Acţiune în prestaţie tabulară. aplicarea prevederilor legale în vigoare la data încheierii actului juridic – Art. 22, 24 Decretul-Lege 115/ 1938 - Art. 223 din Legea nr. 71/ 2011

Decizie 603 din 15.04.2014


DREPT CIVIL

ACŢIUNE ÎN PRESTAŢIE TABULARĂ. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE ÎN VIGOARE LA DATA ÎNCHEIERII ACTULUI JURIDIC

– Art. 22, 24 Decretul-Lege 115/ 1938

- Art. 223 din Legea nr. 71/ 2011

Conform art. 22 din Decretul-Lege 115/ 1938, cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept.

Art. 24 din Decretul-Lege 115/ 1938 stipulează că dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea.

Conform art. 223 din Legea nr.71/ 2011 – procesele şi cererile în materie civilă în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează conform dispoziţiilor legale materiale şi procedurale în vigoare la data când au fost pornite.

Instanţa de recurs a constatat  că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 22 şi 24 din Decretul-Lege 15/ 1938.

Este de necontestat faptul cumpărării de către reclamanţi a supraedificatelor din litigiu în anul 1996, fiind achitat în întregime preţul.

În cauză s-a făcut dovada că în anul 1996 între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare, că în patrimoniul vânzătorului exista bunul vândut, chiar dacă regimul juridic nu era reglementat prin Cartea funciară, prin acţiune reclamantul dorind să pună în acord starea de fapt cu evidenţa funciară, de la data cumpărării construcţiile rămânând în folosinţa netulburată a reclamanţilor care au şi achitat obligaţiile legale, aspect necontestat, astfel că s-a apreciat a fi întrunite condiţiile acţiunii în prestaţie tabulară.

 

Decizia civilă nr. 603/15 aprilie 2014 -R

(dosar nr. 24931/271/2010)

Prin sentinţa civilă nr. 7776 din data de 23 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 24931/271/2010 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii Z. V.A. şi Z. M. în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN  PRIN CONSILIUL LOCAL O. – AIO, OFICIUL PENTRU AMELIORARE ŞI REPRODUCŢIE ÎN ZOOTEHNIE B., AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU AMELIORARE ŞI REPRODUCŢIE ÎN ZOOTEHNIE, OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B., s-a constatat că pe terenul înscris în C.F. 3284 E. B. având nr. top. 934 O. există amplasate două corpuri de clădire cu destinaţia de hală în suprafaţă de 79 mp. identificat cu C1 şi platou betonat în suprafaţă de 117 mp identificat cu C2 pe schiţa raportului de expertiză topografică efectuat de expert P.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a dispus notarea în C.F. a acestui corp de clădire cu destinaţia hală - C1 în suprafaţă de 79 mp.  şi platou betonat – C2 în suprafaţă de 117 mp, s-a constatat că între SC A. SA, antecesoarea pârâtei OFICIUL PENTRU AMELIORARE ŞI REPRODUCŢIE ÎN ZOOTEHNIE B.  în calitate de promitent vânzător şi reclamanţi, în calitate de promitenţi cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare la data de 02.10.1996 având ca obiect imobilul reprezentând construcţii situate în O., str. R., nr. 1, jud. B. înscris în CF 3284 E. B. având nr. top. 934 O., în natură hală în suprafaţă de 79 mp. identificată cu C1 şi platou betonat în suprafaţă de 117 mp. identificat cu C2  pe schiţa raportului de expertiză întocmit de expert P.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prezenta hotărâre ţine loc de contract autentic de vânzare cumpărare între reclamanţi şi pârâtă, cu privire la imobilul reprezentând construcţii situate în O., str. R., nr. 1, jud. B. înscris în CF 3284 E. B. având nr. top. 934 O. în natură hală în suprafaţă de 79 mp. identificată cu C1 şi platou betonat în suprafaţă de 117 mp. identificat cu C2  pe schiţa raportului de expertiză întocmit de expert P.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru preţul de 25000000 lei vechi, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiilor menţionate, cu titlu de cumpărare, s-a constatat că reclamanţii au dobândit un drept de folosinţă pe durata construcţiilor asupra terenului în suprafaţă de 79 mp. de sub construcţia notată C1 şi în suprafaţă de 117 mp. de sub construcţia notată C2, identificat cu nr. top. 934 O. din CF 3284 E. B., s-a dispus notarea dreptului de folosinţă al reclamanţilor asupra suprafeţei de 196 mp. a nr. top. 934 O., în foaia de sarcini C din CF 3284 E. B., au fost respinse celelalte capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărarea din data de 02.10.1996, înscris sub semnătură privată, încheiat între SC A. SA şi reclamanţi s-au vândut construcţiile în natură hală de 85,70 mp. şi hală de 115,25 mp. pentru preţul de 25000000 lei vechi. Prin acelaşi contract s-a transmis dreptul de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor, proprietatea Statului Român, către reclamanţi, iar potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de expert P.I., construcţiile identificate cu C1 - hală în suprafaţă de 79 mp. şi cu C2 platou betonat în suprafaţă de 117 mp. au fost identificate pe nr. top. 934 din CF 3281 E. B.. Conform situaţiei de CF nr. top. 934 este proprietatea Statului Român.

