Contestaţie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natură salarială provenite de la bugetul de stat dacă nivelul acesteia depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie.

Hotărâre 113/AS din 30.09.2014


La data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 329/2009, care la art. 17 alin.1 a prevăzut că „beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

În cauza de faţă nu se pune în discuţie valoarea pensiei câştigate, ci imputarea unei sume ce face obiectul unui drept câştigat pentru obţinerea căruia acesta a contribuit de-a lungul activităţii sale la sistemul asigurărilor sociale, fiind astfel garantat de lege.

Prin urmare, el nu poate face obiect al reţinerilor în condiţiile în care singura sancţiune prevăzută de Legea nr. 329/2009 pentru neîndeplinirea obligaţiei de a opta între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă era aceea a încetării raporturilor de muncă, prin vigilenţa angajatorului, impusă de art. 20 din aceeaşi lege.

Art. 17 alin.1, art. 18, 19, 20, 23 din Legea 329/2009

Art.1 din Protocolul nr. 1 la CEDO

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 8180/118/2013 reclamantul [...] a chemat în judecată pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 50067/31.07.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că drepturile de pensie ce i-au fost imputate prin decizia contestată nu au fost încasate în mod necuvenit, ci în baza deciziei de pensionare nr. …/31.03.2011, a cărei validitate a fost confirmată prin Sentinţa civilă nr. 421/25.01.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 11415/118/2011. Totodată, pârâta nu a emis nici o decizie de suspendare a plăţii pensiei cu începere din data de 01.01.2011, astfel încât a beneficiat în mod legal de plata pensiei iar pârâta nu se poate prevala de necunoaşterea stării de cumul al pensiei cu salariul, câtă vreme a desfăşurat activitate în calitate de salariat tot în cadrul M.Ap.N.

Nelegalitatea deciziei de debit a fost susţinută şi din perspectiva perioadei vizate, în condiţiile în care interdicţia cumulului pensiei cu salariul a intervenit la data de 31.03.2013, precum şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 17 alin.2 din Legea 329/2009.În acest context, reclamantul a subliniat că interdicţia legală este incidentă numai în cazul persoanelor care aveau calitatea de cumularzi la data intrării în vigoare a legii sau care au dobândi această calitate ulterior, dar numai dacă drepturile de pensie au fost stabilite sub imperiul acestui act normativ. În plus, suspendarea plăţii pensiei a interferat cu dreptul său de proprietate într-o manieră care a fost discriminatorie, Legea 329/2009 fiind contrară dispoziţiilor art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cât şi art.1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pe această cale, pârâta a menţionat că la data intrării în vigoare a Legii 329/2009 reclamantul se afla în situaţia cumulării pensiei militare de serviciu cu veniturile salariale realizate la angajatorul UM [...] [...], iar prin declaraţia din 04.12.2009 şi-a exprimat opţiunea pentru continuarea activităţii şi suspendarea plăţii pensiei. Ulterior, la data de 26.01.2010, reclamantul a solicitat reluarea în plată a pensiei de serviciu, iar prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG 1/2011 i s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 2.536 lei brut.

Pârâta a mai susţinut că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată sub semnătură, de a anunţa angajatorul despre orice modificare a cuantumului pensiei, astfel că în perioada 01.01.2011-28.02.2013 a încasat în mod necuvenit suma de 57.302 lei cu titlu de pensie, întrucât nivelul venitului realizat din pensia netă cumulată a fost mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Abia în februarie 2013 reclamantul a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia legală, optând pentru continuarea activităţii şi suspendarea plăţii pensiei, iar cu acest prilej s-a verificat situaţia sa, constatându-se încălcarea interdicţiei legale de cumulare a pensiei cu salariul.

Prin sentinţa civilă nr. 4385/27.11.2013 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată, reţinând următoarele aspecte:

Reclamantul este beneficiarul unei foste pensii militare de serviciu, stabilită prin decizia nr. 095886/07.09.2001 şi devenită pensie de drept comun în temeiul Legii 119/2010.

În această calitate, la data de 12.11.2008, reclamantul a încheiat şi un contract individual de muncă, în baza căruia şi-a desfăşurat activitatea în cadrul UM [...] [...], în calitate de tehnician I A la atelier reparaţii elicoptere. Prin urmare, cu începere din data de 15.09.2008 - dată indicată în contract ca fiind cea de începere a activităţii, reclamantul a cumulat pensia cu salariul, la acel moment dispoziţiile legale aplicabile fiind permisive în privinţa cumulului menţionat.

Începând cu data de 12.11.2009, cumulul pensiei de stat cu veniturile de natură salarială suportate tot din bugetul statului a devenit posibil numai cu condiţia încadrării pensiei într-un plafon expres stabilit de lege, reprezentat de nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Această interdicţie legală a fost aplicabilă şi în cazul reclamantului, în temeiul art. 17 alin.2 lit. a din Legea 329/2009, întrucât la data intrării în vigoare a actului normativ reclamantul avea deja calitatea de pensionar cumulard.

De altfel, reclamantul şi-a asumat această calitate, contrar celor susţinute prin acţiunea de faţă, întrucât şi-a îndeplinit obligaţia instituită de art. 18 din Legea 329/2009, iar prin declaraţia formulată la data de 04.12.2009 şi-a exprimat opţiunea pentru continuarea activităţii şi suspendarea plăţii pensiei.

Totodată, reclamantul a completat şi o declaraţie prin care s-a obligat să anunţe angajatorul, în termen de 5 zile, cu privire la orice schimbare intervenită, incluzând şi eventuala modificare a cuantumului pensiei.

Valorificând manifestarea de voinţă a reclamantului, pârâta Casa de Pensii  Sectorială a M.A.I. a procedat la suspendarea plăţii pensiei, până la data de 01.02.2010, când reclamantul a solicitat repunerea în plată a pensiei ca urmare a încadrării cuantumului acesteia în cadrul plafonului legal ce permitea cumulul cu salariul. În condiţiile în care reclamantul redobândise calitatea de pensionar cumulard, la data de 31.03.2011 a fost emisă decizia de revizuire a pensiei în temeiul OUG 1/2011, cuantumul pensiei stabilit pe această cale fiind de 2.534 lei brut, superior nivelului salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

În consecinţă, cu începere din data de 01.04.2011, reclamantul s-a aflat din nou sub incidenţa interdicţiei legale de cumul al pensiei cu salariul, obligaţia sa fiind aceea de a-şi exprima opţiunea între cele două categorii de drepturi a căror plată era suportată din bugetul de stat, precum şi a de a anunţa angajatorul cu privire la modificarea cuantumului pensiei.

Deşi conduita sa anterioară denotă cu prisosinţă cunoaşterea de către reclamant a dispoziţiilor legale incidente şi a obligaţiilor ce îi incumbau, după emiterea deciziei de revizuire a pensiei din data de 31.03.2011, reclamantul nu şi-a mai exprimat opţiunea între pensie şi salariu şi nici nu a anunţat angajatorul despre intervenirea situaţiei de cumul care, potrivit art. 20 din Legea 329/2009, ar fi constituit un caz de încetare de drept a raporturilor de muncă, în lipsa opţiunii anterior menţionate. Abia la data de 28.02.2013 reclamantul a completat din nou o declaraţie prin care şi-a exprimat voinţa de a continua raporturile de muncă, solicitând totodată suspendarea plăţii pensiei.

Astfel, în perioada 01.04.2011 - 28.02.2013, reclamantul a cumulat pensia cu salariul, deşi nivelul pensiei nete a depăşit nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, fiind încălcată interdicţia instituită de art. 17 alin. 1 din Legea 329/2009. În aceste împrejurări a fost emisă decizia nr. 50067/31.07.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 57.302 lei, egal cu valoarea pensiei încasate în perioada de cumul cu salariul.

Din analiza situaţiei de fapt, astfel cum a fost expusă anterior în considerente, rezultă în mod cert că reclamantul a beneficiat simultan de pensie din sistemul public de pensii, în valoare netă de 2.173 lei, precum şi de venituri de natură salarială provenite de la un angajator finanţat tot din bugetul statului, contrar dispoziţiilor art. 17 alin.1 din Legea 329/2009, care interzic în mod expres acest cumul. Împrejurarea că plata pensiei s-a realizat în baza unei decizii de pensionare valabil emisă, nu este de natură să înlăture caracterul nelegal al plăţii, caracter dobândit abia la momentul la care pensia astfel plătită s-a cumulat cu salariul. Altfel spus, dreptul la pensie al reclamantului este unul legal constituit, pe baza unor decizii de pensionare ce respectă dispoziţiile legale incidente, însă plata pensiei a devenit nedatorată la momentul la care s-a pus problema cumulării acesteia cu salariul încasat de la UM [...] [...].

Simpla încălcare a interdicţiei legale, constatată prin decizia nr. …/31.07.2013, constituie un motiv întemeiat al imputării sumelor încasate cu titlu de pensie, chiar dacă în prealabil nu a fost emisă o decizie de suspendare a plăţii pensiei, astfel cum pretinde reclamantul. De altfel, existenţa acestei decizii de suspendare la momentul cumulului nelegal ar fi împiedicat constituirea debitului, după cum, emiterea sa la data constatării cumulului - 28.02.2013, ar fi presupus suspendarea plăţii pensiei cu efect retroactiv, deci tot imputarea sumei încasate în perioada respectivă.

Câtă vreme pârâta a procedat la constatarea situaţiei ce a determinat constituirea debitului, iar caracterul nedatorat al pensiei cumulate cu salariul este incontestabil, lipsa unei decizii de suspendare a plăţii pensiei nu poate fi apreciată ca un viciu de procedură care să determine nelegalitatea deciziei de impunere, existenţa cazului de suspendare rezultând în mod implicit din motivarea deciziei nr. …/31.07.2013.

În ce priveşte critica reclamantului referitoare la perioada vizată prin decizia de debit, din examinarea buletinului de calcul aferent acestei decizii, rezultă că pârâta a avut în vedere pensia încasată necuvenit în perioada mai 2011 - februarie 2013, contrar celor reţinute în cuprinsul deciziei, unde se face referire la perioada 01.01.2011 - 28.02.2013.

Prin urmare, au fost respectate dispoziţiile art. 114 alin.1 lit. k din Legea 263/2010, invocate de reclamant prin acţiune, potrivit cu care plata pensiei trebuie suspendată începând cu luna următoare celei în care pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale referitoare la cumulul pensiei cu salariu.

Nu au fost reţinute nici susţinerile reclamantului referitoare la neconformitatea Legii 329/2009 cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care prin decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 20 martie 2012 în cauza Ionel Panfile împotriva României (cererea nr. 13902/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispoziţiilor art. 14 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul luării unor măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, conform capitolului IV al Legii nr. 329/2009.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul [...] care a solicitat schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziei nr. …/31.07.2013 ca nelegală.

 Învederează că sumele încasate nu au fost acordate în mod necuvenit, ci conform deciziei legale de pensionare.

Solicită a se avea în vedere că pârâtul nu a emis o decizie de suspendare a pensiei deşi în conformitate cu prevederile art.116 din Legea nr.263/2010, încetarea sau suspendarea plăţii pensiei se face prin decizia emisă de Casa de pensii. Pentru aceste considerente, apreciază că nu i se poate imputa încălcarea dispoziţiilor legii.

Analizând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

La data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 329/2009, care la art. 17 alin.1 a prevăzut că „beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

Aşa cum rezultă din întregul material probator, în perioada 01.05.2011 -28.02.2013 reclamantul a încasat pensia de 2.536 lei brut, dar beneficia în acelaşi timp şi de venituri de natură salarială, astfel că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că s-a încălcat interdicţia impusă de art. 17 alin.1 din Legea 329/2009.

Cu toate acestea, simpla încălcare a interdicţiei legale, constatată prin decizia nr. …/31.07.2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, nu poate constitui un motiv suficient pentru imputarea sumelor încasate cu titlu de pensie, deoarece legea stabileşte obligaţii nu numai pentru reclamant ci şi pentru pârâta Casa de Pensii precum şi pentru angajator, astfel că nu pot face obiect al analizei doar cele care îl privesc pe reclamant.

Astfel, Legea nr. 329/2009 care a constituit temei al deciziei de imputaţie dispune astfel:

Art. 18 „Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

Art. 19 (3): „În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17 este permis cumulul.”

ART. 20: „Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.”

Art. 23 (1): ”Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).”

Aşadar, în cazul în care reclamantul nu îşi exprima opţiunea între pensie şi salariu, este evident faptul că angajatorul trebuia să dispună imediat încetarea raporturilor de muncă ceea ce în cazul de faţă nu s-a făcut deşi textul de lege mai sus enunţat obliga la luarea acestor masuri astfel că pentru munca desfăşurată reclamantul a încasat în mod legal drepturile salariale astfel cum au fost stabilite în contract.

În ceea ce priveşte pensia încasată de reclamant, aceasta nu poate face obiectul deciziei de imputaţie deoarece pensia primită de reclamant este corespondentul contribuţiilor sale la sistemul asigurărilor sociale, este o pensie pentru vechime integrală în muncă, astfel că ea constituie un bun care cade sub protecţia instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Tribunalul face trimitere la decizia nr. pronunţată la data de 20 martie 2012 în cauza Ionel Panfile împotriva României (cererea nr. 13902/11), prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispoziţiilor art. 14 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul luării unor măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, conform capitolului IV al Legii nr. 329/2009.

S-a precizat că prin această decizie, Curtea a reamintit faptul că în Convenţie nu se garantează dreptul la muncă sau dreptul la un salariu sau pensie de un anumit nivel.

Însă, în cauza de faţă nu se pune în discuţie valoarea pensiei câştigate, ci imputarea unei sume ce face obiectul unui drept câştigat pentru obţinerea căruia acesta a contribuit de-a lungul activităţii sale la sistemul asigurărilor sociale, fiind astfel garantat de lege.

Prin urmare, el nu poate face obiect al reţinerilor în condiţiile în care singura sancţiune prevăzută de Legea nr. 329/2009 pentru neîndeplinirea obligaţiei de a opta între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă era aceea a încetării raporturilor de muncă, prin vigilenţa angajatorului, impusă de art. 20 din aceeaşi lege.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că apelul reclamantului este întemeiat astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va fi admis, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei contestate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, Curtea are în vedere dispoziţiile art. 452 Cod procedură civilă, potrivit cu care „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei” şi dispoziţiile art. 453 alin. 1, conform cărora “Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Având în vedere că apelantul reclamant [...], deşi a solicitat obligarea intimatelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată, nu a depus la dosar documente justificative, Curtea va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.