Viol – faptă prev. de art.218 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod Penal

Sentinţă penală 21 din 02.02.2015


Prin rechizitoriul nr......./P/2014 întocmit la data de 31.10.2014 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 04.11.2014 sub nr........./259/2014, a fost trimis  în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.I., fiul lui D. şi M., CNP  ............, născut la data de  .......... în  comuna F....., jud. Prahova,  cu domiciliul în ............... posesor al C.I. seria ............, cetăţenia română, cu  antecedente penale, arestat  în baza Mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, pentru săvârşirea infracţiuni de viol  prev. art. 218 alin 1 Cod penal  cu aplicarea art. 41 Cod Penal.

În fapt, s-a reţinut că, în data de la data de 13.10.2014, organele de poliţie au fost sesizate prin SNUAU 112 de către numita M. G.-I., fiica lui C. şi E., nascuta la data de ...........1990 în mun. Ploieşti, jud, Prahova, cu domiciliul în comuna ............, jud. Prahova, posesoare a C.I. seria ............ CNP .......... cu privire la faptul că la data de 13.10.2014, în jurul orei 18.00, în timp ce se afla în zona haltei CFR Tomşani, a fost violată de inculpatul C. I.

Din plângerea şi declaraţia părţii vătămate M. G.I., a rezultat  că la data sesizării, în jurul orei 18.00, se deplasa singură, pe jos, pe lângă calea ferată,în direcţia Tomşani- Mizil, moment în care a fost ajunsă din urmă şi acostată de C. I., care era însoţit de doi câini, a fost trasă cu forţa într-un sanţ alăturat căii ferate, în partea stângă a aceluiaşi sens de mers, unde acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei, a imobilizat-o strângând-o de gât, după care a dezbrăcat-o forţat, de colanţi, pantaloni, i-a rupt lenjeria intimă şi contrar voinţei sale a întreţinut raporturi sexuale normale. În timp ce era violată, l-a muşcat de faţă, în zona pometului stâng, după care a reuşit să fugă, abandonând articolele de îmbrăcăminte şi încălţămintea la locul faptei.

Prin rechizitoriu Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiuni de viol  prev. art. 218 alin 1 Cod penal  cu aplicarea art. 41 Cod Penal reţinând în probatoriu declaraţiile martorilor G.M., M.D., M. C., declaraţia părţii vătămate M. G.I., raportul de expertiză medico-legală nr.710 din 14.10.2014, proces verba1 de cercetare la faţa locului şi de conducere în teren cu plase foto, declaraţii de suspect şi inculpat, fişă cazier.

Fiind audiat, inculpatul C. I. şi-a recunoscut faptele comise.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la cererea inculpatului C.I. de a se judeca conform procedurii reglementate de art.375 C.p.pen. instanţa a  reţinut că aceasta îndeplineşte condiţiile impuse de lege şi urmează să o admită.

Cu privire la fondul cauzei:

În fapt: la data de 13.10.2014, în jurul orei 18.00, partea vătămată M.G.I. se deplasa singură, pe jos, pe lângă calea ferată,în direcţia Tomşani-Mizil, moment în care a fost ajunsă din urmă şi acostată de C.I., care era însoţit de doi câini, a fost trasă cu forţa într-un sanţ alăturat căii ferate, în partea stângă a aceluiaşi sens de mers, unde acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei, a imobilizat-o strângând-o de gât, după care a dezbrăcat-o forţat, de colanţi, pantaloni, i-a rupt lenjeria intimă şi contrar voinţei sale a întreţinut raporturi sexuale normale. În timp ce era violată, l-a muşcat de faţă, în zona pometului stâng, după care a reuşit să fugă, abandonând articolele de îmbrăcăminte şi încălţămintea la locul faptei.

