Restituire bun confiscat

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul XXXXXXXXXXX şi pe pârâtul IPJ Olt, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în camera de consiliu se prezintă pentru reclamant, avocat Stroe Amelia, în baza delegaţiei depusă la dosar.

Procedura legal îndeplinită, fără citare părţi.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanţa se declară competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Avocatul reclamantului arată că nu are alte cereri de formulat şi solicită cuvântul pe fond.

În baza art. 258 C.pr.civ. instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le concludente şi utile soluţionării cauzei, şi nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, considerând cauza lămurită închide faza probatorie şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii cum a fost formulată, obligarea pârâtului să restituie bunurile confiscate până la soluţionarea dosarului de fond nr.565/184/2014, unde se soluţionează pe drept comun litigiul prezent. Arată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de codul de procedură civilă în ce priveşte urgenţa. Solicită să se reţină faptul că reţinerea bunurilor confiscate cauzează un prejudiciu reclamantului. Fără cheltuieli.

I N S T A N Ţ A

Constată că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. 568/184/2014 la data de 28.02.2014, reclamantul XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul IPJ Olt a solicitat instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună obligarea pârâtului să restituie bunul confiscat prin procesul verbal de sancţionare a contravenţiilor seria PA nr.2061735/26.02.2014, respectiv o bovină gestantă în luna a 5 a , până la soluţionarea dosarului de fond având ca obiect plângerea contravenţională formulată împotriva procesului verbal şi care formează obiectul dosarului nr.565/184/2014.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin procesul verbal mai sus menţionat reclamantul a fost amendat contravenţional cu suma de 500 lei si sancţiunea complementară a confiscării unei vaci, reţinându-se fapta prevăzută si sancţionată de art. 1 lit. a din Legea 12/1990 .

În justificarea urgenţei cererii formulate, s-a arătat că reclamantul nu va putea să acopere prejudiciul creat prin confiscare. S-a considerat că, până la soluţionarea plângerii se impune însă dispunerea unor măsuri provizorii, deoarece în lipsa lor, se aduce o pagubă însemnată si iminentă, cu consecinţe iremediabile.

În drept s-au invocat prevederile art. 998 alin.2 cod pr. Civilă .

În probaţiune a depus înscrisuri în copii simple: certificat de grefă, declaraţie olografă a numitei Saraolu C-ţa, proces verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei (f 5, 6, 9dosar).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PA nr. 2061735 încheiat la data de 26.02.2014 (f.5), reclamantul a fost sancţionat contravenţional cu o amendă contravenţională de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. a) şi sancţionată de art. 2 alin.1 din Legea nr. 12/1990 republicată.

Prin procesul verbal sus menţionat s-a reţinut că, în urma unui control operativ, s-a constatat că reclamantul a fost depistat pe raza Com. Vulpeni, în timp ce transporta cu o autoutilitară o viţea neidentificată, neînregistrată şi fără documente de mişcare, pe care a cumpărat-o fără documente legale de la numitul XXXXXXXXXXXdin Com. Mischii, jud. Dolj.

În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 republicată şi modificată, s-a dispus confiscarea în condiţiile legii a viţelei depistate.

În ce priveşte fondul cererii de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine următoarele:

Fără a analiza pe fond plângerea contravenţională formulată de reclamant, ce face obiectul dosarului nr. 565/184/2014 al Judecătoriei Balş, instanţa consideră că, odată ce s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 republicată, agenţii constatatori erau obligaţi, în baza art. 4 alin. 1 din acelaşi act normativ, să dispună confiscarea bunului în cauză.

În acest sens, prin art. 44 alin. 9 din Constituţia României, revizuită, se prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. Plângerea contravenţională suspendă executarea în ceea ce priveşte măsura confiscării, conform prevederilor art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa consideră însă că suspendarea executării în ceea ce priveşte măsura confiscării nu presupune automat restituirea bunurilor confiscate, ci presupune suspendarea oricăror măsuri de valorificare a acestor bunuri, până la soluţionarea plângerii.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanţa reţine următoarele:

Prima condiţie pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este aceea a urgenţei. Art. 996 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, enumeră astfel cazurile grabnice în care se poate apela la ordonanţa preşedinţială, respectiv: 1) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; 2) prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; 3) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa apreciază că în cauză nu poate fi vorba despre păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, fiind vorba despre confiscarea unui bun, măsură obligatorie, legală, în situaţia constatării unor contravenţii, cum este cea mai sus menţionată. A considera admisibilă pe acest motiv cererea de ordonanţă preşedinţială, în cazul confiscărilor prevăzute de lege, ca urmare a constatării unor contravenţii, ar însemna anularea fie şi temporară, a dispoziţiilor legale privind confiscarea, ceea ce ar face astfel ineficiente dispoziţiile legale privitoare la măsura confiscării. Măsura confiscării, luată legal, este de altfel, unul din puţinele cazuri prevăzute în Constituţia României, în care poate fi afectat dreptul de proprietate sau alt drept de folosinţă asupra bunurilor.

De asemenea, în cauză nu se pune problema înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În ce priveşte prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, instanţa consideră că nici această cerinţă nu este îndeplinită în cauză. În primul rând, cu toate că reclamantul susţine că viţeaua urmează să fie sacrificată, instanţa, constată că nu există nici un element care să ducă la această concluzie. În al doilea rând, paguba iminentă invocată de reclamant, ca urmare a viţelei confiscate, poate fi reparată. Astfel, costul acesteia poate fi imputat IPJ -ului, în situaţia în care măsura confiscării s-ar dovedi abuziv luată, respectiv în cazul în care procesul verbal de contravenţie ar fi anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Chiar dacă reclamantul ar putea suferi o pagubă iminentă, această pagubă s-ar putea repara, nefiind întrunite astfel cele două condiţii cumulativ prevăzute de art. 996 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, respectiv existenţa unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Cu privire la cea de a doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale instanţa, de asemenea apreciază că nu este îndeplinită, întrucât măsura solicitată nu are caracter vremelnic, iar pe calea unei ordonanţe preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi.

În ceea ce priveşte neprejudecarea fondului, instanţa apreciază că, prin soluţionarea cererii de restituire a viţelei confiscate, s-ar dispune măsuri definitive care vizează însuşi fondul cauzei, or, pe cale de ordonanţă preşedinţială nu se poate rezolva fondul litigiului dintre părţi.

Faţă de caracterul obligatoriu al măsurii complementare, instanţa apreciază că singura instanţa competentă să dispună înlăturarea aceste sancţiuni este instanţa de fond după verificarea legalităţii şi temeiniciei actul de constatare şi sancţionare.

În susţinerea acestei opinii, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 32 alin 3/OG 2/2001 conform cărora plângerea contravenţională suspendă executarea. Aceste dispoziţii trebuie interpretate în sensul că bunurile confiscate nu vor putea fi valorificate conform căilor legale, însă în opinia instanţei, suspendarea nu echivalează cu recunoaşterea în favoarea contravenientului a unui drept la restituirea bunurilor confiscate.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că pretinsele prejudicii determinate de lipsa de folosinţă a bunului s-ar putea realiza adecvat prin introducerea unei acţiuni de drept comun nefiind astfel încălcat dreptul reclamantului.

În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 996 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanţa urmează să respingă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant, considerând-o nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de reclamantul  XXXXXXXXXXX, domiciliat în xxxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Olt - Poliţia Com. Vulpeni, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Data publicarii pe site: 25.09.2014

Domenii speta

Spete similare