Recurs contencios administrativ. Anulare proces verbal de control încheiat de i.t.m.

Decizie 309/CA din 02.02.2015


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare proces verbal de control încheiat de I.T.M.

-Art. 82 alin. 3 din Codul muncii

-Art. 82 alin. 4 si 5 din Legea nr. 53/ 2003

-Art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/ 2003

-Art. 16 si 17 alin. 5 din Codul muncii

În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:

„Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:

a)durata contractului;”.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art.82 alin.3 din Codul muncii: "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, în conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari" iar conform art.82 alin.4-5 din acelasi act normativ: „între aceleasi parti se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".

Instanta de fond a retinut corect ca regula instituita de legiuitor prin dispozitiile Codului muncii este aceea a încheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existând o multitudine de posibilitati de încetare a acestuia, contractul pe durata determinata fiind prevazut doar cu titlu de exceptie, în anumite situatii.

De asemenea, din perspectiva dispozitiilor legale si a principiilor enuntate, judecatorul fondului a retinut, temeinic si legal, ca, desi legea nu interzice încheierea actelor aditionale, angajatorii nu se pot eschiva de la obligatiile impuse de acelasi legiuitor prin încheierea la nesfârsit a actelor aditionale prin care se „modifica” durata contractului initial si ca, în realitate, aceste acte aditionale succesive reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe durata determinata, în acceptiunea dispozitiilor art.82 alin.4 Codul muncii, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3.

Raportat la aceste argumente expuse în considerentele sentintei contestate, este nejustificata afirmatia recurentei în sensul ca nu ar fi fost mentionate motivele care au stat la baza respingerii pozitiei societatii reclamante din cuprinsul contestatiei.

Instanta de recurs a retinut ca, prin procesul verbal de control contestat, inspectorii I.T.M. au constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau încheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept, la data convenita de parti, erau modificate prin act aditional, în temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, tot pe durata determinata, pe perioade de câte 3 luni, cu nerespectarea dispozitiilor art. art.82 alin.4-5 din lege.

Contrar pozitiei exprimate de recurenta, instanta de recurs a apreciat ca sintagma „durata contractului” din cuprinsul art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca si nu la perioada pentru care s-a încheiat un contract de munca pe durata nedeterminata.

Rezulta, astfel, ca prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza în acest mod salariatul de un drept garantat de lege.

Este, astfel, neîntemeiata sustinerea recurentei în sensul ca, raportat la prevederile art. 41 alin. 3 si 17 alin. 5 din Codul muncii („Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) în timpul executarii contractului individual de munca impune încheierea unui act aditional la contract, într-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor în care o asemenea modificare este prevazuta în mod expres de lege”), modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia presupune o modificare a unui contract de munca si nu situatia în care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca.

Decizia nr. 309/CA/02.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 526/111/CA/2014

Prin sentinta nr.6523/CA/11.09.2014 Tribunalul B. a respins, ca neîntemeiata cererea formulata de reclamanta SC I. D. M. SRL O., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA B.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC I. D. M. SRL solicitând admiterea contestatiei.

Apreciaza hotarârea pronuntata de Tribunalul B. ca fiind neîntemeiata si nelegala prin prisma dispozitiilor art. 488 alin.l pct.6 si 8 Cod procedura civila.

1. Astfel, hotarârea nu cuprinde motivele pe care si-a întemeiat solutia de respingere a contestatiei.

Într-o modalitate foarte succinta si echivoca, instanta de fond retine ca actele aditionale încheiate cu angajatii reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe perioada determinata, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3. Pe baza acestei "constatari" si simple fraze, instanta de fond a respins contestatia.

Toate acestea fara a exista niciun argument în sustinerea acestei consideratii, pe care o apreciaza fundamental eronata si neîntemeiata. Contractul individual de munca pe de o parte, si actul aditional pe de alta parte, au fiecare natura diferita si regim juridic diferit; nu putem schimba, sau aprecia de la sine putere ca actul aditional este de fapt contract individual de munca pe perioada determinata, fara a aduce în sustinerea acestei pareri argumente pertinente si verosimile.

Mai mult, prin raportare la modalitatea de interpretare a normei juridice se impune a se avea în vedere intentia avuta de legiuitor la modificarea Codului Muncii începând cu luna mai 2011, ocazie cu care s-au abrogat prevederi precum limitarea numarului actelor aditionale de prelungire a contractului care pot fi încheiate între angajator si salariat, instituindu-se doar obligatia de a respecta cazurile în care poate fi încheiat un contract pe durata determinata si obligatia de a nu încheia un contract pe durata determinata pe o perioada mai mare de 36 de luni, tocmai pentru a alinia legislatia actuala la conditiile economice de piata, aflata în plina criza economica si financiara.

