Nimeni nu poate fi obligat să rămână in indiviziune

NIMENI NU POATE FI OBLIGAT SĂ RĂMÂNĂ IN INDIVIZIUNE

Pe de altă parte, trebuie menţionat că reclamanta prin poziţia procesuală adoptată nu a înţeles să formuleze, nici măcar într-un ultim subsidiar, o cerere de instituire a servituţii. În lipsa acesteia, instanţa nu o putea dispune decât cu încălcarea principiului disponibilităţii ce guvernează dreptul procesual civil, a art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, unde se prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Cum folosinţa paşnică, continuă şi sub nume de proprietar a fost exercitată de C.P, momentul de început al curgerii termenului prevăzut de art. 1472 şi următoarele Cod civil austriac plasându-se anterior celui de-al doilea război mondial (dispoziţii incidente conform art. 6 din Legea 241/1947), s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 10530 mp, înscris în CF 49 a localităţii M.B  nr. top. 1432/2/1 şi nr. top. 1432/2/2, 1432/2/3, prin uzucapiune .

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr.9198/2013, pronunţată în dosarul nr.  1628/190/2007

Prin acţiunea civilă formulată în cauză, reclamanta  P.T., a chemat în judecată pe pârâţii C.G., C.N., C.I., C.T., P.I., C.V., S.I., C.V., C.T., C.T., C.S., C.V., C.A., C.T., M.M, C.V., P.I, C.I, C.I., C.V., C.T., C.V., C.M, C.C, D.I, S.N, C.I, C.G., C.P, C.F, C.L, C.E, C.L, R.S, C.G, C.M, M.I S.F, C.I, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu aceştia, să se constate  dobândirea de către def. C.P, prin uzucapiune a  unui drept de proprietate asupra imobilului situat în Ridul Pripoare din localitatea M.B în suprafaţa de 1 hectar si 60 de arii,având o folosinţă sub  nume de proprietar, paşnică, continuă, publică, neîntrerupta; să se constate că  masa succesorala a defunctului se compune din  imobilul menţionat la petitul 1 - situat in ridul Pripoare din localitatea M.B şi vocaţie succesorala au paraţii de rang 40-44 si reclamanta; să se dispună  ieşirea din indiviziune cu atribuirea de loturi în natură conform înţelegerii amiabile si folosinţei, cu înscrierea în cf a dreptului proprietate.

În motivare reclamanta a arătat că în fapt imobilul situat in M.B, păşune, in suprafaţă de l ha si 60 arii(aproximativ) formează proprietatea tabulara a lui C,G decedat în anul  1923, şi a lui C.F (n.B.), decedată în anul  1956, imobilul fiind  înscris în CF 49 M.B. cu nr. top 1434/2. Proprietarii de carte funciara au avut .8 moştenitori legali de-grad I, in cote de 1/8 fiecare şi anume:  C.G., decedat, moştenitor de gr.l după def.de cf, a lăsat moştenitori de gripe paraţii de rang 1-4; P.A decedată, moştenitoare de gr.l după def, a lăsat moştenitori de gr.l pe paraţii de rang 5-6; C.D, decedat, moştenitor de gr.l după def, a lăsat moştenitori pe paraţii de rang 7-11; C.P, decedata, moştenitor de gr.l după def, a lăsat moştenitori pe paraţii de rang 12-13; C.T, decedat, moştenitor de gr.l după def, a lăsat moştenitori pe paraţii de rang. 14-24; C.V., decedat, moştenitor de gr.l după def, a lăsat moştenitori pe paraţii de rang 25-30; C.N., decedat, moştenitor de gr.l după def. a lăsat moştenitori pe paraţii de rang 30-39; C.P, decedat, moştenitor de gr.l după def a lăsat moştenitori pe subsemnata reclamanta si pe paraţii de rang 39-44.

Reclamanta a mai arătat faptul că  def. C.P a folosit terenul în discuţie începând cu anul 1940 având o posesie paşnică, publică, continuă, şi sub nume de proprietar. După decesul lui C.P a intervenit între moştenitori o înţelegere amiabilă prin care terenul ce face parte din moştenire a fost partajat amiabil, reclamanta primind jumătate din teren, iar cealaltă jumătate este folosita de către C.I în cotă de 1/3, precum si de M.M in cota de 2/3, motiv pentru care a solicitat să se dispună  stării de indiviziune asupra imobilului şi să se dispună atribuirea  de loturi  conform înţelegerii amiabile şi folosinţei,cu înscrierea dreptului de proprietate in cf.

In drept reclamanta a invocat disp. art. 1452-1477 Cd.civ.austriac, art.650 si urm.art.728 si urm. Cd.civ. rap.la art44. D.l 15/1938.

 La data de 24.08.2013, prin Serviciul Registratură al instanţei, s-a depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu formulată de B.M.A şi B.R.F, solicitând ca prin sentinţă să se admită  cerere de intervenţie atât în principiu cât şi pe fond şi prin urmare: să se dispună  validarea contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.11.2003 între reclamanta P.T. în calitate de vânzătoare şi B.R.F şi soţia B.M.A, în calitate de cumpărători, având ca obiect o suprafaţă de 4000 mp din imobilul teren care face obiectul prezentei cauze, situat în C. ridul „Pripoare", înscris în C.F. nr.49 M.B, nr. top.1432, cu preţul de 6000 lei şi să se pronunţe o sentinţă care să ţină loc de act autentic de înstrăinare; să se dispună  intabularea dreptului de proprietate asupra lotului de teren identificate cu datele de mai sus în favoarea reclamanţilor, cu titlu de cumpărare conform expertizei ce se va efectua în cauză.

În motivare s-a arătat că în fapt, obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea dobândirii prin uzucapiune şi intabularea de către reclamanta P.T. a unui teren în suprafaţă de 10.530 mp identificat prin raportul de expertiză în C.F. nr.49 M.B, nr. top. 1432. Prin contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.11.2003 reclamanta P.T. le-a vândut reclamanţilor o porţiune în suprafaţă de 4000 mp din acest teren. Preţul convenit în sumă totală de 6000 lei a fost achitat integral, aşa cum rezultă din conţinutul actului, precum şi din declaraţia dată de numita BI şi autentificată cu nr.777/2008.

In raport de această situaţie, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale Prezentei cereri de intervenţie, pentru a dispune validarea contractului şi pronunţarea unei sentinţe care să ţină loc de act autentic de înstrăinare.

În drept s-au invocat disp. art. 49 şi următoarele Cod procedură civilă, at. 969 Cod civil, art. 5 alin. 2 din Titulul X al legii nr. 247/2005 şi disp. art. 20 şi 22 ale Legii 7/1996 republicată. 

La data de 07.04.2013 reclamanta P.T. a depus la dosar  întâmpinare la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii B.M.A şi B.R.F prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie in interes propriu ca neîntemeiata.

În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că înscrisul depus de intervenienţi nu reprezintă o convenţie de înstrăinare a unui imobil-teren. Pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, in condiţiile ari 1073-1077 Cod civil, trebuie sa fie îndeplinite toate condiţiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, iar referitor la  suprafaţa de teren menţionată de intervenienţi, adică de 400  m.p. arată că nu şi-a dat consimţământul pentru vinderea acelei parcele de teren, nesemnând nici un înscris, motiv pentru care înţelege să tăgăduiască semnătura făcută pe acel înscris, astfel  că în baza  art. 177 şi următoarele Cod procedură civilă să se stabilească  veridicitatea semnăturii reclamantei, iar în situaţia în care  instanţa nu va putea  pronunţa asupra  veridicităţii înscrisului, solicită instanţei încuviinţarea  efectuării unei expertize tehnice grafologice.

În ceea ce priveşte semnătura de pe înscris la rubrica vânzători - unde apare numele şi prenumele M.I arată că această  persoana este ginerele său, persoana care nu poate deveni promitent vânzător şi apoi proprietar tabular al întregii suprafeţe de teren pe care expertul B.O a propus-o instanţei de a fi intabulata in cartea funciara. De altfel numai reclamanta îndeplineşte condiţiile legale pentru ca instanţa sa constate si sa dispună recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul acţiunii introductive.

În ce priveşte suma indicată în acel înscris de 1.000 Euro arată ca este o adevărata "inginerie" a intervenienţilor. Având in vedere faptul ca sunt cadre didactice se poate observa cum arata acel înscris pe care îl solicita instanţei a fi calificat ca şi convenţie de vânzare - cumpărare, înscris in care B.R.F nici nu apare nominalizat ca si cumpărător ci are doar semnătura . Pentru a dovedi ca s-a vândut, respectiv cumpărat si s-a achitat preţul intervenienţii au procedat la o alta "inginerie" in sensul ca nefiind indicat in acel înscris cel puţin un martor care sa dovedească transferul proprietăţii asupra terenului si preţul achitat au apelat la sprijinul unei persoane –B.I- care prin declaraţia notariala declara aspecte care nu sunt lămuritoare pentru instanţa, fiind  evident că B.I nu a fost prezenta la vreo discuţie pe care a purtat-o cu familia B., din cuprinsul declaraţiei reieşind echivoc ca are informaţii care nu au fost obţinute cu propriile sale simţuri .

In drept s-au invocat disp. art. 115 si urm.Cod proc.civ.

Se constată că reclamanta a depus la dosar, pentru termenul de judecată din data de 03.05.2012 o extindere de acţiune faţă de moştenitorii pârâtului decedat C.N., solicitând citarea în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor  C.P în calitate de soţie supravieţuitoare, C.I., H.F şi T.M, în calitate de fiice ale defunctului precum şi C.I. în calitate de fiu.

Se constată că reclamanta a depus la dosar, pentru termenul de judecată din data de 27.09.2012 o extindere de acţiune faţă de moştenitorii pârâtului decedat C.V., solicitând citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei C.I. în calitate de fiică a pârâtului defunct.

Se constată că reclamanta a depus la dosar, prin Serviciul registratură al instanţei, la data de 04.02.2013 o extindere de acţiune, solicitând citarea în cauză în calitate de pârâtă a Comunei T.B prin primar pentru C.T., decedată la data de 11.05.2012 fără urmaţi cunoscuţi.

Se constată că la data de 04.11.2013, numiţii B.M.A şi B.R.F, intervenienţi în interes propriu în cauză, au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat admiterea cererii de intervenţie formulată şi drept urmare: să se dispună  validarea contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiată la data de 10.11.2003 între reclamanta P.T., în calitate de vânzătoare şi intervenienţii B.R.F şi B.M.A, în calitate de cumpărători, având ca obiect o suprafaţă de 4.000 m.p. din imobilul teren care face obiectul prezentei cauze, situat în C., ridul „Pripoare", înscris în c.f. nr. 49 M.B, nr. top. nou 1432/2/2, cu preţul de 6.000 lei şi să pronunţaţi o sentinţă care să ţină loc de act autentic de înstrăinare;  să se dispună  intabularea dreptului de proprietate asupra lotului de teren identificat cu datele de mai sus, în favoarea reclamanţilor cu titlu de cumpărare conform variantei III din completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B.O; să fie obligată reclamantă, pârâtă în cererea de intervenţie, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorar expert topografie, onorar contraexpertiză criminalistică şi onorar avocat.

În motivarea concluziilor scrise intervenienţii în interes propriu au arătat că în fapt, obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea dobândirii prin uzucapiune şi intabularea de către reclamanta P.T. a unui teren în suprafaţă de 10.530 m.p. identificat prin raportul de expertiză în c.f. nr. 49 M.B, nr. top. 1432. Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.11.2003 reclamanta P.T. le-a vândut  o porţiune de teren în suprafaţă de 4.000 m.p. din acest teren. Preţui convenit în sumă totală de 6.000 lei a fost achitat integral, aşa cum rezultă din conţinutul actului, precum şi din Declaraţia dată de numita B.I şi autentificată cu nr. 777/2008. Reclamanta în cursul procesului a manifestat o totală rea-credinţă tăgăduind încheierea contractului şi primirea preţului, fapt ce i-a determinat să solicite o expertiză criminalistică a autenticităţii actelor depuse în probaţiune, expertiză prin care  s-a concluzionat că actul de mână intitulai contract de vânzare-cumpărare întocmit la 10 noiembrie 2003 a fost scris şi semnat de către P.T.. Martorii audiaţi în cauză au confirmat şi ei susţinerile lor, iar expertul B.O a întocmit varianta a III-a din completarea raportului de expertiză potrivit înţelegerii .

