod eronat pentru o astfel de operaţiune scutită. Aceştia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxă şi emiterea unei noi facturi fără taxă. "

S-a mai invocat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate contestate, acestea fiind detaliate în apel.

În ceea ce priveşte Încheierea atacată din data de 14.06.2013, apelanta nu a invocat şi motivele de apel.

În apel, s-a formulat întâmpinare de către C.L.S. 3 B.şi P. S. 3 B. .

Examinând apelul declarat de către apelanta reclamantă SC P.S.N P. S. N. SRL în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele  de apel invocate, cu dispoziţiile articolului 294, articolului 295 Cod procedură civilă şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: în ceea ce priveşte încheierea apelată, pronunţată la data de 14.06.2013, apelanta a precizat că prin această încheiere, instanţa de fond a admis, „excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a C.L. şi a P. S. 3 B.” fără a se invoca şi motivele de apel, relativ la încheiere.

Curtea constată că prin această încheiere, instanţa de fond a respins excepţia lipsei capacitaţii de folosinţa formulată de pârâtul C.L.S. 3 şi de chemata în garanţie P.S.3 prin P. S. 3. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâtul C.L.S. 3 şi de chemata în garanţie P.S.3 prin P.S.3. S-a luat act că reclamanta la termenul din data de 19.04.2013 şi-a modificat cererea înţelegând să solicite obligarea pârâtelor la plata sumei indicate în cererea de chemare în judecată şi a dobânzilor legale, doar în temeiul plăţii lucrului nedatorat şi nu pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză cum a fost iniţial indicat în cererea de chemare în judecată. 

În mod corect s-a reţinut astfel, de către prima instanţă că, sub aspect procesual, capacitatea de folosinţă reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

În speţă, s-a solicitat chemarea în judecată a C.L.S. 3 şi chemarea în garanţie a P.S.3 B. prin P., în virtutea calităţii sale de reprezentant în justiţie al unităţii administrativ teritoriale, astfel cum această calitate este conferită primarilor de sector în baza art. 83 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 83 alin.1, susmenţionat, primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru primarii şi viceprimari' comunelor şi oraşelor şi îndeplinesc atribuţiile stabilite de lege pentru aceştia, iar la art. 21 alin. 2 se prevede că în justiţie unităţii administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/200: primăria comunei, oraşului sau municipiului duce la îndeplinii hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, ea reprezentând o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primar viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul specialitate al primarului.

Faţă şi de dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/  care prevăd că unităţile administrativ teritoriale au personalitate juridică şi deci capacitate procesuală de folosinţă, tribunalul a apreciat corect că în cauză este îndeplinită condiţia capacităţii necesare exercitării acţiunii civile.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă, aceasta este o condiţie esenţială pentru formularea acţiuni în justiţie ce presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi persoana care are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecăţii.

Întrucât la încheierea contractului de vânzare - cumpărare C.L.S.3 şi chemata în garanţie P.S. 3 prin P. au participat în calitate de mandatar, în numele şi pentru C. G.M.B., aceste instituţii nu pot avea calitate de accipiens în raportul juridic născut ca urmare a plăţii pretins nedatorate efectuată de reclamantă.

În ceea ce priveşte sentinţa apelată, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.

Prin  cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta SC P.S.N P.S.N. SRL a cerut restituirea sumei plătite cu titlu de TVA în baza facturii fiscale nr. 00036 din 05.06.2008 emisă de CL şi printr-o acţiune întemeiată pe plata nedatorată.

Întrucât prin încheierea interlocutorie din 14.06.2013, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CL, cererea de restituire întemeiată pe plata nedatorată a fost analizată sub aspectul temeiniciei numai faţă de ceilalţi trei pârâţi, respectiv CGMB, MB şi AFP.

Curtea reţine că instanţa de fond în mod corect a avut în vedere la pronunţarea hotărârii prevederile art. 992 Cod Civil, prevederi ce instituie în sarcina persoanei care a primit o plată ce nu îi era datorată (accipiens), obligaţia de a restitui plătitorului (solvens), prestaţia astfel primită.

Pentru ca obligaţia de restituire să existe, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv ca prestaţia a cărei restituire se solicită să fi fost făcută cu titlu de plată, ca datoria pentru stingerea căreia a fost făcută plata să nu existe între raporturile dintre persoana care a făcut plata şi persoana care a primit plata şi ca plata să fi fost făcută din eroare.

Întrunirea condiţiilor enumerate ar fi trebuit probate de apelantă, în conformitate cu prevederile art.1169 Cod Civil, cu mijloacele de probă prevăzute de art. 46 Cod Comercial, având în vedere că plata a cărei restituire se solicită, a fost efectuată în executarea unor acte juridice supuse legii comerciale.

Faţă de dispoziţiile  art. 992 Cod Civil, instanţa de fond a constatat în mod corect că apelanta nu a depus ordinul de plată nr.3/06.03.2008 cu care a achitat preţul imobilului achiziţionat (inclusiv T.V.A).

Faţă şi de celelalte aspecte invocate în apel, Curtea mai reţine şi următoarele:

- dispoziţiile art.127 alin. 5 din Codul Fiscal, conform cărora instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art.141 din acelaşi act normativ;

- dispoziţiile art.141 alin. 3 din Codul Fiscal, potrivit cărora orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. 2 lit.e) şi f) în condiţiile stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal respectiv: Opţiunea prevăzută la alin.1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr.1 la prezentele norme metodologice şi se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare şi nici dreptul de deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art.145-1471 din Codul fiscal. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător;

- Potrivit  dispoziţiilor art. 38 pct. 12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, organele de inspecţie fiscală vor permite, în timpul desfăşurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal sau la beneficiarul acestor operaţiuni.

Astfel, prin facturarea şi încasarea TVA Ia vânzarea spaţiului comercial situat în Bucureşti, str.Romulus nr.55, sector 3, s-a optat pentru ca această operaţiune să fie taxabilă, dar a omis să notifice acest lucru beneficiarului, care totuşi a luat la cunoştinţă de acest lucru prin factura şi a şi acceptai efectuând plata cu tot cu TVA.

Deşi A. F. S. 3, prin întocmirea Raportului de Inspecţie Fiscală încheiat în data de 27.11.2008, efectuat în vederea soluţionării decontului de TVA a reţinut prevederile pct. 40. titlul VI din HG 44/2004 privind Normele de Aplicare a Legii 571/2003 în sensul că : "beneficiarii unor astfel de operaţiuni nu au drept de deducere....", Curtea reţine şi prevederile de la alin. 1 pct. 40 din acelaşi act normativ, potrivit cărora "cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 141 alin. 3 din Codul fiscal, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operaţiunile scutite prevăzute de art.141 din Codul fiscal", excepţie ce constituie dreptul de a opta pentru taxare, ceea ce instituţia pârâtă a făcut, astfel încât nu se poale face referire la existenţa unei operaţiuni scutite de taxă prin efectul legii atât timp cât legea dă dreptul de a alege ca o operaţiune să fie sau nu scutită de taxă.

Pentru considerentele expuse, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, motive pentru care, în temeiul dispoziţiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă SC P.S.N P. S. N. SRL.

Domenii speta

Spete similare