Insolvență. Contestație la tabelul preliminar de creanțe formulată de organul fiscal, fundamentată exclusiv pe argumentul depunerii avizului emis de Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Condiții pentru existența unei creanțe garantate

-Legea nr. 85/2006: art. 121 alin. 1 pct. 2, art. 123 pct. 4, art. 3 pct. 9

-Noul Cod civil: art. 2413-2419,  art. 2409, art. 2413, art. 2414

-O.G. nr. 92/2003: Capitolului V al Titlului VIII

În privinţa bunurilor mobile, garanţia se dobândeşte potrivit Capitolului V al Titlului VIII din OG nr. 92/2003 prin înfiinţarea sechestrului, dreptul de gaj astfel constituit conferind preferinţă. Pentru bunurile imobile, garanţia constituită rezultă din procesul verbal de sechestru încheiat în condiţiile art. 129 alin. 8 din OG nr. 92/2003, act care, potrivit art. 152, trebuie să cuprindă şi descrierea bunurilor mobile sechestrate, precum şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora.

Creditoarea-contestatoare nu a dovedit constituirea vreunei garanţii  conform dispoziţiilor legale menţionate, ci s-a prevalat de avizul emis de A. E. G. R. M. ce asigură numai publicitatea creanței faţă de terţi, conform art. 2409 alin. 2 din Codul civil.  Lipsa putea fi complinită prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală - ale cărui dispoziții se aplică în completarea normelor generale -, prin mijloacele puse la dispoziţie organului fiscal, respectiv, sechestrul sau ipoteca, putând fi, astfel, obţinute efectele juridice ale existenţei unei creanţe garantate.

Deliberând asupra apelului de faţă, constată că :

Prin Sentinţa nr. 956/3.07.2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. 401/1371/2013/a1 s-a  respins contestaţia formulată de debitoarea D. G. F. P.  Mureş împotriva tabelului preliminar de creanţe întocmit de lichidatorul C. A..

Pentru a  pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a reţinut următoarele :

Creanţele garantate sunt cele pentru care debitorul a constituit, alături de obligaţia principală, o garanţie reală, constând în ipotecă, gaj, garanţie reală mobiliară, drept de retenţie.

Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă aceasta este debitorul principal sau terţ garantat faţă de persoanelor beneficiare ale garanţiilor reale. Însă creditoarea D. G. F. P.  Mureş nu a făcut dovada că ar avea o garanţie asupra unui bun din patrimoniul debitoarei.

 Codul de procedură fiscală nu cuprinde decât o singură prevedere referitoare la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi anume cea prin care se stabileşte autorizarea Ministerului Finanţelor Publice, ca operator, pentru a înscrie în A. E. G. R. M. creanţele cuprinse în titlurile sale executorii, aspect prev. de art. 230 din OG nr. 92/2003, neprecizându-se direct faptul că înregistrarea în A. E. G. R. M. conferă creditorilor fiscali un drept de gaj asupra bunurilor debitoarei.

 Dispoziţiile capitolului V din OG nr. 92/2003 stabilesc că dreptul de gaj, deci dreptul de a i se considera creanţa ca fiind garantată, se dobândeşte de creditorul fiscal numai prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, drept de gaj care îi conferă acestuia faţă de alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, iar nu prin înscrierea în A. E. G. R. M.. În ceea ce priveşte bunurile imobile, al. 8 al art. 129 din OG nr. 92/2003 prevede că executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru.

Mai mult decât atât, dispoziţiile din Codul de procedură fiscală sunt susţinute şi de prevederile Legii nr. 99/1999, titlul VI, cap. III, art. 29 al. 1, potrivit căruia prin înscrierea avizului de garanţie reală la A. E. G. R. M., garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile îndeplinesc numai condiţia de publicitate, înregistrarea în A. E. G. R. M. neconferind însă calitatea de creanţă garantată.

Ca urmare  judecătorul sindic a constatat că înscrierea A. E. G. R. M. a creanţelor fiscale este doar o modalitate de realizare a publicităţii faţă de terţi şi nu îi conferă creditorului fiscal, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale debitorului, drept pentru care se obţine numai prin instituirea sechestrului în condiţiile legii, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 73 al. 3 din Legea nr. 85/2006 a respins contestaţia formulată de creditoarea D. G. F. P.  Mureş.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D. G. R. F. P. Braşov – A. J. F. P. Mureş, care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate, conform art.480 alin.1 Cod procedură civilă în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei S.C. S. T. S.R.L.

In motivele de apel, apelanta a învederat faptul că cererea de înscriere a sumei de 127.991 lei la categoria creanţelor garantate s-a întemeiat pe avizele de garanţie depuse odată cu cererea de deschidere a procedurii insolventei, cât şi în susţinerea cererii de admitere a creanţei.

A menţionat apelanta că în categoria garanţiilor reale sunt incluse toate tipurile de garanţii care acorda creditorului dreptul de preferinţa faţă de ceilalţi creditori.

A mai arătat apelanta că pentru creanţa fiscala în sumă de 127.991 lei au fost îndeplinite formalităţile de publicitate prin înscrierea în Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, conform avizelor de garanţie iniţială, documente depuse la dosarul cauzei.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate şi în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art. 476-478 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Contestaţia formulată de D.G.R.F.P. Braşov - AJFP Mureş, la Tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei S.C. A. T. S. S.R.L., publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 10314/11.06.2013 are ca obiect modificarea Tabelului preliminar în sensul înscrierii acestei creditoare cu suma de 127.991 lei, la categoria creanţă garantată conform art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar nu de creanţă bugetară potrivit art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

Cererea de înscriere a sumei de 127.991 lei la categoria creanţelor garantate este fundamentată de creditoare exclusiv pe aspectul depunerii avizului emis de A. E. G. R. M. la data de 13.05.2013.

Raportat la data avizului, instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind incidente în cauză  dispoziţiile privind înscrierea ipotecilor imobiliare în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din Noul Cod civil (art. 2413-2419), întrucât conform art. 221 şi art. 230 lit. u) din Legea nr. 71/2011, la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (1 octombrie 2011), titlul VI al Legii nr. 99/1999 "Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare" s-a abrogat.

Curtea a apreciat că este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative pentru existenţa unei creanţe garantate, conform art. 2409 coroborat cu art. 2413 N. C. civ.: existenţa unor bunuri în patrimoniul debitoarei, condiţia constituirii unei garanţii reale asupra bunurilor debitoarei şi condiţia publicităţii creanţei ce a fost garantată potrivit celor menţionate.

Instanţa a mai avut în vedere şi dispoziţiile art. 2414 din Noul Cod civil potrivit cărora înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare nu conferă validitate unei ipoteci lovite de nulitate. Prevederile menţionate subliniază condiţia constituirii unei garanţii reale valabile asupra bunurilor debitoarei pentru înscrierea creanţei în arhivă.

Dispoziţiile art. 3 pct. 9 din Legea 85/2006,  definesc creanţele garantate ca fiind creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă aceasta este debitorul principal sau terţ garantat fata de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale.

În mod judicios a reţinut instanţa de fond că prevederile Codul de procedură fiscală conţin o singură prevedere referitoare la Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare şi anume cea prin care se stabileşte autorizarea Ministerului Finanţelor Publice, ca operator, pentru a înscrie în A. E. G. R. M. creanţele cuprinse în titlurile sale executorii, aspect prev. de art. 230 din OG nr. 92/2003, neprecizându-se direct faptul că înregistrarea în A. E. G. R. M. conferă creditorilor fiscali un drept de gaj asupra bunurilor debitoarei.

În privinţa bunurilor mobile, garanţia se dobândeşte potrivit Capitolului V al Titlului VIII din OG nr. 92/2003 prin înfiinţarea sechestrului, dreptul de gaj astfel constituit conferind preferinţă.

In ceea ce priveşte bunurile imobile, garanţia constituită rezultă din procesul-verbal de sechestru încheiat în condiţiile art. 129 alin. 8 din OG nr. 92/2003.

Conform art. 152 din OG nr. 92/2003, procesul verbal de sechestru trebuie să cuprindă şi descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora. În aceeaşi ordine de idei, ipoteca, indiferent că este convenţională sau legală, în conformitate cu art. 2343 din Noul Cod civil este definită ca fiind un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii. Raportat la dispoziţiile normative anterior menţionate, constituirea dreptului real în discuţie are ca premisă existenţa unor bunuri în patrimoniul debitoarei.

În speţă, însă, creditoarea nu a dovedit constituirea vreunei garanţii  conform dispoziţiilor normative anterior menţionate, ci a înţeles să se prevaleze doar de avizul emis de A. E. G. R. M. ce asigură numai publicitatea faţă de terţi a creanţei, conform art. 2409 alin. 2 N. C. civ..  Această lipsă putea fi complinită prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute în cuprinsul normelor Codului de procedură fiscală, ce se aplică în completarea normelor  prevăzute Noul Cod civil, prin mijloacele puse la dispoziţie organului fiscal de OG nr. 92/2003, prevăzute ca necesare – respectiv, sechestrul sau ipoteca – putând fi astfel obţinute efectele juridice ale existenţei unei creanţe garantate.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat şi a menţinut soluţia primei instanţei ca temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare