Infracţiunea de înşelăciune în convenţii. Achitare. Fapta nu este prevăzută de legea penală.

Infracţiunea de înşelăciune în convenţii. Achitare. Fapta nu este prevăzută de legea penală.

Curtea de Apel Oradea, secţia penală, decizia penală nr. 190 din 16 martie 2015

Prin sentinţa penală nr. 1726 din 17 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului  F.A.R. formulată de inculpat.

În baza art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului F.A.R. din infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1,2 şi din Codul penal de la 1969 în infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal de la 1969.

A fost respinsă în rest cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 5 din noul Cod penal s-a reţinut ca lege penală mai favorabilă prevederile codului penal de la 1969.

În baza art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal a fost condamnat inculpatul F.A.R., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal de la 1969 i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua şi b din Codul penal de la 1969.

În baza art. 81 cod penal de la 1969 a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata prevăzută de art. 82 cod penal, respectiv 2 ani şi 8 luni, termen de încercare.

I s-au învederat inculpatului prevederile art. 83 şi 84  cod penal de la 1969.

În baza art. 71 al. 5 din Codul penal de la 1969 a fost dispusă suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 397 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 998 Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.E., suma de  20.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 276 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat să-i plătească părţii civile C. E. suma de 1500 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. 2 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. …/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F.A.R., pentru săvârşirea infracţiunii de: înşelăciune, fapta prev. şi ped. art. 215 al. 1,  2 şi 3 din Codul penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 05.12.2007 prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de notarul public C. I. C., învinuitul F.A. R. i-a împrumutat numitului S. S. suma de 94,100 lei pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la data de 05.06.2008.

Pentru garantarea împrumutului martorii C. L. şi C. E. E., unchiul şi respectiv mătuşa numitului S. S. au fost de acord să fie instituită ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea acestora, situat în localitatea V. S.M. înscris în CF nr. ….

Cu ocazia contractului de împrumut la biroul notarului public au fost prezenţi învinuitul F. A., numitul S. S., precum şi martorii C. L. şi C.E. E. în calitate de giranţi.

 La data de 17.10.2008 întrucât numitul S.S. nu a restituit suma de bani împrumutată, învinuitul F. A. a solicitat executorului judecătoresc D.G.R. demararea formalităţilor necesare de executare silită în vederea recuperării creanţei, fiind deschis dosarul execuţional nr. 226/2008.

În aceste condiţii executorul judecătoresc a emis somaţii de plată către giranţii C.L. şi C.E. E., motiv pentru care învinuitul F. A. a fost contactat de către S.S. propunându-i o înţelegere.

În data de 03.11.2008 la solicitarea părţii vătămate S. E., numita A.I. a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat la notar, contract prin care îi vindea învinuitului F.A. terenul intravilan situat în localitatea V. S.M., teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 20.03.2007.

În data de 03.11.2008 după încheierea contractului de vânzare cumpărare persoanele sumenţionate s-au deplasat împreună cu învinuitul la Biroul executorului judecătoresc D. G.R. unde învinuitul a depus o cerere prin care solicita închiderea dosarului execuţional nr. 226/2008 întrucât nu mai are nicio pretenţie faţă de giranţii din contractul de împrumut încheiat în data de 05.12.2007.

În aceste condiţii executorul judecătoresc D. G. R. la data de 04.11.2008 a emis o adresă la OCPI Satu Mare solicitând radierea somaţiei notată asupra imobilului aparţinând martorilor C. L. şi C. E. E., fiind întocmit procesul verbal prin care se constata stingerea totală a obligaţiilor debitorilor din dosarul execuţional nr. 226/2008.

La data de 14.05.2010  învinuitul F. A. a depus o nouă cerere la biroul executorului judecătoresc D. G. R. prin care solicita executarea silită a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat cu S. S., cerere înregistrată sub  dosar execuţional nr. 62/2010.

După parcurgerea etapelor legale privind executarea silită, după somarea şi citarea în repetate rânduri a debitorilor, întrucât aceştia nu s-au prezentat, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, fiind scos la licitaţie imobilul adus în garanţie în urma încheierii contractului de împrumut dintre învinuitul F.A. Radu şi S. S.. 

Întrucât partea vătămată S. E. nu a încheiat nici un act cu învinuitul prin care să fie consemnat faptul că îi cedează acestuia terenul situat în …, teren cumpărat de partea vătămată de la numita A. I. precum şi faptul că îi cedează terenul în contul datoriei fiului său S. S., i-a creat învinuitului posibilitatea de a solicita a doua oară executarea silită a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară, deşi datoria era deja stinsă.

În cauză se poate reţine faptul că deşi învinuitul susţine că prin cererea depusă la biroul executorului judecătoresc, prin care solicita închiderea dosarului execuţional nr. …/2008 nu a precizat că ar fi încasat datoria, nu a contestat însă în instanţă procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 04.11.2008 prin care se stabileşte stingerea totală a obligaţiilor debitorilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1409/2012 din data de 27.02.2012 a J.S. M. – Secţia Civilă dată în dosar nr. …/296/2010 s-a admis contestaţia la executare şi s-a anulat actul de adjudecare definitivă  imobiliară încheiat la data de 24.09.2010 de BEJ D. G. R. în dosar execuţional …2010, iar prin Decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012 a T. S.M. – Secţia Civilă din dosar nr. …/296/2010 s-a respins recursul declarat de către învinuitul F. A.R. împotriva sentinţei civile nr. 1409/2012, fila nr.105, 107.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – fila 8,  proces verbal de sesizare din oficiu  fila 9, ordonanţă disjungere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea  fila 12, plângere penală  fila 14, ordonanţă disjungere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea  fila 19, plângere penală  fila 29, cazier judiciar F. A. R. fila 33, declaraţie învinuit F. A. R.  fila 38, declaraţie olografă F.A. R. fila 42, proces verbal de neprezentare a învinuitului în vederea audierii fila 47-49, declaraţie parte vătămată S.E.  fila 52, declaraţie martor S.S. fila 58, declaraţie martor C. L.  fila 63, declaraţie martor A.I.  fila 68, declaraţie martor A. J. fila 72, declaraţie martor K. I. fila 73, declaraţie martor K. J.  fila 75, copie contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată  din 20.07.2007 fila 77, copie contract de împrumut cu garanţie imobiliară din data de 05.12.2007– fila 78, copie contract de vânzare cumpărare din data de 03.11.2008 - fila  79, copie cerere învinuit F. A. din data de 03.11.2008 către BEJ D.G.R.  fila 81, copie adresă BEJ D.G.R. către OCPI Satu Mare din data de 04.11.2008  fila 82, copie Încheiere nr. 50811 a OCPI Satu Mare  fila 82, proces verbal din data de 29.07.2009 a BEJ K.G. V.  fila 85,  publicaţie de vânzare la licitaţie  fila 86, proces verbal de licitaţie imobiliară  fila 87, act de adjudecare definitivă imobiliară fila 88, adresă IPJ Maramureş nr. 128673/20.04.2012  fila 101, copie Sentinţa civilă nr. 1409/2012 a J. S. M.  fila 105, copie Decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012 a T.S.M. – fila 107, proces verbal de confruntare din data de 10.06.2013 – fila 115, copie dosar execuţional nr. 62/2009 BEJ D.G. R. – fila 122-252, copie dosar execuţional nr. 226/2008 BEJ D. G. R.– fila 254-276, declaraţie olografă S. E.  fila 286, proces verbal de audiere C.L.  fila 289,  declaraţie olografă S.S. fila 291, declaraţie olografă D. G.R.– fila 293,  declaraţie olografă F. A. R.  fila 295, proces verbal de audiere A. I.  fila 298, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală fila 314.

Prin încheierea din data de 21.03.2014, definitivă prin DP 6/Cjcp/06.05.2014 a T. S. M., judecătorul de cameră preliminară a  constatat legalitatea sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul (f.58-60), partea civilă S. E. f. 77-78, martorii C.L.f.79-80, S. S. f. 86—88 , A. I. f. 94-95, A. J. f.96-97, C.M. f.110-111 şi D. R.G. f.128-130.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 05.12.2007 prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de notarul public C. I. C. (f.78 dosar UP), inculpatul F. A. R. i-a împrumutat  martorului S.S. suma de 94.100 lei pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la data de 05.06.2008.

Pentru garantarea împrumutului, a fost instituită o ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea martorilor C. Legea şi C. E. E., unchiul şi respectiv mătuşa martorului S. S., situat în localitatea V.S. M., înscris în CF nr. ... .

 Cu ocazia contractului de împrumut, la Biroul notarului public au fost prezenţi inculpatul F. A. R., martorii S. S., C.L. şi C. E. E..

Întrucât martorul S.S. nu a restituit suma de bani împrumutată, la data de 17.10.2008, inculpatul F. A. R. a solicitat executorului judecătoresc D.G.R. demararea formalităţilor necesare de executare silită în vederea recuperării creanţei, fiind deschis dosarul execuţional nr. …/2008.

În dosarul execuţional menţionat, executorul judecătoresc a emis somaţii de plată către giranţii C. Legea şi C. E. E., motiv pentru care inculpatul F. A. R. a fost contactat de către S.S., care i-a  propus o înţelegere.

Astfel, inculpatul a fost de acord să primească de la partea vătămată, mama martorului S. S., un teren intravilan, în schimbul renunţării la executarea silită.

Din declaraţia martorului S. S. (f.86-87), care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate (f.77-78) şi a martorului C. Legea(f.79-80) rezultă că după ce a aflat de somaţiile care au fost trimise giranţilor, S.S., împreună cu mama sa, S.E., au avut o discuţie cu inculpatul F. A. R., ajungând la o înţelegere, în sensul că pentru stingerea creanţei, partea vătămată S. E. urma să-i cedeze inculpatului un teren intravilan situat în localitatea V.S.M., cumpărat la data de 20.03.2007 de la martora A. I. cu suma de 15000 euro, printr-un  contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată.

Prin urmare, în data de 03.11.2008, la solicitarea părţii vătămate S. E., martora A.I. a încheiat un contract de vânzare cumpărare (f.79 dosar UP) cu inculpatul F.A., prin care se stipula că i-a vândut acestuia terenul intravilan situat în localitatea Viile Satu Mare,în suprafaţă totală de 3816 mp, pentru un preţ de 60.000 lei, preţ pe care vânzătoarea a recunoscut că l-a primit în întregime, înainte de semnarea actului autentic.

Fiind audiată, martora  A.I. a declarat faptul că în data de 20.03.2007 a vândut terenul în suprafaţă de 38 de ari părţii vătămate  S. E., ocazie cu care aceasta i-a achitat integral preţul convenit, însă întrucât partea vătămată nu avea la acea vreme banii necesari, nu au întocmit un act autentic, ci doar un contract sub semnătură privată. După un an, partea vătămată i-a spus că doreşte să dea terenul unei persoane cu care avea o problemă şi i-a solicitat să se prezinte la un birou notarial pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare. De asemenea, martora a precizat că nu a primit nicio sumă de bani de la  inculpatul F.A. cu ocazia încheierii contractului din data de 03.11.2008.

În data de 03.11.2008, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, partea vătămată, martorii S.S. şi C. Legea s-au deplasat împreună cu  inculpatul la Biroul executorului judecătoresc D. G.R., unde inculpatul  a depus o cerere prin care solicita închiderea dosarului execuţional nr. 226/2008, întrucât nu mai are nicio pretenţie faţă de giranţii din contractul de împrumut încheiat în data de 05.12.2007 (f. 269, dosar UP).

Aceste aspecte au fost recunoscute şi de către inculpatul F. A. R. în declaraţia dată în faţa instanţei. Însă, în timp ce partea vătămată şi fiul acesteia, martorul S.S., au arătat că înţelegerea lor cu inculpatul a fost ca în schimbul datoriei, acesta să preia terenul, care valora mai mult decât suma împrumutată (30.000 euro, după declaraţiile martorilor) şi astfel să renunţe la orice pretenţii, inculpatul a arătat că urma să scadă contravaloarea terenului-60.000 lei, din datoria martorului S.S. Inculpatul a precizat că a acceptat terenul oferit de partea vătămată, întrucât s-a gândit că va achiziţiona un teren alăturat şi va efectua astfel o parcelare a celor două terenuri, putând astfel obţine un câştig. Acesta a menţionat că a scris acea cerere de renunţare la executare silită, deşi mai avea de primit o diferenţă de bani, pentru că aşa i-a spus executorul judecătoresc. Nu a avut nici o înţelegere cu martorul S.S. privind stingerea datoriei prin dobândirea proprietăţii acelui teren.

Împrejurarea că părţile s-au înţeles ca prin dobândirea proprietăţii  terenului în suprafaţă de 38 de ari să se stingă datoria martorului S.S. rezultă atât din declaraţiile părţii vătămate şi ale fiului său, S. S., cât şi din declaraţiile martorilor C.L. (f.79-80), care a fost de faţă când inculpatul a dat declaraţie la executorul judecătoresc, în sensul că nu mai are nici un fel de pretenţii şi D.R.G., executorul judecătoresc, care a arătat că inculpatul i-a spus că doreşte să renunţe la executare silită,întrucât primeşte toţi banii.

Conform înscrisurilor din dosarul de executare nr. 226/2008 (f.271-273,dosar UP), executorul judecătoresc D. G. R. la data de 04.11.2008 a emis o adresă la OCPI Satu Mare solicitând radierea somaţiei notată asupra imobilului aparţinând martorilor C.L. şi C.E.E., fiind întocmit procesul verbal prin care se constată stingerea totală a obligaţiilor debitorilor din dosarul execuţional nr. 226/2008.

În anul 2009, inculpatul F. A. R. s-a adresat executorului judecătoresc K. V. G. depunând o cerere prin care solicita executarea silită a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat cu S. S., cerere care a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc sub numărul 129/2009. În urma parcurgerii etapelor legale privind executarea silită şi în urma citării debitorilor de către  executorul judecătoresc, s-a constatat că executarea silită nu mai poate fi continuată întrucât obligaţiile debitorilor au fost realizate integral, dispunându-se totodată radierea somaţiei imobiliare de la OCPI Satu Mare din dosarul execuţional nr. 129/2009.

La data de 14.05.2010, inculpatul F. A. a depus o nouă cerere la biroul executorului judecătoresc D. G. R., prin care solicita executarea silită a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat cu S. S., cerere înregistrată sub  dosar execuţional nr. 62/2010.

După parcurgerea etapelor legale privind executarea silită, după somarea şi citarea în repetate rânduri a debitorilor, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, fiind scos la licitaţie imobilul adus în garanţie în urma încheierii contractului de împrumut dintre  inculpatul F. A. R. şi S.S., în cele din urmă imobilul fiind preluat de inculpat în contul datoriei de 94.100 lei, întreaga sumă din contractul de împrumut.

Din declaraţia martorului D. R.G. (f.128-130) rezultă că inculpatul  i-ar fi solicitat să continue executarea silită întrucât nu a primit nici un ban.

Prin sentinţa civilă nr. 1409/2012 din data de 27.02.2012 a Judecătoriei Satu Mare – Secţia Civilă dată în dosar nr. …/296/2010 s-a admis contestaţia la executare şi s-a anulat actul de adjudecare definitivă  imobiliară încheiat la data de 24.09.2010 de BEJ D.G. R.în dosar execuţional ../2010, iar prin Decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012 a Tribunalului Satu Mare – Secţia Civilă din dosar nr. …/296/2010 s-a respins recursul declarat de către inculpatul F. A. R.  împotriva sentinţei civile nr. 1409/2012, (fila nr.105-107,dosar UP).

După cum rezultă din declaraţiile inculpatului (f.58-60), ulterior preluării imobilului aparţinând giranţilor C., acesta l-a renovat, efectuând o serie de investiţii - gresiat, faianţat, introdus încălzire centrală, montare microcentrală termică.

 Faţă de declaraţiile contradictorii ale inculpatului, care iniţial, în faza de urmărire penală, a susţinut că a cumpărat cu bani terenul de la martora A.I., nerecunoscând că i-a fost cedat în schimbul sumei împrumutate martorului S., pentru ca ulterior, în faţa instanţei să recunoască primirea acelui teren de la partea vătămată, văzând conduita ulterioară a acestuia - a negat că ar fi primit vreo sumă de bani din creanţa stipulată în contractul de împrumut, solicitând executarea silită a întregii sume din contract, preluând imobilul proprietatea giranţilor şi efectuând renovarea acelui imobil, instanţa a considerat că inculpatul nu a intenţionat stingerea datoriei martorului S. S. prin dobândirea proprietăţii asupra suprafeţei de 38 de ari de teren, lăsând însă partea vătămată  să creadă acest lucru.

Prin urmare, instanţa a apreciat că fapta inculpatului  F. A. R. de a induce în eroare partea vătămată S. E., creându-i acesteia reprezentarea că prin cedarea terenului situat în localitatea Viile Satu Mare, materializată prin încheierea contractului  de vânzare cumpărare din data de 03.11.2008 dintre inculpat, în calitate de cumpărător şi martora A. I., în calitate de vânzător, se stingea datoria  martorului S. S. din contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, încheiat la data de 05.12.2007. De asemenea, inculpatul întrucât partea vătămată S.E. nu a încheiat nici un act cu învinuitul prin care să fie consemnat faptul că îi cedează acestuia terenul situat în localitatea …, teren cumpărat de partea vătămată de la numita A. I. precum şi faptul că îi cedează terenul în contul datoriei fiului său S. S.,  i-a creat învinuitului posibilitatea de a solicita a doua oară executarea silită a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară, deşi datoria era deja stinsă întruneşte  elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. şi ped. art. 215 al. 1  şi 3 din Codul penal de la 1969.

Instanţa a considerat că din probatoriul administrat nu rezultă săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma agravată, reglementată de art. 215 alin. 2 din Codul penal de la 1969, motiv pentru care instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului F. A. R. din infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1,2 şi 3 din Codul penal de la 1969 în infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal de la 1969.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea consumată de înşelăciune în tentativă la infracţiune, dată fiind lipsa prejudiciului material, în condiţiile în care infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune de rezultat, instanţa a apreciat-o nefondată, respingând-o .Împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească pronunţată de instanţa civilă s-a admis contestaţia la executare formulată de martorii C. şi s-a anulat actul de adjudecare a imobilului aparţinând martorilor, imobilul supus executării silite ulterior revenind în proprietatea martorului, nu echivalează cu lipsa prejudiciului.

Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului care a invocat că în cauză ar fi incident cazurile de achitare prevăzute de art. 16 litera a sau b din Codul de procedură penală, acestea nefiind  aplicabile în cauză, din probatoriul administrat rezultând vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În acest sens, instanţa a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul  a fost de acord să preia un teren de 38 de ari în schimbul sumei datorate de către fiul părţii vătămate, deşi nu avea intenţia de a considera stinsă datoria. Cu siguranţă, dacă ar fi învederat părţii vătămate acest aspect, tranzacţia cu privire la teren nu se mai perfecta. De asemenea, fapta reţinută în sarcina inculpatului nu are natura unei fapte civile.

Ca urmare a faptului că la 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, instanţa a constatat că infracţiunea de înşelăciune are corespondent în noul cod penal în prevederile art. 244 alin. 1.

Având în vedere că potrivit art. 5 alin. 1 din noul Cod penal în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanţa a identificat legea mai favorabilă aplicabilă în speţă.

În acest sens, instanţa a constatat că noul cod penal prevede acelaşi cuantum al minimului special al pedepsei  6 luni, dar prevede un maxim special mult mai redus - 3 ani închisoare. Totodată, modalităţile de executare a pedepsei închisorii  sunt mai favorabile în vechiul cod penal.

 Întrucât în fiecare cauză în parte determinarea legii penale mai favorabile se face în concret, având în vedere gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, a cărei executare să fie suspendată  condiţionat va fi suficientă pentru reeducarea inculpatului, astfel că a reţinut ca lege penală mai favorabilă  inculpatului, vechiul  cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este reprezentat de inducerea în eroare a părţii vătămate S.E., cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra terenului, achiziţionat anterior de aceasta prin înscris sub semnătură privată, creându-i părţii vătămate reprezentarea că prin cedarea terenului situat în localitatea Viile Satu Mare, se stingea datoria pe care fiul său o avea către inculpat. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale cu caracter patrimonial şi cauzarea unui prejudiciu material. Raportul de cauzalitate rezultă din împrejurarea că paguba nu s-ar fi produs în lipsa acţiunii de inducere în eroare desfăşurată de inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă. Intenţia inculpatului de a induce şi menţine în eroare partea vătămată în scopul realizării unui profit pentru sine, rezultă din faptul că  a fost de acord să primească acel teren, deşi nu intenţiona să considere stinsă datoria fiului părţii vătămate şi a continuat demersurile în vederea executării silite a sumei din contractul de împrumut.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpat există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 din Codul penal de la 1969 şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 din Codul penal de la 1969, respectiv  dispoziţiile părţii generale din Codul penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârşirea infracţiunii reglementată de art. 178 alin. 1 şi 2 din Codul penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite,persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În privinţa gradului de pericol social al faptei, instanţa  a reţinut că inculpatul a urmărit obţinerea unui profit pentru sine şi a avut de la început intenţia infracţională.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a reţinut faptul că în cursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, precum şi faptul că acesta nu are antecedente penale.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că pentru prevenirea săvârşirii de noi fapte penale şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, este necesară aplicarea unei pedepse de  8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa a reţinut că natura faptei comise de inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existenţa unei nedemnităţi de a participa la organizarea şi reprezentarea comunităţii din care face parte – deci a unei  nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a  şi lit. b din Codul penal de la 1969. Prin urmare, dreptul de a  fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.

Apreciind că reeducarea inculpatului şi atingerea scopului preventiv al pedepsei sunt posibile fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, stabilind 2 ani şi 8 luni, termen de încercare.

În baza art. 71 al. 5 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal  a fost dispusă suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

I s-au învederat inculpatului consecinţele dispoziţiilor art. 83 din Codul penal de la 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că partea vătămată S.(C.) E. s-a constituit parte civilă cu suma de 94.100 lei, reprezentând daune morale pentru traumele psihice pe care le-a cauzat,prin modalitatea în care a acţionat.

Potrivit art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă  delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei ce face obiectul acţiunii penale. Conform alin. 5 repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

Legea civilă aplicabilă în speţă este cea în  vigoare la data producerii prejudiciului conform art. 6 alin. 2 din noul cod civil. Astfel, potrivit  art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat prejudiciul, a-l repara.

Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite - infracţiunea comisă de inculpat, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată.

Sub acest aspect, instanţa a avut în vedere că deşi partea vătămată i-a predat terenul în suprafaţă de 38 de ari în 03.11.2008, considerând că datoria fiului său este stinsă şi astfel imobilul fratelui său, martorul C. L., este liber de sarcini, inculpatul s-a adresat de două ori executorului judecătoresc în vederea executării silite. Astfel, au mai fost emise somaţii de plată de 2 ori, fiind nevoie de formularea unei contestaţii la executare pentru anularea formelor de executare silită. Cu siguranţă, partea vătămată a efectuat demersurile necesare, dat fiind că fratele său a girat o datorie a fiului părţii vătămate. Instanţa a considerat că situaţia creată prin fapta inculpatului a cauzat părţii vătămate constituită parte civilă, serioase traume psihice, astfel că aceasta este îndreptăţită la acordarea unor daune morale.

În ce priveşte cuantumul daunelor morale, instanţa a considerat că suma de 20.000 lei este îndestulătoare, în baza art. 397 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 998 din Codul civil obligând inculpatul la plata acesteia, respingând ca nefondate restul pretenţiilor solicitate.

Împotriva sentinţei penale nr. 1726 din data de 17.12.2014, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în termen legal, a declarat apel inculpatul F. A. R.  solicitând, în ceea ce priveşte latura penală, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, în sensul achitării acestuia în temeiul prevederilor art. 16 alin. 1 lit. a ori lit. b Cod procedură penală, iar în ceea ce priveşte latura civilă, respingerea în totalitate a acţiunii civile formulate în cauză de partea civilă C. E. şi înlăturarea dispoziţiei de obligare la plata sumei de 20.000 de lei, reprezentând daune morale.

În motivarea apărării formulate în faţa acestei instanţe, cât şi prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, s-a arătat că inculpatul apelant nu a comis infracţiunea de înşelăciune prin inducerea în eroare a unei alte persoane în scopul dobândirii unui folos injust, toate persoanele implicate în dosar fiind în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la toate acţiunile acestuia, singura acţiune care i-ar putea fi imputată este că s-a adresat executorului judecătoresc, urmărind să încaseze diferenţa sumei datorate. Mai mult decât atât, a precizat că prin fapta sa nu s-a cauzat nici un prejudiciu părţii civile.

În raport de latura civilă a cauzei, s-a arătat că nici organele judiciare care au instrumentat dosarul în faza de urmărire penală şi nici instanţa de fond nu au arătat în ce constă pretinsul prejudiciu cauzat părţii civile ori cuantumul acestuia şi că în situaţia săvârşirii unei infracţiuni contra patrimoniului unei persoane, cum este cea de înşelăciune, prejudiciul cauzat poate fi doar material, nu şi moral. În acest sens, s-a mai arătat că instanţa de fond nu a motivat de ce a apreciat că situaţia creată prin fapta inculpatului a cauzat persoanei vătămate serioase traume psihice, doar în urma audierii unor martori şi a părţii civile.

 Curtea, prin decizia penală nr. 190 din 16 martie 2015, în baza art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală a admis apelul declarat de către inculpatul F. A. R. împotriva sentinţei penale nr. 1726 din 17.12.2014 a Judecătoriei Satu-Mare pe care a desfiinţat-o în totalitate şi, în rejudecare, în baza art.16 alin.1 lit.b teza I din Codul de procedură penală l-a achitat pe inculpatul F. A. R.  pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin.1 şi 3 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal. În baza art.25 alin.5 din Codul de procedură penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de către partea civilă C. E..

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

În motivare, curtea a reţinut că apelul formulat de inculpat a fost întemeiat. Astfel, se constată că inculpatul F. A. R. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. 1 şi alin. 3 Cod penal din 1969.

