Recurs contencios administrativ. Anulare decizie de impunere emisa de c.a.s.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de C.A.S.

Art. 257 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 95/ 2006

Art. 261 din Legea nr. 96/ 2006

Art. 215 alin. 3 din Legea nr. 96/ 2006

În mod corect instanta de fond a retinut ca reclamantul datoreaza contributia la fondul de asigurari de sanatate pentru veniturile supuse impozitului pe venit, în speta fiind incidente prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.

Astfel cum a retinut si prima instanta, potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra: 

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

Veniturile din activitati independente sunt definite de art. 46 Cod fiscal, ca fiind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.

Natura veniturilor realizate de recurent si care au fost supuse impozitului pe venit rezulta din deciziile de impunere anuale emise de organul fiscal, în cuprinsul carora se mentioneaza ca este vorba de venituri din activitati comerciale, respectiv venituri comerciale/profesii libere.

În raport de mentiunile din cuprinsul deciziilor de impunere aflate la filele 56-64 dosar de fond, în mod corect instanta de fond a retinut incidenta în speta a prevederilor art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.

Desi recurentul sustine ca veniturile pentru care i s-a calculat impozitul pe venit fac parte din categoria celor din alte surse, astfel cum sunt acestea definite de art. 78 Cod fiscal, nu a administrat nici o proba în acest sens, pentru a clarifica natura veniturilor încasate si a combate în acest mod cele mentionate în deciziile de impunere emise de organul fiscal. Prin urmare, în lipsa oricaror alte elemente, natura veniturilor este cea care rezulta din deciziile de impunere anuale, simplele alegatii ale recurentului neputând combate o stare de fapt ce rezulta din acte fiscale necontestate.

În ceea ce priveste accesoriile, acestea au fost calculate în sarcina recurentului în temeiul prevederilor art. 261 din Legea nr. 95/2006, potrivit carora, angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei în conditiile prezentei legi si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de întârziere majorari de întârziere în conditiile Codului de procedura fiscala, coroborate cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 617/2007, potrivit carora, contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente vireaza trimestrial contributia calculata la venitul estimat, pâna la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru (1);diferentele ramase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuala, se platesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza majorari de întârziere (4); la expirarea termenului prevazut la alin. (4), pentru sumele datorate si ramase neachitate se vor percepe majorari de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedura fiscala (5).

De asemenea, potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond.

 Prin urmare, potrivit textului legal mai sus redat, recurentul avea obligatia de a se înregistra si la C.A.S. ca persoana care realizeaza venituri din activitati independente în vederea calcularii contributiei datorata la Fondul de asigurari de sanatate.

Acesta a depus doar la organul fiscal declaratie de impunere, astfel ca intimata Casa de Asigurari de Sanatate nu a cunoscut faptul ca acesta realizeaza venituri din activitati independente si care este cuantumul acestora. În consecinta, nu i se poate imputa intimatei faptul ca nu l-a încunostintat anual pe recurent în legatura cu cuantumul contributiei datorate, culpa pentru aceasta situatie revenindu-i recurentului care a omis sa declare si la C.A.S. veniturile realizate din activitati independente.

Decizia nr. 2101/CA/18.06.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 4370/111/CA/2013

Prin Sentinta nr. 6466/CA din 22.11.2013 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiata actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul C. T.-I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurari de Sanatate B., fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca, prin deciziile de impunere nr.26866.1. nr.26866.2 ?i nr.26866.3 din 31.05.2012 emise de Casa de Asigurari de Sanatate B. (f.15-20), au fost stabilite în sarcina reclamantului obligatii de plata la fondul asigurarilor sociale de sanatate în cuantum total de 165.446 lei (121.165 lei + 4.400 lei + 39.881 lei), aferente anilor 2006-2009, pentru veniturile din activita?i - profesii libere realizate de reclamant.

Baza de impunere a fost transmisa prin fi?ier de Agen?ia Na?ionala de Administrare Fiscala, potrivit prevederilor art.35 din Ordinul nr.617/2007 (f.13).

Împotriva acestor decizii de impunere, reclamantul a formulat contesta?ii administrative în conformitate cu dispozitiile cuprinse în Titlul IX C.proc.fisc, respinse de pârâta C.A.S. B. prin dispozi?ia de solu?ionare a contesta?iei nr.2246, 2247 ?i 2248 din 07.02.2013 (f.13).

În motivarea acestei solutii, pârâta a retinut ca reclamantul datoreaza contribu?ie de sanatate asupra veniturilor din activita?i independente în conformitate cu prevederile art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr.95/2006.

Raportând situatia de speta la textele legale incidente, instanta de fond a apreciat ca deciziile contestate sunt legale.

Potrivit art.256 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, modificata, Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate se formeaza si din contributii ale persoanelor fizice si juridice.

Colectarea contributiilor persoanelor juridice si fizice care au calitatea de angajator se face de catre Ministerul Finantelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în conditiile legii, iar colectarea contributiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF, se efectueaza de catre casele de asigurari.

În speta, colectarea contributiei a fost facuta de C.A.S.

Legea nr.95/2006 consacra participarea obligatorie la plata contribu?iei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului na?ional unic de asigurari sociale de sanatate (art.208 alin.3 lit.e ?i alin.6).

În conformitate cu dispozitiile art.215 alin.1 si 3 din Legea nr.95/2006, obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine si persoanelor fizice care exercita profesii libere sau cele celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activitati independente.

În spe?a, reclamantul este angajat la doua societa?i comerciale, iar în perioada 2006 – 2012 a prestat în paralel ?i o activitate comerciala (în temeiul contractului de asociere/închiriere/arendare nr.1431/06.07.2006), din care a realizat venituri, astfel cum rezulta din deciziile de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit privind venituri comerciale si deciziile de impunere anuala pentru veniturile realizate de persoanele fizice, emise în perioada 2006 – 2012.

În acest caz, cuantumul contributiei la fondul de sanatate este prevazut de art.257 alin.2 lit.a) ?i b) din Legea nr.95/2006 ?i art.7 din Ordinul nr.617/2007 sub forma unei cote de 6,5%, modificata la cota de 5,5% începând cu data de 01.07.2008.

Astfel, potrivit art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra

„a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.”

Art.257 alin.3 din acest act normative prevede ca, în cazul persoanelor care realizeaza în acela?i timp venituri din activita?i independente - art.257 alin.2 lit.b) ?i venituri din salarii - art.257 alin.2 lit.a), contribu?ia se calculeaza asupra tuturor acestor venituri.

Din aceste texte de lege rezulta cu eviden?a, contrar sus?inerilor reclamantului, ca acesta avea obliga?ia de a contribui ?i pe veniturile ob?inute din activitatea comerciala, chiar daca era deja asigurat prin contractele de munca.

Aceasta obliga?ie este circumscrisa principiului solidarita?ii contribu?iilor, aplicabil sistemului de sanatate din România, conform caruia asigura?ii au obliga?ia de a contribui, în principiu, pe baza tuturor veniturilor impozabile pe care le ob?in.

Sus?inerile reclamantului, conform carora în spe?a sunt aplicabile dispozi?iile art.257 alin.2 lit.f) din Legea nr.95/2006 nu au putut fi re?inute, fiind neîntemeiate.

Din analiza deciziilor de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit si deciziile de impunere anuala pentru veniturile realizate de persoanele fizice, depuse la dosar, rezulta cu claritate ca reclamantul a realizat „venituri din activita?i comerciale”.

Art.46 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal define?te veniturile din activita?i independente ca fiind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere ?i veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate în mod individual ?i/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activita?i adiacente.

Potrivit art.46 alin.2 din acest act normativ, sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comer? ale contribuabililor, din prestari de servicii, altele decât cele prevazute la alin.3, precum ?i din practicarea unei meserii.

Fa?a de aceste prevederi legale, instan?a de fond a re?inut ca în spe?a nu sunt aplicabile dispozi?iile art.257 alin.2 lit.f) din Legea nr.95/2006, care se refera la „alte venituri care se supun impozitului pe venit”, fiind dovedit în mod neechivoc ca reclamantul a realizat o activitate comerciala, ceea ce înseamna ca sunt incidente dispozi?iile art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr.95/2006, care se refera la „veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit (în spe?a activita?i comerciale).

În ceea ce prive?te majorarile ?i penalita?ile de întârziere, instan?a de fond a re?inut ca, în materie fiscala ,accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a nepla?ii la termen a crean?elor principale, indiferent de existen?a sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.

În conformitate cu dispozitiile art.119 sii art.120 din O.G. nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobânzi (anterior adoptarii O.U.G. nr.39/2010 era folosita notiunea de majorari de întârziere în locul celei de dobânda) si penalitati de întârziere. Majorarile se calculeaza pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data stingerii sumei datorate, inclusiv. De asemenea, potrivit art.1201 din O.G. nr.92/2003, plata cu întârziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de întârziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale.

În ceea ce prive?te solicitarea reclamantului de a se dea eficien?a efectului pozitiv al lucrului judecat, în raport de sentin?a nr.3899 din 28.05.2013 pronun?ata de Tribunalul B., instan?a de fond a respins aceasta solicitare ca neîntemeiata, re?inând ca are un obiect diferit, respectiv prive?te anularea unor acte administrative-fiscale care nu au nicio legatura cu actele administrative-fiscale contestate în prezentul dosar.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanta de fond a respins actiunea ca neîntemeiata.

 Împotriva acestei sentinte, în termen si scutit de plata taxelor de timbru, a  declarat recurs recurentul-reclamant C. T. I., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea în tot a sentintei recurate si, în urma rejudecarii, admiterea cererii de chemare în judecata astfel cum a fost formulata si motivata, iar în subsidiar, casarea în parte a sentintei, iar în urma rejudecarii, admiterea în parte a actiunii, în sensul de a anula actele administrativ fiscale atacate, cu privire la accesoriile calculate asupra debitului principal.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca solutia data este rezultatul atât a unei gresite aprecieri a probelor/înscrisurilor existente la dosarul cauzei, cât mai ales a interpretarii si aplicarii gresite a textelor legale incidente.

Astfel, în mod gresit, s-a retinut de catre instanta de fond ca recurentul a prestat o activitate comerciala, de pe urma careia a realizat venituri, situatie în care, conform disp. art. 257 alin. 2) lit. b), coroborate cu disp. art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, datoreaza pentru aceste venituri contributia la fondul de sanatate, astfel cum a fost aceasta calculata în cuprinsul actelor administrativ fiscale atacate.

Contrar celor retinute de catre instanta de fond, veniturile pentru care au fost emise Deciziile de impunere atacate, nu sunt venituri din activitati comerciale, asa cum sunt acestea definite de catre art.46 din Codul Fiscal.

Citând dispozitiile art. 46 Cod fiscal, recurentul subliniaza ca nu realizeaza venituri comerciale, motiv pentru care nu este înregistrat ca persoana fizica autorizata, nu realizeaza venituri din exercitarea vreuneia dintre profesiile libere enumerate la pct.3), si nici nu a valorificat vreun drept de proprietate intelectuala.

Faptic, veniturile în discutie se circumscriu celor „...din alte surse", supuse impozitului pe venit, prevazute în cuprinsul art.41 pct.1) din Codul Fiscal, si definite în cuprinsul art.78 din Codul Fiscal.

Mai mult, arata recurentul, realizeaza venituri de natura salariala, astfel cum acestea sunt definite la art. 257 pct.2 lit.a), asupra carora s-a calculat si a fost virata contributia datorata (recurentul fiind angajat la doua societati comerciale conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei), ceea ce exclude, de plano, calcularea contributiei si asupra veniturilor realizate din alte surse, în conformitate cu prevederile art. 257 pct.2 lit.f)(... fosta litera e).

Raportat la cele ce preced, coroborat cu probatiunea administrata în cauza, rezulta ca recurentului, în calitatea sa de salariat, i-a fost calculata, retinuta si virata, contributia la sanatate datorata, în conformitate cu prevederile art.257 pct.2) lit.a) din Legea nr.95/2006, situatie în care, asupra venitului realizat din alte surse, nu se datoreaza contributie, asa cum rezulta, în mod expres, din prevederile art.257 pct.2) lit.f).

În subsidiar, în masura în care, totusi, se va considera, ca veniturile suplimentare realizate, în perioada aratata, se circumscriu veniturilor din activitati independente, cu toate ca din chiar cuprinsul deciziilor si a declaratiilor depuse rezulta ca este vorba despre "alte activitati", fiind astfel declarate veniturile din alte surse prevazute la art.78, recurentul solicita a se casa în parte sentinta, în sensul anularii actelor administrativ fiscale atacate, cu privire la accesoriile calculate asupra debitului principal.

 Solicita recurentul sa se constate neîndeplinirea de catre pârâta-intimata a obligatiei inserata în cuprinsul disp. art.222 din Legea nr. 95/2006, potrivit carora, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale.

Coroborate aceste dispozitii cu art. 31 al. 2 din Constitutia României, este exclusa culpa recurentului pentru plata cu întârziere a acestei contributii, cu consecinta exonerarii de la plata majorarilor si penalitatilor de întârziere aferente.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevazute de art. 488 pct. 6 si 8 C.pr.civ.

 Prin întâmpinare, intimata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

 Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

În mod corect, instanta de fond a retinut ca reclamantul datoreaza contributia la fondul de asigurari de sanatate pentru veniturile supuse impozitului pe venit, în speta fiind incidente prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.

Astfel cum a retinut si prima instanta, potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra: 

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

Veniturile din activitati independente sunt definite de art. 46 Cod fiscal, ca fiind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.

Natura veniturilor realizate de recurent si care au fost supuse impozitului pe venit rezulta din deciziile de impunere anuale emise de organul fiscal, în cuprinsul carora se mentioneaza ca este vorba de venituri din activitati comerciale, respectiv venituri comerciale/profesii libere.

În raport de mentiunile din cuprinsul deciziilor de impunere aflate la filele 56-64 dosar de fond, în mod corect instanta de fond a retinut incidenta în speta a prevederilor art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.

Desi recurentul sustine ca veniturile pentru care i s-a calculat impozitul pe venit fac parte din categoria celor din alte surse, astfel cum sunt acestea definite de art. 78 Cod fiscal, nu a administrat nici o proba în acest sens, pentru a clarifica natura veniturilor încasate si a combate în acest mod cele mentionate în deciziile de impunere emise de organul fiscal. Prin urmare, în lipsa oricaror alte elemente, natura veniturilor este cea care rezulta din deciziile de impunere anuale, simplele alegatii ale recurentului neputând combate o stare de fapt ce rezulta din acte fiscale necontestate.

În ceea ce priveste accesoriile, acestea au fost calculate în sarcina recurentului în temeiul prevederilor art. 261 din Legea nr. 95/2006, potrivit carora, angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei în conditiile prezentei legi si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de întârziere majorari de întârziere în conditiile Codului de procedura fiscala, coroborate cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 617/2007, potrivit carora, contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente vireaza trimestrial contributia calculata la venitul estimat, pâna la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru (1);diferentele ramase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuala, se platesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza majorari de întârziere (4); la expirarea termenului prevazut la alin. (4), pentru sumele datorate si ramase neachitate se vor percepe majorari de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedura fiscala (5).

De asemenea, potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond.

 Prin urmare, potrivit textului legal mai sus redat, recurentul avea obligatia de a se înregistra si la C.A.S. ca persoana care realizeaza venituri din activitati independente în vederea calcularii contributiei datorata la Fondul de asigurari de sanatate.

Acesta a depus doar la organul fiscal declaratie de impunere, astfel ca intimata Casa de Asigurari de Sanatate nu a cunoscut faptul ca acesta realizeaza venituri din activitati independente si care este cuantumul acestora. În consecinta, nu i se poate imputa intimatei faptul ca nu l-a încunostintat anual pe recurent în legatura cu cuantumul contributiei datorate, culpa pentru aceasta situatie revenindu-i recurentului care a omis sa declare si la C.A.S. veniturile realizate din activitati independente.

Pentru aceste considerente, neputându-se retine în speta incidenta motivelor de casare prevazute de art. 488 punct. 6 si 8 din Noul Cod de procedura civila, invocate de recurent ca temei de drept al recursului, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedura civila a respins ca nefondat  recursul. 

Domenii speta

Spete similare