Recurs contencios administrativ. Litigiu privind functionari publici. Compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Litigiu privind functionari publici. Compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat.

-Art. 14 alin. 3 si art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 250/ 1992

-Art. 22 alin. 4 din O.G. nr. 6/ 2007

Prima instanta a retinut în mod legal neincidenta în speta a prevederilor legale ce reglementeaza compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, invocate de reclamant.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 14 alin 3 si art. 15 alin 1 din H.G. nr. 250/1992 R/A, concediul de odihna neefectuat, cuvenit salariatului caruia i-a încetat contractul de munca, va fi compensat în bani. Totodata, concediul de odihna neacordat salariatilor transferati, de catre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati.

În acelasi sens sunt si dispozitiile legale ale art. 22 alin. 4 din O.G. nr. 6/2007, prin care se stipuleaza ca, compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisa în cazul încetarii raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

În speta, din înscrisurile depuse în probatiune, respectiv Dispozitia Primarului nr. xxxx/ 11.10.2013 si Ordinul Prefectului nr. xxx/ 31.10.2013, se constata ca raportul de serviciu al functionarului public G. C.F. s-a modificat prin transfer în interesul serviciului, situatie în care nu se poate acorda de catre vechiul angajator compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, cum corect retinut si prima instanta.

Decizia nr. 3899/CA/28.11.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 277/83/CA/2014 - R

Prin sentinta nr. 1862 /CA/ 2014 Tribunalul Satu Mare a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul G. C.F., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat, în contradictoriu cu pârâta POLITIA LOCALA S.-M., ca neîntemeiata, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Dispozitia Primarului nr. xxxx/ 11.10.2013, respectiv Ordinul Prefectului nr. xxx/ 31.10.2013 (filele nr. 7-9 de la dosar), s-a dispus modificarea raportului de serviciu al reclamantului, în calitate de functionar public, prin transfer în interesul serviciului de pe functia publica de conducere detinuta în cadrul pârâtei Politia Locala S.-M. în functia publica de executie din cadrul Institutiei Prefectului Judetului S.-M.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantului în sensul obligarii pârâtei la plata sumei de 7.363 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat pentru anii 2012 si 2013, actualizata cu indicele de inflatie, tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 250/1992, „concediile de odihna neefectuate, cuvenite salariatilor carora le-a încetat contractul de munca, vor fi compensate în bani. Sumele cuvenite sunt egale cu indemnizatia de concediu aferenta perioadei efectiv lucrate”.

În speta de fata, reclamantului i s-a modificat raportul de serviciu prin transfer în interesul serviciului (asa cum prevede art. 90 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999) si nu i-a încetat contractul de munca, doar ultima situatie regasindu-se sub incidenta textului de lege de mai sus.

De asemenea, art. 14 alin. 3 teza a I din H.G. nr. 250/1992 reglementeaza: „concediul de odihna neacordat salariatilor transferati, de catre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati.”

Astfel, tribunalul a apreciat ca reclamantul se afla în situatia concediului neacordat salariatilor transferati, dar care se impune a fi acordat de unitatea la care a fost transferat, conform art. 14 alin. 3 teza a I-a din H.G. nr. 250/1992 si nicidecum în situatia compensarii în bani a concediului neefectuat.

Este neîntemeiat aspectul invocat de reclamant, în sensul ca este îndreptatit la compensarea în bani a concediului neefectuat, prin invocarea celei de a II-a teze a art. 14 alin. 3 din H.G. nr. 250/1992 (care prevede ca „indemnizatia de concediu va fi suportata de catre cele doua unitati, proportional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv”), în conditiile în care cele doua notiuni: indemnizatie de concediu, respectiv compensare în bani sunt total diferite si reglementate distinct de legiuitor, astfel:

Indemnizatia de concediu este aferenta concediului neefectuat dar care urmeaza a fi acordat de unitatea la care a fost transferat reclamantul si care difera de institutia compensarii în bani a concediului de odihna neefectuat si care nu mai poate fi acordat, deoarece i-au fost încetate raporturile de munca.

