Sume încasate de personal didactic pentru plata cu ora sau cumul şi premii. Stabilirea bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

Conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 19/2000 modificată, sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora sau cumul şi premii, nu fac parte din baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi pe cale de consecinţă asupra acestor sume nu se datorează contribuţie individuală de asigurări sociale şi nici contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator şi nu se au în vedere la stabilirea punctajului în vederea pensionării.

Prin Sentinţa civilă nr. 2027 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâta Universitatea „P. M.” din Tg.Mureş, s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind drepturile de natură salarială obținute în perioada aprilie 2001 - septembrie 2007, a fost obligată pârâta la întocmirea şi depunerea la Casa Judeţeană de Pensii Mureş  a declarației nominale de asigurare rectificative pentru perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 referitoare la reclamant  în care să se regăsească în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi veniturile brute de care acesta a beneficiat în perioada de mai sus astfel cum sunt menţionate în adeverinţa eliberată de către pârâtă sub nr. 1175/12.04.2013 cu titlu de „premii”, „Cumul” şi „plata cu ora” şi care nu au fost menţionate în declaraţiile nominale de asigurare depuse.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Astfel cum rezultă din carnetul de muncă, din adeverinţele aflate la dosar  şi statele de plată întocmite de către pârâtă , reclamantul a fost angajat al Universităţii „P. M.” din Tg. Mureş în perioada 1.4.2001-31.12.2007, realizând venituri brute lunare conform adeverinţei de la fila 194-196. Din aceste venituri brute lunare sumele acordate reclamantului cu titlu de „premii”, „cumul” şi „plata cu ora” nu au fost menţionate în declaraţiile nominale de asigurare întocmite de către pârâtă şi depuse la Casa Judeţeană de Pensii Mureş.

Având în vedere că pe parcursul soluţionării procesului reclamantului i-a fost eliberată adeverinţa cu privire la drepturile băneşti realizate în perioada precizată 1.4.2001 – 30.08.2007, fiind lămurite diferenţele existente între sumele menţionate în carnetul de muncă şi cele din adeverinţă în sensul că acestea rezultă din neaplicarea sporului de doctorat pe perioada concediilor de odihnă şi a concediilor medicale potrivit art. 7 din HG nr. 250/1992, iar reclamantul a fost de acord în urma acestor lămuriri cu privire la cuantumul drepturilor băneşti realizate, instanţa a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea adeverinţei astfel cum a fost formulat şi precizat.

În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere s-a reţinut că disputa părţilor priveşte includerea sau neincluderea drepturilor băneşti realizate cu titlu de  „premii”, „cumul” şi „plata cu ora” aferente perioadei aprilie 2001 – august 2007 în baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Instanţa a reţinut că pârâta nu a inclus aceste sume în această bază de calcul invocând în acest sens prevederile art. 26 alin. 1 lit. e (respectiv lit. f în forma iniţială a legii) din Legea nr. 19/2000 în vigoare în acea perioadă interpretându-le în sensul că sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale sumele achitate cu titlu de premii şi alte drepturi prevăzute de legi speciale. Astfel, Legea nr.128/1997 este lege specială în raport de Codul muncii, iar plăţile erau efectuate fără a avea la bază un contract individual de muncă diferit faţă de contractul de muncă pentru funcţia de bază, ci decizia conducătorului instituţiei de învăţământ, în speţă, decizia rectorului care este un act administrativ.

Într-adevăr, Legea nr. 128/1997 este o lege specială în raport de Codul muncii, iar plăţile respective erau efectuate în baza legii speciale fiind prevăzute de aceasta.

În schimb, pârâta denaturează sensul prevederilor art. 26 lit. e din Legea nr. 19/2000 când susţine că premiile şi alte drepturi băneşti sunt exceptate din baza lunară de calcul prin simplul fapt al prevederii lor într-o lege specială.

Textul legii, art. 26 din Legea nr. 19/2000, este următorul: „(1) Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale”.

Rezultă cu claritate din însuşi conţinutul articolului amintit că nu prevederea într-o lege specială a drepturilor atrage exceptarea lor, ci această exceptare trebuie să fie impusă de însăşi legea specială.

S-au analizat şi prevederile art. 23 din Legea nr. 19/2000 care prevăd conţinutul bazei de calcul în discuţie şi care sunt evident aplicabile în speţă, art. 26 venind să le expliciteze conţinutul prin excluderea unor categorii de venituri.

