Contencios administrativ - fiscal. Operaţiuni impozabile în materie de t.v.a. Măsurile de simplificare

•Legea  nr. 571/2003 rep. - art. 153; art. 160 alin. 1 şi art. 1341 alin. 3

 - art. 11 alin. 1

•H.G. nr. 44/2004 rep. – art. 82 alin.3

•O.M.F.P. nr. 155/2007 – art. 2 alin. 1

Furnizorii şi beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) art. 160 Cod fiscal au obligaţia să aplice măsurile de simplificare, condiţia obligatorie de simplificare a acestor măsuri fiind ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, conform art. 153. Pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) al art. 160 din Legea nr. 571/2003 rep.,  furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea «taxare inversă», fără să înscrie taxa aferentă, iar pe facturile primite, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor şi beneficiar.

Pentru livrările de bunuri imobile, faptul generator al T.V.A. intervine la data la care sunt îndeplinite formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

Prin Sentinţa nr.1855/04.05.2012 pronunţată de Tribunalul Mureş-Secţia  contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC R. C. V, SRL,  în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, s-a anulat pct.1 din Decizia nr. 362/04.03.2010 emisă de pârâtă şi pe cale de consecinţă exonerează reclamanta de plata sumei de 71.382 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată şi majorări de întârziere aferente, obligând  pârâta  să plătească reclamantei suma de 3.873,30 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, în urma unui control desfăşurat la sediul reclamantei S.C.  R. C. V. S.R.L.  de către organele de specialitate din cadrul D.G.F.P. Mureş-Activitatea de Inspecţie  Fiscală, a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 8/10.07.2009 şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală nr. 471/10.07.2009.

Reclamanta a formulat contestaţie în termen legal împotriva acestei decizii de impunere, contestaţie care a fost respinsă cu privire la suma de 13.987 lei, reprezentând T.V.A. şi 57.395 lei, reprezentând majorări de întârziere, prin decizia nr. 362/04.03.2010, ca neîntemeiată, de către pârâta D.G.F.P. Mureş – Biroul Soluţionare Contestaţii.

În considerentele acestei soluţii s-a reţinut în esenţă că, deducerea taxei pe valoarea adăugată în sumă totală de 14.987 lei, înscrisă în facturile fiscale nr. 99/27.09.2007 şi nr. 105/11.10.2007 emise de S.C. C. S.R.L. pentru lucrări de instalaţii, branşamente gaz, operaţiuni supuse regimului de taxare inversă, fără a proceda  şi la colectarea taxei , societatea a încălcat prevederile art. 160 alin. 3, lit. c din Legea nr. 571/2003, O.M.F.P. nr. 155/2007, art. 160 din Legea nr. 571/2003.

Lucrările de instalaţii conducte gaz, instalaţii interioare, branşamente, deviere conducte gaz, aferente investiţiei „Service auto cu depozit central de piese de schimb şi platforma de parcare  pentru auto realizată de reclamantă, finalizată  şi recepţionată în baza  procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.228/17.04.2008, au fost contractate de SC C. SRL cu SC B. I. E. SRL, potrivit contractului nr. 2/23.05.2007.

Instanţa, având în vedere concluziile raportului de expertiză  contabilă întocmit de expert contabil S. A. T., prevederile legale incidente în prezenta cauză  şi actele aflate la dosar, a reţinut următoarele:

SC C. SRL a avut calitatea de intermediar între executantul lucrărilor de gaz, care a fost S.C. B. I. E. S.R.L. şi beneficiarul acestor lucrări, care a fost reclamanta S.C. R. C. V. S.R.L.

Reclamanta a evidenţiat în contabilitatea proprie taxa pe valoarea adăugată  aferentă facturilor primite potrivit informaţiilor cuprinse în aceste documente , în care era inserată explicaţia „factură de decontare”.

Suma de 13.987 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată este compusă din taxa cuprinsă în facturile fiscale nr.99/27.09.2007 şi factura nr. 105/11.10.2007.

Din conţinutul acestor 2 facturi nu reiese că, furnizorul S.C. C.  S.R.L. a facturat lucrări de construcţii montaj, astfel că, reclamanta a evidenţiat operaţiunea în mod corespunzător, potrivit datelor furnizate de documentele justificative iar pe cale de consecinţă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 13.987 lei, a fost dedusă în mod legal.

În condiţiile în care s-a admis de către pârâtă că, în perioada mai-noiembrie 2008 societatea a înregistrat în contabilitate amortizarea  lunară a mijlocului fix, iar în luna noiembrie 2008  a evidenţiat pe cheltuieli valoarea neamortizată a bunului vândut, atunci şi taxa pe valoarea adăugată colectată la data emiterii facturii fiscale trebuia acceptată în acelaşi mod.

Aşadar, în condiţiile în care organele fiscale au recunoscut modul de efectuare de către societate a înregistrărilor contabile referitoare la  vânzarea imobilului situat în A., şi anume evidenţierea pe cheltuieli deductibile a amortizării lunare în perioada mai – noiembrie 2008, precum şi descărcarea pe costuri a valorii neamortizate în luna noiembrie 2008, după întocmirea facturii fiscale prin care bunul a fost scos din patrimoniu, şi din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată trebuia tratată în mod identic. 

Întrucât suma de 13.987 lei, a fost dedusă în mod legal în baza facturilor primite pentru decontarea unor sume, din conţinutul acestor documente nereieşind  faptul că, aceste servicii ar face obiectul măsurilor de simplificare stipulate la art. 161 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, nu se datorează nici accesoriile aferente acestei sume.

Apreciind asupra celor de mai sus, Tribunalul s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs  pârâta solicitând  modificarea în parte a hotărârii atacate şi analizând cauza sub toate aspectele, respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

În motivarea recursului s-a arătat că, contrar celor susţinute de reclamantă, operaţiunea efectuată de S.C. C. S.R.L., de  facturare către S.C. R. C. V. S.R.L. a lucrărilor prestate  de S.C. B. I. E. S.R.L., reprezintă o prestare de servicii, care configurează  cea de a doua categorie de operaţiuni impozabile în materie de TVA, conform  cap. 4  „Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei” din Legea nr. 571/2003.

Recurenta susţine că, deoarece pentru lucrările în cauză reclamanta nu a aplicat măsurile de simplificare  prevăzute de lege, organele de inspecţie fiscală au procedat în mod corect la colectarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 13.987 lei.

Faptul generator  pentru livrarea imobilului a intervenit la data la are au fost îndeplinite  formalităţile legale pentru transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător respectiv la data de 30.05.2008.

Recurenta a mai solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată considerând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.274 alin.1 C.pr.civ.

Reclamanta intimată a formula întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi regulilor statornicite de disp. art. 304 indice 1 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

În primul rând trebuie remarcat faptul că, în mod greşit instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, concluzii care vin în contradicţie totală cu dispoziţiile legale în materie.

Astfel, intimata a încheiat cu SC C. SRL contractul de prestării servicii nr. 8/15.05.2007 având ca obiect „intermedierea lucrărilor de alimentare cu gaz şi decontarea cheltuielilor aferente proiectării execuţiei conductei de gaze, branşament, instalaţie interioară obţinerea avizelor şi orice cheltuială apărută ulterior..”  Aceste lucrări, aferente investiţiei „Service auto cu depozit central de piese de schimb şi platforma de parcare  pentru auto realizată de reclamantă, finalizată  şi recepţionată în baza  procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 228/17.04.2008, au fost contractate de SC C. SRL cu SC B. I. E. SRL, potrivit contractului nr. 2/23.05.2007.

SC C. SRL a avut calitatea de intermediar între executantul lucrărilor de gaz, care a fost S.C. B. I. E. S.R.L. şi beneficiarul acestor lucrări, care a fost reclamanta S.C. R. C. V. S.R.L.

