Sancţionarea persoanei juridice – nulitatea procesului verbal

Menţiunile privind codul unic de înregistrare şi datele reprezentantului la nivel superior al persoanei juridice nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, ci  nulitatea relativă, cu condiţia producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speţă, contravenienta fiind identificată prin indicarea denumirii, a sediului social şi a unui cod unic de înregistrare pe care şi l-a asumat în corespondenţa amintită.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 311/2013, pronunţată în dosarul nr. 4559/190/2012

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petenta C.N. P.R SA, prin S. DRPNV,  a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie seria AP nr. 2163004 încheiat la data de 05.04.2012 de către intimatul IPJ BN, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea „avertisment".

În motivare se arată că, în data de 05.04.2012 agenţii constatatori ai IPJ Bistriţa - Năsăud, au efectuat un control la OJP Bistriţa – Năsăud, punct de lucru al CNPR SA, aflat în subordinea DP NV, pentru efectuarea transportului fără plan de pază pentru transport bunuri si valori şi a întocmit procesul-verbal seria AP nr. 2163004 din data de 05.04.2012, fiind sancţionată petenta, conform art. 61 lit. b), prin încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. t. c) coroborate cu dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Legea 333/2003.

Petenta invocă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a C.N.„P.R." SA Bucureşti,  implicit lipsa răspunderii contravenţionale, având în vedere următoarele: în urma aprobării strategiei de restructurare C.N.P.R. S.A-S. R.P.B. (având datele de identificare ale C.NPRSA), a fost desfiinţată; pe de altă parte, raportat la prevederile art. 43 alin. 1 din Legea 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţii comerciale, întrucât sucursala nu are personalitate juridică şi patrimoniu propriu, aceasta nu poate fi titulară a unor drepturi si obligaţii personale. După cum se observă, procesul-verbal contestat a fost întocmit pe seama C.N.„P. R." SA B.- S.R.P.B. De asemenea, procesul-verbal de contravenţie trebuie să îndeplinească toate condiţiile de formă prevăzute de lege, sancţiunea nerespectării acestora atrăgând consecinţa nulităţii absolute a actului, în condiţiile nerespectării unor dispoziţii de natura imperativă a legii sau anularea actului ca nelegal, în situaţia nerespectării celorlalte dispoziţii.

Raportat la faptul că procesul-verbal a fost întocmit pe seama unei sucursale desfiinţate, apreciază că se impune măsura anularii procesului-verbal contestat.

Se mai invocă excepţia lipsei calităţii de subiect activ al contravenţiei a C.NPR" SA. şi faptul că în sarcina unităţii a fost reţinută fapta contravenţională prevăzuta de art. 61 lit. b) din Legea 13/2003, şi anume: „nu s-a montat sistem tehnic de pază si alarmare împotriva efracţiei, deşi exista căi de acces neprotejate mecanic ... ."

Pentru fapta contravenţională reţinută prin procesul-verbal contestat, a fost sancţionată CN PR SA fără a avea însă calitatea de contravenient, întrucât în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Legea 333/2003: „atribuţiile de stabilire a modalităţilor concrete de organizare si de executare a pazei, după caz cu efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societăţi specializate, în funcţie de importanţa, specificul si valoarea bunurilor pe care le deţin, revin conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. 1 din Lege".

Mai mult, art. 4 din Legea nr. 333/2003 prevede în mod expres că răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi a valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor, art. 57 din lege instituind ca nerespectarea dispoziţiilor legale atrage, după caz răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

Se poate observa astfel că, prin dispoziţiile legale anterior invocate este instituită în sarcina petentei CN PRSA prin conducătorul sau, obligaţia de a organiza şi asigura paza bunurilor.

Potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr.333/2003: „La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă şi alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor". Din cuprinsul acestui articol reiese clar că, obligaţiile privind executarea de împrejmuiri, filaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor revin conducătorilor unităţilor.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 4, art. 3 alin. 3 şi art. 2 alin. 1 din Legea 333/2003 solicită instanţei să reţină incidenţa unui caz de nulitate absolută virtuală, şi anume lipsa de identitate între subiectul activ al contravenţiei menţionat în procesul verbal seria PA r.0614497/03.04.2012, respectiv C.N.  PR SA şi conducătorul unităţii care potrivit dispoziţiilor ante-menţionate ar fi avut calitatea de subiect activ. Având în vedere cele sus-menţionate, apreciază că lipsa calităţii de contravenient în ceea e priveşte fapta reţinută în procesul verbal contestat decurge din aceea că, nu a fost săvârşită contravenţia de persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul verbal de contravenţie, aspect care a condus la încălcarea principiului personalităţii sancţiunilor contravenţionale, în conformitate cu care sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate doar persoanelor expres prevăzute de lege si care au săvârşit o contravenţie. Din lipsa calităţii de contravenient rezultă şi lipsa vinovăţiei CNPR SA, element constitutiv al contravenţiei, în lipsa căruia, procesul-verbal de contravenţie este netemeinic. 

De asemenea, se susţine că procesul-verbal contestat este nelegal şi cuprinde grave vicii de forma, astfel: trebuie să îndeplinească toate condiţiile de forma prevăzute de lege, sancţiunea nerespectării acestora atrăgând consecinţa nulităţii absolute actului în condiţiile nerespectării unor dispoziţii de natura imperativa a legii sau anularea actului ca ilegal, în situaţia nerespectării celorlalte dispoziţii. Acesta este întocmit cu nerespectarea condiţiilor impuse pentru validitatea procesului verbal.

Reprezentantul legal al CNPR SA este greşit menţionat în procesul verbal contestat, acesta fiind dl. DDN - având funcţia de Director General si nu domnul C.T - având funcţia de Director Operaţional în cadrul OJP Bistriţa – Năsăud . Totodată, art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 prevăd ca sancţiunea stabilită trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ori procesul verbal contestat nu cuprinde date din care să rezulte modul în care a fost apreciat pericolul social al faptei constatate si care este gradul acestui pericol.

Apreciază că, în realitate, sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 60 lit. c) din legea nr. 333/2003 fapta pentru care a fost sancţionată contravenţional nu există.

Raportat la dispoziţiile art. 60 lit. c) din Legea nr. 333.2003 cu modificările si completările ulterioare solicită instanţei ca sub aspectul efectuării de activităţi de transport fără a avea plan de paza avizat de poliţie, reclamanta desfăşoară activităţile de transport valori în baza planului de paza al transporturilor judeţene de bunuri si valori aparţinând C.N PR SA  din judeţul Bistriţa - Năsăud, nr. 03/2126/30.03.2010 avizat favorabil de IPJ BN - Serviciul Poliţie de Ordine Publica prin adresa cu nr.45501/30.04.2010.

În drept s-au invocat  Legea 333/2003; OG 2/2001.

În probaţiune s-au depus înscrisuri (f 7-36).

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată şi menţinerea procesului-verbal de constatare a contravenţiei ca legal şi temeinic, din următoarele motive: prin procesul-verbal atacat, petenta C.N PR S.A. a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 60 litera ..c" din Legea nr. 333/2003, faptă sancţionată conform art. 61 alin. (1) lit. ..b" din acelaşi act normativ. S-a reţinut că societatea nu a întocmit planul de transport al valorilor conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 - faptă constatată în data de 05.04.2012 la ora 14.35, în urma unui control efectuat la Oficiul Judeţean de Poştă B.N..

În plângerea contravenţională formulată, petenta a solicitat în principal anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment, pentru următoarele motive: procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit pe seama CNPR SA - Sucursala R.P B,, care este o sucursală fără personalitate juridică şi astfel nu poate fi sancţionată contravenţional, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi alin. (6) din OG nr. 2/2001; C.N "PR SA " nu poate avea calitatea de contravenient, art. 3 alin. (1) , art. 4 şi art. 57 din Legea nr. 333/2003 stabilind atribuţiuni în sarcina şi răspundere în sarcina conducătorilor unităţilor: nu au fost menţionate datele de identificare ale reprezentantului legal al CNPR SA, care este DDN, fiind în mod eronat menţionat domnul CT, director operaţional al OJP B.N.; sancţiunea ar fi netemeinică pentru că există plan de pază al transporturilor judeţene de bunuri şi valori nr. 103/216/30.03.2010, avizat favorabil de l.P.J. B.N.; fapta ar avea un grad redus de pericol social şi raportat la art. 21 alin. (3), art. 34 alin. (1), art. 5 alin. (2) şi art. 7 din OG nr. 2/2001 s-ar impune aplicarea avertismentului.

Plângerea contravenţională este neîntemeiată, întrucât art. 26 din Legea nr. 333/2003 actualizată prevede: paza transporturilor de bunuri şi valori sau a celor cu caracter special se organizează şi se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul poliţiei, care este obligatoriu si în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităţilor la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparţinând unor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării si siguranţei naţionale; prin planul de pază se stabilesc în principal: bunurile şi valorile de transportat, condiţiile de mediu adecvate naturii bunurilor s valorilor care se transportă, situaţia operativă, durata transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport, dispozitivul de pază, consemnul general si particular pentru personalul implicat, dotarea cu mijloace tehnice si de autoapărare, modul de acţiune in diferite situaţii, potrivit reglementarilor legale în vigoare. ( ...); indiferent de natura transportului paza acestuia se va asigura de cel puţin o persoana înarmată, în cadrul localităţii, si de minimum două, în afara acesteia; efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor si valorilor, precum si a celor speciale, prevăzute la art. 25, se stabilesc de comun acord, de către conducătorul unităţii care asigura efectivele de pază şi cel al unităţii beneficiare, prin planul de paza si prin contract;  pentru efectivele care asigură paza transporturilor bunurilor si valorilor, inclusiv a celor cu caracter special prevăzute la art. 25 alin. 2, beneficiarii vor asigura, după caz, condiţii corespunzătoare pentru executarea serviciului, astfel: ... b) autovehicule blindate, semi-blindate sau special amenajate, pentru transportul valorilor sau produselor speciale, precum si pentru echipajele care asigura paza acestora. Norma impune efectuarea pazei transporturilor de valori conform planului de pază. cu personal înarmat şi cu autovehicule blindate, semi-blindate sau special amenajate.

Art. 60 litera „c" din lege prevede că neîntocmirea planului de pază conform art. 26 este contravenţie iar art. 61 alin. (1) lit. „b" prevede că fapta se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 5.000 de lei. Mai arată că, ceea ce nu a observat petenta este textul art. 61 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, care dispune: Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice. În mod legal şi temeinic sancţiunea contravenţională a fost aplicată CN PR S.A. şi nu conducătorului acestei unităţi, modul de organizare a Companiei fiind unul în care diferitele structuri componente îşi declină responsabilitatea, aşa cum se întâmplă şi cu asumarea răspunderii pentru respectarea normelor legale - după cum vom motiva în continuare.

Solicită a se observa că sancţiunea a fost aplicată CN PR SA cu sediul în Bucureşti, Bulevardul Dacia, nr. 140, sector 2 şi nu vreunei sucursale fără personalitate juridică. Codul unic de înregistrare RO 26953817 a fot comunicat chiar de CN PR SA prin DRP NV, conform adresei nr. 230/3385/14.02.2012 pe care o anexează în copie şi asupra conţinutului căreia vor reveni în argumentarea temeiniciei procesului-verbal.  Este de neînţeles faptul că, deşi petenta a menţionat în corespondenţa purtată cu noi acel cod unic de înregistrare, acum susţine că în fapt codul unic de înregistrare ar aparţine unei sucursale tară personalitate juridică; de altfel. Compania naţională „PR" S.A. prin DRPNV, care în corespondenţa purtată a menţionat codul unic de înregistrare RO 26953817 este chiar petenta, aşa cum este menţionată în acţiune, prin urmare-dacă ar fi lipsită de personalitate juridică şi nu ar putea fi sancţionată contravenţional, ar lipsită şi de calitate procesuală activă, neputând sta în judecată. în realitate însă, contravenient şi petenta reprezintă una şi aceeaşi entitate, corect sancţionată, iar codul unic de înregistrare menţionat în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este cel utilizat în antetul corespondenţei emanând de la petenta. Mai mult, agentul constatator a completat iniţial procesul-verbal seria AP nr. 2163003 în care a menţionat codul unic de înregistrare RO 427410, însă a anulat acel proces-verbal înainte de semnare pentru că directorul CT i-a comunicat că nu acela este codul unic corect ci RO 26953817, afirmaţie care a apărut ca fiind plauzibilă având în vedere codul unic menţionat pe antetul corespondenţei petentei. CT care a reprezentat societatea sancţionată în calitate de director în cadrul structurii teritoriale nu a fost în măsură să comunice datele de identificare ale unei alte persoane din conducerea unităţii. Acest fapt este de înţeles pentru că însăşi petenta susţine în plângere că reprezentantul său este domnul DDN, acţiunea fiind însă semnată de alte persoane, rezultând că reprezentant ar fi domnul director regional OC. Se pune în mod firesc problema stabilirii modului de organizare a Companiei şi a reprezentantului legal al acesteia, însă această problemă, în privinţa căreia actele petentei sunt confuze şi chiar contradictorii, este una de organizare internă. Menţiunile privind codul unic de înregistrare şi datele reprezentantului la nivel superior al persoanei juridice nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a procesului-verbal. S-ar fi putut constata nulitatea relativă dacă ar fi existat şi s-ar fi probat o vătămare, însă această vătămare nu există. Contravenienta este identificată fără dubiu prin indicarea denumirii, a sediului social şi a unui cod unic de înregistrare pe care şi 1-a asumat în corespondenţa purtată.

Planul de pază nr. 103/2126/30.03.2010 invocat de petentă şi depus în copie la dosar este unul care şi-a încetat valabilitatea şi care nu are relevanţă pentru modul concret în care petenta a efectuat transportul şi paza valorilor.

Situaţia a fost analizată de Judecătoria Bistriţa şi în dosarul nr. 4075/190/2011, instanţa reţinând că s-a consemnat corect denumirea SC CNPR SA şi sediul acesteia şi că Planul de pază nr. 103/2126/30.03.2010, avizat de I.P.J. B.N. a prevăzut efectuarea transportului valorilor monetare cu autovehicule blindate şi personal de pază aparţinând SC G4S CS SRL, însă transportul de valori monetare s-a efectuat cu autovehicule proprii ale contravenientei şi cu personal care nu avea dotarea necesară, nu cu mijloacele şi personalul societăţii prevăzute în planul de pază avizat (Sentinţa Civilă nr. 4747/201 1 pronunţată de Judecătoria Bistriţa).

Mai mult, prin adresa nr. 159/21.05.2012 S.C. G4S CS SRL ne-a comunicat că petenta nu a achitat serviciile prestate de societatea de pază, fiind în litigiu cu aceasta, actele adiţionale ale contractului de prestări servicii în baza cărora a fost întocmit Planul de pază fiind anulate de Curtea de Apel Bucureşti. Din adresa în cauză rezultă că SC G4S CS SRL a ridicat excepţia neexecutării contractului în luna august 2010, transporturile ulterioare de valori nefiind făcute de acea societate, prin urmare planul invocat de petenta nu este unul valabil, iar transporturile nu s-au efectuat conform acestuia.

Înainte de a se aplica sancţiunea contravenţională, neregulile existente în paza şi transportul valorilor au fost semnalate în scris petentei. Prin adresa nr. 230/3385/14.02.2012, despre care a făcut vorbire mai sus, petenta a recunoscut toate neregulile, a invocat criza financiară şi situaţia economică precară a Companiei, precizând că o parte din neregulile semnalate anterior au fost rezolvate şi exprimându-şi disponibilitatea pentru îmbunătăţirea siguranţei valorilor deţinute şi transportate cu mijloace proprii. Practic, documentul probează starea de fapt reţinută de agentul constatator, stare de fapt care nu a fost schimbată prin intrarea în legalitate, astfel că în data de 05.04.2012 s-a aplicat sancţiunea contravenţională.