Potrivit acestora, baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I.

Din aceste dispoziţii normative rezultă că la stabilirea bazei de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale se includ pe lângă salariile individuale brute lunare, sporurile şi adaosurile reglementate prin lege. Este admis deci ca această bază de calcul să fie constituită, pe lână salarii individuale brute, din drepturi băneşti realizate cu titlu de sporuri şi adaosuri reglementate prin lege, în speţă, Legea nr. 128/1997. Acestea din urmă, se includ prin urmare în baza de calcul cu condiţia să nu facă parte din categoria celor menţionate la art. 26 alin. 1 lit. e din Legea nr. 19/2000, respectiv să nu fie premii şi alte drepturi exceptate prin legea specială.

Or, pârâta nu a invocat nicio dispoziţie a legii care să prevadă exceptarea lor de la constituirea bazei de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale. De asemenea, nici instanţa nu a identificat o atare dispoziţie.

S-a mai reţinut că în aplicarea Legii nr. 19/2000 a fost emis Ordinul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. Acest Ordin a fost abrogat de art. 2 din HG nr. 257/2011, deci a fost în vigoare în perioada în litigiu, iar dispoziţiile sale relevante în soluţionarea cauzei.

Până la modificare intervenită la data de 22 august 2007, Ordinul MMSS nr. 340/2001 prevedea la pct. 19: Prin sintagma salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă se înţelege: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar (inclusiv indexări, compensaţii - numai cele incluse în salariul de bază conform legii -, indemnizaţii de conducere, salarii de merit şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază); b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu; c) sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor); d) sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, plătite din fondul de salarii; e) premiile anuale şi cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaţilor la profit; f) drepturile în natură acordate salariaţilor sub formă de remuneraţie; g) sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase etc.); h) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii.

De asemenea, pct. 20 prevedea: potrivit art. 26 din lege, contribuţia de asigurări sociale nu se datorează pentru sumele reprezentând: f) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale. Prin premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale se înţelege sumele care se acordă din fondul de salarii şi pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuţie de asigurări sociale.

Prin Ordinul Ministerului Muncii nr. 680/2007 s-a modificat pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001, ulterior modificării acestea având următorul conţinut: prin sintagma venitul brut realizat lunar se înţelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizaţiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiţii deosebite de muncă (condiţii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfăşurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfăşurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; sporul de fidelitate şi altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor); d) sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie; e) premiile anuale şi cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaţilor la profit; f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase etc.); g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensaţii, indemnizaţia pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum şi alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asiguraţii beneficiază de prestaţii de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenţi la serviciu etc.); h) sumele rezultate prin "plata cu ora", gărzi, indemnizaţii clinice; i) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori; j) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii; k) indemnizaţii de şedinţă acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, potrivit legii; l) alte sume acordate potrivit legii.

S-a observat că la lit. h au fost menţionate expres sumele reprezentând „plata cu ora”, iar lit. l cuprinde o formulare foarte generală „alte sume acordate potrivit legii”. De asemenea, instanţa a reţinut că pornind de la această modificare pârâta a început cu luna septembrie 2007 să includă în baza de calcul a contribuţiei toate sumele de bani realizate de către reclamant.

Cu toate că doar începând cu luna august 2007 s-au menţionat expres sumele realizate cu titlu de „plata cu ora”, aceasta nu înseamnă că anterior modificării nu puteau fi incluse în categoriile menţionate de pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001.

Astfel, sumele neincluse de către pârâtă în baza de calcul ce au fost plătite reclamantului cu titlu de „premii”, „cumul” şi „plata cu ora” până în luna septembrie 2007, se regăseau în categoriile amintite la pct. 19 lit. b, lit. e şi lit. h din Ordinul MM nr. 340/2001.

Mai reţine instanţa că astfel cum indică şi titlul actului, Ordinul nr. 340/2001 a fost emis în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 19/2000. Modificarea pct. 19 a acestui Ordin nu a fost determinată de vreo modificare corespunzătoare a art. 23 din Legea nr. 19/2000 care în privinţa bazei de calcul a contribuţiei referitoare la categoria de asiguraţi prevăzuţi de art. 5 pct. I (din care face pate reclamantul) a avut aceeaşi formă de la intrarea în vigoare a Legii până la data de 1.09.2007.

Raportat la aceste din urmă precizări este cu atât mai evident că distincţia efectuată de către pârâtă nu are bază legală şi a fost determinată de o greşită interpretare şi aplicare a legii.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea precizată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind drepturile de natură salarială obținute în perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 şi a obligat pârâta la întocmirea şi depunerea la Casa Judeţeană de Pensii Mureş  a declarației nominale de asigurare rectificative pentru perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 referitoare la reclamant  în care să se regăsească în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi veniturile brute de care acesta a beneficiat în perioada de mai sus astfel cum sunt menţionate în adeverinţa eliberată de către pârâtă sub nr. 1175/12.04.2013 cu titlu de „premii”, „Cumul” şi „plata cu ora” şi care nu au fost menţionate în declaraţiile nominale de asigurare depuse.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta Universitatea „P. M.”, solicitând admiterea apelului şi în principal respingerea acţiunii ca fiind nelegală şi netemeinică, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca fiind prescrisă.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanţei să oblige Universitatea „P. M." din Tg.-Mureş să întocmească şi să depună la Casa Judeţeană de Pensii Mureş o declaraţie nominală de asigurare rectificativă pentru perioada aprilie 2001 - august 2012, declaraţie în care să se regăsească în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale toate veniturile brute obţinute, inclusiv pentru cumulul de funcţii didactice, pentru premiile salariale brute şi celelalte venituri obţinute în această perioadă.

Prin precizarea de acţiune reclamantul a solicitat ca perioada pentru care să se depună declaraţia nominală de asigurare rectificativă să fie perioada aprilie 2001 - septembrie 2007.

Astfel, veniturile realizate în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic nu sunt sporuri şi adaosuri reglementate prin lege, ci sunt venituri realizate în baza legii speciale. Acestea sunt ca rezultat al legii speciale şi nu prin simplu fapt al prevederii lor în Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, deci considerăm în continuare că acestea sunt exceptate conform art. 26 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Aceste considerente au fost confirmate prin mai multe adrese primite de la diferite instituţii ale statului, adrese care conţin explicaţii, interpretări şi modalităţi de aplicare a Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.

Astfel, prin adresa nr. 1156/19.05.1999 a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale către Curtea de Conturi a României se precizează clar că: persoana căreia îi sunt atribuite orele rămase neocupate în învăţământ fie prin cumul, fie prin plata cu ora, NU se datorează contribuţii la veniturile respective calculate asupra remuneraţiei încasate prin această prestaţie. Plata cu ora nu face parte din norma de bază didactică şi nu este o clauză în contractul individual de muncă. Mai mult reprezintă o plată sporadică şi temporară generată de activitatea didactică care potrivit statului de funcţii nu este acoperită de titulari.

Din această adresă eliberată de ministerul care a gestionat şi gestionează şi în prezent contribuţiile de asigurări sociale rezultă fără echivoc că activităţile prestate în baza Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic sunt activităţi care excedează celor care corespund funcţiei de bază, astfel că persoanele nu datorează contribuţii pentru sumele încasate pentru aceste prestaţii, în speţă plata cu ora sau cumul, pentru că aceste contribuţii se datorau doar pentru funcţia de bază conform Legii 83/1995 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă şi a Legii nr. 2/1991privind cumulul de funcţii.

Tot în sprijinul apelului s-a menţionat şi adresa nr. 1082/03.07.2001 emisă de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale către Ministerul Educaţiei şi Cercetării din care rezultă din nou faptul că potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, în vigoare la aceea dată, persoanele care prestează diferite servicii în baza unor legi speciale - în cazul nostru Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, aşa cum a admis şi instanţa de fond - fiind plătite în temeiul acestora, nu lis e încheie contracte individuale de muncă sau convenţii civile de prestări servicii, astfel că sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora sau cumul nu fac parte din baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, drept urmare NU se datorau contribuţii de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Întradevăr la art. 5 alin.l din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se precizează că persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu, fără a se preciza excepţiile de la plata contribuţiei de asigurări sociale a persoanelor care desfăşoară activităţi în baza Legii nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, ori reclamantul nu a prestat acest cumul în baza acestei legii ci a Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. A nu se confunda cumulul de funcţii, adică norma sau fracţiunea de cumul cu plata cu ora.

Ambele forme de ocupare a posturilor rămase vacante se făcea prin concurs, diferenţa între plata cu ora şi cumulul didactic era doar modalitatea de plată a contraprestaţiei, ambele forme fiind prevăzute de art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. Cumulul este pentru un an universitar, pe când plata cu ora este ceva sporadic.

În adresa nr. 1459/31.07.2007 a Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale către Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, minister în a cărei coordonare ne-am aflat şi ne aflăm şi în prezent, se apreciază din nou faptul că sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora nu îşi au izvorul într-un contract individual de muncă, ci într-un act administrativ emis cu respectarea anumitor cerinţe legale, de către conducătorul unităţii de învăţământ (DECIZIA RECTORULUI), acestea nefăcând parte din baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, pe cale de consecinţă asupra acestor sume nu se datorează contribuţie individuală de asigurări sociale şi nici contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator şi prin urmare nu se au în vedere la stabilirea punctajului în vederea pensionării.

Dacă în perioada 1999 - 2007 nu au existat modificări ale Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic raportate strict la art. 65 care prevedea forma de ocupare a posturilor vacante şi din toate cele 3 adrese pe care le anexăm prezentului apel rezultă că pentru veniturile realizate în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic nu se datorează contribuţii individuale de asigurări sociale şi contribuţii de asigurări sociale datorate de angajator, considerăm atunci că Universitatea „P. M." din Tg.-Mureş a respectat prevederile legale şi a interpretat corect legislaţia cu privire la contribuţia de asigurări sociale, astfel că orice depunere a unor declaraţii rectificaţive pentru perioada aprilie 2001- septembrie 2007, nu va produce nici un efect asupra pensiei de care beneficiază reclamantul.

Tocmai datorită faptului ca veniturile realizate din plata cu ora au fost prevăzute în mod expres în Ordinul Ministerului Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 680/2007 modificând pct. 19 din Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, care nu prevede decât un număr de 8 elemente care constituie sintagma salarii individuale brute realizate lunar, apreciem că legiuitorul a considerat că prestaţiile remunerate în baza art. 65 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic nu constituie salarii astfel că ele nu sunt purtătoare de contribuţie de asigurări sociale.

In concepţia legiuitorului plata cu ora nu este asimilată normei didactice, nici nu este purtătoare de alte drepturi (sporuri, etc) deci nici nu conferă un drept de a fi calculată la pensie.

Abia începând cu septembrie 2007 în baza Ordinul Ministerului Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 680/2007 sintagma prevăzută în Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001 la pct. 19 „salarii individuale brute" a fost modificată cu sintagma „venit brut realizat lunar" în aceasta fiind inclusă la lit h) „sumele rezultate prin «plata cu ora», gărzi, indemnizaţii clinice;", astfel că de la data intrării în vigoare a Ordinul Ministerului Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 680/2007 remuneraţiile obţinute în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic au fost purtătoare de contribuţie de asigurări sociale.

Conform principiului unde legea nu distinge, nu distinge nici interpretul, considerăm că nici instanţa de fond nu poate adăuga la lege pentru simplu fapt că, veniturile realizate de către reclamant nu sunt conform motivării instanţei de fond nici „sporuri, indemnizaţii şi sume acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu;", nici „premii anuale şi cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaţilor la profit;" şi nici „alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii.", ci sunt venituri rezultate dintr-o lege specială, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic şi nu prin simplu fapt al prevederii lor în această lege. Drepturile respective fac parte din raporturile de muncă directe, derivate din contractul individual de muncă şi fişa postului, ce nu este cazul la plata cu ora sau cumulul didactic.

 Instanţa a reţinut că termenul de prescripţie curge de la aflarea de către salariat a faptei ilicite prejudiciatoare a angajatorului, care este în opinia instanţei data comunicării de către Casa Judeţeană de Pensii Mureş a adeverinţei nr. 138/12.09.2012.

În baza art. 1,3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă „Art. 1 Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.

Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă. Art. 3 Termenul prescripţiei este de 3 ani,...." considerăm că termenul de prescripţie a fost împlinit pentru că raportarea nu trebuie să se facă la data comunicării de către Casa Judeţeană de Pensii Mureş a adeverinţei nr. 138/12.09.2012 ci la data de 15 octombrie 2007, dată la care reclamantul a primit fluturaşul de salariu în care se regăseau toate veniturile brute realizate (salariu de bază, plata cu ora, cumul, premii, etc.) şi inclusiv toate reţinerile care s-au făcut asupra acestor venituri şi aici ne referim inclusiv la contribuţia de asigurări sociale pe care a reţinut-o şi virat-o Universitatea „P. M." din Tg.-Mureş în calitate de angajator al reclamantului, pentru că începând cu data de 1 octombrie 2007, toate veniturile realizate au fost supuse unui nou regim fiscal, acestea regăsindu-se în fluturaşii de salariu din 15 noiembrie 2007. Astfel începând cu data de 1 octombrie 2007 toate veniturile realizate la un angajator pe lângă salariul de bază (plata cu ora, cumul, premii, etc) au început să suporte contribuţii de asigurări sociale atât de la angajat cât şi de la angajator.

Consideră că termenul la care trebuie să se raporteze instanţa de recurs este 15 octombrie 2007 (ridicarea ultimului fluturaş fără aceste reţineri) care reprezintă data la care reclamantul a luat act de lipsa plăţii de către angajator a obligaţiilor pe care ar fi trebuit să le achite către instituţiile statului prin reţinerea la sursă şi virarea acestor sume ca şi contribuţii individuale de asigurări sociale şi nu data comunicării de către Casa Judeţeană de Pensii Mureş a adeverinţei nr. 1386/12.09.2012, solicitând în acest sens a se reţine aplicarea prescripţiei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 20 decembrie 2013, reclamantul D. V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că momentul naşterii dreptului la acţiune este momentul în care a luat cunoştinţă de fapta ilicită prejudiciatoare a angajatorului, iar pe fondul cauzei au fost încălcate dispoziţiile art. 5 alin. 1 pct. I, art. 6 alin. 1, art. 18, art. 22, art. 23 alin. 1 lit. a şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.

La dosar au fost depuse răspuns la întâmpinare şi concluzii scrise de către pârâtă, care au fost luate în considerare la soluţionarea cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, instanţa a constatat că apelul declarat este fondat, în sensul celor ce urmează:

Potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, în învăţământ, contractul individual de muncă la funcţia de bază, se încheie pentru realizarea activităţilor corespunzătoare postului didactic, pentru îndeplinirea normei didactice stabilite de lege.

După epuizarea formelor stabilite de Statutul cadrelor didactice, pentru încărcarea orelor rămase neocupate, conducătorul instituţiei de învăţământ dispune acoperirea lor prin plata cu ora sau cumul, de către personalul didactic titular sau colaborator, ambele forme fiind prevăzute de art. 65 din Legea nr. 128/1997.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b din Legea nr. 130/1999 modificată, în vigoare la acea dată, persoanele care prestează diferite servicii în baza unor legi speciale, fiind plătite în temeiul acestora, nu li se încheie contracte individuale de muncă sau convenţii civile de prestări servicii.

Conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 19/2000 modificată, sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora sau cumul şi premii, nu fac parte din baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi pe cale de consecinţă asupra acestor sume nu se datorează contribuţie individuală de asigurări sociale şi nici contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator şi nu se au în vedere la stabilirea punctajului în vederea pensionării.

Aşa cum a susţinut apelanta, începând din septembrie 207, în baza Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 680/2007, sintagma prevăzută în Ordinul 340/2001 la pct. 19 „salarii individuale brute” a fost modificată cu sintagma „venit brut realizat lunar”, stipulându-se expres că în aceasta este inclusă la lit. h „sumele rezultate prin plata cu ora” şi la litera l „alte sume acordate potrivit legii” şi pornind de la această dată s-a inclus în baza de calcul a contribuţiei toate sumele realizate de reclamant.

Instanţa a apreciat că anterior modificării, nu puteau fi incluse în categoriile menţionate de pct. 9 din Ordinul nr. 340/2001 pentru motivele expuse în interpretarea textelor de lege mai sus arătate.

Instanţa a reţinut că termenul de prescripţie prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii a început să curgă de la data luării la cunoştinţă de către salariat a faptei prejudiciatoare a angajatorului, doar ulterior datei de 12 septembrie 2012, dată la care a fost emisă de către Direcţia Economică, Stagii de Cotizare şi Arhive, din cadrul CJP Mureş, adeverinţa nr. 4654, astfel încât în mod întemeiat s-a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.

Faţă de cele ce preced, ţinând seama şi de art. 480 Noul Cod procedură civilă, s-a admis admite apelul declarat, s-a schimbat hotărârea atacată şi s-a respins acţiunea. S-au menţinut restul dispoziţiilor. 

Domenii speta

Spete similare