Cerere in anulare

Prin cererea înregistrată sub nr. …../207/2014, pe rolul Judecatoriei Caracal la data de 01.08.2014,  contestatoarea-debitoare SC M. SRL cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu intimata-creditoare SC H. Romania SRL cu sediul în Caracal, a formulat  în temeiul dispoziţiilor art. 1023 NCPC, acţiune in anulare impotriva Ordonanţei de plata reprezentată de sentinţa civila nr. 1759 din 12 iunie 2014, ce a făcut obiectul dosarului nr. …/207/2014 al Judecătoriei Caracal, comunicata la data de 18 iulie 2014, pentru motivele prevăzute de art. 1023 alin 3 NCPC, respectiv nerespectarea procedurii si cauze de stingere a debitului, şi pe baza probelor ce vor fi administrate , solicita admiterea acţiunii si sa se dispună anularea sentinţei civile nr. 1759 din 12 iunie 2014, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, s-a aratat ca nu s-au respectat cerinţelor prevăzute pentru emiterea ordonanţei de plata, conform dispoziţiilor codului de procedura civila, astfel că societatea a fost somată si citată la alta adresa, a făcut dovada sediului social incepand cu data de 03.03.2014 ca fiind in Bucureşti, bd. ….. nr. 62, bl. K5, ap. 30, sector 3, conform certificatului de înregistrare al societăţii care conţine data eliberării : 3 martie 2014.

Daca la data anterior indicata societatea avea sediul social la o alta adresa decât cea indicata de S.C. H. România SRL este evident ca atat somaţia din 06.03.2014, cat si acţiunea au fost comunicate in mod greşit, iar creditoarea avea obligaţia de a face dovada sediului nostru social prin documente oficiale, certificat constatator emis de O.R.C. Mai mult de atat, creditoarea avea toate datele de contact ale debitoarei, purtase discuţii anterior prin e-mail si fax, acestea (fiind cunoscut din practica) raman valabile pe termen lung si nu a incercat contactarea debitoarei sau a avocatului său, desi in luna august-septembrie 2013 a purtat corespondenta cu acesta.

Astfel, se observa ca nu sunt îndeplinite prevederile art. 1014 NCPC, somaţia trimisa in data de 06 martie 2014 trebuia sa fie comunicata la sediu cu confirmare de primire, ori acest lucru era imposibil, art. 1016 NCPC. dovada comunicării somaţie (prevăzute de art. 1014) la sediul social se depune la dosarul cauzei sub sancţiunea respingerii acesteia (a ordonanţei) ca inadmisibile, ori dovada depusa arata in mod evident ca destinatarul este lipsa domiciliu, ceea ce echivalează cu lipsa sediu.

Se mai arata ca instanţa nu a respectat dispoziţiile legale in materie, in sensul ca a ignorat prevederile art. 1018, 1020 si 1021 NCPC. Astfel, desi a trimis cu 3 zile inaintea termenului de judecata, prevăzut de art. 1018 NCPC, întâmpinarea in care arăta faptul ca nu a fost citată la sediu (fapt dovedit cu certificatul de inregistrare la ORC din 03.03.2014) si ca este de acord sa achite debitul pana la data de 15 septembrie 2014, dar nu este de acord cu penalitatiile pe care le cere creditoarea, invocând condiţiile de executare a contractului de către creditoare, aceasta nu a procedat la verificarea susţinerilor cu  privire la îndeplinirea condiţiilor de admitere a ordonanţei (somaţia si dovada comunicării), cu privire la contestarea penalitatiilor (presupunea administrarea unor probe complexe cu privire la starea de fapt in momentul rezilierii unilaterale a contractului de către creditoare) si nu a stăruit pentru a se ajunge la o intelegere (am cerut termen pentru a incheia o tranzacţie), sau nu a procedat la emiterea ordonanţei doar pentru partea de pretenţii recunoscute .

Contestatoarea - debitoare SC M. SRL arata ca la data pronunţării ordonanţei de plata 12 iunie 2014, creanţa in proporţie de 80% era achitata de asigurătorul Euler Hermes Europe SA, motiv pentru care creditoarea nu mai avea dreptul de a cere emiterea somaţiei pentru suma de 21.403,86 lei, si eventual putea cere diferenţa de 3.777,40 lei, neacceptata la plata de către asigurător.