Acest aspect tine de interpretarea data normei prin raportare la conditiile de elaborare a acesteia, ori în mod evident actele aditionale nu pot avea natura si nu pot fi considerate ca fiind "veritabile contracte individuale de munca pe perioada determinata".

2. Pe de alta parte, Sentinta nr. 6523/CA/2014 nu cuprinde motivele care au stat la baza respingerii pozitiei învederata în cuprinsul contestatiei.

Între recurenta si salariatii sai nu au fost încheiate mai mult de 3 contracte de munca succesive, fiind întocmite acte aditionale de prelungire a duratei singurului contract existent între parti, fara a depasi 36 de luni, perioada maxima prevazuta de lege. Aceste acte aditionale de modificare a aceluiasi contract privesc exclusiv perioada de desfasurare a activitatii în conditiile în care primul contract încheiat nu a încetat pentru ca apoi sa fie încheiat un alt contract.

Referitor la contractul individual de munca pe durata determinata, vechiul art. 80, alin. 3 prevedea urmatoarele

"Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al pârtilor, dar numai înauntrul termenului prevazut la art. 82 (nu poate fi o perioada mai mare de 24 de luni) si de cel mult doua ori consecutiv."

Mentioneaza ca prevederile aratate sunt abrogate, fiind abrogate întocmai prevederile care impuneau restrictia de a nu încheia mai mult de 2 acte aditionale de prelungire a contractului individual de munca pe durata determinata.

În actuala reglementare, art. 80 alin 3 din vechea Lege 53/2003 a devenit art. 82 alin 3 care prevede:

"Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83 si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al pârtilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari."

Art. 83, înca în vigoare, enumera cazurile în care poate fi încheiat un contract individual de munca pe durata determinata, regasindu-se în situatia prevazuta de lit. h ("..ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe."), îndeplinind asadar conditiile prevazute de lege pentru încheierea unui contract individual de munca pe durata determinata.

Cu privire la acest aspect arata ca stabilirea exacta a numarului de salariati de care societatea are nevoie depinde de proiectele pe care aceasta le realizeaza. Societatea a angajat personal contractual deopotriva pe perioada determinata si nedeterminata. Numarul angajatilor pe perioada determinata în prezent depinde exclusiv de existenta unui proiect în desfasurare.

Tocmai existenta acestui proiect si caracterul temporar al sau genereaza necesitatea de angajare pe perioada determinata a persoanelor în cadrul companiei. Eficacitatea proiectului si dobândirea unui caracter de permanenta a contractului va determina în mod corelativ si transformarea contractelor de munca din contracte încheiate pe perioada determinata în contracte pe perioada nedeterminata.

Între parti nu a existat niciodata intentia de a încheia contracte pe durata nedeterminata, partile neputând fi obligate la a încheia contracte pe durata nedeterminata sau la a modifica contractele de munca încheiate pe durata determinata în contracte pe durata nedeterminata, cu atât mai mult cu cât aceste contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor legii.

In consecinta, partile nu pot fi obligate împotriva vointei lor sa încheie contracte pe durata determinata în conditiile în care însasi actul normativ în vigoare instituie posibilitatea de a încheia contracte pe durata determinata pe perioada unui proiect sau lucrari, fara ca durata unui contract de munca pe durata determinata sa poata depasi mai mult de 36 luni.

Programul informatic REVISAL în care se completeaza si se transmit toate modificarile din cadrul contractelor, la introducerea modificarilor acesta avertizeaza utilizatorul daca exista erori, sau aspecte care sunt în neconcordanta cu legea. In cazul contractului încheiat pe durata determinata este posibila inserarea unui numar nelimitat de prelungiri ale contractului fara sa existe vreo atentionare, în timp ce programul atentioneaza doar pentru depasirea termenului de 36 de luni. In aceste conditii, programul informatic a fost realizat tocmai în scopul strângerii unor evidente cât mai exacte cu privire la activitatea societatilor comerciale în raport de dreptul muncii.

Art. 82 alin 4 din actuala reglementare prevede: "Intre aceleasi parti se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata articol care face distinctie clara, coroborat cu art. 82, alin. 3, între situatia încheierii unui contract individual de munca si modificarea unui contract de munca.

In cap. III din Legea 53/2003, Modificarea contractului individual de munca, respectiv art. 41 alin. 3 prevede ca "Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:

a.durata contractului;

b.locul muncii;

c.felul muncii;

d.conditiile de munca;

e.salariul;

f.timpul de munca si timpul de odihna."

Totodata textul legal enumera elementele asupra carora salariatul trebuie sa fie informat, iar la art. 17 alin. 5 precizând faptul ca "orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 3 în timpul executarii contractului individual de munca impune încheierea unui act aditional la contract ...". Astfel, modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia, presupune ca suntem în fata unei modificari a unui contract de munca si nicidecum în situatia în care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca. O alta interpretare încalca prevederile Legii 53/2003 Codul Muncii.

