Sechestru judiciar

Decizie 343/A din 16.07.2014


Cerinţa existenţei unui proces nu este necesară în ipoteza reglementată de art. 972 alin. 2 Noul Cod procedură civilă şi chiar fără existenţa unui proces, instituţia sechestrului judiciar este reglementată în trei situaţii: asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa sau asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, împrejurări care nu sunt incidente în cauză.

Se mai poate solicita instituirea sechestrului asigurător fără a exista un proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.

În cauză, cel interesat însă nu a justificat motivele care ar fi creat o temere rezonabilă în sensul sustrageri,distrugerii ori alterării de posesorul actual.

-Codul de procedură civilă: art. 972 al. 2.

Prin sentinţa civilă nr. 814 din 2 iunie 2014 a Tribunalului Mureş s-a respins cererea formulată de reclamanta Ţ. G.,  împotriva  pârâtei SC  B. V. SRL, având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului situat în xxx, înscris în CF nr. 50294 Sovata, cu număr cadastral 5029/4, compus din cabană de vânătoare P+2 şi teren în suprafaţă de 10.300 mp, reclamanta fiind obligată la plata către pârâtă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 972 alin. 2 din Codul de procedură civilă susţinând că se impune instituirea sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, drept dobândit prin cumpărare sau edificare, dovedit prin factura nr. 0053501 din 31.12.2012.

Pentru admisibilitatea acţiunii reclamanta a fi trebuit să facă dovada motivelor temeinice care o îndreptăţesc să creadă că pârâta intenţionează să sustragă, distrugă, înstrăineze bunul imobil.

O asemenea dovadă însă nu s-a făcut astfel că cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilului proprietatea pârâtei , s-a apreciat a fi neîntemeiată şi, în baza art. 974 Cod de procedură civilă, a fost respinsă.

În temeiul art. 451, 452 Cod de procedură civilă instanţa a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal reclamanta Ţ. G., solicitând admiterea apelului,modificarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că imobilul – teren aparţine în totalitate reclamantei, contravaloarea acestuia fiind achitată la data de 31.12.2012 potrivit facturii nr. 0053501/31.12.2012 şi chitanţei nr. 0356/31.12.2012, conform înţelegerii dintre părţi, că s-a simulat contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la data de 15.01.2013 iar în realitate pârâta SC B. V. SRL neachitând nici un preţ iar voinţa părţilor fiind cu totul alta, existând un înscris ascuns din care rezultă efectiv voinţa părţilor.

De asemenea,părţile sociale ale societăţii SC B. V. SRL au fost dobândite de o altă persoană, se încearcă sustragerea acestui bun imobil prin vânzarea către un cumpărător aparent de bună credinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate şi în virtutea efectului devolutiv, prevăzut de art. 476 – 478 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că apelul declarat este nefondat din următoarele considerente:

După cum s-a arătat, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 972 alin. 2 Cod procedură civilă, susţinând că se impune instituirea sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, drept dobândit prin cumpărare sau edificare, dovedit prin factura nr. 0053501 din 31.12.2012.

În susţinerea cererii s-a depus un extras de carte funciară nr. 7316/N Sovata din care rezultă că proprietarul tabular al imobilul este SC B. V. SRL.

S-a mai anexat un contract de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 421 din 15.02.2013 încheiat între SC M. P. SRL în calitate de vânzător şi SC B. V. SRL în calitate de cumpărător, privind imobilul în litigiu, act juridic care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară.

Factura fiscală nr. 0053501 a fost emisă la data de 31.12.2012 de furnizor SC M. P. SRL, la cumpărător Ţ. G., iar chitanţa nr. 0356 din 31.12.2012 a fost emisă de aceleaşi părţi.

Rezultă că între părţile din prezentul dosar, respectiv Ţ. G. şi SC B. V. SRL nu s-a dovedit existenţa vreunui raport juridic direct, iar realitatea situaţiei juridice nu poate fi analizată în cadrul prezentei şi nu există pe rolul instanţelor  vreun proces asupra proprietăţii.

Cerinţa existenţei unui proces nu este necesară în ipoteza reglementată de art. 972 alin. 2 Noul Cod procedură civilă şi chiar fără existenţa unui proces, instituţia sechestrului judiciar este reglementată în trei situaţii: asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa sau asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, împrejurări care nu sunt incidente în cauză:

Se mai poate solicita instituirea sechestrului asigurător fără a exista un proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.

Cel interesat însă nu a justificat motivele care ar fi creat o temere rezonabilă în sensul sustrageri,distrugerii ori alterării de posesorul actual,

Faţă de cele ce preced, ţinând seama şi de prevederile art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat.