Recurs.Casare cu trimitere spre rejudecare. Stabilire gresita a cadrului procesual sub aspectul obiectului dedus judecatii, nepronuntare asupra fondului.

DREPT PROCESUAL CIVIL

Recurs.Casare cu trimitere spre rejudecare. Stabilire gresita a cadrului procesual sub aspectul obiectului dedus judecatii, nepronuntare asupra fondului.

Esential pentru existenta dreptului de superficie este ca edificarea constructiei sa se faca numai cu acordul proprietarului terenului, acord ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba. Întrucât instanta de apel nu a examinat fondul sustinerilor reclamantului sub aspectul momentului începerii edificarii constructiilor, respectiv cel al existentei acordului proprietarului la data respectiva se apreciaza ca fondul cererii nu a fost cercetat, impunându-se totodata completarea probatiunii sub acest aspect.

Decizia civila nr. 914/2014-R din 08.10.2014

(dosar nr. 97/187/2006)

 Prin sentinta civila  nr. 506/2007  pronuntata de Judecatoria Beius, s-a respins actiunea  reclamantului I. D. împotriva pârâtului I. D.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut  urmatoarele:

Reclamantul  cu toate  ca stia  ca  atât  terenul  cât si  constructiile  de pe  acest  teren, înscrise  sub  A 1-2  în CF 389  Tiganesti  de Beius, sunt  proprietatea  pârâtului,  cu  toate ca pârâtul a  facut  permanent opozitie,  ca  a fost obligat atât prin hotarâre judecatoreasca cât  si  prin executorul judecatoresc sa  sisteze  orice  lucrare, acesta a  continuat cu  rea credinta sa  edifice  constructiile.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, recalificat  în apel, reclamantul I. D.,  solicitând  admiterea  apelului, schimbarea  în tot  a  sentintei atacate, în sensul  admiterii  cererii de  chemare în judecata.

Prin decizia civila nr.  187/A din 16 mai 2013 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 97/87/2006, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul I. D., în contradictoriu  cu intimatul  I. D., împotriva sentintei civile  nr. 506 din 12 aprilie 2007  pronuntata de Judecatoria Beius, care a fost pastrata în totalitate, fara cheltuieli de  judecata.

Pentru a pronunta în acest mod, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele aspecte:

Tribunalul a retinut ca dreptul de superficie este o specie aparte a dreptului de proprietate ce nu este reglementata de Codul civil si consta in dreptul de proprietate pe care-l are o persoana, denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe o suprafata de teren ce apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul va avea un drept de folosinta.

In cazul dreptului de superficie  tribunalul a retinut ca suntem in prezenta unei suprapuneri a doua drepturi de proprietate ce tin de doi proprietari diferiti: dreptul proprietarului asupra terenului si dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiilor, plantatiilor sau a altor lucrari pe care le-a facut pe acel teren, la care se adauga dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia, in baza caruia el a construit, a plantat sau a efectuat o anumita constructie, plantatie sau lucrare proprietatea lui exclusiva.

Ceea ce este esential, pentru a putea vorbi de dreptul de superficie, este ca edificarea constructiei trebuie sa se faca numai cu acordul proprietarului terenului.

Potrivit disp. art. 492 C civ. proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul constructiilor sau plantatiilor executate pe acest teren, pana ce se dovedeste din contra.

Exista deci posibilitatea, la care se refera art. 492 C civ. partea finala  de a fi înlatura prezumtia dreptului proprietarului terenului  asupra constructiilor de pe teren daca se dovedeste ca acestea au fost efectuate  de alta persoana pe baza unei conventii care sa justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra constructiei respective cât si dreptul sau de folosinta asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.

Acordul proprietarului fondului la ridicarea constructiei poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

În speta, tribunalul a retinut ca proprietar  asupra  terenului  cu nr. top  32, 33  din CF 389 Tiganesti de  Beius, teren în suprafata de  647 mp, respectiv  335 mp  a fost  pârâtul I.  D. asupra cotei de  ½ parte si I. V. (tatal reclamantului si al pârâtului) asupra celeilalte cote  de  ½  parte, primul coproprietar  I.  D.  dobândind  cota  de proprietate în anul 1997  în baza  unei hotarâri judecatoresti si si-a întabulat  dreptul de  proprietate sub B 3.

În baza  sent. civ. nr. 35/2003  a  Judecatoriei  Beius (mentinuta prin decizia civila nr. 344/A/2003 data de Tribunalul Bihor) asupra cotei de ½ parte  de  sub B 1 a def. I. V. si-a înscris dreptul de proprietate pârâtul din prezenta  cauza I. D., devenind  astfel proprietar  asupra întregului  imobil  cu  nr. top  32, 33 reprezentând  în natura teren  si casa.

Prin decizia civila nr. 372/A/2008 data de Tribunalul Bihor a fost admisa cererea de revizuire formulata de revizuientul I. D. si a fost schimbata decizia civila nr. 344/A/2003 data de Tribunalul Bihor, dispunându-se rejudecarea apelului împotriva sent. civ. nr. 35/2003  a  Judecatoriei  Beius.

Prin decizia civila nr. 268/A/2011 data de Tribunalul Bihor (irevocabila) a fost schimbata in parte sent. civ. nr. 35/2003  data  Judecatoria  Beius numai sub aspectul sultei cuvenite pârâtilor din acel dosar, ca urmare a atribuirii imobilelor cu nr. top. 32 si 33 in favoarea intimatului Ilea Dorel.

Partajul are efect declarativ, astfel potrivit art. 786 Cod civil (in vigoare la data introducerii actiunii) prin impartiala „fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile ce compun partea sa sau care i-au cazut prin licitati si ca n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”.

Instanta a retinut ca reclamantul a edificat constructia fara acordul proprietarului terenului Ilea Dorel. Astfel prin sent. civ. nr. 1574/1999 data de Judec. Beius (fila 41 dosar fond) s-a dispus pe cale de ordonanta presedintiala sistarea lucrarilor de construire de catre apelantul I.D.. Iar prin procesul – verbal încheiat  la data  de 1  oct. 1999 de catre executorul  judecatoresc  Pasca  Titu i s-a pus  în vedere  reclamantului I.  D., sa sisteze lucrarile  de  executie  a  fundatiei si ridicarea  zidului  pentru  construirea  unei camere  pe imobilele cu nr. top  32, 33  din CF 389 Tiganesti (fila 37 dosar fond).

De  asemenea, prin procesul – verbal încheiat  la  15 iulie 2005  de Primaria Com. Draganesti s-a aplicat reclamantului  din prezenta  cauza I. D. o  amenda contraventionala pentru executarea  de lucrari de  construire  fara autorizatie  de  construire (fila 35 dosar fond).

Asadar, desi prin hotarâre judecatoreasca s-a dispus sistarea lucrarilor de executie a fundatiei si de ridicare a zidului pentru constructia unei camere si hol, apelantul a continuat lucrarile fara a avea autorizatie de construire si acordul proprietarului terenului.

În consecinta,  neputând  fi retinut  un acord  expres  sau tacit între constructorul  - reclamant  I.  D.  si proprietarul terenului  I. D. în privinta edificarii  constructiei pe terenul în litigiu, tribunalul a  retinut  ca legala si temeinica solutia  de respingere a  cererii de chemare în judecata.

De asemenea, încheierea de dezbateri din data de 22.03.2007 când partile au pus concluzii in fond si când s-a amânat pronuntarea pentru data de 29.03.2007 a fost semnata de judecator si grefier, numai încheierea de amânare a pronuntarii din 29.03.2007 pentru data de 5.04.2007 nu este semnata de completul de judecata, însa acest fapt nu atrage nulitatea hotarârii, întrucât nu s-a produs partilor nici o vatamare. Astfel omisiunea presedintelui completului de a semna o încheiere prin care s-a  dispus amânarea pronuntarii hotarârii este sanctionata cu nulitatea relativa, în conditiile prevazute în art. 105 alin. 2 Cod. pr. civ., numai atunci când s-a adus o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea actului. Oricum, aceasta neregularitate poate fi complinita prin semnarea ulterioara a încheierii.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 296  Cod pr. civ. tribunalul a  respins  apelul ca nefondat  si a constatat  ca intimatul nu a  solicitat  cheltuieli de  judecata.

Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul-recurent I. D., solicitând modificarea în întregime a hotarârii atacate, în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.

În cuprinsul memoriului de recurs sunt formulate urmatoarele critici:

-în mod eronat si  aplicând gresit legea –urmare a neîntelegerii situatiei juridice a imobilului- prima instanta si instanta de apel au pus problema proprietatii exclusive a intimatului, respectiv a bunei credinte a recurentului: astfel terenurile asupra carora se solicita constatarea si stabilirea drepturilor reale au fost coproprietatea parintilor partilor si a partilor dupa decesul antecesorilor, terenul ramânând în indiviziune succesorala si în posesia recurentului; se mai arata ca transmiterea drepturilor  succesorilor legali se face extratabular, astfel încât recurentul-reclamant a fost pâna în  2012(când s-a solutionat partajul judiciar succesoral) coproprietar asupra terenului; prin urmare recurentul a construit pe terenul sau pe care îl folosea, constructii ce sunt proprietatea sa exclusiva, apoi terenul care a fost si al lui a fost atribuit în întregime la partaj altui coproprietar; în urma situatiei create se pune problema constatarii acestei stari de fapt relevante juridice si în consecinta  a se stabili  dreptul de superficie  aferent terenului ocupat.

În drept, invoca dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul  Ilea Dorel a solicitat respingerea recursului, aratând ca recurentul nu doreste lamurirea cauzei, ci tergiversarea ei în scopul edificarii de constructii ilegale pe proprietatea acestuia.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu conform art. 306 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Atât instanta de fond cât si  instanta de apel au stabilit în mod gresit cadrul procesual, sub aspectul obiectului dedus judecatii, nepronuntându-se asupra fondului sustinerilor reclamantului asa cum se regasesc ele în cererea de chemare în judecata, respectiv în cererea de apel.

Astfel, prin cererea introductiva reclamantul-recurent a solicitat instantei sa constate ca acesta este constructor de buna-credinta  pentru constructiile edificate înca din  anul 1994  pe terenul proprietatea parintilor sai (I. V. si I. F.) si stabilirea un drept de proprietate asupra acestora si implicit un drept de superficie asupra terenului pe care sunt situate constructiile respective.

Cu privire la dreptul de superficie, în mod corect retine instanta de apel ca acesta este o specie aparte a dreptului de proprietate, constând în dreptul de proprietate pe care-l are o persoana, denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor sau altor bunuri edificate pe un teren ce apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul va dobândi un drept de folosinta.

Esential însa pentru existenta dreptului de  superficie este ca edificarea constructiei sa se faca numai cu acordul proprietarului terenului, acord ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

Sub acest aspect însa, atât instanta de fond  cât si instanta de apel au analizat, în mod eronat, îndeplinirea cerintei mai sus evocate raportat la anul 1999 si urmatorii, apreciind ca reclamantul a edificat constructia fara acordul proprietarului terenului, la momentul respectiv (I. D.), ori reclamantul a sustinut pe tot parcursul procesului  ca edificarea constructiei a fost începuta în anul 1994, prin urmare existenta „acordului” mai sus evocat trebuia examinata în raport cu proprietarii  imobilului la data respectiva (I.V. si I. F., parintii acestuia si ai pârâtului) si nu în raport numai cu pârâtul I. D., care a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu, ulterior anului 1994, mai precis în anul 1999 (pentru ½ a parte, respectiv în anul 2005, pentru cealalta cota de ½ parte).

Având în vedere cele mai sus retinute, respectiv faptul ca instanta de apel nu a examinat fondul sustinerilor reclamantului sub aspectul momentului începerii edificarii  constructiilor în litigiu (1994), respectiv cel al existentei acordului proprietarilor imobilului la data  respectiva (I. V. si I. F.), sens în care se impune  completarea probatiunii, Curtea urmeaza în temeiul art. 312 alin. 5 si art. 296 si art. 316 Cod procedura civila  sa admita recursul si sa caseze hotarârea atacata, trimitând cauza spre rejudecare la instanta de apel, conform considerentelor prezentei hotarâri.

Domenii speta

Spete similare