De asemenea, modul în care textul masurii a fost redactat de catre intimatul ITM B. este deficitar, în conditiile în care nu se impune expres în sarcina societatii obligatia de modificare a contractelor de munca, aceasta fiind cel mult dedusa din coroborarea enuntului cu trimiterea la textul legal.

Ori, actul de control are natura unui act administrativ individual care trebuie sa cuprinda masuri concrete susceptibile de a fi îndeplinite si nu deduse din cuprinsul actului.

Din pacate, instanta de fond a trecut chiar si peste acest aspect constatat de catre subscrisa si supus analizei instantei de judecata. In mod surprinzator, instanta de fond a fost lamurita sub toate aspecte de actul de control emis de catre intimatul I.T.M. B.

Pe cale de consecinta, subliniaza faptul ca societatea a respectat si respecta prevederile legale în materia dreptului muncii, sens în care procesul verbal de control întocmit de intimat este neîntemeiat.

În drept a invocat disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod procedura civila, Legea nr. 53/2003 actualizata, Legea nr. 554/2004.

Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDETULUI B. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

În temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, inspectorii de munca au verificat documentele puse la dispozitie de reprezentantii asociatiei. Urmare coroborarii informatiilor cuprinse în documentele puse la dispozitia inspectorilor de munca, s-a constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau încheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept la data convenita de parti erau modificate prin act aditional, în temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicata, tot pe durata determinata, pe perioade de câte 3 luni.

În conformitate cu prevederile art.16 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii "Contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor, în forma scrisa, în limba româna. Obligatia de încheiere a contractului individual de munca în forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru încheierea valabila a contractului. Anterior începerii activitatii, contractul individual de munca se înregistreaza în registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca".

Regula instituita de legiuitor este aceea a încheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existând o multitudine de posibilitati de încetare a acestuia. Contractul pe durata determinata este prevazut doar cu titlu de exceptie, în anumite situatii.

Precizeaza ca potrivit art.82 alin.3 din actul normativ mai sus mentionat "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, în conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari".

De asemenea, conform art.82 alin.4-5 "între aceleasi parti se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".

Considera ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, republicata, Codul muncii se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca, în niciun caz la perioada pentru care s-a încheiat un contract de munca pe durata determinata. Prin urmare, prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza în acest mod salariatul de un drept garantat de lege.

În drept invoca Legea nr.53/2003 - Codul muncii, modificata - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta SC I. D. M. SRL O. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii:

„Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:

b)durata contractului;”.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art.82 alin.3 din Codul muncii: "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, în conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari" iar conform art.82 alin.4-5 din acelasi act normativ: „între aceleasi parti se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".

Instanta de fond a retinut corect ca regula instituita de legiuitor prin dispozitiile Codului muncii este aceea a încheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existând o multitudine de posibilitati de încetare a acestuia, contractul pe durata determinata fiind prevazut doar cu titlu de exceptie, în anumite situatii.

De asemenea, din perspectiva dispozitiilor legale si a principiilor enuntate, judecatorul fondului a retinut, temeinic si legal, ca, desi legea nu interzice încheierea actelor aditionale, angajatorii nu se pot eschiva de la obligatiile impuse de acelasi legiuitor prin încheierea la nesfârsit a actelor aditionale prin care se „modifica” durata contractului initial si ca, în realitate, aceste acte aditionale succesive reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe durata determinata, în acceptiunea dispozitiilor art.82 alin.4 Codul muncii, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3.

Raportat la aceste argumente expuse în considerentele sentintei contestate, este nejustificata afirmatia recurentei în sensul ca nu ar fi fost mentionate motivele care au stat la baza respingerii pozitiei societatii reclamante din cuprinsul contestatiei.

 Instanta de recurs a retinut ca, prin procesul verbal de control contestat, inspectorii I.T.M. au constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau încheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept, la data convenita de parti, erau modificate prin act aditional, în temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, tot pe durata determinata, pe perioade de câte 3 luni, cu nerespectarea dispozitiilor art. art.82 alin.4-5 din lege.

Contrar pozitiei exprimate de recurenta, instanta de recurs a apreciat ca sintagma „durata contractului” din cuprinsul art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca si nu la perioada pentru care s-a încheiat un contract de munca pe durata nedeterminata.

Rezulta, astfel, ca prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza în acest mod salariatul de un drept garantat de lege.

Este, astfel, neîntemeiata sustinerea recurentei în sensul ca, raportat la prevederile art. 41 alin. 3 si 17 alin. 5 din Codul muncii („Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) în timpul executarii contractului individual de munca impune încheierea unui act aditional la contract, într-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor în care o asemenea modificare este prevazuta în mod expres de lege”), modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia presupune o modificare a unui contract de munca si nu situatia în care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 16, art. 41 alin. 3 lit. a), art. 82 alin. 3, 4 si 5 din Legea nr. 53/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I. D. M. SRL O.