Martorul  G.M. a declarat că la data de 13.10.2014, în jurul orei 16.00 împreună cu inculpatul C.I., ambii ciobani, au plecat cu oile la păscut şi s-au deplasat cu acestea pe miriştea amplasată, în partea dreaptă a căii ferate, tronsonul CFR Tomşani-Mizil. In jurul orei 18.00, inculpatul a observat o fată, singură, îmbrăcată cu fustă, colanţi negri şi hanorac, deplasându-se în aceeaşi direcţie, pe lângă calea ferată, moment în care C.I., i-a spus că merge să vorbească cu ea. S-a îndreptat către acesta, însoţit de doi câini, a traversat calea ferată, după care a văzut cum fata respectivă fugea, fiind urmărită de inculpat. Întrucât se afla pe terasamentul CFR, amplasat la înălţimea de aproximativ 1.00-1.50 m, faţă de sol, a văzut cum C.I. a prins-o pe M. G.I. şi a tras-o forţat într-un canal din apropierea terasamentului CFR, iar după câteva minute a observat cum din şanţ a ieşit M.G.I., agitată şi dezorientată, a fugit iniţial în direcţia Mizil, după care în direcţia opusă, spre com.Tomşani. Când a trecut pe lângă el a văzut că persoana vătămata era descălţată, nu mai avea colanţii pe ea, vorbea la telefon şi relata că a fost violată, totodată indicând coordonatele geografice. Din acelaşi şanţ 1-a văzut ieşind şi pe inculpat, care se îmbrăca cu un tricou, s-a întors la turma de oi, prezentând în zona feţei o leziune, cu toate că anterior nu o avea. L-a întrebat ce i-a făcut fetei, iar acesta a confirmat că a întreţinut cu acesta raporturi sexuale, iar ulterior i-a sugerat ca în cazul în care organele de poliţie vor face verificări la stână, să nu spună că au întâlnit vreo fată, iar leziunea de la cap, provine de la o căzătură, pe calea ferată.

Cu ocazia cercetării la faţa locului,  în zona stâlpului CFR nr 201, a fost descoperită încălţămintea de damă pe drumul agricol, iar în şanţ colanţii şi pantalonii supraelastici întorşi pe dos, doi bureţi de păr de culoare albastră şi portocalie, lenjeria intimă de damă, ruptă în două bucăţi, hands-free şi o pereche de ochelari, toate acestea aparţinând victimei.

În urma examinării medico-legale a victimei de către medic-legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploieşti, s-a concluzionat prin raportul de expertiza medico-legala nr.710 din 14.10.2014 că aceasta prezintă leziuni de violenta ce pot data din 13.10.2014 produse prin lovire cu corp dur si necesita pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale si prezintă o deflorare veche a cărei dată nu se poate preciza, leziune vulvară (echimoză) ce s-a putu produce prin intromisiunea unui cop dur în vagin.

Instanţa a reţinut că în raportul de expertiza medico-legala nr.710 din14.10.2014 nu se menţionează identificarea de urme de spermă în vaginul victimei. Absenţa acestora, din cadrul unui raport sexual, nu poate conduce la concluzia că infracţiunea de viol nu există în condiţiile în care declaraţiile persoanei vătămate cât şi recunoaşterea inculpatului arată că infracţiunea de viol s-a consumat.

Situaţia de fapt  s-a regăsit şi în declaraţia părţii vătămate M. G.I. dar şi in declaraţiile inculpatului care si-a recunoscut fapta atât în faza de judecată cât şi în faza de urmărire penală.

Instanţa a  reţinut că la data de 13.10.2014, organele de poliţie au fost sesizate de către numita partea vătămată M. G.I.

În drept: Fapta inculpatului C.I. care, la data de 13.10.2014 orele 18.00, prin constrângere fizică, a întreţinut cu persoana vătămată M.G.I., un raport sexual normal realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 218 alin. 1, C.pen.

Elementul material al laturii obiective din conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol constă în orice act de penetrare.

Aşadar, în cadrul formei tip este prevăzut raportul sexual, adică conjuncţia organului sexual masculin cu cel feminin, precum si orice alt act sexual în care este realizată o penetrare vaginală.

Actul sexual au fost realizat prin constrângere, după cum pe larg în cadrul situaţiei de fapt s-a arătat. 

Mai mult decât atât, prin „constrângere” nu se înţelege numai actul de violenţă, ci orice alte acte care presupun forţa fizică a făptuitorului, suficient de puternice pentru a constrânge, dar nu în mod necesar irezistibile.

Aptitudinea forţei fizice de a constrânge la act sexual se apreciază în fiecare caz, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forţă, precum şi de posibilităţile reale de rezistenţă pe care le-a avut victima.

Faţă de aceste criterii, în cauză, instanţa a  reţinut că partea vătămată (de 24 ani) se afla într-o poziţie vulnerabilă, de inferioritate, raportat la vârsta (40 ani) şi forţa inculpatului, dar şi la împrejurarea că a fost luată prin surprindere, partea vătămată neavând posibilitatea de a reacţiona fizic.

Urmarea imediată constă în întreţinerea raportului sexual contrar voinţei victimei şi încălcarea, în acest mod, a relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, dar şi integritatea fizică a acesteia, respectiv, în încălcarea inviolabilităţii domiciliului părţii vătămate.

Raportul de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea socialmente periculoasă, pentru cele două fapte, reiese din întregul probatoriu administrat, deja prezentat.

Pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă deoarece a avut reprezentarea că, prin acţiunile sale, întreţine raport sexual contrar voinţei acesteia, manifestată cel puţin tacit, şi că încalcă libertatea sexuală a persoanei, urmărind producerea acestui rezultat.

Nu, în ultimul rând, având în vedere că inculpatul a săvârşit fapta din prezenta cauză cu intenţie, după executarea pedepsei închisorii de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev de art 174, din vechiul C.pen., prin sentinţa penală nr....... din 04.02.2004, emisă de Tribunalul Prahova definitivă prin decizia penală nr........ din 08.04.2004  a Curţii de Apel Ploieşti, arestat la data de 08.09.2003, eliberat condiţionat la data de 29.12.2009, având rest de pedeapsă 1348 zile, instanţa a retinut şi starea de recidivă postexecutorie a inculpatului respectiv aplicabilitatea disp art.41 alin.1 C.pen.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute  de art. 396 alin. 2 C.p.pen., în sensul că fapta săvârşită de inculpatul C.I. există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, sunt avute în vedere dispoziţiile generale ale Codului penal, precum şi limitele de pedeapsă fixate în art. 218 alin.1 C.pen. respectiv, închisoarea de la 3 la 10 ani, prevederile art. 396 alin.10 C.p.pen. de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, dar si tratamentul sancţionator al recidivei prevăzut de art.43 alin.5 C.pen. referitor la majorarea cu jumătate a limitelor  speciale ale pedepsei prevăzute de lege.

S-a reţinut că faptele au fost comise asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 24 ani, actele de constrângere au avut un grad relativ ridicat de intensitate, pe de altă parte, actul sexual, deşi constrâns, a constat într-un raport sexual normal.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa  a reţinut un grad mediu de dezvoltare psihică şi intelectuală, determinat de vârsta (40 ani), ce i-au permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale. Acelaşi inculpat a cooperat cu organele judiciare penale.

Prin urmare, instanţa a aplicat inculpatului C.I. o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

Pentru stabilirea şi individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere disp. art.79 C.pen. făcând aplicabilitatea întâi a disp. art. 396 alin.10 C.p.pen. de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, şi ulterior a tratamentului sancţionator al recidivei prevăzut de art.43 alin.5 C.pen. referitor la majorarea cu jumătate a limitelor  speciale ale pedepsei prevăzute de lege.

In baza art. 65 C.Pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a,b  C.Pen.

In baza art. 67 alin. 1 C.Pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a,b  C.Pen. pe o durata de 5 ani.

Menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului şi deducerea:

Inculpatul a fost reţinut de la data de 27.10.2014 ora 13,20 de către Poliţia Mizil, pentru 24 de ore, până la data de 28.10.2014 ora 13,20.

Prin încheierea nr....... din data de 28.10.2014 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.1906/259/2014, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judeăctoria Mizil şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.I., pe o durată de 30 de zile de la 28.10.2014 la 26.11.2014 inclusiv, emiţându-se mandatul de arestare nr.2/UP din 28.10.2014.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 05.11.2014 instanţa a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul C.I., arestat  în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, măsură pe care o menţinut-o.

Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestaţie. Asupra contestaţiei, la data de 07.11.2014 s-a pronunţat Tribunalul Prahova care prin încheierea nr.331 a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul C. I.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.11.2014 instanţa în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen. a constată legalitatea sesizării instanţei a rechizitoriului nr.1131/P/2014 întocmit la data de 31.10.2014 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, a constat că este competentă să judece prezenta cauză, constată legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiuni de viol prev. art. 218 alin 1 Cod penal  cu aplicarea art. 41 Cod Penal şi de asemenea în temeiul art.362 alin. 2 C.pr.pen.  raportat la art.208 C.pr.pen. a constat că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii preventive faţă de inculpatul C.I., arestat  în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, măsură pe care a menţinut-o, respingând cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestaţie. Asupra contestaţiei, la data de 03.12.2014 s-a pronunţat Tribunalul Prahova care prin decizia penală nr.538 a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul C.I.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.01.2015 instanţa în temeiul art.362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art.208 C.pr.pen. a constat că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii preventive faţă de inculpatul C.I., arestat  în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, măsură pe care a menţinut-o, respingând cererea de revocare şi înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ca neîntemeiată.

În baza art. 399 alin.1 C.p.pen., instanţa a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului C.I. deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă.

Inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea concretă a faptelor, modul săvârşire şi, mai ales, din perseverenţa lui  infracţională, ce reflectă un risc ridicat ca, şi pe viitor, dacă ar fi lăsat în libertate, să manifeste acelaşi comportament antisocial.

Or, încălcarea din nou a regulilor de convieţuire socială printr-o activitate a inculpatului, ulterioară infracţiunii, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică.

Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate colectivă că împotriva unor fapte periculoase şi unei persoane care a beneficiat deja de clemenţa legii penale, organele statului nu acţionează suficient.

Pe de altă parte, privarea de libertate nu a depăşit un termen rezonabil, iar actele procesuale au fost îndeplinite cu celeritate, neputându-se imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate.

În baza art. 72 C.pen. a dedus perioada reţinerii si arestării preventive de la 27.10.2014 la zi.

Latura civilă a cauzei:

Instanţ a reţinut incidenţa următoarelor dispoziţii legale:

Articolul 1557 din Codul civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare.

Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparaţie. Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Dreptului la reparaţie ii sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile privind executarea, transmiterea, transformarea si stingerea obligaţiilor

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca şi condiţii ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existenţa unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracţiune, de viol), b) săvârşite cu vinovăţie (îmbrăcând în situaţia de faţă forma intenţiei ), c) care să fi provocat părţii civile un prejudiciu (a cărui existenţă şi întindere urmează a fi analizate), d) între faptă şi prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză ).

Acelaşi text legal nu face distincţie în privinţa naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca şi consecinţă, atât prejudiciul patrimonial, cât şi cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menţionate.

Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuşi scopul angajării acestui tip de răspundere.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispoziţiile art. 1381 Cod civil, în termeni precişi şi cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială şi o componentă morală – ce constă în suferinţele pricinuite părţii civile de respectivul incident.

Cu privire la daunele morale, instanţa reţine că, urmare a acţiunii de viol exercitată de inculpat, partea civilă a îndurat suferinţe fizice, dar mai ales ales psihice, emoţionale, amplificate de vârsta şi de urmările deloc de neglijat, sub aspectul vieţii sexuale a persoanei vătămate, dar şi al vieţii private sociale a părţii civile pe care le-a produs această faptă.

În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligat inculpatul către partea civilă, instanţa va avea în vedere, pe de o parte, actele medicale depuse, iar pe de altă parte, consecinţele pe care această faptă le are şi mai ales le va avea asupra vieţii private sociale a părţii civile şi nu numai, dar şi cererea formulată de partea vătămată cu ocazia constituirii ca parte civilă.

În acest context, instanţa  a reţinut faptul că partea civilă a solicitat suma de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale.

Prin săvârşirea infracţiunii, părţii civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferinţele cauzate şi care constau în afectarea vieţii private sociale prin temerea insuflată de modalitatea violentă în care a acţionat inculpatul. Înţelesul noţiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct şi nemijlocit integritatea fizică şi psihică a părţii civile căreia incidentul i-a provocat leziuni fizice. În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanţa reţine că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinţei părţii civile. Totuşi, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi percepute consecinţele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoţional, având în vedere şi vârsta sa. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare şi subiectivism.

Astfel, în privinţa întinderii prejudiciului moral, instanţa a apreciat că, în raport cu împrejurările comiterii faptei şi urmările acesteia, reţinând şi practica judiciară în domeniu şi statuând în echitate, suma de 10.000 de lei, aşa cum a fost solicitată, constituie o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă instanţa  a reţinut că aceasta nu a făcut nici o dovadă pentru stabilirea realităţii şi întinderii acestora motiv pentru care urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

În baza art. 397 raportat la art. 25 C.pr.pen., art.1357 şi urm C.civ. rap la art. 1381 C.civ. a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.G. I. şi a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de  10.000 cu titlu de daune morale.

Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal:

Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […]. 

Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor judiciare avansate de stat instanţa a avut în vedere cheltuielile din faza de urmărire penală în sumă de 300 lei conform rechizitoriului dar şi cheltuielile din faza de judecată în sumă de 2000 lei faţă de multitudinea termenelor de judecată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.