Din coroborarea textelor de lege rezulta clar ca situatia reclamantului (modificarea raportului de serviciu) nu se regaseste printre cazurile prevazute de legislatie care permit compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, care poate fi acordata doar în cazul încetarii raportului de serviciu.

În lumina celor de mai sus, instanta a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamant, ca fiind neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte, în termen si scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotarârii pronuntate si rejudecând fondul, modificarea hotarârii instantei de fond în sensul admiterii actiunii.

În motivare arata ca prin cererea de chemare în judecata a solicitat obligarea Politiei Locale Satu Mare la plata sumei de 7363 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat pe anii 2012 si 2013 actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut împrejurarea relevata de Dispozitia Primarului nr. xxxx/ 11.10.2013 si de Ordinul Prefectului nr. xxx/ 31.10.2013, aceea a survenirii modificarii raportului de serviciu al reclamantului, în calitatea de functionar

public, prin transfer în interesul serviciului, de pe functia publica de conducere din cadrul Politiei Locale în functia publica de executie din cadrul Institutiei Prefectului judetului Satu Mare.

Instanta de fond a verificat pertinenta pretentiei fata de prevederile art. 14 alin. 3 care prevad ca, "concediul de odihna neacordat salariatilor transferati, de catre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati si art. 15 alin. 1 din HG nr. 250/1992, care prevede ca "concediile de odihna neefectuate, cuvenite salariatilor carora le-a încetat contractul de munca vor fi compensate în bani. Sumele cuvenite sunt egale cu indemnizatia de concediu aferenta perioadei efectiv lucrate".

Ca atare, fata de aceste prevederi, judecatorul fondului a apreciat ca, raportul juridic împrocesuat, nu este consecinta încetarii contractului individual de munca, ci a modificarii raportului de serviciu prin transfer.

Sub aspectul modificarii raportului de serviciu nu sunt incidente prevederile art. 15 alin. l din HG 250/ 1992, salariatul nefiind îndreptatit la compensarea concediului de odihna neefectuat ci sunt incidente prevederile art. 14 alin 3 teza a I, salariatul fiind îndreptatit la plata concediului de odihna neacordat, care pica în sarcina unitatii la care a fost transferat.

Indemnizatia de concediu, potrivit opiniei primei instante, este aferenta concediului neefectuat, care se achita de unitatea la care s-a facut transferul si care difera de compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, care nu mai poate fi acordata, deoarece au încetat raporturile de munca cu unitatea de la care s-a realizat transferul.

Hotarârea pronuntata este, în principal, consecinta aplicarii gresite a normelor de drept material si, în subsidiar, este consecinta insuficientei si inexactei motivari, motivele prezentate fiind straine de specificitatea raportului juridic analizat si solutionat.

Concediul de odihna se efectueaza în fiecare an calendaristic, integral sau fractionat. In cazul în care functionarul public nu poate efectua integral sau partial concediul de odihna, institutia publica angajatoare are obligatia sa acorde concediul de odihna neefectuat, pâna la sfârsitul anului urmator.

Indemnizatia de concediu, din lumina prevederilor art. 22 din OG 6/2007, se acorda pe perioada efectuarii concediului anual de odihna, care, la solicitarea functionarului, se plateste cu cel putin 5 zile lucratoare înainte de plecarea în concediu.

Fata de aceasta prevedere, opinia instantei de fond, prin care defineste indemnizatia de concediu ca fiind "aferenta concediului neefectuat", este consecinta aplicarii gresite a prevederilor art. 22 din O.G. nr. 6/2007.

Sensul dat de legiuitor indemnizatiei de concediu, este confirmat si prin prevederile art.7 din HGR nr.250/1992, potrivit carora: pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata în raport cu numarul de zile de concediu înmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate împreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice în care se efectueaza zilele de concediu de odihna. Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste în raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna în care se efectueaza zilele de concediu. Pentru salariatii încadrati cu fractiuni de norma, indemnizatia de concediu de odihna se calculeaza avându-se în vedere veniturile prevazute la alin. (1), cuvenite pentru fractiunea sau fractiunile de norma care se iau în calcul. Prevederile alin. (1) - (3) se aplica si în cazul efectuarii concediului restant din anul 1991.Indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile înaintea plecarii în concediu".

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (3) indemnizatia de concediu va fi suportata de catre cele doua unitati, proportional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv; în acelasi mod se va proceda si în cazul în care concediul de odihna a fost efectuat înainte de transferare, care, în opinia instantei de fond, sunt raportabile. normei instituite prin art. 15 alin. (1).

Distinctia presupusa a fi propusa de legiuitor, în opinia primei instante, este aceea ca, compensarea concediul de odihna neacordat, nu se confunda cu indemnizatia de concediu de la teza a II-a a aceluiasi art. 14 alin. 3, deoarece indemnizatia se acorda de catre unitatea în care are loc transferul, pentru concediul neefectuat.

În realitate, art.14 alin 3 teza I vorbeste de concediul de odihna neacordat care se va acorda de catre unitatea la care s-a realizat transferul si nu de indemnizatia de concediu. Concediul de odihna nu este modalitatea de remunerare a salariatului, ci doar dreptul recunoscut de lege acestuia la odihna, drept caruia îi corespunde obligatia corelativa a angajatorului de a-i acorda concediul si de a i-l remunera prin plata indemnizatiei de concediu.

Compensarea în bani a concediilor de odihna neefectuate este reglementata distinct prin art. 15 alin 1 din HGR 250/1992 pentru angajatii contractuali si prin art. 22 alin.3 si 4 din OG 6/2007 pentru functionari, precizându-se doar împrejurarea ca se datoreaza compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat atunci când înceteaza raportul de serviciu al functionarului public (art. 22), precum si pe aceea ca se datoreaza compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat atunci când înceteaza contractul individual de munca (art. 15), pentru a distinge între cele doua tipuri de salariati din sistemul bugetar.

Reclamantul, fiind functionar public, îi sunt aplicabile prevederile art. 22 din OG /2007, motiv pentru care trimiterea facuta la prevederile art. 14 si 15 din HGR 50/1992 trebuia considerata numai în limita de nenormare a OG 6/2007.

Chiar si considerând prevederile H.G. nr. 250/1192, este evident ca nu poate fi confundata notiunea de concediu neacordat si obligatia unitatii la care a fost transferat functionarul de a acorda acest concediu neefectuat la unitatea de la care a fost transferat, cu dreptul Ia compensarea concediului neefectuat prin plata unei sume egale cu indemnizatia de concediu la data încetarii raportului de serviciu cu unitatea de la care s-a transferat.

Regula este aceea ca, daca nu a fost efectuat concediul de odihna pentru anul calendaristic în curs, autoritatea este obligata sa-l acorde pâna la sfârsitul anului urmator.

În situatia în care sunt zile de concediu neefectuate pe anul 2012 la angajatorul de la care a fost transferat functionarul, aceasta unitate sau unitatea de transfer avea obligatia sa acorde concediul de odihna neefectuat pe anul 2012 pâna la 31 decembrie 2013, dupa cum avea obligatia ca pentru concediul de odihna neefectuat pe anul 2013 sa acorde concediul de odihna pâna la 31 decembrie 2014, cu precizarea ca, si într-un astfel de caz, indemnizatia de concediu se achita proportional cu zilele de munca prestate la fiecare din cele doua unitati.

Reclamantul a ramas, pe anul 2012, cu 16 zile de concediu de odihna neefectuat si cu 21 de zile de concediu neefectuat pe anul 2013, motiv pentru care, pentru perioada lucrata pe anul 2012, Politia locala datoreaza plata indemnizatiei de concediu prin compensare pentru cele 16 zile de concediu de odihna neefectuat, dupa cum datoreaza plata indemnizatiei de concediu prin compensare pentru cele 21 zile de concediu neefectuat pe anul 2013, deoarece institutia Prefectului i-a acordat concediul de odihna si i-a achitat indemnizatia de concediu pentru cele 61 de zile în care a lucrat pe anul 2013 la aceasta unitate.