Instanţa de fond a constatat că raportat la prevederile art. 223 din Legea 71/2011, fiind vorba despre un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, sunt aplicabile prevederile legii în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv ale Codului civil şi ale Legii 247/2005.

Instanţa de fond a constatat astfel că primul capăt de cerere formulat de către reclamanţi este întemeiat, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că pe terenul în suprafaţă de 196 mp înscris în C.F. 3281 E. B. având nr. top. 934 O. există amplasat un corp de clădire cu destinaţia de hală, notat cu C1 pe schiţa raportului de expertiză în suprafaţă de 79 mp, această construcţie nefiind notată în cartea funciară şi de asemenea un corp notat cu C2 – platou betonat – în suprafaţă de 117 mp., de asemenea nefiind notat în CF.

Dat fiind faptul că din probele administrate în cauză rezultă că aceste corpuri de clădire au fost edificate anterior intrării în vigoare a Legii 50/1991, în temeiul art. 20 din Legea 7/1996, instanţa de fond a dispus notarea în C.F. a construcţiilor cu destinaţia de hală şi platou betonat.

Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând construcţii situate în O., str. R., nr. 1, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, instanţa de fond a constatat că prin Legile 58 şi 59/1974 înstrăinarea terenurilor se putea face doar prin înscris autentic, astfel încât contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC A. SA, în calitate de vânzător, pe de o parte, şi reclamanţi, în calitate de cumpărători, pe de altă parte, sunt lovite de nulitate absolută ca şi contracte de vânzare cumpărare pentru nerespectarea cerinţei formei înscrisului autentic însă, în baza principiului conversiunii actelor juridice, sunt valabile ca şi antecontracte de vânzare cumpărare cu privire la terenul menţionat.

Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1073 Cod civil pentru pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic.

Imobilul, construcţii identificate cu C1 şi C2 pe schiţa raportului de expertiză sunt proprietatea SC A. SA, succesoarea acesteia fiind pârâta OFICIUL PENTRU AMELIORARE ŞI REPRODUCŢIE ÎN ZOOTEHNE B.

Instanţa de fond a constatat că între SC A. SA, în calitate de promitent vânzător şi reclamanţi, în calitate de promitenţi cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare la data de 02.10.1992 având ca obiect imobilul reprezentând construcţii şi identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de expert P.I. cu C1 şi C2, raport ce face parte integrantă din hotărâre.

Dat fiind faptul că proprietarul tabular, nu s-a prezentat la notar în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu reclamanţii, instanţa de fond a admis acţiunea urmând ca prezenta hotărâre să ţină loc de contract autentic de vânzare cumpărare între reclamanţi şi SC A. SA, cu privire la construcţiile identificate de raportul de expertiză, pentru preţul de 25000000 lei vechi.

În baza art.22 din Legea nr. 7/1996, aplicabil în speţă în temeiul art. 223 din Legea 71/2011, instanţa de fond a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamanţilor asupra construcţiilor menţionate, având destinaţia hală şi platou betonat notate cu C1 şi C2, cu titlu de cumpărare, potrivit expertizei întocmită de expert P.I. ce face parte integrantă din hotărâre.

În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de 322 mp. din nr. top. 933 şi 934 instanţa de fond a respins cererea având în vedere că contractul sub semnătură privată vizează doar construcţiile nu şi terenul asupra căruia se transmite doar folosinţa.

Pentru a putea uzucapa asupra acestei suprafeţe de teren s-a constatat că potrivit Deciziei nr. 86/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretului-Lege nr. 115/1938.

