Pensii

Cu cererea înregistrată sub nr. 470/207/2014, reclamanta BI, a chemat în judecată pe pârâtul NN, solicitând instanţei obligarea acestuia la majorarea cuantumului pensiei de întreţinere la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 1518 din 21.04.2011 dată de Judecătoria Caracal în favoarea minorei ŞA, născută la data de 16.06.2003.

În motivarea cererii arată reclamanta că, prin sentinţa civilă  mai sus menţionată, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 160 lei lunar, sumă care în prezent a devenit insuficientă, întrucât nevoile minorei au crescut şi totodată au crescut şi posibilităţile materiale ale pârâtului, care este salariat la Şcoala Generală din com. D....

Susţine reclamanta că dovada acţiunii sale o va face cu înscrisuri, interogatoriu.

În drept, au fost invocate disp, art. 499 alin.1, 524, 525, 529 C.civil.

În sprijinul şi dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copia sentinţei civile nr. 1518 din 21.04.2011 pronunaţată de Judecătoria Caracal, taxă timbru, certificat naştere minoră,  adeverinţa  de venituri emisă în data de 5.02.2014 de Şcoala Gimnazială D..., copie CI.

La data de 5.03.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că realizează un venit lunar în sumă de 650 lei, solicitând astfel stabilirea pensiei de întreţinere în favorea minorei, raportat la acest venit şi în plus soţia sa nu realizează venituri, avându-l în întreţinere şi pe tatăl său care este pensiosar cu 350 lei.

Au fost anexate la cerere adeverinţa de salariat nr. 239 din 28.02.2014 emisă de Şcoala Gimnazială D... şi adeverinţa nr. 787 din 27.02.2014 emisă de Primăria com. D.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că:

Prin sentinţa civilă nr.1518 din 21.04.2011 pronunaţată de Judecătoria Caracal, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 160 lei lunar  în favoarea  minorei ŞA, născută la data de 16.06.2003, începând cu data solicitării – 4.04.2011- şi până la intervenierea unei cauze de modificare sau de încetare.

La stabilirea cuantumuului acestei pensii s-a luat ca bază de calcul venitul minim pe economie, care la momentul respectiv era în cuantum de 650 lei, deoarece pârâtul nu realiza venituri din muncă cu caracter de continuitate.

În conformitate cu dispoz. art. 499 C.civil, cu privire la obligaţia de întreţinere acordată de părinţi copiilor minori, tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar  să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională, iar conform dispoz. art. 529 al. 1 C. civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

De asemenea, conform dispoz. art. 531 C. civil,  dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte,  instanţa de tutelă potrivit împrejurărilor poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

Din aceste dispoziţii legale rezultă faptul că “cuantumul pensiei de întreţinere se stabileşte avându-se în vedere raportul dintre nevoile creditorului şi posibilităţile debitorului”, iar acest cuantum este supus schimbărilor.

În prezent, pârâtul este angajat la Şcoala Gimnazială D, jud. Olt, realizând un venit brut pe ultimele şase luni anterioare formulării cererii de chemare în judecată în cuantum de 4.910 lei, respectiv 818,33 lei lunar, venit din care pârâtul beneficiază de o deducere personală în cuantum de 350 lei, iar salariul net primit de pârât după reţinerea impozitului a fost în ultimele şase luni anterioare formulării cererii de chemare în judecată în cuantum de 3.789 lei, respectiv 631,5 lei lunar, aşa cum rezultă din adeverinţa de venituri depusă de acesta.

 Potrivit art. 56 al. 1 din Codul Fiscal “persoanele fizice prevăzute la art. 40 al. 1 lit. a şi al. 2 au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere persoanlă, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru venituirle din salarii la locul unde se află funcţia de bază”, iar potrivit al. 2 “deducerea persoanlă se acordă pentru persoane fizice care au un venit lunar de până la 1.000 lei inclusiv, astfel: 250 lei pentru salariaţii care nu au persoane în întreţinere; 350 lei pentru salariaţii care au o persoană în întreţinere; 450 lei pentru salariaţii care au două persoane âîn întreţinere....”.

De asemenea, conform al. 3 al aceluiaşi articol “persoanele în întreţinere pot fi soţia/soţul, copii sau alţi membrii ai familiei, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al. 2 lea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile sau neimpozabile, nu depăşesc 250 lei lunar”.

Din aceste dispoziţii legale reiese faptul că un dintre înlesnirile fiscale oferite de către stat pentru persoanele cu un venit brut sub 3000 lei pe lună o reprezintă deducerea personlă, care se acordă pe mai multe niveluri. Astfel, pentru salariaţii care au un venit brut mai mic sau egal cu 1000 lei şi nu au persoane în întreţinere, deducerea personală este de 250 lei şi dacă au o persoană în întreţinere deducerea persoanlă este de 350 lei. Aceasta înseamnă că baza de calcul a impozitului pe salarii se diminuează, ceea ce determină automat şi plata unui impozit mai mic de către salariat. Deci, principalul beneficiar al acestei prevederi este salariatul, care rămâne, datorită micşorării bazei de impunere, cu mai mulţi bani, decât în cazul în care nu ar avea această deducere personală.

Din adeverinţa de venituri a pârâtului reiese faptul că acesta beneficiază de o deducere personală de 350 lei, ceea ce înseamnă că această deducere i se acordă pentru faptul că are o persoană în întreţinere conform Codului fiscal, fapt care îi permite să primească un salariu mai mare decât dacă nu ar avea această deducere şi nu unul mai mic aşa cum susţine reclamanta, prin apărător.

Deoarece, din adeverinţa de venituri rezultă faptul că, în prezent pârâtul a realizat în ultimele şase luni anterioare formulării cererii un salariu net în cunatum de 3.789 lei, respectiv 631,5 lei lunar, instanţa constată că acest venit este mai mic decât cel avut în vedere de instanţă cu ocazia ultimei majorări a pensiei, astfel că că în cauză nu este îndeplinită condiţia modificării mijloacelor celui care prestează întreţinerea.

Pentru aceste considerente, deoarece instanţa a constat că veniturile pârâtului de la ultima majorare a pensiei de întreţinere şi până în prezent nu au crescut chiar dacă au crescut nevoile minorului, iar reclamanta nu a făcut dovezi din care să rezulte faptul că pârâtul realizează alte venituri impozabile în afară de cele rezultate din salariu, instanţa urmează să respingă cererea reclamatei, ca nefondată.

Postat 30.04.2014

Domenii speta

Spete similare