Incuvintare executare silita

Sentinţă civilă 2146 din 12.08.2014


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.07.2014, sub numărul ...../311/2014, privind pe  creditoarea SC R. IFN SA cu sediul în Bucureşti, împotriva  debitorului F. H. D.,  BEJ  Ţăpuşi Ruxandra a înaintat spre încuviinţarea executării silite titlul executoriu constând în contractul de credit contractul de credit  pentru nevoi personale nr.663540 din 15.09.2008 prin care debitorul a fost obligat să achite  suma de 1.848,57 lei stabilit prin titlul executoriu, deoarece acesta nu şi-a executat de bună voie obligaţiile stabilite prin titlul executoriu, plus cheltuielile de executare.

Prin încheierea din data de  28.07.2014, BEJ  Ţăpuşi Ruxandra a admis cererea creditoarei şi a dispus înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea urmăririi silite, astfel încât s-a solicitat ca instanţa să dispună încuviinţarea executării silite împotriva debitorului în toate modalităţile de executare şi autorizarea creditorului pentru a  trece la  executarea silită a obligaţiei cuprinse in titlul executoriu menţionat.

La termenul de judecată din data de  30.07.2014, din oficiu, Judecătoria Slatina, prin încheierea nr.7379, pronunţată în dosarul nr. 7494/311/2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei  Slatina şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, instanţă competentă teritorial pentru soluţionarea cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 665 alin. 1 C.proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cereri(de declanşare a executării silit), executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviinţarea executării de către instanţa de executare.

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 650 alin. 1 din C.proc. civ., declarat neconstituţional prin decizia 348/2014, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Raportat la decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014, instanţa reţine că, în conformitate cu preved. art. 31 din Lg.47/1992 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Faţă de acest aspect se constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare silită, care au caracterul unor cereri necontencioase, prin prisma art. 527 C.proc. civ.,  această competenţă urmează a se stabili conform prevederilor art. 528 alin. 2 C.proc. civ., respectiv prin raportare la prevederile art. 107 C.proc. civ. care statuează - Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Faţă de exprimarea folosită de legiuitor, instanţa reţine că sintagma „în celelalte cazuri” care apare la art. 528 alin. 2, instituie regula determinării competenţei potrivit procedurii contencioase. Or, nu ne aflăm, în cazul executării silite, în niciuna din ipotezele de la art. 528 alin. 1. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 528, în cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. 2, cererea se va îndrepta la instanţa de la domiciliul/reşedinţa/sediul petentului. Nici aceste dispoziţii nu sunt incidente, de vreme ce se impune o etapizare a verificărilor. Astfel instanţa este ţinută ca mai întâi să verifice dacă ne aflăm în vreuna din ipotezele de la alin. 1 al art. 528. Dacă nu ne aflăm într-o atare situaţie, instanţa va verifica dacă poate stabili competenţa potrivit art. 528 alin. 2, şi numai în cazul în care nu se cunosc domiciliul/reşedinţa/sediul pârâtului devin incidente dispoziţiile alin. 3 al art. 528. Aşadar, alin. 3 al art. 528 are caracter subsidiar alineatului 2 al aceluiaşi articol. Atâta timp cât în cererea cu care a fost învestită instanţa sunt indicate domiciliul/reşedinţa/sediul pârâtului, faţă de acestea, prin aplicarea regulilor care guvernează procedura contencioasă, urmează a fi stabilită şi competenţa instanţei.

Deşi competenţa teritorială după domiciliul pârâtului, potrivit regulii stabilite de art. 129 alin. 3 C.proc. civ., are caracterul unei norme de competenţă de ordine privată iar necompetenţa, conf. art. 130 alin. 3 C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, are în vedere prezenta  instanţă că, în speţă, lipsa unei părţi potrivnice pe care o presupune formularea unei cereri necontencioase, a determinat legiuitorul să prevadă, prin excepţie de la disp. art. 130 alin. 3 C.proc. civ., că instanţa va trebui să invoce din oficiu necompetenţa, chiar şi atunci când aceasta este de ordine privată- art. 529 C.proc. civ -Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.

 Cum domiciliul debitorului indicat de petentă este comuna Vişina, judeţul Olt instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat, in temeiul art. 132 alin. 1 C.p.c., competenta de soluţionare a cererii in favoarea Judecătoriei Caracal.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. 7494/311/2014 pe rolul Judecătoriei Caracal.

S-au anexat copia cererii de executare silită formulată de creditor, copia titlului executoriu, taxa timbru şi copia de pe încheierea de înregistrare a dosarului.

Analizând cererea prin prisma dispoziţiilor incidente în materie, instanţa reţine următoarele:

Asupra excepţiei necompetenţei teritoriale:

Potrivit art. 665 alin. 1 C.proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cereri(de declanşare a executării silit), executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviinţarea executării de către instanţa de executare.

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 650 alin. 1 din C.proc. civ., declarat neconstituţional prin decizia 348/2014, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Raportat la decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014, instanţa reţine că, în conformitate cu preved. art. 31 din Lg.47/1992 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Faţă de acest aspect se constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare silită, care au caracterul unor cereri necontencioase, prin prisma art. 527 C.proc. civ.,  această competenţă urmează a se stabili conform prevederilor art. 528 alin. 2 C.proc. civ., respectiv prin raportare la prevederile art. 107 C.proc. civ. care statuează - Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Faţă de exprimarea folosită de legiuitor, instanţa reţine că sintagma „în celelalte cazuri” care apare la art. 528 alin. 2, instituie regula determinării competenţei potrivit procedurii contencioase. Or, nu ne aflăm, în cazul executării silite, în niciuna din ipotezele de la art. 528 alin. 1. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 528, în cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. 2, cererea se va îndrepta la instanţa de la domiciliul/reşedinţa/sediul petentului. Nici aceste dispoziţii nu sunt incidente, de vreme ce se impune o etapizare a verificărilor. Astfel instanţa este ţinută ca mai întâi să verifice dacă ne aflăm în vreuna din ipotezele de la alin. 1 al art. 528. Dacă nu ne aflăm într-o atare situaţie, instanţa va verifica dacă poate stabili competenţa potrivit art. 528 alin. 2, şi numai în cazul în care nu se cunosc domiciliul/reşedinţa/sediul pârâtului devin incidente dispoziţiile alin. 3 al art. 528. Aşadar, alin. 3 al art. 528 are caracter subsidiar alineatului 2 al aceluiaşi articol. Atâta timp cât în cererea cu care a fost învestită instanţa sunt indicate domiciliul/reşedinţa/sediul pârâtului, faţă de acestea, prin aplicarea regulilor care guvernează procedura contencioasă, urmează a fi stabilită şi competenţa instanţei.

Deşi competenţa teritorială după domiciliul pârâtului, potrivit regulii stabilite de art. 129 alin. 3 C.proc. civ., are caracterul unei norme de competenţă de ordine privată iar necompetenţa, conf. art. 130 alin. 3 C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, are în vedere prezenta  instanţă că, în speţă, lipsa unei părţi potrivnice pe care o presupune formularea unei cereri necontencioase, a determinat legiuitorul să prevadă, prin excepţie de la disp. art. 130 alin. 3 C.proc. civ., că instanţa va trebui să invoce din oficiu necompetenţa, chiar şi atunci când aceasta este de ordine privată- art. 529 C.proc. civ -Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.

 Cum domiciliul debitorului F. H. D.,  indicat de petentă este comuna Vişina, judeţul Olt instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi va declina, in temeiul art. 132 alin. 1 C.p.c., competenta de soluţionare a cererii in favoarea Judecătoriei Corabia.

Postat 29.08.2014