Din examinarea actelor şi a lucrărilor de la dosar, instanţa de apel a reţinut că la data de 05.12.2007, prin contractul de împrumut autentificat de notar public C. I.C. prin încheierea de autentificare nr. 2872 din 05 decembrie 2007 (fila 78 dosar u.p.), inculpatul apelant F. A. R. i-a împrumutat numitului S.S. suma de 94.100 lei pe o perioadă de 6 luni, pentru garantarea împrumutului instituindu-se ipotecă de rangul I asupra imobilului situat în localitatea …, înscris în C.F. nr…. cu nr. top …, …, …, …, … de sub B12, 13, fiind proprietatea martorului C. L. şi a părţii civile C. E., unchiul şi respectiv mătuşa numitului S.S.

Pentru motivul nerestituirii sumei împrumutate la scadenţă, la data de 17.10.2008, inculpatul apelant a solicitat executorului judecătoresc D.G. R. demararea procedurilor de executare silită, acesta deschizând dosarul execuţional cu nr. …/2008 şi ulterior a procedat la emiterea unor somaţii de plată către cei doi giranţi (filele 253-277 dosar u.p.).

Având în vedere că imobilul care face obiectul contractului de împrumut şi garanţie imobiliară a fost achiziţionat de către martorul C.L. şi de partea civilă C. E. în anul 2007 de la numita A. I., întocmindu-se în acest sens un înscris sub semnătură privată, aceasta din urmă a încheiat cu inculpatul apelant F. A. R.  un contract autentic de vânzare – cumpărare al imobilului nr. 6234/2008 (filele 79-80 dosar u.p.), cu scopul stingerii datoriei de 94.100 de lei.

În acest sens, executorul judecătoresc D.G.R.  a închis dosarul execuţional şi a emis o adresă la OCPI Satu Mare, solicitând radierea somaţiei notată asupra imobilului, fiind întocmit în acest sens procesul verbal prin care s-a constatat stingerea totală a obligaţiilor debitorilor din dosarul execuţional nr. 226/2008 (fila 82 dosar u.p.).

La data de 12.11.2008, OCPI Satu Mare, prin încheierea nr. 50811 a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, în favoarea inculpatului apelant F. A. R, transcris în C.F. 1961 (fila 83 dosar u.p.).

Ulterior, în anul 2009, inculpatul apelant s-a adresat executorului judecătoresc K.V. G. printr-o cerere de executare silită a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat cu numitul S.S., care, în urma parcurgerii etapelor legale a constatat că obligaţiile debitorilor au fost realizate integral.

La data de 14.05.2010, inculpatul apelant a depus o nouă cerere având acelaşi obiect, executorului judecătoresc D.G.R., acesta procedând la executarea silită a debitorilor filele 121-252 dosar u.p.), fiind scos la licitaţie imobilul care a constituit obiectul contractului de împrumut şi garanţie imobiliară, acesta declarând că inculpatul dorea să-şi recupereze suma împrumutată (filele 128-129 dosar Judecătoria Satu Mare). 

Prin sentinţa civilă nr. 1409/2012 din 27.02.2012, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. …/296/2010, instanţa a admis contestaţia la executare si a anulat actul de adjudecare definitivă imobiliară încheiat la data de 24.09.2010 de BEJ D. G. R., iar prin decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, instanţa a respins recursul declarat de inculpatul apelant împotriva sentinţei civile mai sus menţionate (filele 105-114 dosar u.p.).

Cu privire la solicitarea inculpatului de achitare, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 215 alin. 3 Cod penal din 1969, înşelăciunea în convenţii reprezintă inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită astfel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. 

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de înşelăciune în convenţii este reprezentat de acţiunea de inducere sau de menţinere în eroare săvârşită cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Aşadar, pentru a se circumscrie textului art. 215 alin. 3 Cod penal din 1969, activitatea infracţională trebuie săvârşită cu prilejul încheierii contractului şi anume în intervalul cuprins de la declanşarea negocierilor şi până la finalizarea acestora şi respectiv realizarea acordului de voinţă. De asemenea, eroarea provocată sau menţinută trebuie să fie determinată pentru încheierea sau executarea contractului în condiţiile stipulate, instanţa de judecată fiind datoare să aprecieze în concret dacă elementul ascuns sau prezentat eronat de către făptuitor a avut un caracter determinant pentru încheierea şi executarea contractului. În raport de latura subiectivă, fapta se poate comite doar cu intenţie directă.

Infracţiunea de înşelăciune în convenţii se consumă la momentul producerii unei pagube. Deşi această condiţie nu este formulată expres în textul de incriminare, ea rezultă din caracterul de normă specială a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, în raport cu dispoziţiile art. 215 alin. 1 Cod penal din 1969, unde existenţa pagubei este prevăzută în mod expres. Pentru a se putea vorbi despre o pagubă cauzată, este necesar să existe o sărăcire a victimei, ca urmare a acestei acţiuni şi respectiv o îmbogăţire corelativă a agentului ori a unui terţ. S-a considerat în opinia doctrinară majoritară, cât şi în practica judiciară că, prin comiterea acestei infracţiuni, trebuie să se aducă atingere patrimoniului, având în vedere includerea înşelăciunii în convenţii în Titlul III al Părţii speciale din Codul penal din 1969.

Având în vedere cele arătate, Curtea a apreciat că în speţă este vorba despre un litigiu civil, faptele reţinute în sarcina inculpatului apelant F. A. R. nefiind prevăzute de legea penală.

În raport de acţiunea de inducere în eroare a numiţilor C. E. şi C.L. cu prilejul încheierii contractului şi cu privire la un element determinant, Curtea constată că în cel mai rău caz, s-ar putea susţine că sunt întrunite condiţiile necesare pentru existenţa dolului ca viciu de consimţământ prevăzut de art. 960 Cod civil din 1864, însă cu toate acestea, contractul de vânzare – cumpărare autentificat în faţa notarului public face deplină dovadă faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, astfel că nu se poate vorbi despre inducerea în eroare a susnumiţilor. Aşadar, motivarea instanţei de fond conform căreia dacă inculpatul ar fi învederat persoanei vătămate că nu are intenţia să considere datoria stinsă, aceasta nu ar fi încheiat tranzacţia, nu poate fi acceptată, având în vedere că nu se poate stabili cu certitudine că la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, inculpatul apelant nu ar fi considerat stinsă datoria de 94.100 lei. Dimpotrivă, executorul judecătoresc D. G. R. a consemnat prin proces verbal stingerea datoriei, după care ipoteca imobiliară a fost radiată din C.F., elemente care ar dovedi că părţile contractante au avut în vedere încetarea datoriei prin compensare.

Împrejurarea că o parte civilă, ulterior câştigării ori pierderii unui drept litigios se adresează din nou cu o acţiune în justiţie ori reiterează cererea de începere a executării silite nu înseamnă că aceasta comite o faptă de natură penală, ci eventual ar putea fi vorba despre un delict civil manifestat sub forma abuzului de drept, care este sancţionată de legislaţia civilă sub forma acordării de pretenţii băneşti.

În speţă, faptul că partea civilă C.E. nu a menţionat în actul notarial că înstrăinarea imobilului de la A. I. la inculpatul F. A. R. are ca efect stingerea datoriei numitului S.S. faţă de inculpat, nu înseamnă că în realitate nu a avut loc o astfel de înţelegere între părţi şi oricum, această împrejurare îi este imputabilă într-o oarecare măsură părţii civile şi nicidecum inculpatului, întrucât dosarul penal s-a format în cauză cel mai probabil datorită lipsei unei clauze contractuale exprese în acest sens.

În ceea ce priveşte paguba cauzată părţii civile, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că acordarea unor daune morale poate fi acordată datorită suferinţei unor traume psihice, deoarece este necesară o sărăcire a patrimoniului acesteia pentru a fi justificate daunele materiale şi nici într-un caz daunele morale. Din examinarea actelor şi a probelor existente la dosar, nu reiese că părţii civile i-ar fi fost cauzate astfel de pagube.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 969 Codul civil din 1864, convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante. Totodată, în favoarea numiţilor C.E., C. L. a fost pronunţată de Judecătoria Satu Mare sentinţa civilă nr. 1409/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 470/R/2012, pronunţată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost admisă contestaţia la executare a acestora şi a fost anulat actul de adjudecare definitivă imobiliară prin care s-a procedat la executarea silită a în anul 2010 de BEJ D. G. R. în dosarul execuţional …/2010. Astfel, cele dispuse de instanţă au intrat în autoritate de lucru judecat între părţile litigiului, cu referire la obiectul cauzei, fără ca sus numiţii să fie executaţi silit.

De asemenea, contestatorii aveau la dispoziţie contestaţia la executare prin care, alături de desfiinţarea actului de adjudecare imobiliară, puteau solicita instanţei civile despăgubiri, pretenţii care nu au fost însă formulate.

Domenii speta

Spete similare