Desi creditoarea a purtat negocieri de încasare a creanţei la termenele propuse de subscrisa in perioada 03 iunie 2014 - 11 iunie 2014, acesta la data de 3 iunie 2014 a incasat de la asigurătorul sau suma de 21.403,86 lei, cu titlu de "plata de asigurare pentru evenimentul asigurat nr. 11442 - debitor M. SRL, notificat la data de 07.05.2013, conform extrasului de cont comunicat de asigurător subscrisei.

Având in vedere faptul ca asigurătorul a achitat debitul recunoscut in cuantum de 21.403,86 lei către creditoare anterior pronunţării ordonanţei, asigurătorul era de drept subrogat in toate drepturile creditoarei cu privire la debitul datorat, in limita sumei de 21.403,86 lei achitata acesteia.

La puţin timp dupa pronunţarea ordonanţei de plata a fost somată de E. H. Service România SRL, ca mandatar al societăţii E. H. Europe SA, care i-a trimis dovada achitării sumei in contul S.C. H. România S.R.L. la data de 03 iunie 2014, fiind somată să achite in termen de cinci zile debitul sub sancţiunea executării  .

Având in vedere cele prezentate, intimata debitoare a procedat la plata debitului, desi era  intr-o situaţie foarte delicata din punct de vedere financiar, către asigurător, conform ordinului de plata anexat prezentei la data de 01 iulie 2014, urmând ca restul de debit in valoare de 3.777,40 lei sa-l achite in luna august 2014 către creditoarea S.C. H. România S.R.L.

In concluzie, creditoarea pe durata negocierilor  cu SC M. SRL, avea deja acoperit debitul in proporţie de 80%, dar in fata instanţei de judecata a cerut admiterea ordonanţei, desi debitul sau nu era real si nu mai avea niciun drept de a cere suma incasata de la asigurător.

Totuşi efectuând plata debitului in suma de 21.403,86 lei in contul asigurătorului creditoarei la data de 01 iulie 2014, debitoarea SC M. SRL considera ca acesta este un motiv care reprezintă o cauza de stingere a obligaţiei ulterioara emiterii ordonanţei de plata, conform dispoziţiilor art. 1023, alin. 3 NCPC.

De asemenea, contestatoarea-debitoare SC M. SRL face precizarea ca neplata debitului nu s-a datorat neglijentei sau relei sale credinţe, ci unor motive obiective, din păcate debitorii nu achita la termen sumele datorate si este in situaţia in care are promovate aproximativ 80 de ordonanţe de plata pe rolul judecătoriilor din Bucureşti, din care s-au soluţionat mai mult de 50 de dosare, dar la punerea in executare constata ca acestea nu au lichidităţi si nici bunuri ce pot fi executate.

In dovedirea acţiunii, se  solicita proba cu înscrisuri, anexand la dosar notificarea de plata a debitului de la asigurător, dovada plaţii debitului către creditoarei, ordinul de plata către asigurător si extras bancar privind plata sumei de 21.403,86 lei.

La data de 15.09.2014, intimata-creditoare S.C. H. România S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea în anulare formulată de către debitoarea S.C. M. S.R.L., solicitând respingerea cererea debitoarei prin care solicită anularea Sentinţei civile nr. 1759/12.06.2014 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2014, cu obligarea acesteia în temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză.

În întâmpinare, se arata că instanţa a dat o hotărâre întrutotul temeinică şi în strictă conformitate cu prevederile legale incidente, pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi a situaţiei de fapt evocată de părţi prin actele lor, existente la dosarul pricinii. în mod judicios, instanţa a reţinut că acţiunea subscrisei este întemeiată, întrucât deţinem o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, fiind astfel pe deplin utilă procedura ordonanţei de plată, aplicabilă creanţelor certe, lichide şi exigibile, care rezultă dintr-un înscris constatator asumat de părţi, în speţă, Contractul de distribuţie nr. 357/20.11.2012. Totodată, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată în mod corect, în baza probelor existente la dosarul cauzei, respectiv, a înscrisurilor depuse de ambele părţi, administrate şi apreciate în mod corect şi legal de instanţă, în acelaşi timp, vă rugăm să observaţi că motivarea hotărârii instanţei este pertinentă, completă, întemeiată şi concretă. Motivele de fapt şi de drept care au condus instanţa la soluţia litigiului cuprinsă în dispozitiv se regăsesc în cuprinsul considerentelor sentinţei, instanţa aducând răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate de ambele părţi, pe baza înscrisurilor administrate în cauză şi a normelor de drept substanţial şi procesual.

O primă critică de ordin formal invocată de debitoare prin acţiunea sa în anulare o reprezintă aceea că a fost somată şi citată la o altă adresă decât sediul social actual al societăţii debitoare, respectiv la sediul situat în Bucureşti, bld. ….. nr. 62, bl. K5, ap. 30, sector 3.

Se arata ca, la momentul formulării şi înregistrării la instanţă a ordonanţei de plată, a depus anexat cererii, dovada somării debitoarei în conformitate cu prevederile art. 1014 din Codul de procedură civilă. Chiar dacă debitoarea şi-a schimbat sediul social, începând cu data de 03.03.2014, conform extrasului ORC, nedepus în faţa instanţei de fond, despre această împrejurare nu a avut cunoştinţă, nefiind informaţi de către debitoare, aşa cum de altfel în mod corect reţine şi instanţa de fond (pg. 7). în orice caz, debitoarea a fost citată în cauză şi a formulat apărări, solicitând prin întâmpinare admiterea în parte a acţiunii, după ce anterior sesizării instanţei, debitoarea s-a angajat în scris că va achita eşalonat datoria înregistrată către subscrisa societate.

O altă critică formulată de debitoare constă în aceea că instanţa nu a respectat dispoziţiile legale în materie.

Se mentioneaza ca în mod corect instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitate a ordonanţei de plată, respingând motivat aspectele invocate de debitoare cu privire la schimbarea sediului, întrucât la data somării nu a încunoştinţat creditoare de modificarea sediului social. în plus de motivarea instanţei, vă rugăm să observaţi poziţia debitoarei exprimată în litigiu, care a fost de acord să achite debitul principal, însă nu şi în privinţa penalităţilor de întârziere şi a daunelor-interese, deopotrivă datorate în conformitate cu prevederile contractului încheiat între părţi şi în acord cu textul art. 1017 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

In acest sens, instanţa în mod corect a dispus obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere, stabilind că sunt aplicabile prevederile art. 4 pct. 5 din contract, de asemenea, fiind o creanţa certă lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei pe care o deţinem, în ciuda opoziţiei debitoarei afişată în faţa instanţei de fond şi reiterată în cererea în anulare. Prin urmare, este greşită susţinerea debitoarei că pentru calculul penalizaţilor de întârziere trebuia administrat un probatoriu mai amplu pentru clarificarea cuantumului acestora, în condiţiile în care nu a intervenit rezilierea unilaterală a contractului de către părti.

Ca atare, în mod greşit se susţine de către debitoare că instanţa nu a procedat corect atunci când a obligat-o la plata penalităţilor de întârziere şi a daunelor - interese suplimentare, constatând pe bună dreptate că rezilierea unilaterală (chiar dacă în cauză nu a intervenit) de către creditoare nu are vreo influenţă pentru trecut, în privinţa daunelor -interese suportate de subscrisa cu recuperarea creanţei din cauza întârzierii la plată a debitului principal şi nici asupra penalităţilor de întârziere, care curg de la scadenţă fiecăreia dintre facturi până la achitarea integrală a debitului înscris în fiecare dintre facturile restante de plată (cf. art. 4 pct. 5 din contract - legea părţilor - cf. art. 1270 din Codul civil).

Se arată prin acţiunea în anulare că la data soluţionării cauzei, respectiv 12.06.2014, creanţa în proporţie de 80 % era achitată de asigurătorul subscrisei E. H. Europe SA, astfel că nu mai aveam dreptul de a cere suma de 21.403,86 lei, ci eventual diferenţa de 3.777,40 lei. în acest sens, debitoarea anexează cererii în anulare notificările trimise în atenţia ei de către asigurător, susţinând că plata sumei de 21.403,86 lei a fost realizată de asigurător în data de 03.06.2014, iar debitoarea în urmă somării, a achitat suma menţionată la data de 01.07.2014.

Creditoarea arata ca nu a cunoscut despre plata sumei de 21.403,86 lei, şi nici nu avea cum, întrucât plata efectuată de asigurător în baza contractului de asigurare încheiat cu aceasta s-a realizat la data de 13.062014, conform Extrasului de cont nr. 164/16.06.2014, adică după pronunţarea soluţiei în cauză.

Prin urmare, în mod greşit se susţine de debitoare că asigurătorul a achitat suma parţială la data de 03.06.2014, dacă era aşa, prin întâmpinarea care a fost depusă de debitoare la data de 11.06.2014 avea să reclame această împrejurare, însă nu s-a întâmplat.

În  drept, îşi  întemeiaza întâmpinarea pe dispoziţiile legale anterior menţionate, solicitand  în temeiul  art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă,  judecarea în lipsa.

In  dovedirea celor susţinute prin întâmpinare,  se solicita proba cu înscrisuri, atasand la dosar extrasul de cont nr. 164/16.06.2014; notificarea de plată nr. 0509/AJ/05.08.2014; cererea de executare silită nr. 0556/AJ/28.08.2014, împuternicire avocaţială.

Instanţa constată că în urma probelor administrate, prin sentinţa civila 1759/12.06.2014 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 1895/207/2014, a fost admisa acţiunea formulată de reclamanta creditoare SC H. ROMÂNIA SRL, cu sediul în Caracal, împotriva pârâtei debitoare  SC M. SRL, cu sediul în Bucureşti, fiind obligată debitoarea la plata către creditoare a sumei de 25.181,26 lei cu titlu de debit principal, în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanţei.

De asemenea, a fost obligată debitoarea la plata de daune interese de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate integral pentru primele 5 zile, calculate de la data scadenţei iar pentru întârzierile ce depăşesc 5 zile de la data scadenţei fiecăreia dintre facturi debitoarea va achita creditoarei penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5% din valoarea acestora pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a fiecăreia dintre facturi, în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanţei, precum şi la plata către creditoare a unor daune interese suplimentare în cuantum de 992 lei în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanţei.

S-a admis în parte cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată şi obligată debitoarea la plata către creditoare a unor cheltuieli de judecată de 1200 lei.

Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit contractul de distribuţie nr.357  din data de 20.11.2012 în baza căruia creditoarea SC H. ROMÂNIA SA în calitate de vânzător  s-a obligat să furnizeze debitoarei SC M. SRL în calitate de distribuitor, game de produse cu drept de revânzare, în schimbul plăţii de către debitoare a contravalorii acestora, stabilită conform anexei 1 la prezentul contract.

Acest contract a fost semnat de ambele părţi contractante intrând în vigoare începând cu data de 20.11.2012 fiind încheiat pe o perioadă de 1 an cu posibilitatea de a fi prelungit succesiv potrivit art.3 pct.1 Contract .

Pentru punerea în executare a contractului au fost emise si facturile nr.69531/27.02.2013; 69532/27.02.2013; 69697/5.03.2013; 69698/5.03.2013; 69699/5.03.2013; 69977/12.03.2013; 69978/12.03.2013 şi nr.73255/17.05.2013, în valoare totală  de 25.181,26 lei, facturi  care nu au fost achitate până în prezent.

Potrivit art. 4 pct.4 din contract, debitoarei în calitate de distribuitor îi revenea obligaţia de a achita contravaloarea facturilor în termen de 50 de zile de la emitere, iar conform art. 4 pct.5 pentru sumele neplătite la termen vânzătoarea creditoare are dreptul de a percepe penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15% din valoarea facturilor neachitate, pentru fiecare zi de întârziere în primele 5 zile iar pentru întârzieri peste 5 zile de la scadenţa facturilor, penalităţi de întârziere în cuantum de 0.5% din valoarea acestora pentru fiecare zi de întârziere.

În ceea ce priveşte procedura ordonanţei de plată instanţa a reţinut că potrivit art.1013 alin.1 Cod pr.civ aceasta este aplicabilă creanţelor certe, lichide şi exigibile, care rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris.

Faţă de modalitatea de reglementare a procedurii somaţiei de plată instanţa a reţinut că această procedură este aplicabilă oricărui contract civil, indiferent de persoana părţilor contractante, obiectul contractului reprezentându-l obligarea la plata unei sume de bani, astfel că procedura ordonanţei de plată este aplicabilă în cauza de faţă.

 Instanţa a constatat că facturile au fost emise în baza unui înscris asumat de către părţi, respectiv contractul de distribuţie nr..357 din 20.11.2012 (filele 17-20) care este semnat de ambele părţi.

Creanţa pe care creditorul  o deţine împotriva debitorului întruneşte condiţiile cerute de lege fiind certă, lichidă şi exigibilă.

Conform dispoziţiilor art.662 alin. 2 Cod pr.civ., creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanţei, deci când existenţa acesteia este neîndoielnică.

Astfel, facturile anexate, fac dovada împotriva debitoarei, atât cu privire la executarea prestaţiei de către creditoare, cât şi cu privire la termenul de plată.

Creanţa creditorului care constă într-o sumă de bani şi care reprezintă o obligaţie constatată prin contractul de prestări servicii, este certă, existenţa ei rezultând din convenţia părţilor şi facturile  fiscale depuse la dosar.

Potrivit art.662 alin.3 Cod pr.civ. creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau cel puţin este determinabil prin înscrisul respectiv ori prin alte înscrisuri care emană, sunt recunoscute sau sunt opozabile debitorului.

Instanţa a constatat îndeplinită şi această condiţie, creanţa creditorului este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin facturile fiscale depuse la dosar şi care se referă la suma datorată de debitor pentru produsele ce i-au fost vândute de către creditoare.

Creanţa este exigibilă, deoarece termenul în care debitorul trebuia să îşi achite obligaţiile a expirat. Astfel, debitorul era obligat să plătească sumele stipulate în  factură fiscală, în termen de 50 zile de la scadenţă. Instanţa constată astfel că în cauză este îndeplinită cerinţa exigibilităţii prevăzută de lege..

În ceea ce priveşte caracterul cert al obligaţiei, obligaţia debitorului de a plăti creditoarei penalităţi nu poate fi pusă la îndoială. Astfel pe de o parte instanţa a constatat creanţa creditorului care constă într-o sumă de bani şi care reprezintă o obligaţie constatată printr-un înscris, ca fiind certă, lichidă şi exigibilă existenţa şi cuantumul  ei rezultând din facturile  fiscale  depuse la dosar,  iar pe de altă parte instanţa a constatat că potrivit art. 4.5 din acelaşi contract încheiat intre părţi debitorul si-a asumat obligaţia plăţii unor penalităţi de întârziere in cazul neîndeplinirii la scadenta a obligaţiei principale. De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit art. 1270 alin. 1 din Codul civil, “contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Referitor la  caracterul lichid al obligaţie  debitorului de a plăti creditoarei penalităţi instanţa a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită. Astfel obligaţia debitoarei de a plăti creditoarei penalităţi este determinabilă  fiind stabilită în cuprinsul contractului.

În ceea ce priveşte caracterul exigibil al creanţei având ca obiect plata penalităţilor instanţa a apreciat că acesta decurge din modul de redactare  dispoziţiilor art.4 pct.5 din contract.

Instanţa a înlăturat apărarea reclamantei cu privire la caracterul incert, nelichid şi neexigibil al obligaţiei, ca urmare a faptului că s-a procedat la rezilierea unilaterală a contractului de către creditoare, ceea ce a condus la eventuale daune în ceea ce o priveşte, având în vedere că debitorul nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris prin care să facă dovada aspectelor învederate, iar pe de altă parte acestea nu reprezintă cauze de natură a nega caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei având ca obiect penalităţi şi daune interese suplimentare.

În ceea ce priveşte aspectele invocate de către debitor constând în faptul că sediul societăţii a fost schimbat motiv pentru care nu a intrat în posesia somaţiei, instanţa a constatat că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris eliberat de Oficiul Registrului Comerţului prin carte să facă dovada schimbării sediului social data emiterii somaţiei şi de asemenea nu a încunoştinţat creditoarea cu privire la acest aspect.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa , în cauza de faţă reţine că acţiunea in anulare este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

Între  părţi a intervenit contractul de distribuţie nr.357  din data de 20.11.2012 în baza căruia creditoarea SC H. ROMÂNIA SA în calitate de vânzător  s-a obligat să furnizeze debitoarei SC M. SRL în calitate de distribuitor, game de produse cu drept de revânzare, în schimbul plăţii de către debitoare a contravalorii acestora, stabilită conform anexei 1 la prezentul contract.

Acest contract a fost semnat de ambele părţi contractante intrând în vigoare începând cu data de 20.11.2012 fiind încheiat pe o perioadă de 1 an cu posibilitatea de a fi prelungit succesiv potrivit art.3 pct.1 Contract .

Pentru punerea în executare a contractului au fost emise si facturile nr.69531/27.02.2013; 69532/27.02.2013; 69697/5.03.2013; 69698/5.03.2013; 69699/5.03.2013; 69977/12.03.2013; 69978/12.03.2013 şi nr.73255/17.05.2013, în valoare totală  de 25.181,26 lei, facturi  care nu au fost achitate până în prezent.

Sustinerile contestatoarei-debitoare că a fost somată şi citată la o altă adresă decât sediul social actual al societăţii debitoare, respectiv la sediul situat în Bucureşti, bld. …. nr. 62, bl. K5, ap. 30, sector 3 sunt neîntemeiate întrucât la momentul formulării şi înregistrării la instanţă a ordonanţei de plată, a depus anexat cererii, dovada somării debitoarei în conformitate cu prevederile art. 1014 din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă debitoarea şi-a schimbat sediul social, începând cu data de 03.03.2014, conform extrasului ORC, aceasta a fost citată în cauză şi a formulat apărări, depunând  întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii.

Reţine instanţa de control că, prin ordinul de plata nr. 493/1.07.2014, debitoarea a achitat suma de 21403, 86 lei, catre asiguratorul creditoarei (E. H. Europe SA.), ramănând o diferenţă de 3777,40 lei.

Această plata s-a efectuat după pronunţarea sentinţei civile nr. 1759/12.07.2014.

Urmare a faptului ca nu au fost îndeplinite obligatiile stabilite, creditoarea a trecut la executarea silita a debitoarei fiind emise forme de executare de catre BEJ Asociati ,, AEQUITAS” Bucuresti pentru titlul executoriu reprezentat de acesta hotărâre judecătoreasca.

Prin Biroul registratura s-a depus la dosar dovada achitarii diferentei de debit in cuantum de 3777,40 lei prin Ordinul de plată nr. 704/19.09.2014 către debitoarea SC H. SRL Caracal.

Prin urmare, instanţa de control constata ca in prezent creanţa datorata in cuantum de 25181, 26 lei a fost achitată în totalitate.

În ceea ce priveste, penalitătile de întârziere, instanţa retine ca pot. disp. art. 4 pct.4 din contract, debitoarei în calitate de distribuitor îi revenea obligaţia de a achita contravaloarea facturilor în termen de 50 de zile de la emitere, iar conform art. 4 pct.5 pentru sumele neplătite la termen vânzătoarea creditoare are dreptul de a percepe penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15% din valoarea facturilor neachitate, pentru fiecare zi de întârziere în primele 5 zile iar pentru întârzieri peste 5 zile de la scadenţa facturilor, penalităţi de întârziere în cuantum de 0.5% din valoarea acestora pentru fiecare zi de întârziere, astfel încât în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea debitoarei la plata penalităţilor, penalităţi care urmează a fi calculate potrivit clauzelor contractului  pana la data achitării integrale a debitului datorat.

Instanţa retine, de asemenea in ceea ce priveste acordarea daunelor interese că acest capăt de cerere este întemeiat, întrucât anterior declanşării litigiului, creditoarea a facut demersuri in vederea stingerii amiabile a acestui conflict, fapt ce rezulta din factura seria . RO AVM nr. 130712/03.07.2013 emisa de  Cabinetul de avocat Moţoc Ştefan, astfel încât în mod corect s-a dispus obligarea la plata  acestor daune.

Potrivit disp. art. 1.013 Cpc procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Procedura ordonanţei de plată presupune pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale, respectiv creditorul trebuie să aibă o creanţă certă, lichidă  şi exigibilă, iar dovada acestora se face numai cu înscrisuri.

În speţă sunt îndeplinite condiţiile prev. de lege in ceea ce priveste penalitatile de întârziere şi daunele interese, considerent pentru care instanţa urmeaza sa admită în parte cererea în anulare formulată de contestatoarea-debitoare SC M. SRL, cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu intimate-creditoare SC H. Romania SRL, cu sediul în Caracal.

Instanţa urmează să anuleze în parte ordonanţa de plată emisă prin sentinţa civilă nr. 1759/12.06.2014, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 1895/207/2014 şi să  admită în parte cererea ordonanţei de plată formulată de creditoarea SC H. Romania SRL – Caracal, în contradictoriu cu debitoarea SC M. SRL – Bucureşti, constatând achitat debitul principal datorat creditoarei.

Instanţa va menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. …./12.06.2014, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2014.

Cu privire la obligarea contestatoarei-debitoare la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3720 lei, instanţa retine că aceasta sumă faţă de  disp. art. 453 alin. 2 Cpc şi complexitatea relativ redusă a prezentei cauze având ca obiect acţiune în anulare, instanţa apreciază că onorariu avocaţial este vădit disproporţionat, cu atât mai mult cu cât procedura soluţionării acestui tip de cauze este una relativ simplă ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe în acest tip de cauze fiind admisibilă doar proba cu înscrisuri.

Prin urmare, faţă de aspectele învederate instanţa apreciază necesară reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată ce urmează a fi acordate creditoarei, prin reducerea onorariului de avocat, astfel încât va obliga contestatoarea-debitoare să plătească intimatei-creditoare suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Postat 31.10.2014

Domenii speta

Spete similare