Infracţiune de pornografie infantilă

Sentinţă penală 952/2014 din 26.09.2014


SENTINŢA PENALĂ NR. ……

Şedinţa secretă din ….

Completul compus din:

PREŞEDINTE …..

Grefier ……..

 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat de procuror ………...

Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 369 C.p.p.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul …. senior trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată, faptă prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpatul B…….I….. senior asistat de av. ales …...

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că prin Serviciul Registratură al instanţei s-a comunicat de către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Bihor o listă de experţi.

Av. … învederează instanţei că insistă în efectuarea expertizei informatice.

Procurorul solicită respingerea respingere cererii privind efectuarea expertizei. Cu privire la lista de experţi comunicată de Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Bihor arată că nu există certitudine că acele persoane sunt autorizate să efectueze acest tip de expertiză. Arată că a efectuat verificări la INEC Timişoara şi a constatat că se efectuează doar expertizele menţionate de institut pe site.

Av. ….. apreciază că efectuarea unei expertize în cauză poate aduce mai multe lămuriri cu privire la cauză.

Inculpatul personal arată că insistă în efectuarea unui raport de expertiză.

Instanţa  respinge cererea privind efectuarea unei expertize cu obiectivele la dosar depuse de inculpat, în opinia instanţei lămuririle cerute nefiind utile şi concludente cauzei.

Procurorul cu privire la legea mai favorabilă apreciază că legea mai favorabilă este legea nouă prev. de art. 374 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 35-36 C.pen.

Av. …… formulează aceleaşi concluzii. Depune la dosar înscrisuri şi CD - uri, precum şi acte din care rezultă starea de sănătate a soţiei inculpatului.

Se constată că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepţii de invocat.

În baza art. 387 C.p.p nemaifiind alte cereri de formulat instanţa declară terminată cercetarea judecătorească,  iar în baza  art. 388 C.p.p. acordă cuvântul în dezbateri.

Procurorul susţine rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea considerând faptele dovedite cu proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de consemnare a unor date, referatele şi solicitările formulate precum şi autorizaţiile obţinute în cauză, autorizaţia de percheziţie, procesele verbale de percheziţie informatică, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor audiaţi.

Apreciind că vinovăţia inculpatului este dovedită, solicită condamnarea acestuia la o pedeapsă legală şi temeinică, just individualizată, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 4, 7 din Legea nr. 76/2008 cu modificările ulterioare, solicită prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 112 lit. b C.pen. solicită confiscarea specială a mediilor de stocare a datelor informatice menţionate în rechizitoriu la ultima pagină „alte date”.

Arată că în rechizitoriu s-a reţinut că în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, prin intermediul unei conexiuni, inculpatul a descărcat mai multe fişiere cu minori. În urma efectuării percheziţiei informatice au rezultat aceste aspecte din care rezultă că aparatul folosit şi seria MAC a acestuia, pe care au fost descărcate aceste fişiere, respectiv 35 de fişiere din care 12 fişiere sunt cu materiale pornografice cu minori în ipostaze explicite.

Solicită instanţei a observa că inculpatul nu a recunoscut faptele.

Av. ………. pentru inculpat solicită în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. cu ref. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen. achitarea inculpatului deoarece nu există probe că acesta a săvârşit infracţiunea de care este acuzat.

Arată că în conformitate cu prev. art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Apreciază că nu este îndeplinită această condiţie, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Arată că acest lucru ar fi dorit să îl observe prin aceea expertiză, efectuată de o parte independentă şi nu de persoane care fac parte din urmărire penală.

Apreciază că nu se poate dispune condamnarea unui inculpat câtă vreme probele administrate nu au fost demonstrate cu certitudine, nu a fost demonstrat implicarea inculpatului în săvârşirea infracţiunii. Prezumţia de nevinovăţie constatată expres de Constituţie, dar şi de art. 6 paragraful 2 din CEDO, care o reglementează ca pe o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, este răsturnată în acest dosar de probele administrate în cauză, apreciază că nu există acest principiu in dubio pro reo care profită persoanei acuzate.

Arată de asemenea că în procesul penal, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia. În sens similar sunt şi prev. art. 14 pct. 3 lit. g din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, conform cărora orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăşi sau să se recunoască vinovată. 

 Susţine că filmuleţele puteau fi descărcate si ca fiind ascunse în jocuri împachetate sau în orice sisteme informatice, însă important este că în calculator erau două plăci de reţea pe care erau conectate camera de supraveghere folosită pentru înregistrarea maşinii din parcarea blocului, iar acesta era pe wireless pe care ar fi putut să intre oricine, la acel moment neavând blocat cu o parolă accesul pe wireless, iar pe cealaltă placa de reţea era conexat internetul de la calculator. Din actele de la dosar rezultă că descărcarea a fost făcută şi prin placa de reţea, cu adresa ….. care apare la dosar, dar aceea adresă ….corespunde plăcii de reţea prin care funcţiona camera de supraveghere şi acest lucru rezultă inclusiv din actele pe care le-a depus la dosar, listate efectiv de pe sistemul camerei de supraveghere.

Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că în dosar nu există probe concludente care să ducă la vinovăţia acestei persoane.

Arată că într-adevăr fapta de care inculpatul este acuzat este foarte gravă, nu ar fi fost nici plăcut să se vizioneze acele filmuleţe. Arată că nu poate decât să susţină părerea clientului său care afirmă, ca şi martorul audiat în cauză, că acele filmuleţe nu au mers la momentul la care i-a fost prezentat inculpatului materialul de urmărire penală.

Arată că  inculpatul afirmă că acele filmuleţe nu au mers la prezentarea materialului de urmărire penală la parchet.

În subsidiar, în cazul în care instanţa consideră că inculpatul se face vinovat de infracţiunea reţinută în sarcina sa, solicită a ţine seama de actele depuse la acest termen în circumstanţiere şi să pronunţe o hotărâre îndreptată spre minimum special ţinând seama de vârsta inculpatului şi de faptul că nu a mai avut de-a face cu legea penală până acum.

Inculpatul având cuvântul arată că dacă nu accepta expertiza putea lua CD - ul din arhivă să îl ducă la expertizare şi în 10 minute afla dacă merg filmuleţele sau nu. De asemenea arată că martorii oculari sunt agenţi de pază, se putea verifica intrarea/ieşirea martorilor, dacă a asistat sau nu la expertizare.

Arată că nu ştie de ce a trebuit introdus ultimul hard de 80 Gb în calculator şi ţinut până luni dimineaţa, când restul de 500 Gb, şi alte DVD - uri au fost verificate în trei zile.

INSTANŢA

DELIBERÂND:

 Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Oradea, emis la data de 05.08.2013 în dosarul cu nr. ………, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ……….., sub aspectul comiterii pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969 şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului …….. întrucât acesta nu a participat la comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, faptă prev. şi ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.13), procesul-verbal de consemnare a unor date (f.14-95), procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (f.96, 98), rezoluţiile de începere a urmăririi penale (f.97, 99), ordonanţele de delegare (f.100-115), referatele şi solicitările formulate precum şi Autorizaţiile obţinute în cauză, respectiv autorizaţia privind transmiterea unor date, autorizaţia de percheziţie domiciliară şi autorizaţia de percheziţie în sistem informatic (f.116-122, 125-129, 140-147), adresa către furnizorul de Internet RCS&RDS şi răspunsul primit (f.123, 124), actele întocmite ca urmare a efectuării percheziţiei domiciliare (f.130-139), procesele-verbale de percheziţie în sistem informatic (f.148-168), declaraţiile învinuiţilor (f.169-189), fişele de cazier judiciar (f.170, 180) şi proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.190, 191).

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, acesta relatând în mod constant că din cele 11 filme conţinând materiale pornografice cu minori, recuperate de pe un hard-disk de 80GB şi de pe un memory-stick, unele nu puteau fi deschise, dar nici nu au fost vizionate sau accesate de către el. A mai precizat inculpatul că hard disk-ul şi memory-stick-ul de pe care s-au recuperat materialele pornografice au fost ridicate de organele de poliţie de pe raftul aflat într-o cameră în locuinţa sa, iar nu din unitatea calculatorului, iar acest hard-disk nu a mai folosit de mai multe luni de zile, iar fişierele cu material pornografic au fost şterse, ceea ce denotă faptul că ele nu au fost puse la dispoziţia altor persoane. De asemenea, inculpatul a mai precizat că hard-disk-ul pe care au fost identificate filme cu minori a fost găsit cu mai mulţi ani în urmă lângă un tomberon din curtea blocului împreună cu mai multe componente ale unui computer defect şi că a observat, cu ocazia percheziţiei informatice, faptul că acele fişiere conţinând filmele pornografice cu minori au fost create şi accesate la datele de 16 şi respectiv 17.04.2013, iar în acea perioadă folosea atât acest hard-disk la computer cât şi hard-disk-ul identificat ca fiind conectat la momentul realizării percheziţiei domiciliare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 05.08.2013 sub dosarul cu nr. 14588/271/2013.

În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului ………. (f. 15-16), declaraţia martorului ….. (f.24), declaraţia martorei ……… (f.28-29), declaraţia martorului ………. (f.30), declaraţia martorului ……. (f.34-36) şi a martorului ………. (f.40-42).

La dosarul cauzei s-a depus fişa de cazier judiciar a inculpatului (f. 19).

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În  perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, prin intermediul unei conexiuni internet, anumite persoane au derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în procurare, deţinere fără drept, punere la dispoziţie şi răspândire de fişiere conţinând materiale pornografice cu minori, pe internet, în cadrul unor reţele ,,peer-2-peer” (P2P), cu ajutorul unor programe informatice de tip „file sharing”, fiind utilizate în acest sens mai multe adrese IP, respectiv:

-79.113.40.17, la data de 14.01.2013, ora 19:38 (ora României);

-79.113.40.17, la data de 14.01.2013, ora 21:16 (ora României);

-79.113.62.175, la data de 02.01.2013, ora 13:42 (ora României);

-79.113.62.175, la data de 02.01.2013, ora 13:45 (ora României);

-79.113.62.175, la data de 02.01.2013, ora 17:57 (ora României);

-79.113.42.97, la data de 30.12.2012, ora 11:39 (ora României);

-79.113.42.97, la data de 30.12.2012, ora 11:42 (ora României).

De pe aceste adrese de I.P. au fost puse la dispoziţia celorlalţi utilizatori un număr de 64 de fişiere, dintre care un număr de 35 au denumiri care le prezintă ca având în conţinut materiale pornografice cu minori.

Un număr de 4 astfel de fişiere, reprezentând filme pornografice cu minori în ipostaze sexuale explicite au fost identificate ca fiind cunoscute în evidenţele Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice, după „semnătura hash”, acestea fiind apoi înregistrate pe un DVD, unde se regăsesc, de asemenea, datele de identificare ale adresei I.P., data şi ora punerii la dispoziţie a fişierului respectiv, numele clientului, etc. (f.15).

În urma verificărilor efectuate pe site-ul online www.maxmind.com, site destinat identificării providerilor de internet, s-a stabilit faptul că adresele I.P. susmenţionate aparţin furnizorului de servicii Internet RCS&RDS.

Prin urmare, a fost solicitată şi obţinută Autorizaţia nr…. a Judecătoriei Oradea (f.118-122) prin care s-a autorizat transmiterea datelor de către ….., iar din răspunsul furnizorului de Internet a rezultat faptul că adresele de I.P. aparţin învinuitului ……... (f.123-124).

La data de 09.07.2013, orele 09.00, s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului …… (f.97) pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969, iar la data de 11.07.2013, s-a efectuat autorizat (Autorizaţia nr…. a Judecătoriei Oradea) percheziţia domiciliară la locuinţa învinuitului ……., ocazie cu care au fost ridicate mai multe sisteme informatice şi medii de stocare a datelor informatice despre care au existat indicii temeinice că au fost folosite la săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, atât de către acesta cât şi de către tatăl său, inculpatul ………..

Astfel, la data de 11.07.2013, orele 09.00, s-a început urmărirea penală şi faţă de inculpatul ……….. (f.99) pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969, întrucât s-a stabilit, în urma efectuării percheziţiei domiciliare, că o parte dintre sistemele optice conţinând filme care prezintă minori în ipostaze sexuale explicite, aparţin acestui inculpat, conform procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare întocmit în cauză şi declaraţiei acestuia (f.130-139).

Ca urmare a efectuării percheziţiei informatice asupra sistemelor informatice şi mediilor de stocare a datelor găsite la domiciliul celor doi (Autorizaţia nr….. a Judecătoriei Oradea) au fost identificate un număr de 12 fişiere conţinând materiale pornografice, reprezentând minori în ipostaze sexuale explicite (f.148-168).

Astfel, 11 astfel de fişiere au fost identificate pe un hard-disk marca …….., cu seria 4mr3xedk, având capacitatea de 80 Gb, iar un fişier pe un memory-stick marca …., cu seria ………, cu o capacitate de 512 Mb.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului …… întrucât acesta nu a participat la săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, faptă prev. şi ped. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. 1969.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de judecată rezultă din mijloacele de probă ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Existenţa faptei de pornografie infantilă prin sisteme informatice este dovedită, în primul rând prin verificările efectuate, la data de 04.07.2013, prin folosirea unor aplicaţii informatice destinate utilizării de către structurile judiciare competente ( f.14-95), verificări realizate de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice, care s-au sesizat din oficiu (f.13) despre faptul că în  perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, prin intermediul unei conexiuni internet, una sau mai multe persoane neidentificate au derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în procurare, deţinere fără drept, punere la dispoziţie şi răspândire de fişiere conţinând materiale pornografice cu minori, pe internet, în cadrul unor reţele ,,peer-2-peer” ( P2P ), cu ajutorul unor programe informatice de tip „file sharing”, fiind utilizate în acest sens mai multe adrese IP.

De pe aceste adrese de I.P. au fost puse la dispoziţia celorlalţi utilizatori un număr de 64 de fişiere, dintre care un număr de 35 au denumiri care le prezintă ca având în conţinut materiale pornografice cu minori, lucru care rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 02.07.2013 de …….. (f.14-20), în cadrul căruia este reţinut faptul că un număr de 4 astfel de fişiere, reprezentând filme pornografice cu minori în ipostaze sexuale explicite au fost identificate ca fiind cunoscute în evidenţele BCCO Oradea, după „semnătura hash”, acestea fiind apoi înregistrate pe un DVD, unde se regăsesc, de asemenea, datele de identificare ale adresei I.P., data şi ora punerii la dispoziţie a fişierului respectiv, numele clientului, etc. (f.15).

Dat fiind că „semnătura hash” este unică pentru fiecare fişier şi de asemenea, aceasta nu apare în cazul fişierelor incomplete, astfel că este dovedit fără echivoc faptul că de pe acele adrese de I.P. au fost puse la dispoziţie un număr de 35 fişiere cu conţinut pornografic reprezentând minori în ipostaze sexuale explicite.

În urma verificărilor efectuate pe site-ul online www.maxmind.com, site destinat identificării providerilor de internet, s-a stabilit faptul că adresele I.P. susmenţionate aparţin furnizorului de servicii Internet ……...

Prin urmare, a fost solicitată şi obţinută Autorizaţia nr…. a Judecătoriei Oradea (f.118-122), prin care s-a autorizat transmiterea datelor de către ……., iar din răspunsul furnizorului de Internet a rezultat faptul că adresele de I.P. aparţin învinuitului …… (f.123-124), fiul inculpatului ….

În urma percheziţiei informatice realizate asupra mediilor de stocare a informaţiilor aparţinând inculpatului (f.157-159) – un hard-disk marca …….., având capacitatea de…………, cu seria …, cu o capacitate de 512 Mb, ridicate de la locuinţa acestuia cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 11.07.2013, s-au identificat 12 fişiere tip video conţinând materiale pornografice cu minori (11 pe hard-disk şi 1 pe memory-stick).

De observat că adresele …………reţinute în răspunsul oferit de furnizorul de internet ……….. (f.124) şi în procesul-verbal întocmit de lucrătorii … Oradea (f.151) sunt identice, de unde rezultă că adresa ………. computerului pe care au fost stocate filme pornografice cu minori în perioada decembrie 2012-ianuarie 2013 şi de pe care au fost puse aceste filme la dispoziţia altor utilizatori, respectiv adresa ……… 00:0E:2E:F6:14:1D aparţine computerului folosit de inculpatul ………………..

Iniţial, fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul ……….. (f.182-183; 184-186) a declarat că atât el, cât şi fiul său, …………. junior deţin câte un calculator, pe care în folosesc în exclusivitate doar ei şi că de-a lungul timpului a descărcat mai multe filme de pe internet, inclusiv dintre cele pornografice cu adulţi, folosind ……., însă niciodată nu a descărcat materiale pornografice cu minori.

Ulterior, acelaşi inculpat, la data de 16.07.2013, tot în fază de urmărire penală a declarat (f.187-189) că a luat la cunoştinţă faptul că de pe mediile de stocare ce-i aparţin s-au identificat 12 filme cu conţinut pornografic cu minori, însă a susţinut că unele dintre ele nu porneau, unele nu rulau, dar cu siguranţă nu au fost accesate şi nici vizionate de către el. Aceste filme, susţine inculpatul, se aflau stocate pe un hard-disk şi un memory-stick care erau depuse pe un raft într-o cameră din locuinţa sa şi nu erau conectate la internet, de unde rezultă, în opinia inculpatului că nu au fost puse la dispoziţia altora, fiind şterse, cu atât mai mult cu cât hard-disk-urile folosite în unităţi nu conţineau materiale pornografice cu minori.

Inculpatul a mai declarat că acest hard-disk pe care s-au găsit materiale interzise l-a găsit în urmă cu 3 ani lângă un tomberon din curtea blocului şi care a fost folosit atât de inculpat, cât şi de fiul său pentru stocarea unor date. Cu privire la faptul că în mediile de stocare care îi aparţin s-au găsit materiale pornografice cu minori, nu a putut oferi nicio explicaţie. De asemenea, a arătat că la începutul anului 2013 a reinstalat sistemul de operare Windows pe computerul personal, ocazie cu care s-a formatat şi hard-disk-ul, respectiv au fost şterse toate datele definitiv.

Un alt aspect pe care inculpatul l-a arătat în declaraţia sa este acela că în perioada în care se susţine de către organele de poliţie că au fost create, accesate şi distribuite materialele pornografice cu minori, respectiv 16-17.04.2013, acesta a folosit atât hard-disk-ul pe care s-au identificat aceste filme, cât şi un alt hard-disk, găsit la percheziţie în unitatea centrală conectată la internet.

În faza de judecată, inculpatul a fost audiat (f.15-16) şi a declarat că nu recunoaşte infracţiunea reţinută în sarcina sa, declarând în plus faţă de faza de urmărire penală faptul că dacă aş fi cunoscut că urmează a se efectua această perchiziţie, aş fi aruncat cele două suporturi, dar şi că nu am cunoştinţe de specialitate în domeniul informatică, nu cunosc ce înseamnă programul peer 2 peer. Instanţa apreciază că sunt nesincere afirmaţiile inculpatului că nu are cunoştinţe aprofundate în domeniul informaticii şi că nu ştie ce înseamnă aplicaţia peer 2 peer, atâta vreme cât de pe adresa sa IP a fost accesată o astfel de aplicaţie pentru care este necesar un bagaj de cunoştinţe destul de vast în domeniu, sinceră fiind afirmaţia că ar fi aruncat la gunoi mediile de stocare, dacă ştia că urmează a-i fi percheziţionat apartamentul.

Din declaraţia martorei …….f.28-29 dos. instanţă) reiese că la momentul efectuării percheziţiei informatice asupra mediilor de stocare aparţinând inculpatului, nimeni nu a avut obiecţiuni, iar faptul că martora nu-şi mai amintea cu exactitate, la momentul luării depoziţiei sale, nici fizionomia inculpatului, nici aparatul electronic asupra căruia s-a efectuat expertiza este de înţeles dată fiind meseria sa, de femeie de serviciu la I……….Bihor, datorită numărului mare de expertize informatice la care participă în calitate de martor-asistent, ceea ce este de reţinut însă fiind faptul că şi-a recunoscut semnătura de pe procesul-verbal de percheziţie şi a susţinut că toate aspectele consemnate în cuprinsul acestuia corespund realităţii întrucât în toate cauzele aşa se întâmplă. Din această declaraţie instanţa reţine că deşi faptele în concret nu şi le mai aminteşte martora, poate afirma cu certitudine că ceea ce a semnat corespunde adevărului întrucât nu are obiceiul să mintă sau să semneze fără a lua la cunoştinţă înainte aspectele pe care le atestă. Aşadar, chiar dacă inculpatul a avut obiecţiuni cu privire la veridicitatea informaţiilor oferite de această martoră, se prezumă că aceasta a spus adevărul, motiv pentru care instanţa va ţine seama de această declaraţie cu ocazia deliberării.

Despre faptul că inculpatul nu a avut obiecţiuni la momentul efectuării percheziţiei informatice a arătat în declaraţia sa (f.30 dos. instanţă) şi martorul ………, care a precizat că nu a stat efectiv în faţa calculatorului percheziţionat, ci în lateral, însă chiar dacă nu îşi aminteşte cu exactitate momentul efectuării percheziţiei, îşi aminteşte fizionomia inculpatului, dar şi faptul că nu s-au făcut obiecţiuni întrucât la nicio percheziţie dintre cele la care el a participat, în calitate de martor-asistent, nimeni nu a avut obiecţiuni. Această declaraţie va fi, de asemenea, avută în vedere de către instanţă cu ocazia deliberării.

Din declaraţia martorului ……., fiul inculpatului, instanţa reţine că acest martor a contestat faptul că percheziţia informatică asupra mediilor de stocare ridicare de la domiciliul inculpatului ar fi avut loc în condiţii de securitate maximă, dar şi faptul că între filmele cu conţinut pornografic ar fi existat unele care nu puteau fi deschise. În concret, martorul a arătat că uşa biroului în care s-a efectuat percheziţia informatică asupra hard-disk-ului pe care au fost găsite materiale pornografice a fost sigilată, percheziţia derulându-se pe parcursul mai multor zile, însă în opinia martorului, acest lucru nu era necesar întrucât aplicaţia folosită de organele de poliţie pentru recuperarea fişierului putea fi accesată de pe internet.

De asemenea, martorul a precizat că a asistat personal la expertizarea tuturor mediilor de stocare aparţinând inculpatului, că a semnat procesele-verbale în calitate de martor-asistent fără a avea obiecţiuni, dar că percheziţia nu a avut loc în condiţii de maximă securitate având în vedere că nu s-a folosit un dispozitiv special care să blocheze scrierea pe hard-disk-ul percheziţionat în timpul recuperării şi că acesta, cu siguranţă a fost accesat, prin intermediul internetului, de către organele de poliţie, astfel putându-se explica prezenţa fişierelor cu materiale pornografice cu minori pe hard-disk-ul percheziţionat aparţinând inculpatului.

Din declaraţia martorului ……. (f.40-42 dos. instanţă) reiese că a efectuat, în calitate de ofiţer de poliţie al BCCO Oradea, percheziţia în sistem informatic asupra mediilor de stocare aparţinând inculpatului, reuşind să identifice 11 filme cu conţinut pornografic cu minori pe un hard-disk şi un alt film pe un stick de memorie. Toate aceste materiale au putut fi deschise şi vizionate cu ocazia percheziţiei deşi fuseseră anterior şterse din memorie, însă datorită faptului că s-a folosit o aplicaţie informatică având denumirea en case, s-a reuşit recuperarea în integralitate a acestor filme.

Martorul a mai precizat şi anumite date tehnice, care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv că de pe adresa IP a inculpatului s-a accesat o aplicaţie de partajare peer 2 peer, inculpatul intrând astfel în posesia unor filme cu conţinut interzis, prin download-area acestora. Însă, instanţa reţine că în momentul în care o persoană intră într-o astfel de aplicaţie, peer 2 peer, cu user şi parolă, intră practic într-un circuit, fără a i se descărca automat în computer anumite filme, ci este necesar a fi selectate anumite criterii, cum ar fi tastarea unor cuvinte ca şi lolita, pthc, boy 3 zo, pretty teen, boy 5 yo, girl and dad, incest sau mom and boy/girl. De asemenea, instanţa reţine şi faptul că accesarea aplicaţiei peer 2 peer, fără alte setări suplimentare, conduce automat la vizualizarea de către toţi cei aflaţi în cadrul aplicaţiei a tuturor fişierelor descărcate în prealabil de persoana respectivă din reţeaua respectivă, de la alţi utilizatori.

Un alt aspect adus la cunoştinţa instanţei de către martor, de această dată, o constatare din experienţa acestuia de ofiţer de poliţie al BCCO Oradea, este că preluarea fişierelor de către alţi utilizatori se face aproape concomitent cu punerea la dispoziţie a acestora.

Cu privire la susţinerea inculpatului că aceste filme ar fi putut apărea în mediile sale de stocare odată cu un ……., instanţa reţine că acest tip de atac este unul dintre cele mai răspândite pe internet şi care atunci când este folosit de către hackeri, are un scop precis, respectiv crearea unor prejudicii de imagine, patrimoniale sau de alte feluri unor site-uri web, companii, nicidecum afectarea calculatoarelor persoanelor fizice. Acesta este motivul pentru care apare imposibil ca în urma unui astfel de ……., să fi apărut filme cu conţinut interzis în mediile de stocare aparţinând inculpatului, cu atât mai puţin pe un stick de memorie, care nu poate fi niciodată conectat la internet.

Cu privire la susţinerea inculpatului potrivit căreia percheziţia nu s-a realizat în condiţii de maximă securitate, instanţa reţine din declaraţia martorului …….. faptul că lucrătorii de poliţie, în momentul în care efectuează astfel de percheziţii, folosesc un dispozitiv denumit write blocker, care foloseşte la protejarea computerului percheziţionat, respectiv creează o aplicaţie cu ajutorul căreia se identifică dacă s-au introdus, de exemplu, noi fişiere în timpul efectuării percheziţiei întrucât se modifică data creării respectivului fişier, care ar coincide cu data efectuării percheziţiei. Acesta este motivul pentru care nu poate fi primită de către instanţă acuzaţia inculpatului că filmele ar fi putut fi puse în mediile de stocare în timpul derulării percheziţiei de către organele de poliţie, cu atât mai mult cu cât, acest lucru nu s-ar fi putut realiza, din punct de vedere tehnic, decât dacă inculpatul ar fi dezvăluit organelor de poliţie parola şi user-ul calculatorului său, dar nici afirmaţia martorului Balajti Ioan, fiul inculpatului, care a arătat că aplicaţia putea fi accesată de pe internet, ceea ce i-a creat suspiciuni cu privire la condiţiile de siguranţă în care s-a desfăşurat percheziţia.

Un alt aspect care trebuie subliniat este faptul că dacă o persoană terţă accesează prin wireless serviciul de internet al cuiva, de exemplu al unui vecin, acea persoană obţine acces doar la serviciul de internet al acelei persoane, nicidecum la aplicaţiile pe care acea persoană le rulează pe calculatorul personal, motiv pentru care instanţa apreciază că era imposibil de a se realiza ipoteza emisă de inculpat că acele filme ar fi putut fi descărcate de un vecin de-al său, care ar fi putut să acceseze internetul cu ajutorul său.

Având în vedere că placa ……. – media Access Control este, de fapt, un cod unic de identificare a aparaturii de reţea, administratorul unei reţele cerând adresa …..a plăcii de reţea pentru a da acces unei persoane, de exemplu, la aplicaţia de partajare peer 2 peer, astfel cum s-a menţionat şi reţinut mai sus, este clar că prin identificarea adreselor IP şi a plăcii …….. de pe care şi cu ajutorul cărora s-au descărcat de pe internet filmele cu conţinut interzis şi despre care s-a stabilit cu mijloace tehnice că au aparţinut inculpatului, numai acesta putea fi persoana care a dorit download-darea, cu intenţie directă, a acestor materiale pornografice, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit că s-au folosit anumite cuvinte-cheie pentru identificarea fişierelor, precum pedoland, babyshit, kingpass, boy 3 zo, pretty teen, boy 5 yo, girl and dad, incest sau mom and boy/girl.

Convingerea instanţei că inculpatul a fost cel care a descărcat şi pus la dispoziţia altor persoane materiale pornografice este dată şi de faptul că pe stick-ul de memorie al acestuia a fost găsit un astfel de film, mediu de stocare care nu poate fi conectat la internet şi pe care nu pot ajunge din greşeală anumite fişiere, decât copiate de o anumită persoană.

Totodată, nu are importanţă la stabilirea existenţei infracţiunii sau a identităţii făptuitorului aspectul că anumite filme dintre cele găsite în mediile de stocare aparţinând inculpatului nu rulau sau imaginea lor era foarte distorsionată întrucât elementul material al infracţiunii este constituit din mai multe modalităţi alternative prevăzute de lege: producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea sau punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori. De asemenea, nu contează dacă respectivele medii de stocare erau sau nu la momentul ridicării lor de către organele de poliţie conectate la internet, respectiv folosite efectiv de inculpat, atâta vreme cât au fost găsite la domiciliul acestuia sau au fost în trecut utilizate de către acesta.

Un alt aspect care trebuie reţinut este acela că nici inculpatul, nici fiul acestuia, martorul ….., nu au avut de făcut vreo obiecţie la momentul semnării proceselor-verbale de percheziţie, unul în calitate de inculpat, iar altul în calitate de martor-asistent, fiind pe deplin de acord la acel moment cu toate aspectele reţinute. Or, criticile sau observaţiile prezentate în faţa instanţei cu privire la aspecte care ţin de desfăşurarea percheziţiei în sistem informatic nu pot fi primite de instanţă, fiind mai mult decât evident că nu au decât rol de a induce în eroare instanţa de judecată şi de a crea o falsă realitate.

Instanţa reţine că depoziţiile martorilor audiaţi în dosar, ……., dar şi parţial cu depoziţia inculpatului şi a fiului acestuia, martorul ……… se coroborează între ele, se coroborează cu răspunsul oferit de furnizorul de internet ……… (f.124), cu procesul-verbal întocmit de lucrătorii ……. Oradea (f.151), dar şi procesul-verbal întocmit la data de 02.07.2013 de lucrătorii …… (f.14-95), fiind în vădită contradicţie cu declaraţiile inculpatului, care a afirmat în faţa instanţei, cu ocazia luării declaraţiei sale, că dacă ar fi ştiut că i se vor percheziţiona mediile de stocare, le-ar fi aruncat (ce interes are cineva care nu ascunde nimic să-şi arunce bunurile?). Având în vedere că declaraţiile acestuia nu sunt confirmate de alte probe administrate în cauză, fiind în mod indubitabil nesincere, din întreg ansamblul probator, instanţa va înlătura declaraţia acestuia şi va reţine toate celelalte mijloace de probă în soluţionarea cauzei.

În concluzie, în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului raportat la infracţiunea de pornografie infantilă, pe care acesta nu a recunoscut că ar fi săvârşit-o, coroborând declaraţiile martorilor, răspunsul oferit de furnizorul de internet ……….., procesul-verbal întocmit de lucrătorii BCCO Oradea, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de consemnare a unor date, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, rezoluţiile de începere a urmăririi penale, ordonanţele de delegare, referatele şi solicitările formulate precum şi Autorizaţiile obţinute în cauză, respectiv autorizaţia privind transmiterea unor date, autorizaţia de percheziţie domiciliară şi autorizaţia de percheziţie în sistem informatic, actele întocmite ca urmare a efectuării percheziţiei domiciliare, procesele-verbale de percheziţie în sistem informatic, fişele de cazier judiciar şi proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, dar şi procesul-verbal întocmit la data de 02.07.2013 de lucrătorii BCCO Oradea şi înlăturând declaraţiile inculpatului, instanţa constată vinovăţia inculpatului în comiterea acestei infracţiuni.

Luând în considerare toate aceste probe, instanţa apreciază că în prezenta cauză există probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. 11 Constituţie, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.4 C.pr.pen., fiind răsturnată.

În drept, fapta inculpatului ………., care, în perioada decembrie 2012-ianuarie 2013 a deţinut în vederea distribuirii, a achiziţionat, a stocat şi a pus la dispoziţia altor persoane materiale pornografice cu minori,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. 1969 (cu corespondent în art. 374 alin.2 C.pen.).

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, elementul material constă în acţiunea de deţinere în vederea distribuirii, achiziţionare, stocare şi punere la dispoziţia altor persoane a materialelor pornografice cu minori.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen. 1969.

Urmarea imediată este reprezentată de producerea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale protejate, respectiv pentru interesul social de a asigura minorilor o dezvoltare fizică şi morală. Aceasta se produce în momentul în care se realizează oricare dintre activităţile incriminate în lege.

Având de a stabili în mod obligatoriu legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, instanţa reţine că din 01.02.2014 a intrat în vigoare actualul Cod penal, ceea ce impune, conform art. 5, verificarea legii mai favorabile.

Cu privire la verificarea incidenţei legii penale mai favorabile, având în vedere decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României, instanţa reţine că pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, situaţia juridică a condamnatului, la condiţiile de incriminare, la condiţiile de tragere la răspundere penală şi la sancţiunile/pedepsele succesive, noua reglementare este mai favorabilă, raportat la întreaga speţă, respectiv art. 374 alin.2 C.pen..

La verificarea incidenţei legii penale mai favorabile, într-o primă etapă, instanţa analizează corespondenţa dintre încadrările juridice valabile până la momentul intrării în vigoare a noilor legi şi încadrările juridice din legea nouă, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute în legile succesive.

În acest sens, se reţine în concret că pentru infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, instanţa va reţine dispoziţiile art. 374 alin.2 C.pen.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor, instanţa urmează a avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen., reţinând în acest sens faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale,  că nu a recunoscut comiterea faptelor, acesta încercând să inducă în eroare instanţa de judecată cu privire la situaţia de fapt.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, circumstanţele reale ale comiterii faptei - acte materiale săvârşite în mod repetat, circumstanţele personale ale inculpatului, care dă dovadă de o lipsă totală de autocenzură morală şi de empatie cu victimele minore prezentate în filmele pe care le-a procurat şi pus la dispoziţia altor utilizatori de site-uri de pornografie infantilă şi de consecinţele psihice dezastruoase produse de abuzurile sexuale reprezentate de aceste materiale pornografice, dar şi de persoana inculpatului care nu a fost sincer, aşa cum am arătat.

În multe dintre cazurile cunoscute, deţinerea şi consumul de materiale pornografice cu minori a reprezentat primul pas în tentative de producere de abuz sexual asupra acestora. Conform acestor principii, trebuie descurajată şi pedepsită puternic nu numai producerea de astfel de materiale, ci şi întreţinerea şi facilitarea consumului, motiv din care astfel de capturi consistente necesită sancţionarea cu o pedeapsă aspră.

Totodată, instanţa, consultând şi jurisprudenţa naţională în materia pornografiei infantile prin sisteme informatice a reţinut că instanţele de judecată au dispus aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în cazurile în care filmele sau fotografiile conţineau minori cu vârste mai mari, respectiv 13-14-15 ani (lucru mai puţin grav decât situaţia de fapt reţinută în speţă), materialele erau produse cu acordul acestor minori, iar inculpaţii recunoscuseră săvârşirea faptelor, aplicându-li-se limite de pedeapsă mai reduse.

Or, în speţa de faţă, fiind vorba despre imagini cu copii cu vârste extrem de fragede, uneori chiar bebeluşi, infracţiunea comisă este mult mai gravă şi evident, problemele de natură psihică ale inculpatului sunt cât se poate de evidente.

Pericolul care derivă din prezentarea pe internet a pornografiei infantile este deosebit de mare, avându-se în vedere faptul că numărul participanţilor la traficul din spaţiul virtual este imens, acoperind practic întreaga planetă. Spre deosebire de materiale scrise, sau filme pe suport electronic, care au o arie şi o viteză de răspândire restrânsă, postările pe internet au o viteză de răspândire incomensurabilă şi instantanee. Numărul materialelor online cu un conținut pornografic, în care figurează și copii a crescut de patru ori din 2007 până în prezent, ajungând la 17,3 milioane de astfel de imagini şi videoclipuri. Creşterea rapidă a activităţilor de pornografie infantilă în spaţiul cibernetic, a condus la adoptarea unor importante reglementări juridice, la nivel internaţional şi regional, care au fost avute în vedere la completarea legislaţiilor naţionale. Spre exemplu, prin Declaraţia Consiliului Uniunii Europene din 29 mai 2000, privind lupta contra pornografiei pe internet, se arată că exploatarea sexuală a copiilor, ca şi producţia, deţinerea şi difuzarea de material pedopornografic, reprezintă o formă frecventă de criminalitate organizată internaţională, a cărei amploare creează un motiv de îngrijorare din ce în ce mai accentuată, astfel că se decide ca statele membre ale Uniunii să adopte măsurile necesare pentru a încuraja pe utilizatorii de internet să semnaleze autorităţilor cazurile privind difuzarea de material pedopornografic.

În funcţie de toate acestea, faţă de dezideratele înscrise în art. 52 C.pen., instanţa apreciază că stabilirea unei pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare eficient. Instanţa a opinat pentru executarea pedepsei cu închisoarea în regim privativ de libertate întrucât este mai mult evidentă înclinaţia inculpatului spre pornografie infantilă, probabil pentru satisfacerea nevoilor sale sexuale, lucru care reprezintă un dezechilibru la nivel mintal şi care va putea fi corectat prin urmarea de către acesta în cadrul centrului de detenţie a unor programe stabilite de psihologi, care să-l ajute în recuperarea sa. Numai prin frecventarea în mod obligatoriu şi sub supraveghere de către inculpat a unor asemenea programe este aproape sigură revenirea sa la nivelul normalităţii, întrucât în acest moment inculpatul reprezintă fără dubiu un pericol pentru interesul social de a asigura minorilor o dezvoltare fizică şi morală.

În consecinţă, în baza art. 374 alin.2 C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., va condamnă pe inculpatul ……. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

În privinţa pedepselor accesorii şi complementare, instanţa va face aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, conform căruia în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, motiv pentru care, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi f C.pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară. Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator apare ca iminentă având în vedere infracţiunea de care a fost găsit vinovat, starea de pericol pentru sănătatea fizică şi mentală a unui minor aflat în prezenţa inculpatului, care are astfel de orientări sexuale fiind de la sine înţeleasă.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin.1 şi 3 C.pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi f C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei şi până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie pentru aceleaşi motive ca şi cele mai sus expuse.

În baza art. 112 alin.1 lit.b C.pen., va dispune confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a mediilor de stocare a datelor informatice (hard-disk marca ….. seria …… având capacitatea de 80 Gb şi memory-stick marca ……., cu seria …., cu o capacitate de 512 Mb), fiind vorba despre bunuri care au fost folosite la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală şi care aparţin inculpatului.

Raportat la scopul Legii nr. 76/2008 – prevenirea şi combaterea  infracţiunilor prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei precum şi siguranţei naţionale, iar, pe de altă parte, în vederea utilizării probatoriului ştiinţific, indispensabil actului justiţiei, pentru identificarea victimelor şi autorilor infracţiunilor, în acest  sens fiind necesară genotiparea probelor biologice recoltate din câmpul infracţiunii alături de probele de referinţă recoltate de la persoanele care fac parte din cercul de suspecţi sau sunt condamnate – şi având în vedere faptul că infracţiunea de pornografie infantilă, cu privire la care s-a stabilit vinovăţia inculpatului, se găseşte în Anexa care face parte integrantă din lege, punctul 17, în baza art. 7 alineat 1 din Legea nr. 76/2008, instanţa va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ……. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente urmăririi penale, din care, în baza art. 272 C.pr.pen., va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu, avocat …….., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. ……in 19.08.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României, reţine că lege penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Noul Cod penal.

În baza art. 374 alin.2 C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul ………, cetăţean român, fiul lui ………., născut la data de ……., în ………., căsătorit, domiciliat în .., judeţul Bihor, fără antecedente penale, CNP 1………., la pedeapsa de:

2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 67 alin.1 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi f C.pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin.1 şi 3 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi f C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei şi până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 112 alin.1 lit.b C.pen., dispune confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a mediilor de stocare a datelor informatice (hard-disk marca Seagate, cu seria ….. având capacitatea de 80 Gb şi memory-stick …….., cu o capacitate de 512 Mb).

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ………, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente urmăririi penale, din care, în baza art. 272 C.pr.pen., dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu, avocat ………, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 3728 din 19.08.2014.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 02 septembrie 2014.

 

Preşedinte, Grefier,