Intimatul nu este de acord cu afirmaţia petentei privind lipsa pericolului social al faptei Gravitatea generică a faptei a fost apreciată de legiuitor prin stabilirea limitelor sancţiunii contravenţionale. Agentului constatator i-a revenit sarcina de a individualiza sancţiunea în funcţie de gravitatea faptei concrete. Invocând art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, petenta a omis cadrul în care norma impune individualizarea sancţiunii, precizat la teza I în următoarea formulare: ., Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ...", adică între 2.000 şi 5.000 de lei amendă pentru fapta reţinută în sarcina petentei. Este adevărat că avertismentul poate fi aplicat chiar dacă nu este prevăzut de actul normativ de sancţionare a contravenţiei, însă art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 limitează posibilitatea aplicării acestuia la faptele cu gravitate redusă. Gravitatea faptei concrete se raportează însă la gravitatea faptei generice, pentru a se putea aplica avertismentul trebuind ca fapta concretă să fie atât de neînsemnată încât amenda minimă prevăzută de actul normativ să fie disproporţionat de mare. Transportul de valori cu încălcarea dispoziţiilor legale este o faptă gravă. Caracterul repetat al încălcării normelor (dosarul nr. 4075/190/201 1 având ca obiect tot o plângere contravenţională formulată de petentă împotriva unei sancţiuni contravenţionale aplicate art. 60 lit. „b" din Legea nr. 333/2003) precum şi persistenţa în nesocotirea legii, deşi neregulile au fost aduse la cunoştinţă şi s-a cerut remedierea lor fără a se aplica iniţial sancţiuni contravenţionale, sunt circumstanţe care întăresc concluzia că sancţiunea a fost corect individualizată. în ciuda acestor circumstanţe agravante, agentul constatator a aplicat amenda minimă prevăzută de lege pentru fapta reţinută în sarcina petentei, fără a exista motive temeinice pentru reindividualizarea sancţiunii.

În drept s-au invocat prev.  art. 26, art. 60 lit. „c", art. 61 alin. (1) lit. „b'1 şi art. 61 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 actualizată; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.

În probaţiune s-au depus înscrisuri ( f 40-45).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr. 2163004 încheiat la data de 05.04.2012 de către intimatul IPJ BN, petenta CN PR SA a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. b din Legea 333/2003, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 60 lit. c, reţinându-se în sarcina sa că nu a întocmit planul de transport al valorilor, conform art. 26 alin. 1 din lege –  faptă constatată în data de 05.04.2012 la ora 14.35, în urma unui control efectuat la OJP BN.

Actul sancţionator îndeplineşte toate cerinţele de legalitate prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute (cuprinde menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientei, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator).

Referitor la susţinerea petentei că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit pe seama C.N.P.R. SA - Sucursala RPB, CUI RO 26953817, care este o sucursală fără personalitate juridică şi astfel nu poate fi sancţionată contravenţional, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi alin. (6) din OG nr. 2/2001, se impun precizările ce succed.

Sancţiunea amenzii contravenţionale a fost aplicată Companiei Naţionale PR SA, cu sediul în B., Bulevardul D, nr. 140, sector 2 şi nu vreunei sucursale fără personalitate juridică. Codul unic de înregistrare RO 26953817 a fost comunicat chiar de CN PR SA, prin DRP NV, în corespondenţa purtată cu intimatul, conform adresei nr. 230/3385/14.02.2012 (f.42). De altfel, Compania Naţională PR S.A., prin DRP NV, care a menţionat codul unic de înregistrare RO 26953817 este chiar petenta, aşa cum figurează şi în prezenta plângere, prin urmare, dacă ar fi lipsită de personalitate juridică şi nu ar putea fi sancţionată contravenţional, ar lipsită şi de calitate procesuală activă, neputând sta în judecată. În realitate însă, contravenienta şi petenta reprezintă una şi aceeaşi entitate, corect sancţionată, iar codul unic de înregistrare menţionat în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este cel utilizat în antetul corespondenţei purtată cu intimatul.

Oricum, menţiunile privind codul unic de înregistrare şi datele reprezentantului la nivel superior al persoanei juridice nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, ci eventual, se sancţionează cu nulitatea relativă, însă doar dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speţă, contravenienta fiind identificată prin indicarea denumirii, a sediului social şi a unui cod unic de înregistrare pe care şi l-a asumat în corespondenţa amintită.

Nefondat susţine petenta şi că nu ar avea calitatea de subiect activ al contravenţiei deoarece art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 prevede textual că „Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice”. Aşadar, în cauza pendinte, în mod legal şi temeinic sancţiunea contravenţională a fost aplicată CN PR S.A. şi nu conducătorului acestei unităţi, aşa cum neîntemeiat pretinde petenta.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie atacat, instanţa a reţinut că potrivit art. 26 din Legea nr. 333/2003, actualizată, „Paza transporturilor de bunuri şi valori sau a celor cu caracter special se organizează şi se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul poliţiei, care este obligatoriu si în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităţilor la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparţinând unor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării si siguranţei naţionale”. La alin. 2 al art. 26 se prevede că „Prin planul de pază se stabilesc în principal: bunurile şi valorile de transportat, condiţiile de mediu adecvate naturii bunurilor s valorilor care se transportă, situaţia operativă, durata transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport, dispozitivul de pază, consemnul general si particular pentru personalul implicat, dotarea cu mijloace tehnice si de autoapărare, modul de acţiune in diferite situaţii, potrivit reglementarilor legale în vigoare”.  Normele impun efectuarea pazei transporturilor de valori conform planului de pază, cu personal înarmat şi cu autovehicule blindate, semi-blindate sau special amenajate. Nerespectarea acestor norme legale constituie contravenţie, potrivit art. 60 lit. c din Legea nr. 333/2003 şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 2.000 lei şi 5.000 lei, potrivit art. 61 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ.

Înscrisurile depuse la dosar în probaţiune relevă faptul că petenta a întocmit la data de 30.03.2003 planul de pază nr. 103/2126/2003, avizat de IPJ BN, ce a prevăzut efectuarea transporturilor de numerar cu autovehicule blindate şi personal de pază înarmat aparţinând SC G4S CS SRL, însă întrucât transporturile de valori monetare s-au efectuat cu autovehiculele proprii ale petentei şi cu personal care nu avea dotarea necesară, la data de 28.10.2010 a fost sancţionată contravenţional, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 60 lit. b din Legea 333/2003.

Ulterior, prin adresa nr. 159/21.05.2012 (f.40) S.C. G4S CS SRL a comunicat intimatului că petenta nu a achitat serviciile prestate de societatea de pază, fiind în litigiu cu aceasta, actele adiţionale ale contractului de prestări servicii în baza cărora a fost întocmit planul de pază fiind anulate de Curtea de Apel Bucureşti. Din adresa menţionată rezultă că SC G4S CS SRL a ridicat excepţia neexecutării contractului în luna august 2010, transporturile ulterioare de valori nefiind făcute de acea societate, prin urmare planul de pază nr. 103/2126/2003, nu este unul valabil, iar transporturile nu s-au efectuat conform acestuia.

Anterior sancţionării petentei, neregulile existente în paza şi transportul valorilor au fost semnalate în scris acesteia (f.41). Prin adresa nr. 230/3385/14.02.2012 (f.42) petenta a recunoscut toate neregulile, a invocat criza financiară şi situaţia economică precară a companiei, precizând că o parte din neregulile semnalate anterior au fost rezolvate şi exprimându-şi disponibilitatea pentru îmbunătăţirea siguranţei valorilor deţinute şi transportate cu mijloace proprii. Practic, această adresă probează starea de fapt constatată de agentul instrumentator, instanţa apreciind că în mod temeinic s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 60 lit. c din Legea nr. 333/2003.

Sub aspectul individualizării sancţiunii, instanţa a constatat de asemenea că aceasta a fost corect individualizată de agentul constatator, petentei fiindu-i aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, în mod evident nefiind suficient avertismentul în condiţiile în care petentei, înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenţie, i s-a pus în vedere de către intimat luarea unor măsuri de remediere a neregulilor constatate, măsuri pe care petenta nu le-a adus la îndeplinire.

Pentru considerentele analizate, constatând că plângerea formulată nu este întemeiată, în considerarea prevederilor art. 34 din OG 2/200l, instanţa a respins-o în consecinţă, menţinând totodată procesul-verbal şi sancţiunea aplicată, ca temeinice şi legale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta CN PR solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii contravenţionale, iar în subsidiar, se solicită admiterea în parte a plângerii contravenţionale, în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.

În motivare s-a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a Companiei Naţionale „PR" SA Bucureşti şi implicit lipsa răspunderii contravenţionale, având in vedere următoarele aspecte:

In urma aprobării strategiei de restructurare C.N.P.R. S.A.-SRPB a fost desfiinţată.

Pe de alta parte, raportat la prevederile art. 43 alin. 1 din Legea 31/1990, sucursalele sunt desmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţii comerciale, întrucât sucursala nu are personalitate juridică şi patrimoniu propriu, aceasta nu poate fi titulară a unor drepturi şi obligaţii personale.

După cum se poate observa, procesul verbal contestat a fost întocmit, pe seama Companiei Naţionale „PR" SA Bucureşti - SRPB.

Datele de identificare ale contravenientului precum si sediul ai codul unic menţionate in procesul verbal sunt ale unei Sucursale desfiinţate in anul 2011 si nu ale Companiei Naţionale „PR" SA. care are date de identificare Compania Naţionala  PR S.A, aspect confirmat de certificatul de înmatriculare al Companiei.

Procesul verbal de contravenţie trebuie să îndeplinească toate condiţiile de forma prevăzute de lege, sancţiunea nerespectării acestora atrăgând consecinţa nulităţii absolute a actului, in condiţiile nerespectării unor dispoziţii de natură imperativă a legii sau anularea actului pentru nelegalitate în situaţia nerespectării celorlalte dispoziţii.

Procesul verbal contestat este întocmit cu nerespectarea condiţiilor impuse pentru validitatea procesului verbal.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1 si a.lin.6 din OG 2/2001 "Procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se a sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate. (...) In situaţia în care contravenientul este persoana juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă ".

Raportat la faptul ca procesul verbal a fost întocmit pe seama unei sucursale desfiinţate, se apreciază că se impune măsura anularii procesului verbal.

Se mai invocă şi excepţia lipsei calităţii de subiect activ al contravenţiei a Companiei Naţionale „PR" SA. Se menţionează că în sarcina recurentei a fost reţinută fapta contravenţională prevăzută de art. 61 lit. b) din Legea 333/2003, si anume: „nu s-a montat sistem tehnic de pază şi alarmare împotriva efracţiei, deşi exista căi de acces neprotejate mecanic”.

Se solicită constatarea faptului că pentru fapta contravenţională reţinută prin procesul verbal contestat, a fost sancţionată Compania Naţionala „PR". SA fără a avea însă calitatea de contravenient, întrucât in conformitate cu prevederile art. 3. alin. 1 din Legea 333/2003: „atribuţiile de stabilire a modalităţilor concrete de organizare si de executare a pazei, după caz cu efective de jandarmi, paza ca gardieni publici, paza proprie sau paza prin societăţi .speciali/aţe, in funcţie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le deţin, revin conducătorilor unitarilor prevăzute la art. 2 alin. i din Lege."

Mai mult, art. 4 din Legea nr. 333/2003 prevede in mod expres ca răspunderea pentru luarea masurilor de asigurare a pazei bunurilor si a valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor, art. 57 din Lege instituind ca nerespectarea dispoziţiilor legale atrage, după caz răspunderea civila, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

Se poate observa astfel că prin dispoziţiile legale anterior invocate este instituită în sarcina petentei Compania Naţionala  PR SA prin conducătorul său, obligaţia de a organiza şi asigura paza bunurilor.

Potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr.333/2003: „La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarma sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor." Din cuprinsul acestui articol reiese clar că, obligaţiile privind executarea de împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor revin conducătorilor unităţilor.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4. art. 3 alin. 3 si art. 2 alin. 1 din Legea 333/2003 se solicită a se reţine incidenţa unui caz de nulitate absolută virtuala, si anume lipsa de identitate intre subiectul activ al contravenţiei menţionat in procesul verbal seria PA nr.0614497/03.04.2012. respectiv C.N,  PR SA si conducătorul unităţii care potrivit dispoziţiilor antemenţionate ar fi avut calitatea de subiect activ.

Având în vedere cele sus-menţionate, se apreciază că lipsa calităţii de contravenient în ceea ce priveşte fapta reţinuta in procesul verbal contestat decurge din aceea ca nu a fost săvârşita contravenţia de persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul verbal de contravenţie, aspect care a condus la încălcarea principiului personalităţii sancţiunilor contravenţionale, in conformitate cu care sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate doar persoanelor expres prevăzute de lege si care au săvârşit o contravenţie. Din lipsa calităţii de contravenient rezultă şi lipsa vinovăţiei CNPR SA, element constitutiv al contravenţiei, în lipsa căruia procesul-verbal de contravenţie este netemeinic.

Procesul verbal de contravenţie trebuie sa îndeplinească toate condiţiile de forma prevăzute de lege, sancţiunea nerespectării acestora atrăgând consecinţa nulităţii absolute a actului, în condiţiile nerespectării unor dispoziţii de natură imperativă a legii sau anularea actului pentru nelegalitate în situaţia nerespectării celorlalte dispoziţii.

Procesul verbal contestat este întocmit cu nerespectarea condiţiilor impuse pentru validitatea procesului verbal.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 "Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşita, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot, servi la aprecierea gravitaţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate".

Reprezentantul legal al CNPR SA este greşit menţionat in procesul verbal contestat, acesta fiind DDN - având funcţia de director general la vremea respectiva si nu CT - având funcţia de director operaţional in cadrul OJP B.N. la acea vreme.

Totodată art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 prevăd ca sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ori procesul verbal contestat nu cuprinde date din care să rezulte modul în care a fost apreciat pericolul social al faptei constatate şi care este gradul acestui pericol.

Dispoziţiile HG nr. 301/2012 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor au intrat în vigoare după întocmirea procesului verbal de contravenţie şi după formularea plângerii contravenţionale.

La art. 57 alin. 2 din HG nr. 301/2012 se menţionează expres faptul că pentru bunurile şi valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul in lei nu este necesară organizarea transportului de valori, în condiţiile legii.

Astfel, raportat la descrierea faptei contravenţionale menţionată în cuprinsul pro¬cesului verbal contestat, întrucât agentul constatator nu face nicio precizare cu privire la cuantumul valoric al bunurilor şi valorilor transportate, în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe şi care profită recurentei potrivit principiului în dubio pro reo, principiu comple¬mentar prezumţiei de nevinovăţie.

Având în vedere cele menţionate precum şi în lumina dispoziţiilor art. 15 alin.2 din Constituţia României revizuită cât şi a dispoziţiilor legii interne care stabilesc cu titlu de excepţie retroactivitatea legii mai fa¬vorabile în materie de contravenţii (şi nu condiţionează aplicarea acestui principiu de existenţa sau inexistenţa unui proces judiciar, această normă de excepţie de la regula neretroactivităţii legii este aplicabilă deci oricând, excepţiile fiind de strictă şi limitat¬ivă interpretare), solicită să se procedeze la aplicarea legii mai favorabile si anume aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. 2 din HG nr. 301/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecţia persoanelor, motivat de faptul că legea nouă nu sancţionează efectuarea transportului de bunuri şi valori în cuantum sub 10000 euro, fără a fi respectate dispoziţiile legale în vigoare cu privire la cerinţele minime de securitate impuse de lege.

Tribunalul a reţinut că, pe fondul cauzei, prima instanţă, în mod justificat a reţinut că petenta se face vinovata de săvârşirea contravenţiei reţinută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menţionate. Starea de fapt reţinută în considerentele sentinţei este susţinută de dovezile existente la dosar, în speţă făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenţionale, iar sancţiunea aplicată a fost individualizată conform dispoziţiilor legale, neimpunându-se reindividualizarea acesteia raportat la condiţiile concrete de săvârşire a contravenţiei si la pericolul social generat de fapta săvârşită.

Raportat la cele reţinute mai sus, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, a respins recursul ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare