Contestaţie la executare

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ……

Şedinţa publică de la ……

Completul compus din:

PREŞEDINTE: …….

GREFIER: …………

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul …….. şi pe intimata ….. având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la prima şi a doua strigare părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-au depus la data de 16.09.2014 concluzii scrise din partea contestatorului, iar la data de 06.08.2014 cerere din partea intimatei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care solicită să i se comunice o copie a acţiunii, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, după care:

În baza art. 255 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le concludente şi utile soluţionării cauzei, constată că nu mai sunt alte excepţii, cereri de formulat sau probe de administrat, considerând cauza lămurită declara închisă cercetarea procesului şi procedează la judecarea cauzei pe fond.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Constată că, prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.06.2014, sub dosar nr. 1…../271/2014, timbrată cu 1.000 lei taxă judiciară de timbru (fila 14), contestatorul … a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să dispună desfiinţarea executării silite iniţiată la cererea intimatei-creditoare împotriva sa pentru încasarea creanţei în sumă de 234.539 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată.

În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat că, la data de 23.04.2014, i-a fost comunicată somaţia nr. … prin care intimata l-a somat să achite creanţa în sumă de 234.539 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată. S-a apreciat că declanşarea executării silite tinde în realitate la încasarea unei obligaţii fiscale inexistente de plată a contestatorului. De asemenea, s-a precizat că contestatorul este lipsit de calitatea de persoană impozabilă de natură să atragă obligaţia de plată a taxei pe valoare adăugată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 172 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 modificată şi completată, art. 711 şi urm. din Codul de procedură civilă, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În probaţiune, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine poziţia procesuală, ci, prin serviciul registratură a depus la data de 18.07.2014 copia întregului dosar execuţional întocmit pe seama contestatorului.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatorul a susţinut că, din cuprinsul actelor de executare silită depuse la dosar de intimată rezultă, pe de o parte, că în realitate este vorba despre o executare silită pentru recuperarea în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, urmând ca în consecinţă, din punct de vedere al temeiului legal, să primească aplicare în cauză prevederile Cap. XII, indice 1, al Titlului VIII – Colectarea creanţelor fiscale, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată şi completată, şi cele ale Directivei 2010/24/UE a Consiliului din 16.03.2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri. Pe de altă parte, s-a apreciat că transmiterea celor trei cereri de asistenţă aparţin unei autorităţi solicitante, respectiv Suedia, pentru încasarea creanţei principale constând  în taxa pe valoare adăugată, la care se adaugă amenzi administrative, dobânzi şi alte costuri, în sumă totală de 234.538,73 lei, aferentă perioadei cuprinsă între data de 01.01.2007 şi data de 31.12.2007 şi celei cuprinse între data de 01.01.2008 şi data de 31.12.2008.

S-a apreciat că, ţinând cont de aspectul potrivit căruia declanşarea executării silite tinde la recuperarea creanţei stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, odată cu formularea contestaţiei sale, contestatorului îi este recunoscută posibilitatea ca, invocând prevederile art. 178, indice 10, alin. 1, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată şi completată, să arate în continuare că „la cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant”, precum şi în acelaşi timp că, potrivit art. 178 ind. 11 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, modificată şi completată, „autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv…”.

S-a precizat că în conformitate cu prevederile art. 178 ind. 12 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „orice cerere de recuperare este însoţită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat”, urmând ca, prin raportare la prevederile art. 178 ind. 13 alin. 1 din acelaşi act normativ, „orice creanţă pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca şi când ar fi o creanţă a statului membru solicitat”, iar „autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor cu privire la aceleaşi taxe, impozite sau drepturi ori, în absenţa acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi…”.

S-a arătat că, ştiind că pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. 1 şi art. 93 din O.G. nr. 92/2003, „dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel”, iar „dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală”, iar pe de altă parte, raportat la prevederile art. 178 ind. 19 din O.G. nr. 92/2003, „aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant”, contestatorul susţine că, potrivit art. 174 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, este necesar ca, odată cu soluţionarea contestaţiei, instanţa de judecată să procedeze la anularea ori încetarea executării silite înseşi şi anularea titlului executoriu, constatând existenţa unui motiv legal de împiedicare a stabilirii în sarcina contestatorului a obligaţiei fiscale, ca efect al prescripţiei extinctive a acesteia.

Contestatorul a precizat că, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul membru solicitant, termenul de prescripţie al obligaţiei de plată urma să se împlinească la data de 31.12.2013, precum şi că, prin cererea din data de 23.12.2013, autorităţile fiscale ale statului respectiv au găsit de cuviinţă să solicite instanţei de judecată competentă material prelungirea termenului de prescripţie a creanţelor sale fiscale, a învederat că odată cu pronunţarea hotărârii din 12.02.2014, Tribunalul Administrativ din …… a procedat la admiterea cererii respective şi prelungirea până la data de 31.12.2018 a termenului de prescripţie  a debitelor datorate de contestator în sumă totală de 1.002.606 SEK, pentru ca prin hotărârea din data de 11.06.2014, Curtea Administrativă de Apel din ……..să dispună anularea hotărârii mai sus identificată şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii formulată de către autorităţile fiscale pentru prelungirea termenului de prescripţie. Contestatorul a susţinut că efectul principal al respingerii de către instanţa de judecată competentă a cererii de prelungire a termenului de prescripţie este reprezentant de împlinirea acestuia în mod efectiv la data de 31.12.2013, precum şi că, fiecare dintre cele trei cereri de recuperare formulate de către autoritatea solicitantă s-au depus pe cale informatică la data de 03.04.2014. Astfel, a apreciat că instanţa de judecată este îndreptăţită ca, dincolo de încălcarea de către autoritatea solicitantă a interdicţiei referitoare la formularea cererii sale în perioada de timp în care creanţa şi/sau titlul constatator al creanţei fac obiectul unei contestaţii în statul solicitant, să se pronunţe în cauză asupra caracterului nelegal al executării silite iniţiată împotriva contestatorului, dispunând anularea ori încetarea executării silite înseşi şi anularea titlului executoriu.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Titlul Executoriu nr. … emis de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor (fila 9), s-a stabilit, în sarcina contestatorului …….. Florin, obligaţia fiscală de a achita o creanţă în cuantum de 234.539 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, calculată pentru perioada 01.01.2007 – 02.04.2014. Prin Titlul Executoriu sus arătat, s-a stabilit că documentele prin care s-a evidenţiat suma de plată sunt următoarele: …….

În baza titlului executoriu mai sus arătat, intimata a emis Somaţia cu nr. …04.2014, prin care contestatorul ……… a fost somat ca, în termen de 15 zile de la primirea somaţiei, să achite creanţa fiscală în cuantum de 234.539 lei, stabilită prin titlul executoriu mai sus arătat.

La baza emiterii actelor de executare silită mai sus arătate au stat solicitările organelor fiscale din Suedia, respectiv adresele ……….(filele 20 – 34 din prezentul dosar). Temeiul juridic care a stat la baza solicitărilor formulate de organele fiscale din Suedia este reprezentat de Directiva Consiliului nr. 24/2010/UE – Directivă privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri.

Instanţa apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru executarea silită a contestatorului, creanţa pusă în executare fiind conformă cererilor formulate de către autoritatea solicitantă din Suedia. Astfel, atât Biroul Skatteverket din Suedia, responsabil pentru stabilirea creanţei, cât şi titlurile care permit executarea în statul membru solicitant, sunt menţionate expres în fiecare dintre adresele ……… emise de autoritatea fiscală din Suedia.

Apoi, instanţa apreciază că nu se poate reţine că creanţa, respectiv titlul care permite executarea acesteia, sunt contestate în Suedia. Contestatorul a formulat, într-adevăr, o cale de atac împotriva unei hotărâri din 12 februarie 2014 a Tribunalului Administrativ din Stockholm, hotărâre prin care instanţa mai sus arătată, la cererea Skatteverket (Autoritatea Fiscală din Suedia), a prelungit perioada de prescripţie a creanţelor fiscale menţionate în titlul executoriu mai sus arătat. Prin hotărârea Curţii Administrative de Apel din Stockholm, comunicată la 11.06.2014 s-a stabilit că nu există motive pentru prelungirea perioadei de prescripţie cu privire la creanţele fiscale datorate de contestator, motiv pentru care sentinţa Curţii Administrative va fi anulată, iar cererea Skatteverket va fi respinsă. Aşa cum se poate vedea pe ultima pagină a acestei hotărâri, şi aceasta poate fi contestată. În consecinţă, instanţa nu poate reţine că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă a statului solicitant, s-a constatat prescrierea creanţei fiscale puse în executare prin actele de executare silită contestate în prezenta cauză. Mai mult, o cale de atac exercitată de către contestatorul din prezenta cauză, împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate la solicitarea Skatteverket (Autoritatea Fiscală din Suedia), nu echivalează cu o contestaţie pe care contestatorul ar fi putut-o formula împotriva creanţei, respectiv împotriva titlului care permite executarea acesteia. Prin urmare, Autoritatea Fiscală din Suedia era îndreptăţită să efectueze demersurile necesare în vederea creanţei fiscale datorate de către contestator, cel puţin până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în statul solicitant (Suedia), prin care să se constate prescrierea acestor creanţe.

În condiţiile în care, prin art. 17819 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală, aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant, deci în cauza de faţă de legislaţia din Suedia, doar instanţele judiciare din statul solicitant pot să tranşeze în mod definitiv problema prescrierii creanţei ce face obiectul executării silite, în litigiul dedus judecăţii în Suedia, conform celor mai sus arătate.

Instanţa nu se poate substitui organelor jurisdicţionale din Suedia, neputând dispune asupra prescrierii creanţei, în baza legislaţiei din Suedia.

În consecinţă, atâta timp cât actele de executare silită emise de Skatteverket (Autoritatea Fiscală din Suedia) şi comunicate organelor fiscale din România, sunt executorii, iar prescrierea acestor creanţe nu a fost constatată printr-o hotărâre definitivă a instanţelor din Suedia, instanţa consideră că organele fiscale din România, de la domiciliul debitorului, sunt obligate, în baza prevederilor Directivei Consiliului nr. 24/2010/UE, să execute silit această creanţă.

Prin urmare, instanţa apreciază că actele de executare silită mai sus arătate, respectiv Titlul Executoriu şi Somaţia contestate în prezenta cauză, sunt legal emise. În consecinţă, în baza prevederilor art. 174 din Codul de Procedură Fiscală, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestator.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul …., domiciliat în ….., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, str. ……...

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria Oradea.

Pronunţată în şedinţa publică din 29 septembrie 2014.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare