Insolvență. Contestație împotriva hotărârii adunării generale a creditorilor prin care a fost confirmat administratorul judiciar (desemnat provizoriu de judecătorul sindic).

Distincția între ipotezele prevăzute de art. 15 alin. 1 și art. 19 alin. 2, 21 din Legea nr. 85/2006. Efecte asupra cvorumului necesar adoptării hotărârii.

- Legea nr. 85/2006, art. 15 alin. 1, art. 19 alin. 2, art. 11 alin. 1

Prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care statornicesc atribuțiile judecătorului sindic, conțin, la lit. c, d, dispoziții privind confirmarea administratorului judiciar, în sensul că aceasta se face de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, legiuitorul având, așadar, în vedere cele două posibilități dezvoltate prin disp. art. 15 alin. 1, respectiv art. 19 alin. 2, alin. 21 din Legea nr. 85/2006.

Situațiile expres instituite de legiuitor sunt clare și distincte, neputând fi interpretate una prin cealaltă ori prin aplicarea uneia din perspectiva condițiilor prevăzute pentru cealaltă. Așadar, când hotărârea confirmării administratorului judiciar (desemnat provizoriu de judecătorul sindic) este luată de adunarea creditorilor, cvorumul necesar se raportează la disp. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 – fiind suficient votul titularilor majorității simple, prin valoare, a creanțelor prezente, neputându-se susține că, în situația în care se hotărăște confirmarea administratorului judiciar de către adunarea creditorilor trebuie aplicat cvorumul de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, prevăzut de art. 19 alin. 2, alin. 21  pentru alte ipoteze, neincidente în speță – cu atât mai mult cu cât art. 19 alin. 2 conține două teze diferite: prima se referă la decizia pe care doresc (respectiv, pot) să o ia creditorii ce dețin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor – cu recomandarea din partea comitetului creditorilor -, caz în care este necesară întrunirea procentajului prevăzut expres de norma specială cu scopul de a li se recunoaște creditorilor posibilitatea desemnării administratorului judiciar, cu stabilirea remunerației acestuia; a doua se referă la posibilitatea confirmării administratorului judiciar sau lichidatorului desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, dată creditorilor, fără ca legiuitorul să mai solicite vreo condiție de cvorum.

Prin Sentinţa nr. 354/3 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr. 3079/96/2013/a1 al Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a respins contestaţia formulată de creditoarea B. R. D. S.A. – G. S. G. – GRUP TG. MUREŞ împotriva Procesului verbal al adunării creditorilor S.C. K. T. S.A. din data de 10 decembrie 2013.

În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• procesul verbal atestă că la ședință nu s-a prezentat niciun creditor, dar şi-au exprimat punctul de vedere prin corespondenţă B.R.D. G. S. G. S.A. (29,78%), B. T. S.A. (0,48%), B. C. C. (1,07%), D.G.R.F.P. Braşov, prin A.J.F.P. Harghita (1,43%), M. Z. I. (20,93%), I.T.M. Harghita (0,01%), S.C. P. H. S.A. (0,23%), S.C. A. & I. S.R.L. (0,02%) şi S.C. B. H. S.A. (7,09%), referitor la confirmarea administratorului judiciar, toţi creditorii menționați fiind de acord, cu excepţia contestatoarei care a votat împotriva confirmării CABINETULUI INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ G. J. - R.; cu privire la onorariul administratorului judiciar nu a putut fi luată o decizie şi s-a propus constituirea unui comitet al creditorilor compus din 5 membri;

 • prezenţa creditorilor echivalată de votul prin corespondenţă a fost de 61,04% din valoarea totală a masei credale, fiind îndeplinită condiţia impusă de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006; decizia confirmării administratorului judiciar s-a luat cu votul favorabil al creditorilor reprezentând 51,21% din creanţele prezente, deci cu respectarea dispoziţiilor tezei finale a aceluiaşi text de lege;

• art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, invocat de contestatoare, nu are aplicabilitate în cauză, reprezentând excepţia de la regula instituită de art. 15 alin. 1 și permiţând creditorilor majoritari să ia decizii unilaterale cu privire la confirmarea administratorului/ lichidatorului judiciar şi la stabilirea remuneraţiei acestuia, fără consultarea celorlalţi creditori, dar la recomandarea comitetului creditorilor (alin. 2), sau chiar şi fără convocarea unei adunări a creditorilor (alin. 21); în speţă, nu există un creditor sau un grup de creditori deţinând peste 50% din totalul creanţelor şi care să fi solicitat unanim confirmarea unui anumit practician în insolvenţă, fiind, deci, suficientă existenţa unei majorităţi simple a voturilor exprimate; dacă s-ar cere o majoritate calificată s-ar ajunge în situaţia imposibilităţii continuării procedurii, existând creditori care nu au votat cu privire la confirmarea administratorului judiciar desemnat provizoriu; majoritatea calificată la care se referă art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se cere numai în cazul în care creditorii majoritari doresc continuarea activităţii de către un alt practician în insolvenţă decât cel numit provizoriu; din perspectiva cvorumului de prezenţă şi a procentului impus pentru luarea deciziilor, stabilite ca regulă generală de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, şedinţa adunării creditorilor din data de 10 decembrie 2013 a fost legal constituită, hotărârea de confirmare a administratorului judiciar fiind adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale. .

Împotriva Sentinţei nr. 354/3 februarie 2014 a declarat apel creditoarea B. R. D. S.A. – G. S. G. – GRUP TG. MUREŞ, invocând art. 466 Cod proc. civ., art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii contestației formulate împotriva Procesului verbal al adunării creditorilor nr. 4057/10 decembrie 2013, cu consecința anulării hotărârii adunării creditorilor societății în insolvență K. T. S.A. Apelanta a formulat, în esenţă, următoarele motive: din procesul verbal rezultă că la ședință au fost prezenți, prin corespondență, creditori reprezentând 61,04% din valoare totală a creanțelor, fiind, astfel, întrunit cvorumul privind legala constituire a adunării creditorilor, conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (30% din valoarea creanțelor); creditorii care dețin 31,26% din totalul creanțelor, reprezentând doar 51,21% din cei considerați prezenți, au confirmat administratorul judiciar, ceea ce echivalează cu neconfirmarea legală a acestuia; art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 impune, fără echivoc, necesitatea confirmării administratorului judiciar de către creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, această dispoziție derogând față de cea comună, cuprinsă în art. 15 alin. 1, și referindu-se la desemnarea administratorului judiciar în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, așa încât este pe deplin aplicabilă, în cauză; disp. art. 19 alin. 2 nu a fost respectată nici de adunarea creditorilor și nici de judecătorul sindic, cu toate că, potrivit acestui text de lege, în prima adunare a creditorilor confirmarea administratorului judiciar se poate face doar de către creditorii care dețin 50% din valoarea totală a creanțelor.

Prin întâmpinarea depusă la 26 septembrie 2014, intimata-debitoare K. T. S.A., prin administratorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ G. J. - R. a solicitat a se dispune respingerea apelului, formulând, în esență, următoarele apărări: regula potrivit căreia se iau deciziile în adunările creditorilor este cea cuprinsă în art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prevederea art. 19 alin. 2 constituind o excepție, permițând creditorului sau creditorilor majoritari să ia decizii unilaterale (cu privire la confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar și la remunerația acestuia) fără consultarea celorlalți creditori; această excepție a fost introdusă prin O.U.G. nr. 173/2008 cu scopul de a se asigura respectarea principiului celerității procedurii, protecția creditorilor și desfășurarea adecvată a activității; în speță, art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu este incident întrucât nu există un creditor sau un grup de creditori deținând peste 50% din valoarea totală a creanțelor care să fi solicitat unanim confirmarea unui anume practician în insolvență; interpretarea apelantei este greșită deoarece legiferarea excepției menționate nu obligă creditorii să ia fiecare decizie cu majoritatea valorică a masei credale, ci numai cu majoritatea celor prezenți, cu condiția ca ședința să fie legal întrunită, cu participarea a peste 30% din valoarea totală a creanțelor; interpretarea dată de apelantă ar duce la blocarea derulării procedurilor de insolvență, făcând imposibilă luarea oricăror decizii și conducând la tergiversarea procedurii, în detrimentul creditorilor.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea apelului, potrivit motivelor invocate și potrivit regulilor statornicite de disp. art. 476, 477 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

Problema juridică ridicată de creditoare prin apel – de care depinde valabilitatea măsurilor înscrise în Procesul verbal nr. 4057/10 decembrie 2013 al Adunării creditorilor societății debitoare K. T. SA,  respectiv valabilitatea hotărârii luate de această Adunare generală a creditorilor, confirmată de judecătorul sindic prin Sentinţa nr. 354/3 februarie 2014 -, o constituie legalitatea sau nelegalitatea aplicării disp. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cu privire la confirmarea, de către adunarea creditorilor, a administratorului judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic, prin raportare la disp. art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea-apelantă a atestat expres o situaţie concretă probată prin înscrisurile dosarului, și anume faptul că la ședința adunării creditorilor din 10 decembrie 2013 au fost prezenți, prin corespondență, creditori reprezentând 61,04% din valoarea totală a creanțelor înscrise la masa credală, fiind, astfel, întrunit cvorumul privind legala constituire a adunării creditorilor, conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (30% din valoarea creanțelor).

Creditoarea-apelantă a precizat, de asemenea, că, în ce privește confirmarea, în calitate de administrator judiciar, a practicianului în insolvență CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ G. J. - R. (desemnat provizoriu prin Încheierea nr. 3079/10 septembrie 2013, hotărâre prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei K. T. S.A.), hotărârea adunării creditorilor din 10 decembrie 2013 a fost luată cu votul a creditorilor care dețin 51,21% din valoarea creanțelor considerate prezente la ședință – reprezentând 31,26% din totalul creanțelor, astfel cum sunt evidențiate în Tabelul preliminar depus la dosar, la data de 4 decembrie 2013.

Referitor la cvorumul necesar luării hotărârii adunării creditorilor vizând confirmarea administratorului judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic, Curtea a reţinut că disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care statornicesc atribuțiile judecătorului sindic, conțin, la lit. c, d, dispoziții privind confirmarea administratorului judiciar, în sensul că aceasta se face de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor. Așadar, legiuitorul a avut în vedere cele două posibilități dezvoltate prin disp. art. 15 alin. 1, respectiv art. 19 alin. 2, alin. 21 din Legea nr. 85/2006.

În aceste condiții, o primă abilitare legală în materia confirmării administratorului judiciar este recunoscută adunării creditorilor, situație în care se aplică disp. art. 15 alin. 1 teza finală, în privința cvorumul necesar luării hotărârii, și anume cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

O altă abilitare legală în materia confirmării administratorului judiciar este recunoscută creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, cu mențiunea specială că trebuie să existe, în acest caz, recomandarea comitetului creditorilor – art. 19 alin. 2 –, respectiv creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta putând decide confirmarea administratorului judiciar (desemnat provizoriu), fără consultarea adunării creditorilor – art. 19 alin. 21.

Situațiile expres instituite de legiuitor sunt clare și distincte, neputând fi interpretate una prin cealaltă ori prin aplicarea uneia din perspectiva condițiilor prevăzute pentru cealaltă. Cu alte cuvinte, atunci când hotărârea confirmării administratorului judiciar (desemnat provizoriu de judecătorul sindic) este luată de adunarea creditorilor, cvorumul necesar se raportează la disp. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 – fiind suficient votul titularilor majorității simple, prin valoare, a creanțelor prezente, neputându-se susține că, în situația în care se hotărăște confirmarea administratorului judiciar de către adunarea creditorilor trebuie aplicat cvorumul de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, prevăzut de art. 19 alin. 2, alin. 21  pentru alte ipoteze, neincidente în speță.

Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, art. 19 alin. 2 conține două teze diferite: prima se referă la decizia pe care doresc (respectiv, pot) să o ia creditorii ce dețin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor – cu recomandarea din partea comitetului creditorilor -, caz în care, desigur, este necesară întrunirea procentajului prevăzut expres de norma specială cu scopul de a li se recunoaște creditorilor posibilitatea desemnării administratorului judiciar, cu stabilirea remunerației acestuia; a doua se referă la posibilitatea confirmării administratorului judiciar sau lichidatorului desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, dată creditorilor, fără ca legiuitorul să mai solicite vreo condiție de cvorum. În această din urmă situație, hotărârea creditorilor va fi luată în cadrul adunării generale, aplicându-se cvorumul prevăzut de art. 15 alin. 1 teza finală, cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea a constatat că hotărârea de confirmare a administratorului judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ G. J. - R., luată de Adunarea creditorilor societății debitoare K. T. S.A., la data de 10 decembrie 2013 – consemnată în Procesul verbal nr. 4057/10 decembrie 2013 -, cu votul titularilor majorității simple, prin valoare, a creanțelor prezente, mai exact 51,21%, respectă condiția de cvorum înscrisă în disp. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, normă specială incidentă în speță.

În consecinţă, apelul creditoarei nefiind fondat, urmează ca instanţa să îl respingă – art. 480 teza I Cod proc. civ.

Domenii speta

Spete similare