Prin transfer a încetat raportul de serviciu al reclamantului cu Politia locala, motiv pentru care este îndreptatit la compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, iar obligatia de plata a indemnizatiei de concediu, prin compensare, revine celor doua unitati proportional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv, fie si numai daca se considera aceasta obligatie din perspectiva platii nedatorate, în ceea ce o priveste pe unitatea la care s-a facut transferul sau a îmbogatirii fara justa cauza, în ceea ce o priveste pe unitatea de la care s-realizat transferul.

În drept, dispozitiile art. 483 si urm. Cod de procedura civila, art. 486 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod de procedura civila, art. 496 si 498 Cod de procedura civila.

Prin întâmpinare, înregistrata la instanta la data de 01. 09. 2014, intimata solicita respingerea recursului declarat de catre reclamant si pe cale de consecinta mentinerea în tot a sentintei, pentru urmatoarele motive:

Recurentul solicita plata sumei de 7.363 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, corespunzator timpului lucrat în anii 2012 si 2013, suma pe care institutia a refuzat sa o achite în considerarea urmatoarelor aspecte:

1.Potrivit dispozitiilor art. 14 alin 3 si art. 15 alin 1 din H.G. nr. 250/1992 R/A, concediul de odihna neefectuat, cuvenit salariatului caruia i-a încetat contractul de munca, va fi compensat în bani. Totodata, concediul de odihna neacordat salariatilor transferati, de catre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati.

2.Aceste dispozitii legale sunt reluate si de art. 22 alin. 4 din O.G. nr. 6/2007, prin care se stipuleaza: "Compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisa în cazul încetarii raporturilor de serviciu ale functionarilor publici. "

3.Luând în considerare înscrisurile depuse în probatiune, respectiv Dispozitia Primarului nr. xxxx/ 11.10.2013 si Ordinul Prefectului nr. xxx/ 31.10.2013, se observa ca raportul de serviciu al functionarului public G. C.F. se modifica prin transfer în interesul serviciului.

4.Analizând dispozitiile Cap. IX Modificarea, suspendarea si încetarea raportului de serviciu din Legea nr. 188/1999 R/A, se remarca faptul ca legiuitorul a facut distinctie între modificarea si încetarea raportului de serviciu al functionarilor publici. Astfel, una dintre modalitatile de modificare (nu încetare) a raportului de serviciu este cea prevazuta de art. 90 alin 1 lit. a) "transferul în interesul serviciului", modificare pe care raportul de serviciu al reclamantului a suferit-o prin actele administrative amintite mai sus.

5. În considerarea celor expuse, nu suntem în prezenta unei încetari a raportului de serviciu al functionarului public, ci dimpotriva, în prezenta unei modificari a raportului de serviciu, situatie ce nu se regaseste în cazurile expres prevazute de legislatie care permit compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, corespunzator timpului lucrat.

În drept, art. 205 Cod de procedura civila si dispozitiile legale invocate în întâmpinare.

Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate si a prevederilor legale incidente, s-a constatat ca recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a retinut în mod legal neincidenta în speta a prevederilor legale ce reglementeaza compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, invocate de reclamant.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 14 alin 3 si art. 15 alin 1 din H.G. nr. 250/1992 R/A, concediul de odihna neefectuat, cuvenit salariatului caruia i-a încetat contractul de munca, va fi compensat în bani. Totodata, concediul de odihna neacordat salariatilor transferati, de catre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati.

În acelasi sens sunt si dispozitiile legale ale art. 22 alin. 4 din O.G. nr. 6/2007, prin care se stipuleaza ca, compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisa în cazul încetarii raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

În speta, din înscrisurile depuse în probatiune, respectiv Dispozitia Primarului nr. xxxx/ 11.10.2013 si Ordinul Prefectului nr. xxx/ 31.10.2013, se constata ca raportul de serviciu al functionarului public G. C.F. s-a modificat prin transfer în interesul serviciului, situatie în care nu se poate acorda de catre vechiul angajator compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat, cum corect retinut si prima instanta.

Pentru aceste aspecte, în baza art. 496 cod procedura civila, a fost respins ca nefondat recursul, fara cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare