Împacarea partilor. Cerinta existentei unui acord de vointa

Fiind investită cu soluţionarea cauzei prima instanţă a reţinut că prezente în faţa instanţei, părţile au declarat că doresc să se împace şi în raport de poziţia procesuală a acestora, de fapta imputată inculpatului I. T. şi de dispoziţiile art.231 alin.2 Cod penal, a dispus în temeiul art.396 alin.6 Cod procedură penală şi art.16 lit. g Cod procedură penală încetarea procesului penal intervenit între persoana vătămată U. V. şi inculpatul I.T., prin împăcarea părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art.159 alin.2 Cod penal corespondent al art.132 Cod penal din 1969 împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile care este un act unilateral de voinţă, împăcarea părţilor constituie un act bilateral, implicând în mod necesar acordul de voinţă al persoanei vătămate şi al inculpatului.

Prin Decizia nr. XXVII din 18 septembrie 2006 pronunţată de I.C.C.J. – Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de ambele părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.

Or, în speţă, prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2014 s-a consemnat că persoana vătămată U.V., prezentă personal, a precizat că nu are pretenţii civile şi doreşte să se împace cu inculpatul, cauza fiind  amânată la data de 18 septembrie 2014 pentru efectuarea de verificări privind situaţia inculpatului.

La acest termen este prezent doar inculpatul I. T. care declară că doreşte să se împace cu persoana vătămată, context în care prima instanţă pronunţă soluţia de încetare a procesului penal reţinând că părţile prezente în faţa instanţei au declarat că doresc să se împace.

Soluţia este greşită.

Împăcarea părţilor nu poate fi echivocă, fiind necesar să conţină în mod clar acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se împace.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată şi-a exprimat doar intenţia de a se împăca ceea ce nu echivalează cu existenţa unui acord clar şi precis de împăcare, nu relevă fără echivoc voinţa de stingere a  conflictului născut între ea şi inculpat, instanţa reţinând greşit că sunt întrunite cerinţele împăcării părţilor.

Domenii speta

Spete similare