Având în vedere că imobilul asupra căruia reclamanţii pretind că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune este situat într-o localitate pentru care au fost aplicabile dispoziţiile Decretului-Lege nr. 115/1938 şi că reclamanţii pretind că posesia lor utilă asupra acestui imobil a început în anul 1996, reclamanţii puteau dobândi dreptul de proprietate asupra acestui imobil numai în condiţiile Decretului-Lege nr. 115/1938 care reglementa două feluri de uzucapiuni, respectiv tabulară şi extratabulară, în funcţie de cum cel care pretinde dobândirea dreptului real asupra imobilului era înscris în CF sau nu.

Dat fiind faptul că, în speţă, proprietarul terenului asupra căruia se solicită înscrierea unui drept de superficie, respectiv Statul Român, este în fiinţă, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii tabulare.

În ceea ce priveşte dreptul de superficie solicitat a fi constatat de către reclamanţi, în doctrina de specialitate anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil s-a arătat că dreptul de superficie este un drept real care îi conferă proprietarului unei construcţii sau plantaţii situate pe terenul altei persoane dreptul de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiei.

Fiind vorba despre un dezmembrământ al dreptului de proprietate, acesta se putea constitui doar prin act juridic (convenţie, testament, act de concesiune) sau prin uzucapiune.

În privinţa modului de constituire a dreptului de superficie, noul Cod civil păstrează aceleaşi reguli, statuând la art. 693 alin. 2 că dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic precum şi prin uzucapiune sau în alt mod prevăzut de lege.

Această dispoziţie legală precum şi practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil cu privire la modalităţile de dobândire a dreptului de superficie sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la C.E.D.O. şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Cum prin convenţia părţilor s-a stipulat expres că asupra terenului aferent construcţiilor reclamanţii dobândesc drept de folosinţă, instanţa de fond a constatat în temeiul art. 969 Cod civil că reclamanţii au dobândit un drept de folosinţă pe durata construcţiilor asupra terenului în suprafaţă de 79 mp. de sub construcţia notată C1 şi în suprafaţă de 117 mp. de sub construcţia notată C2, identificat cu nr. top. 934 O. din CF 3284 E. B., potrivit raportului de expertiză întocmit de expert P.I., care face parte integrantă din hotărâre.

În ceea ce priveşte diferenţa de teren aflată în folosinţa faptică a reclamanţilor până la ieşirea în str. R., instanţa de fond a respins cererea constatând că nu face parte din convenţia părţilor, eventual pe acesta suprafaţă reclamanţii putând cere constituirea unui drept de servitute de trecere până la calea publică, astfel a respins cererea reclamanţilor cu privire la această suprafaţă.

Respingând cererea de constatare a dreptului de proprietate reclamanţii nu au devenit coproprietari asupra imobilelor astfel că a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind anularea nr. cad. 17103 , a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind radierea din CF 105 E. B. a menţiunii de sub C1 şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind sistarea de indiviziune, reclamanţii neavând calitatea de coproprietari ai imobilelor supuse indiviziunii.

Prin decizia civilă nr. 269 din 10 septembrie 2013 Tribunalul B. a admis ca fondate apelurile civile formulate de apelanţii Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului O. – Administraţia Imobiliară O. şi Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie „Prof. Dr. G.K.C.” în contradictoriu cu intimaţii Z. V.A., Z. M., Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie B. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară B., împotriva sentinţei civile nr. 7776 din 23 mai 2012 pronunţată de Judecătoria O. pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins capetele de cerere privind dobândirea unui drept de proprietate de către reclamanţi asupra construcţiilor situate pe nr. top. 934 O. înscris în CF 3284 E. B., a unui drept de folosinţă asupra terenului de sub construcţii şi notarea dreptului de proprietate şi folosinţă în CF, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei apelate, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că ambii apelanţi au criticat sentinţa apelată sub aspectul interpretării eronate de prima instanţă a prevederilor legale incidente în cauza şi a aprecierii eronate a probatoriului administrat, respectiv faptul că la data încheierii actului sub semnătură privată promitentul vânzător nu era titular al dreptului de proprietate care a făcut obiectul antecontractului şi că aceste imobile aparţin domeniului public al statului.

Prin actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.10.1996 promitenta vânzătoare SC A. SA s-a obligat sa înstrăineze reclamanţilor intimaţi promitenţi compărători imobilul situat în E. B. str. R. nr. 1 constând în hală de producţie în suprafaţa construita de 85,70 mp, o alta hala de producţie în suprafaţa de 113,25 mp şi o magazie scule în suprafaţă construită de 29,73 mp înscrise în CF105 E. B. cu nr.top.934 cu menţiunea că terenul pe care sunt amplasate construcţiile în suprafaţa de 332 mp/1004 mp sunt proprietatea Statului Român, aflat în folosinţa promitentului vânzător. Preţul vânzării a fost stabilit de părţi la suma de 23.000.000 lei rol, menţionându-se ca preţul se achita de promitenţii cumpărători la data semnării prezentului act.

În antecontract s-a mai menţionat ca imobilele care se vând sunt proprietatea vânzătoarei promitente dobândite cu titlu de atribuire si uzucapiune si ca pe rolul Judecătoriei O. la data încheierii acestui act exista procesul civil privind constatarea dreptului de proprietate al promitentei vânzătoare asupra construcţiilor şi a dreptului de folosinţă asupra terenului pe toată durata existentei construcţiilor, urmând ca întabularea construcţiilor în favoarea promitenţilor cumpărători să se realizeze la terminarea litigiului, estimat în anul 1997. S-a mai stipulat ca terenul aferent construcţiilor nu face obiect al vânzării, rămânând în proprietatea statului cu drept de folosinţă a terenului în favoarea cumpărătorilor.

Conform situaţiei de Carte Funciara 3281 nr. top. 933, 934, 935 E. B. imobilul în litigiu a reprezentat anterior o casa colectivă compusă din 3 apartamente cu o suprafaţă de teren aferentă de 2025 mp, imobil adus din CF 105 E. B. şi asupra căruia s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului Român sub B1. Prin decizia nr.490/1958 a Sfatului Popular al Regiunii O. - Comitetul Executiv s-a aprobat transferarea Staţiunii de monta din E. din administrarea Oraşului O. în administrarea fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular pentru înfiinţarea Centrului de reproducţie şi combaterea sterilităţii la vaci în care s-a menţionat că obiectul transferului se compune şi din nr. top. 934 cu suprafaţa de 242 stj. pe care sunt construite grajdul reproducătorilor, şura de fân, magazie de cereale şi patul de porumb. În CF 105 E. B. la foaia de sarcini s-a notat în favoarea ORSA (Oficiul de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor) B. un drept de administrare în baza deciziei nr. 490/1958 asupra nr. top. 933, 934 de sub A I 9 şi 71. Conform O.U.G. 64/2003 Oficiile de Reproducţie şi Selecţia Animalelor îşi pierd personalitatea juridică şi devin Unităţi pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie aflate în subordinea Direcţiilor pentru Agricultură iar prin Legea nr. 63/ 2008 s-a dispus ca aceste Unităţi să dobândească personalitate juridică şi să poarte denumirea de Oficii pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi ulterior prin O.U.G. 70/ 2010 aceste oficii au trecut în subordinea recurentei pârâte Agenţia Naţionala pentru Ameliorare si Reproducţie în Zootehnie „Prof. Dr. G.K.C.”.

Atât din înscrisurile depuse la dosar cât şi din situaţia de carte funciară rezultă că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparţine statului roman, fiind în domeniul public, astfel cum rezulta din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului fila 103 dosar fond, în favoarea fostului O.R.S.A. B. fiind notat un drept de administrare. Cu privire la promitentul vânzător nu s-a făcut dovada ca la data încheierii antecontractului cu intimaţii ar fi deţinut în proprietate construcţiile obiect al acestuia şi nici ulterior. Chiar şi în situaţia în care s-ar fi dovedit că antecesorul în drepturi al Oficiului pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie B. este SC A. SA se retine ca fostul O.R.S.A. B. a deţinut asupra acestui imobil doar un drept de administrare si nu un drept de proprietate de care sa poată dispune prin acte de dispoziţie. Faptul ca promitentul vânzător nu era titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu rezulta si din menţiunile înserate în cuprinsul antecontractului încheiat la data de 02.10.1996 în care la aliniatul 3 promitentul vânzător a declarat că la data încheierii actului exista pe rolul Judecătoriei O. un litigiu privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcţiilor si a dreptului de folosinţa asupra terenului pe toata durata existentei construcţiilor, urmând ca intabularea promitenţilor cumpărători sa se facă la terminarea litigiului. La dosarul cauzei nu a fost depusă hotărârea judecătorească pronunţată în acel litigiu iar la adresa instanţei de recurs s-a comunicat de Judecătoria O. ca în urma efectuării cercetărilor în opisul alfabetic a fost înregistrata o acţiune de către SC A. SA sub dosar nr.10046 în anul 1994 având ca obiect pretenţii.

Prin urmare întrucât nici la data încheierii antecontractului si nici ulterior promitentul vânzător nu a făcut dovada că este titularul unui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu si care se dorea a fi transmis în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de validitate pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul promitentului vânzător.

În contextul considerentelor mai sus expuse instanţa de apel a apreciat apelurile formulate ca fiind fondate, le-a admis în temeiul art.296 Cod procedura civilă împotriva sentinţei apelate pe care a schimbat-o în parte în sensul ca a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind dobândirea unui drept de proprietate de către reclamanţi asupra construcţiilor situate pe nr. top. 934 înscris în CF3284 E. B., a unui drept de folosinţă asupra terenului de sub construcţii şi notarea dreptului de proprietate si folosinţa în CF si a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate, nefiind aduse alte critici prin cererile de apel şi a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către apelanţi. 

Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanţii Z. V.A. şi Z. M. care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de pârâţi şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

În motivarea recursului s-a susţinut că decizia instanţei de apel prin care s-a modificat în parte sentinţa instanţei de fond este o hotărâre judecătorească echivocă şi care nu poate fi pusă în executare.

Astfel, au fost admise capetele de cerere privind notarea în cartea funciară a construcţiilor, dar fără a se stabili un drept de proprietate în favoarea vreunei persoane ceea ce face hotărârea judecătorească inaptă de intabulare.

Cu privire la fondul cauzei s-a susţinut că, deşi reclamanţii deţin un contract de vânzare – cumpărare din anul 1996 asupra supra-edificatelor din litigiu, preţul fiind plătit integral şi de la data cumpărării reclamanţii au fost în posesia continuă asupra acestor construcţii pentru care au si achitat taxele şi impozitele aferente, în mod inexplicabil instanţa de apel a ignorat aceste aspecte pronunţând o hotărâre nelegală.

Analizând decizia recurată prin prima motivelor invocate şi din oficiu în limitele legii, Curtea a constatat că aceasta este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art.22-24 din Decretul - Lege nr. 115/1938, caz de modificare a acesteia în temeiul art. 308 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Starea de fapt a fost corect reţinută de ambele instanţe, este necontestat faptul cumpărării de către reclamanţi a supra-edificatelor din litigiu, în anul 1996 de la SC A. SA, fiind achitat în întregime preţul stipulat.

Instanţa de apel a reţinut că în speţă nu s-a dovedit că supra-edificatele din litigiu ar fi fost în proprietatea vânzătoarei la data tranzacţionării.

Curtea a apreciat, în consonanţă cu instanţa de fond, că în anul 1996 când s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare, din înscrisurile depuse de reclamanţi (filele 39-40 dosar recurs) rezultă că în proprietatea vânzătoarei SC A. SA se găseau magazinele proprii de desfacere enumerate la anexa 11 printre care şi supra-edificatele din E. B. str. R. nr. 7 ce fac obiectul prezentului litigiu.

Aceste aspecte rezultă şi din cererea de înmatriculare adresată Camerei de Comerţ şi Industrie B., prin care s-a înfiinţa SC A. SA O. având ca aport social bunuri ce au aparţinut anterior Statului Român.

Această societate a fost reorganizată ulterior, în prezent continuatoarea ei fiind Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

În concluzie, în speţă s-a făcut dovada că în anul 1996 între părţi a intervenit contractul de vânzare – cumpărare, în patrimoniul vânzătoareo SC A. SA exista bunul vândut chiar dacă regimul juridic al acesteia nu era încă reglementat prin Cartea funciară, în fapt pin prezenta acţiune reclamanţii dorind să pună în acord starea de fapt cu evidenţa funciară.

De la data cumpărării, construcţiile au fost în folosinţa netulburată a reclamanţilor, aceştia au achitat obligaţiile legale faţă de administraţia locală, toate aceste aspecte nefiind contestate de pârâţi.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în speţă este vorba despre o acţiune în prestaţie tabulară, supraedificatele există în materialitatea lor, fiind identificate prin expertizele de specialitate efectuate în cauză, iar prin contractul de vânzare - cumpărare a fost transmis şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent motiv pentru care a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a pronunţat o sentinţă legală sub toate aspectele.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, a fost admis recursul reclamanţilor, modificată decizia instanţei de apel, în sensul că a fost respins apelul pârâţilor ca nefondat şi a fost menţinută în întregime sentinţa instanţei de fond.