La data de 07.11.2013, prin Serviciul registratură al instanţei, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise solicitând admiterea acţiunii civile extinsa formulată în cauză, iar la  pronunţarea hotărârii solicită instanţei a avea în vedere probele care au fost administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse, declaraţiile martorilor si expertiza topografica extrajudiciara .

Cu privire la cererea de intervenţie in interes propriu solicit instanţei sa o respingă ca neîntemeiata, motivat de faptul că înscrisul depus de intervenienţi în forma în care arată nu reprezintă o convenţie de vânzare-cumpărare având ca obiect imobil-teren .Mai mult la rubrica promitenţi vânzători este inserat si M.I, persoana care este soţul fiicei sale (ginerele său) şi care nu poate fi promitent vânzător, care nici nu a fost parte in prezenta cauza.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Imobilul teren din litigiu, în suprafaţă reală de 10530 mp (rezultată în urma măsurătorilor efectuate în cauză de expertul tehnic B.G.O, este situat pe teritoriul cadastral al comunei B.B, iar cu date de CF terenul în cauză este înscris în CF 49 a localităţii M..B nr. top. 1432, cu suprafaţa scriptică de 26559 mp, a fost folosit de către defunctul C.P, în condiţiile unei posesii utile, public, paşnic, continuu, neîntrerupt şi sub nume de proprietar, posesie începută prin anii l940.

Cum folosinţa paşnică, continuă şi sub nume de proprietar a fost exercitată de C.P, momentul de început al curgerii termenului prevăzut de art. 1472 şi următoarele Cod civil austriac plasându-se anterior celui de-al doilea război mondial (dispoziţii incidente conform art. 6 din Legea 241/1947), s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 10530 mp, înscris în CF 49 a localităţii M.B  nr. top. 1432/2/1 şi nr. top. 1432/2/2, 1432/2/3, prin uzucapiune .

Conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale. În principiu, legea cheamă la moştenire rudele apropiate ale defunctului, indiferent dacă  legătura de rudenie rezultă din căsătorie sau din afara căsătoriei. Ordinea de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moştenire este stabilită prin cele patru clase de moştenitori. Clasa I de moştenitori, care este clasa descendenţilor în linie dreaptă, aşa cum este în speţă, este alcătuită din copiii defunctului, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara ei, au preferinţă la moştenire, înlăturând pe toţi ceilalţi moştenitori din clasele următoare. In clasa descendenţilor, respectiv a copiilor defunctului, regula este aceea a împărţirii moştenirii pe capete, adică în funcţie de numărul de descendenţi moştenitori.

În speţă, reclamanta şi pârâţii  R.S, C.G, C.M, M.I, S.F, C.I  sunt copiii defunctului C.P.

Faţă de celelalte clase de moştenitori, descendenţii sunt moştenitori sezinari, adică se bucură de drept de posesiunea titlului de moştenitor şi nu au nevoie de îndeplinirea unor formalităţi pentru a intra în posesia moştenirii.

Astfel, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.P  se compune din  terenul în suprafaţă de 10530mp., înscris în CF 49 a localităţii M.B nr. top. 1432/2/1 şi nr. top. 1432/2/2, 1432/2/3, vocaţie succesorală având  numiţii R.S, C.G, C.M, M.I, S.F, C.I şi reclamanta, în calitate de descendenţi, în cotă de 1/7 părţi .

Pentru identificarea terenului, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare, ocazie cu care expertul B.G a identificat doar terenul deţinut de reclamantă ca urmare a partajului amiabil intervenit între moştenitorii defunctului C.P, pe limitele indicate de reclamantă, limite materializate prin garduri şi reperi naturali, având că vecini la nord C.I, L.L, la est B.G, la sud M.I, P.A, la vest A.C, fără a se mai identifica şi terenul deţinut de ceilalţi moştenitori, motiv pentru care s-a admis doar în parte acţiunea formulată de reclamantă .

La data de 10.11.2013, reclamanta P.T.  în calitate de promitent - vânzător încheie cu intervenienta B.M, căsătorită, în calitate de promitent cumpărător un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect o parte din terenul dobândit cu titlu de moştenire, în suprafaţă de 4000 mp, pentru preţul de 1000 euro, achitat integral.

Reclamanta a tăgăduit încheierea acestui antecontract, dar prin expertiza criminalistică administrată în cauză s-a concluzionat că actul de mână intitulat contract de vânzare-cumpărare întocmit la 10 noiembrie 2003 a fost scris şi semnat de către P.T..

Din declaraţiile martorilor T.V, fila 1144, şi V.Il, fila 1145, reiese că intervenienţii au intrat în posesia terenului şi că l-au împrejmuit în partea dinspre drum.

Constatând că în fapt au fost executate obligaţiile contractuale, că între părţi a intervenit un acord de voinţă specific vânzării-cumpărării,  fără însă ca actul să fi îmbrăcat forma autentică, cerinţă impusă sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 5 Titlul X din Legea 247/2005), s-a dispus validarea acestei convenţii, în fapt un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare, în lumina dispoziţiilor art. 1073, 1077 Cod civil, fiind îndeplinite şi condiţiile art. 1294 şi următoarele Cod civil, sentinţa urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Faţă de  aceste considerente, în conformitate cu art. 659, 664-668, 669 Cod civil  şi în aplicarea principiului reglementat de art. 728 Cod civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, s-a admis în parte acţiunea reclamantei, s-a admis cererea de intervenţie formulată şi, în consecinţă, s-a dispus partajarea terenului de 10530 mp, în sensul propunerilor expertului cuprinse în varianta nr. 3 a raportului de expertiză, şi întabularea dreptului de proprietate în CF asupra loturilor astfel atribuite, în baza art. 22 din  Legea 7/l196, republicată.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, s-a admis cererea intervenienţilor având în vedere culpa procesuală a reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a fost obligată să achite acestora cheltuieli de judecată în sumă de 1882,3 lei reprezentând contravaloare expertiză criminalistică în sumă de 900lei, taxă de timbru în sumă de 479 lei, timbru judiciar de 3,50, onorariu avocaţial în sumă de 499.80 lei.

Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta P.T., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru motivele ce urmează.

Potrivit variantei III a raportului de expertiză topografică, aleasă de instanţă, lotul de teren cu suprafaţa de 2986 mp, fâneaţă, cu nr. top nou 1432/2/3 atribuit recurentei are caracteristica de lot înfundat, fără acces direct la calea publică şi cu posibilitate de acces la teren prin parcurgerea unui drum de trecere peste terenul intervenienţilor.

Instanţa de fond nu a reţinut în considerentele hotărârii că lotul de teren atribuit reclamantei potrivit variantei III este lot înfundat şi că ar legitima construirea unei servituţi de trecere.

Nici în dispozitivul hotărârii instanţa de fond nu constată şi nu stabileşte că lotul de teren cu suprafaţa de 2986 mp cu nr. topografic nou 1432/2/3, atribuit recurentei este fond dominant şi că lotul de teren nu are acces la drumul public, ceea ce impune constituirea unei servituţi de trecere, hotărâre judecătorească care să fie opozabilă dobânditorilor.

În ce priveşte preţul pentru terenul vândut acesta este consemnat în antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat la 11.10.2003 ca fiind de 1000 euro – cursul valutar al BNR la 10.11.2003 – 1 Euro = 3,9856 lei.

Prin cererea de intervenţie în interese propriu se susţine că „Preţul convenit în sumă totală de 6000 lei a fost achitat integral, aşa cu rezultă din conţinutul actului, precum şi din Declaraţia dată de numita B.I şi autentificată cu nr. 777/2008”.

Or, din cuprinsul antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat la 10.11.2003 reiese 1000 Euro, iar prin Declaraţia autentică dată în faţa notarului public B.I menţionează că s-a plătit terenul cu suma de 6000 lei inclusiv 200 dolari – cursul valutar al BNR în anul 2002 – 1 dosar SUA = 3.3055,46 lei, curs valutar 1 dolar SUA la 11.10.2003 = 3,2914 – preţ care a fost achitat fiicei recurentei.

Aşa fiind, instanţa de fond nu a lămurit şi clarificat care a fost preţul real achitat de intervenienţi pentru terenul cumpărat şi dacă a fost achitat preţul, martorii audiaţi neprecizând instanţei dacă s-a achitat preţul şi care a fost acel preţ.

Deşi antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat la 10.11.2003 are indicat în cuprinsul său un nume M.I, persoană care a fost prezentă la încheierea antecontractului ca şi martor, instanţa de fond a omis să-l audieze pentru a se lămuri pe deplin asupra condiţiilor în care s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare, locul încheierii, preţul achitat de intervenienţi, dacă s-a dat recurentei numai valuta în Euro şi dolari SUA sau şi lei, dacă au mai fost de faţă şi alte persoane (martora B.I a relatat notarului public că s-a plătit de intervenienţi preţul în lei şi valuta dolari pentru terenul cumpărat fiicei recurentei, iar intervenienţii au susţinut în faţa instanţei prin cererea de intervenţie că i-au plătit numai lei).

Tocmai pentru că între părţile contractante au existat neînţelegeri, chiar dacă prin expertiza criminalistică s-a stabilit că recurenta a scris şi semnat antecontractul de vânzare – cumpărare, instanţa de fond trebuia să cerceteze validitatea antecontractului sub toate aspectele şi condiţiile de admitere a validităţii.

Însă, instanţa de fond s-a limitat la a reţine că au fost executate obligaţiile contractuale dacă a fost scris şi semnat de recurentă şi, prin urmare, sunt întrunite toate condiţiile de validare ale convenţiei, omiţând să cerceteze convenţia sub toate aspectele, adică să audieze pe B.I, pe M.I, persoane care au fost martori din partea unuia şi altuia dintre părţile contractante având în vedere faptul că nu corespunde nimic în ce priveşte achitarea integrală a preţului.

Referitor la întocmirea variantei III învederează că această variantă a fost solicitată de intervenienţi, fără a fi existat o înţelegere, un acord între recurentă şi intervenienţi cu privire la formarea loturilor de teren şi modul lor de amplasare în teren şi nici nu a fost dovedită în faţa instanţei.

Intimaţii intervenienţi s-au opus admiterii recursului. Prin întâmpinarea de la filele 56-57 au subliniat cele ce succed.

Obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea dobândirii prin uzucapiune şi întabularea de către reclamanta P.T. a unui teren în suprafaţă de 10.530 mp, identificat prin raportul de expertiză în c.f. nr. 49 M.B nr. top 1432, şi cererea de intervenţie.

Prin contractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.11.2003, reclamanta P.T. le-a vândut intervenienţilor o porţiune de teren, în suprafaţă de 4.000 mp din acest teren.

Preţul convenit în sumă de 1.000 euro a fost achitat integral, aşa cum rezultă fin conţinutul actului, precum şi din declaraţia dată de numita B.I şi autentificată cu nr. 777/2008.

Reclamanta în cursul procesului a manifestat o totală rea-credinţă tăgăduind încheierea contractului şi primirea preţului, fapt ce i-a determinat să solicite o expertiză criminalistică a autenticităţii actelor depuse de ei în probaţiune.

Prin această expertiză s-a concluzionat că actul de mână, intitulat contract de vânzare – cumpărare, întocmit la 10 noiembrie 2003, a fost scris şi semnat de către P.T..

În acest înscris se menţionează că preţul convenit este de 1.000 euro şi a fost achitat în întregime, astfel că susţinerile privitoare la preţ din recurs nu au nici o justificare, recurenta tăgăduind preţul, precum a făcut-o şi în înscrisul propriu-zis.

În ce priveşte varianta de ieşire din indiviziune încuviinţată de instanţă, respectiv varianta III din completarea raportului de expertiză întocmit de expertul B.O, recurenta susţine că nu s-a prevăzut la situaţia viitoare dreptul său de servitute de trecere, respectiv întabularea lui în cartea funciară.

Acest lucru corespunde adevărului doar că în acţiunea introductivă precizată nu există nici un capăt de cerere cu o asemenea solicitare, astfel că instanţa nu putea acorda mai mult decât s-a cerut.

Cu toate acestea, expertul a avut în vedere situaţia de fapt şi a prevăzut faptic cale de acces la lotul reclamantei, astfel că nu există nici un motiv de admitere a recursului.

Ceilalţi intimaţi nu şi-au exprimat poziţia cu privire la calea de atac declanşată de reclamantă.

Examinând sentinţa atacată, tribunalul a constatat că recursul nu este fondat şi l-a respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare