Înscriere creanţă în tabelul de creanţe al debitoarei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi pe 24.09.2013, contestatoarea R S.A., în contradictoriu cu debitoarea A S.R.L. prin administrator judiciar, a solicitat admiterea contestaţiei în sensul de a se dispune obligarea administratorului judiciar să înscrie creanţa sa în sumă de 65.879,54 lei la categoria creanţelor garantate, cu ordinea de preferinţă prevăzută de art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006 a insolvenţei, aşa cum s-a solicitat prin cererea iniţială, şi totodată să diminueze creanţa creditorului/cesionarului A.A. cu acelaşi cuantum ca al creanţei sale.

În motivare a învederat că administratorul judiciar a respins înscrierea creanţei în sumă de 65.879,54 lei în tabelul preliminar de creanţe, contestaţia vizând totodată şi înscrierea în tabelul preliminar al creditoarei A.A. cu suma de 85.920,19 lei conform art.123 pct.9 din Legea nr.85/2006, în măsura în care parte din această creanţă (respectiv 65.879,54 lei) este dovedită cu contractul de cesiune nr. …/24.12.2012. Prin cererea sa a solicitat să fie înscris în tabelul preliminar al creanţelor cu o creanţă garantată în sumă de 65.879,54 lei, cu ordinea de preferinţă prevăzută de art. 121 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În susţinerea acestei cereri, au fost ataşate copii de pe titlurile executorii deţinute de creditoarea R S.A. faţă de debitoarea A S.R.L., respectiv contract de credit şi garanţii mobiliare înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

În opinia contestatoarei este eronat punctul de vedere al administratorului judiciar pe motiv că este nedatorată, întrucât creanţa a fost cesionată conform contractului de cesiune de creanţă, dat fiind că administratorul judiciar a ignorat conţinutul acestui contract de cesiune de creanţă, respectiv art.2.2 lit.A, 4.1.5, 4.1.9 şi 4.2.2 teza II. În esenţă, transferul dreptului de creanţă din patrimoniul cedentului (contestatoarei) în patrimoniul cesionarului se realizează numai după plata integrală a preţului, condiţie şi pentru renunţarea irevocabil la orice pretenţie patrimonială a cedentului.

În opinia contestatoarei, titularul dreptului de proprietate asupra creanţei datorate de către debitoarea aflată în procedură, respectiv A S.R.L., a fost şi este debitoarea R S.A. până la achitarea integrală a preţului de către cesionar, în interpretarea dispoziţiilor art.1567 alin.3 din Noul Cod civil referitor la art.1755 din acelaşi cod.

Un alt argument în contestaţia de faţă este invocarea dispoziţiilor art.4.1.8 din contractul de cesiune, potrivit căruia R S.A. are dreptul să considere contractul de cesiune desfiinţat de drept fără nici o formalitate prealabilă atunci când cesionarul nu achită preţul integral al cesiunii.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art.3 pct.9 şi art.76 – 77 din Legea nr.85/2006, Capitolul V din Titlul VI din Legea nr. 99/1999, precum şi dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă.

Debitoarea A S.R.L., prin administrator judiciar, nu a formulat întâmpinare, dar cu ocazia luării cuvântului pe fondul cauzei, cât şi prin concluzii scrise, a solicitat respingerea contestaţiei. În opinia intimatei contestația urmează a fi respinsă, dat fiind că prin tabelul preliminar al creanțelor creanța în valoare de 65.879,54 lei a fost respinsă ca fiind cesionată la data de 24.12.2012 conform contractului de cesiune, însăși creditoarea cesionând creanța datorată de debitoarea A S.R.L. în valoare de 79.646,51 lei către AA, plata prețului cesiunii urmând să se facă în 24 rate egale lunare, scadente la data de 30 a fiecărei luni. Mai arată intimata că în baza contractului de cesiune, cesionara A.A. a achitat ratele aferente perioadei 19.12.2012 – 30.09.2013 în termenul stabilit, astfel că operarea sumelor respective în contul A S.R.L. este în mod eronat efectuată de către cedenta R S.A.

Referitor la prevederile art.4 din contractul de cesiune la care se referă contestatoarea în susținerea cererii de înscriere a creanței sale de 65.879,54 lei în tabelul preliminar, urmează să se constate că el contravine prevederilor art.1568 alin.1 și art.1574 alin.1 din Noul Cod civil, conform cărora cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, iar cedentul este obligat să emită cesionarului titlul constatator al creanței și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.

2. Prin sentinţa civilă nr.1626 din 21.10.2013, Tribunalul Galaţi a admis în parte contestaţia şi a dispus înscrierea creanței R S.A. cu ordinea de preferință prevăzută de art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006 până la valoarea garanției stabilită prin evaluare conform art.41 alin.2 din aceeaşi lege.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la întocmirea tabelului preliminar de creanţe, administratorul judiciar, urmare survenirii contractului de cesiune de creanță nr. 5119/24.12.2012 între creditoarea-contestatoare și A.A., a interpretat cererea creditorului ca nefondată. Dispozițiile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 au instituit o excepție, ce are în vedere creanțele garantate care urmează a fi înscrise de administratorul judiciar până la valoarea garanției stabilită prin evaluare. Or, contractul de cesiune de creanță perfectat între părți vizează doar creanța, contestatoarea păstrându-și dreptul asupra garanțiilor, în art. 4.1.6 din contractul de cesiune încheiat la data de 24.12.2012 stipulându-se că, după efectuarea plății integrale a prețului cesiunii și a dobânzilor datorate – astfel cum a fost stabilit de părți – să se încheie un proces verbal de predare-primire ce se va anexa contractului de cesiune și care va face parte integrantă din acesta, printre altele, inclusiv cu referire expresă la contractele de garanție reală imobiliară, astfel că devin incidente dispozițiile art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Față de cele mai sus reținute, judecătorul-sindic a constatat întemeiată în parte contestația, dar a dispus ca nivelul creanţei să fie determinat de administratorul judiciar, fiind atributul exclusiv al acestuia.

Împotriva sentinţei au formulat apel atât debitoarea A S.R.L. prin administrator judiciar, cât şi creditoarea R S.A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi – Secţia a II–a civilă pe 24.01.2014.

Creditoarea R S.A. a cerut modificarea considerentelor care au stat la baza hotărârii şi, în rejudecare, admiterea în totalitate a contestaţiei sale. În motivare a arătat că în mod greșit instanța a reținut doar garanţiile băncii contra debitoarei, în condiţiile în care banca are creanţa însăşi până la momentul plăţii integrale a preţului cesiunii. Judecătorul-sindic este vinovat de denegare de dreptate, refuzând a tranşa litigiul dintre creditoare şi administratorul judiciar şi creând riscul ca acesta din urmă să continue refuzul de a înscrie creanţa băncii. Creditoarea subliniază că, până la achitarea preţului, rămâne titulara creanţei cesionate, deci este necesară recunoaşterea calităţii sale de creditor îndreptăţit a figura în tabel.

Debitoarea A S.R.L. prin administrator judiciar a cerut schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii contestaţiei băncii. În motivare a arătat că dispoziţiile din contractul de cesiune contravin prevederilor art.1569 alin.1 şi art.1574 alin.1 din Noul Cod civil, conform cărora cesiunea transferă toate drepturile, inclusiv accesoriile (deci şi garanţiile), astfel că dispoziţiile contractuale sunt nule conform art.1247 din Noul Cod civil. De asemenea, este inaplicabil art.1755 din acelaşi cod pentru că se contravine noţiunii de cesiune, refuzul predării titlurilor şi a contractelor de garanţie către cesionar făcând imposibilă orice substituire a acestuia în drepturile cedentului. În nici un caz cedentul nu poate, concomitent, să beneficieze de cesiune şi să urmărească şi debitorul cedat. Instanţa de fond a omis să reţină că în speţă este vorba despre un contract de garanţie mobiliară asupra soldului creditor al contului curent şi nu de o garanţie imobiliară, şi că soldul contului este 0. Apoi, nu au fost analizate apărările administratorului judiciar cuprinse în adresa nr.3004/2013, deci sentinţa este netemeinică şi nelegală.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 476 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (Noul Cod de procedură civilă), apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Din această perspectivă, Curtea reţine că, în fapt, creanţa deţinută de R S.A. contra debitoarei A S.R.L. a fost cedată către cesionara A.A. prin contractul de cesiune de creanţă nr.5119 din 24.12.2012. Creanţa cedată este în valoare nominală de 79.646,51 lei, iar preţul cesiunii are acelaşi nivel, însă, până la data întocmirii tabelului preliminar de creanţe, dată fiind plata efectuată în contul preţului, ea a scăzut până la suma de 65.879,54 lei.

Cu toate acestea, potrivit art.2.5 din contract, numai după încasarea integrală şi efectivă a preţului cesiunii de către bancă aceasta va transfera dreptul de proprietate asupra creanţei către cesionară, în termen de maximum 5 zile lucrătoare. Or, până în prezent, aşa cum toate părţile recunosc, nu a fost plătit preţul întreg şi nici dreptul asupra creanţei nu a fost transmis.

Rezultă că drepturile băncii şi cesionarei asupra creanţei de 65.879,54 lei sunt corelate, în sensul că ceea ce pierde banca prin încasarea preţului cesiunii câştigă cesionare, împotriva debitoarei A S.R.L.

În drept, potrivit art.1399 din Legea nr.287/2009 (Noul Cod civil), este afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur. Iar condiţia este de două categorii, respectiv suspensivă (atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei – art.1400 din Noul Cod civil) şi rezolutorie (atunci când îndeplinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei).

În cauza de faţă, plata preţului din contractul de cesiune acţionează ca o condiţie pentru obligaţia de plată a debitoarei A S.R.L. (rezultată din propriile contracte de credit), în sensul că aceasta din urmă va fi ori către cedenta R S.A., ori către cesionara A.A., după cum, şi în măsura în care, preţul cesiunii a fost plătit. Ca urmare, drepturile corelative (de creanţă) ale băncii şi, respectiv, cesionarei contra debitoarei sunt afectate de condiţie: dreptul de creanţă al băncii de condiţie rezolutorie (urmând a fi desfiinţat dacă preţul cesiunii este plătit), iar dreptul de creanţă al cesionarei de condiţie suspensivă (fiind eficace tot numai dacă preţul cesiunii este plătit). Rezultă că cele două creanţe trebuie astfel înscrise în tabelul preliminar al debitoarei.

Curtea nu poate reţine apărările administratorului judiciar al debitoarei, în sensul că prevederile contractului de cesiune, care amână momentul transferului creanţei, contravin dispoziţiilor art.1568 alin.1 şi art.1574 alin.1 din Noul Cod civil. Într-adevăr, potrivit acestor două texte, cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, inclusiv accesoriile, iar cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanţei aflat în posesia sa.

Dar art.1567 alin.3 din Cod stabileşte că, dacă cesiunea este cu titlu oneros (cum este cazul în speţă), dispoziţiile capitolului privind cesiunea se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare. Iar potrivit art.1674 din Noul Cod civil (de la secţiunea „Transmiterea proprietăţii sau a dreptului vândut” din cuprinsul reglementării contractului de vânzare), proprietatea se strămută de drept de la vânzător la cumpărător în chiar momentul încheierii contractului, dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul. Iar, în cauza de faţă, voinţa părţilor a fost să amâne transferul creanţei până la momentul integralei achitări a preţului cesiunii, deci clauza contractuală, aparent contrară art.1568 alin.1 şi art.1574 alin.1 din Noul Cod civil, este îngăduită de art.1674 din acelaşi act normativ.

În schimb, Curtea va reţine argumentaţia administratorului judiciar al debitoarei în privinţa rangului creanţei, în sensul că cesiunea a transmis şi garanţia băncii, numai că aceasta este o garanţie reală mobiliară de rang I fără deposedare asupra soldului creditor al contului curent al debitoarei, iar potrivit adresei nr.351909 din 31.07.2011 emisă de creditoarea însăşi, soldul este 0. Conform art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei, iar diferenţa după rangul său. Cum valoarea garanţiei este 0, înseamnă că întreaga creanţă de 65.879,54 lei va fi înscrisă drept creanţă chirografară.

În privinţa creanţei cu care este înscrisă A.A., Curtea reţine că aceasta este mai mare (respectiv 85.920,19 lei), deci cuprinde, pe lângă creanţa rezultată din contractul de cesiune, şi sume provenind din alte surse. Rezultă că înscrierea creanţei acestei creditoare va fi modificată doar în limita sumei cesionate, diferenţa urmând a-şi păstra rangul.

În consecinţă, Curtea va admite ambele apeluri şi va schimba sentinţa apelată în sensul că va dispune înscrierea creditoarei R S.A. cu suma de 65.879,54 lei sub condiţie rezolutorie, iar a creditoarei A.A. cu aceeaşi sumă, dar sub condiţie suspensivă, diferenţa de 20.040,65 lei păstrându-şi rangul.

Domenii speta

Spete similare