Potrivit art. 160 alin. 1 şi alin. 2 lit. c din Legea nr. 571/2003, aşa cum erau ele în vigoare la data încheierii contractului şi a emiterii facturilor aferente (contrar celor reţinute de expertul contabil), furnizorii şi beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligaţia să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiţia obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, conform art. 153.

(2) Bunurile şi serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt……..:

c) lucrările de construcţii-montaj………;

(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea «taxare inversă», fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor şi beneficiar.

Reclamanta a evidenţiat în contabilitatea proprie taxa pe valoarea adăugată  aferentă facturilor primite potrivit informaţiilor cuprinse în aceste documente, în care era inserată explicaţia „factură de decontare”.

Suma de 13.987 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, este compusă din taxa cuprinsă în facturile fiscale nr.99/27.09.2007 şi  nr. 105/11.10.2007.

În mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertului contabil potrivit căruia nu rezultă din cele două facturi că ar fi vorba de lucrări construcţii montaj deoarece sunt facturi de decontare, câtă vreme, reclamanta dacă considera că ele sunt completate eronat de către SC C. SRL, avea posibilitatea să ceară refacerea lor. Că sunt  facturi emise în executarea contractului de prestării servicii nr. 8/15.05.2007, rezultă din faptul că ele au fost prezentate atât organului de control cât şi expertului contabil anexate acestui contract iar propria-i neglijenţă nu-i poate profita.

Tot  în acest context trebuie menţionat faptul că, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale de mai sus precum şi ale art. 82 alin (3) din HG nr.44/2004 şi art. 2 alin. (1) din OMFP nr. 155/2007, trebuiau, în privinţa TVA, aplicate măsurile de simplificare, întrucât, chiar şi în situaţia în care SC C. SRL a procedat doar la refacturarea către reclamanta S.C. R. C. V. S.R.L. a lucrărilor executate de către SC B. I. E. SRL, acesta este tot un prestator de servicii căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile legale de mai sus. De altfel, se constată că,  SC B. I. E. SRL a facturat corect către SC C. SRL lucrările executate menţionând corect pe facturi „taxare inversă”, menţiune care ar fi trebuit inserată şi de SC C. SRL la rândul său în momentul  refacturării lucrărilor către S.C.  R. C. V. S.R.L. În condiţiile în care o astfel  de menţiune nu a fost făcută, reclamanta intimată avea posibilitatea să insereze ea însăşi această menţiune pe facturi şi să nu facă plata TVA către prestator.

Având în vedere încălcarea dispoziţiilor legale de mai sus, Curtea a apreciat că în mod greşit reclamanta intimată nu a aplicat măsurile de simplificare, legal organul de control procedând la colectarea TVA în valoare  de 13.987 lei.

De asemenea, Curtea a constatat că şi cea de-a doua critică formulată de recurentă este întemeiată.

Astfel, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22/28.05.2008, a fost înscris în Cartea Funciară conform încheierii nr. 31870/29.05.2008. Aşadar, deşi preţul imobilului a  fost achitat la o dată ulterioară, dreptul de proprietate s-a transferat către reclamantă la data transmiterii dreptului respectiv, moment în care a intervenit şi faptul generator al TVA. Reclamanta intimată a evidenţiat acest TVA doar în decontul din noiembrie 2008 (depus la 25.12.2008) şi  nu în cel din luna mai 2008 deşi avea obligaţia să-l evidenţieze şi să-l colecteze până la 25.06.2008.

În acest sens, potrivit art. 134 indice 1 alin. 3  din Legea nr. 571/2003, pentru livrările de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

Aşa fiind, Curtea a constatat  recursul formulat de DGFP Mureş este întemeiat motiv pentru care îl l-a admis, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C.  R. C. V. S.R.L.

Domenii speta

Spete similare