Anulare hotărâri a.g.a. Majorare capital social prin compensare. Delegarea exercițiului atribuției vizând majorarea capitalului social

Anulare hotărâri A.G.A. Majorare capital social prin compensare. Delegarea exercițiului atribuției vizând majorarea capitalului social. Cvorumul necesar legalei desfășurări a ședinței și cvorumul necesar legalei adoptări a hotărârilor. Nulitatea hotărârilor prin raportare la dreptul de informare al acționarilor. Eroare materială în convocator.

- Legea nr. 31/1990, rep., art. 115 alin. 1, 2, art. 117 alin.  6, 7, art. 114 alin. 1, 2, art. 113 lit.  f, art. 137 alin. 3, art. 210, art. 2201 

Cvorumul necesar legalei desfășurări a adunării generale extraordinare a acționarilor  – care privește numărul acționarilor prezenți sau reprezentați - se distinge de cvorumul necesar legalei adoptării a hotărârii – avându-se în vedere modalitatea de votare, de către acționarii prezenți sau reprezentați, mai exact, întrunirea unei anume majorități din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.

Ordinea de zi menționată în convocator determină competența adunării generale, neputându-se lua o hotărâre asupra altor probleme decât cele inserate în cuprinsul ordinii de zi publicate, menționarea explicită, în convocator, a problemelor ce constituie obiectul ordinii de zi, având ca finalitate asigurarea dreptului la informare al acționarilor și a posibilității acestora de a se pregăti pentru luarea deciziilor, prin exercitarea dreptului de vot, în cunoștință de cauză.

Eroare materială – neprodusă din culpa reprezentanților societăţii, având în vedere corecta indicare a textului de lege în convocator – nu poate determina concluzia neasigurării dreptului la informare al acționarilor cu privire la problemele existente pe ordinea de zi a adunării generale, cu atât mai mult cu cât acest punct al ordinii de zi a fost detaliat, odată în plus, prin sintagma privind compensarea, neputând duce, așadar, la aplicarea sancțiunii nulității absolute a hotărârii adoptate de adunarea generală.

Exercițiului atribuției vizând majorarea capitalului social, de către administratorul unic, poate fi delegat consiliului de administrație sau directoratului, prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor – respectiv administratorului unic -, iar delegatul poate să majoreze capitalul social subscris prin emiterea de noi acțiuni, în schimbul aporturilor, dar numai în ipoteza de strictă interpretare care presupune un plafon al valorii nominale determinate – „capital autorizat”, ce nu poate depăși jumătate din capitalul social subscris existent în momentul autorizării, conform disp. art. 2201 alin. 3 -, și numai într-o anumită perioadă de timp – ce nu poate depăși 5 ani de la data înmatriculării societății. Prin disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep. (la care face trimitere art. 114), legiuitorul a statornicit, în mod strict, doar una dintre ipotezele reglementate de disp. art. 210, și anume majorarea capitalului social subscris, prin emiterea de noi acțiuni, în schimbul aporturilor (cu respectarea exigențelor anterior relevate), majorarea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia nefiind o posibilitate pe care legiuitorul să o fi avut în vedere în disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep.

Prin Sentinţa nr. 384/13.11.2012, Tribunalul Bacău a hotărât: admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamantul A. M. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.; anularea punctului 4 din Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011, a Hotărârii nr. 1/6 iulie 2011 a administratorului unic şi a punctului 8 din art. 18 al Statutului din 6 iulie 2011; obligarea pârâtei să-i achite reclamantului suma de 4153 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele Sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• A.G.E.A. din 25 iunie 2011 s-a concretizat în modificarea art. 8, 14, 15 din Statut şi în completarea art. 18 cu punctul „a”, prin care i s-a conferit administratorului unic dreptul de a dispune majorarea capitalului social, în condiţiile art. 210 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, rep., privind compensarea; de asemenea, a fost revocată doamna B. V. din funcţia de administrator unic, fiind numită, în acea funcţie, d-na T. A. – împuternicită să angajeze credite şi să garanteze cu bunuri mobile şi imobile de orice fel, etc.; în A.G.E.A. din 25 iunie 2011 au fost emise două hotărâri, publicate în M. Of. nr. 2648/19 iulie 2011, iar, ulterior, mai exact la data de 6 iulie 2011, administratorul unic a emis Hotărârea nr. 1 prin care a majorat capitalul social al S.C. C. S.A. cu suma de 77.000 lei, prin compensarea unor creanţe ale terţei S.C. R. S.R.L., emiţându-se 70.000 de acţiuni, cu o valoare nominală de 1,1 lei, cu modificarea, în consecinţă, şi a structurii acţionariatului, reclamantului micşorându-i-se cota de participare la beneficii şi pierderi, de la 32,72% la 21,88%; s-a redactat un nou act constitutiv cu modificările menţionate;

• la data de 14 mai 2011, s-a mai ţinut o A.G.E.A. la S.C. C. S.A., hotărârea adoptată fiind anulată prin Decizia nr. 18/8 iulie 2012, pronunţată în dosarul nr.2687/110/2011; prin urmare, prima instanţă a analizat cererea ce formează obiectul prezentului dosar, prin raportare la actul constitutiv existent anterior datei de 14 mai 2011, adică cel adoptat prin Hotărârea A.G.E.A. din 14 aprilie 2007; din acest act constitutiv rezultă că, din numărul total de acţiuni (141.212), cu o valoare nominală de 1,1 lei, reclamantul deţine un procent de 26,87%, B. V. deţine 15,70%, T. A. deţine 10,70%, restul de 43,73% fiind deţinut de alţi acţionari; potrivit art. 11 din actul constitutiv, cesiunea acţiunilor se putea face numai între acţionari, prin licitaţie ţinută la sediul societăţii, iar potrivit art. 13, majorarea capitalului social era în sarcina exclusivă a adunării generale a acţionarilor – acţiunile pentru majorare putând fi oferite spre subscripţie numai acţionarilor, proporţional cu numărul acţiunilor deţinute;

• conform art. 15 din actul constitutiv, decizia privind majorarea capitalului social se putea lua cu o majoritate de 2/3 din drepturile de vot deţinute de acţionari prezenţi sau reprezentaţi; din procesul verbal de şedinţă încheiat la 25 iunie 2011 reiese că au fost prezenţi acţionari deţinând 51,61% din capitalul social (adică un număr de 72.892 acţiuni), iar din lista acţionarilor la data de 25 iunie 2011 reiese că au fost prezenţi d-na B. V. (26.026 acţiuni), d-na T. A.(46.865 acţiuni), dl. I. A. (o acţiune) – deci, în total, 72.892 acţiuni (fiecare conferind dreptul la un vot); din Decizia nr.18/2012 rezultă că d-na T. A. avea anterior 18.928 acţiuni, iar dacă aceasta nu ar fi dobândit acţiuni, prin cesiune, în perioada 14 mai 2011-25 iunie 2011, nu ar fi avut numărul necesar atingerii cvorumului statutar; reținând că nu au fost administrate probe privind majorarea numărului de acţiuni, prima instanţă a analizat cvorumul doar referitor la majorarea capitalului social, constatând că se impune o majoritate de 2/3 din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi (art. 15 alin. 3 din Statutul în vigoare la 25 iunie 2011), pentru celelalte chestiuni cvorumul necesar fiind de numai 1/4 din numărul total al drepturilor de vot; prima instanţă a reţinut, deci, că pentru primele 3 puncte din Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 a existat cvorumul statutar;

• referitor la punctul 4 (vizând majorarea capitalului social prin completarea art. 18 din actul constitutiv şi delegarea dreptului către administratorul unic), s-a făcut trimitere la disp. art. 113 lit. f din Legea nr. 31/1990, rep., prin comparaţie cu disp. art. 114 alin. 2 din aceeaşi Lege; de asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 2201, directoratul poate fi autorizat să majoreze capitalul social, într-o anumită perioadă, până la o valoare nominală determinată (capital autorizat) - care nu poate depăşi jumătate din capitalul subscris în momentul autorizării -, prin emiterea de noi acţiuni în schimbul aporturilor; art. 2201 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, rep., autorizarea acordată directoratului poate privi şi decizia de restrângere sau ridicare a dreptului de preferinţă al acţionarilor existenţi (decizia cu privire la această respingere a dreptului de preferinţă trebuind depusă la ORC şi publicată în Monitorul Oficial); din textele invocate rezultă că autorizarea dată administratorului unic este restrictiv reglementată de legiuitor, în condiţii imperative, astfel că nu poate fi dată directoratului o autorizare pentru majorarea capitalului social prin compensarea creanţelor deoarece s-ar încălca disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep.; prima instanţă a reţinut că nici cvorumul statutar de două treimi nu a fost realizat, pentru exercitarea dreptului de majorare a capitalului social.

Împotriva Sentinţei nr. 384/13.11.2012 a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A., invocând disp. art. 299-316, art. 304 pct.1-9 – în ședința publică din 20 decembrie 2013, reprezentantele recurentei menționând că sunt incidente disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod proc. civ. -, art. 300 alin.2, 3, art. 403 alin.3, 4, Cod proc. civ., Legea nr. 31/1990, rep., solicitând a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii, şi, rejudecând cauza în fond, a se admite acţiunea recurentei împotriva intimatei, pentru motivele de recurs, în fapt şi în drept, expuse şi comunicate de către recurentă, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară pronunţării şi comunicării sentinţei civile enunţate. Totodată, recurenta a solicitat să se dispună suspendarea executării Sentinţei nr.384/13 noiembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Bacău, până la soluţionarea recursului de faţă şi suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare, solicitând şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: punctul 4 al Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011 a fost adoptat cu cvorumul statutar, la acea dată numărul total al acţiunilor S.C. C. S.A. fiind de 141.212, la A.G.E.A. fiind prezenţi acţionari deţinând un număr total de 72.892 acţiuni (T. A. = 46.865 acţiuni, B. V. = 26.026 acţiuni, I. A. = o acţiune); Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 a fost adoptată cu votul tuturor acţionarilor prezenţi (deci, a existat cvorumul de 2/3); din înscrisurile existente la dosar rezultă că s-au administrat probe privind majorarea capitalului social – structura acţionariatului fiind aprobată prin Rezoluţia ORC de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 5059/30 mai 2011 şi confirmată prin Certificatul de înregistrare depunere şi menţionare acte eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 2 iunie 2011; prima instanţă nu a avut în vedere faptul că acţiunea a fost introdusă în interesul personal al reclamantului, şi nu în interesul social pe care pârâta-recurentă îl susţine, cu referire la faptul că S.C. C. S.A. avea o obligaţie certă, lichidă, exigibilă faţă de SC R. SRL, că se afla într-o perioadă de dificultăţi financiare (cu susceptibilitatea intrării în procedura falimentului), că era în interesul S.C. C. S.A. conversia creanţei SC R. SRL în acţiuni şi că acţionarii prezenţi la A.G.E.A. din 25 iunie 2011 – mai puţin reclamantul-intimat, care a lipsit – au votat în unanimitate pentru luarea hotărârilor; interesul social ar consta în buna funcţionare a societăţii, scopurile acţionarilor trebuind puse în balanţă cu necesitatea societăţii de a supravieţui, interesul social fiind, deci, interesul întreprinderii; comportamentul intimatului relevă abuz de minoritate, blocând adoptarea unor hotărâri benefice pentru societate, în scop şicanatoriu; prima instanţă a acordat, în mod greşit, prioritate disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep., cu toate că, în speţă, este incidentă disp. art. 210 alin. 2 din această Lege, instanţa făcând confuzie între normele speciale (art. 210 alin. 2, art. 2201, art. 113 lit. f, art. 114 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, rep.), deşi cu aprobarea A.G.E.A. şi prin hotărârea administratorului unic, în temeiul legii, capitalul social a fost mărit prin compensarea sumei de 77.000 lei, în interesul social al S.C. C. S.A., procedeul nereprezentând o compensare propriu-zisă, ci o transformare a creanţei pe care terţul o avea faţă de societate în baza convenţiei dintre creditor şi debitor; prin procedeul folosit, SC R. SRL a devenit acţionar al S.C. C. S.A., verificarea creanţei anterior compensării fiind făcută de A.G.E.A., respectiv de administratorul unic T. A., hotărându-se majorarea capitalului social în modalitatea arătată; suma de 77.000 lei nu depăşeşte 1/2 din capitalul autorizat; în mod nefondat, prima instanţă a ignorat structura acţionariatului la data de 25 iunie 2011, probată cu înscrisuri, ţinând seama, în mod greşit, de o structură existentă la 14 iulie 2007; Decizia nr. 18/18 iunie 2012 – pronunțată în dosarul nr. 2687/110/2011, cu privire la motive ținând de mandatul acționarilor reprezentați și de incompatibilitatea mandatarului, inaplicabile în prezenta cauză -, nu are putere de lucru judecat, deci nu putea influenţa luarea hotărârii; acționarii S.C. C. S.A. au libertatea de a hotărî în A.G.E.A. cu privire la măsuri luate conform statutului și Legii nr. 31/1990, rep., incluzând majorarea de capital; prima instanță nu a supus dezbaterii contradictorii a părților excepția lipsei de interes a reclamantului, încălcând disp. art. 304 pct. 5, art. 102 alin. 2 Cod proc. civ.; instanța supremă a hotărât că nulitatea absolută ocrotește un interes obștesc (general), un asemenea interes nu exclude existența unui interes individual (personal), astfel că persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; prima instanță nu a supus dezbaterii părților, din oficiu, excepția nulității cererii reclamantului ca insuficient timbrată; prima instanță a anulat în mod greșit Hotărârea nr. 1/6 iulie 2011, a administratorului unic întrucât art. 114 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, rep., prevede că atunci când consiliul sau directoratul exercită competențele menționate la art. 113 lit. b, c, sunt aplicabile dispozițiile art. 132 privind atacarea hotărârilor adunărilor generale; deci, obiectul acțiunii în anulare îl pot constitui numai hotărârile consiliului de administrație sau directoratului, acțiunea în anularea Hotărârii nr. 1/6 iulie 2011, a administratorului unic, fiind inadmisibilă; referitor la suspendarea executării hotărârii atacate, recurenta a susținut că această măsură are scopul păstrării consecințelor și efectelor juridice ale actelor societare, așa cum acestea au fost adoptate de către organele statutare ale S.C. C. S.A., precum și scopul prevenirii unor daune iminente ireversibile care ar perturba în mod grav securitatea juridică a recurentei, cât și actele de drept societar ale acesteia, neputându-se apăra.

Prin precizările depuse la 20 iunie 2013, recurenta S.C. C. S.A. a expus motive vizând petitul având ca obiect suspendarea executării hotărârii atacate, respectiv a Sentinței nr. 384/13 noiembrie 2012 a Tribunalului Bacău: punerea în executare a hotărârii ar crea consecința dezastruoase asupra actelor de drept societar ale S.C. C. S.A. și ar periclita siguranța raporturilor juridice ale societății, aspect susținut și confirmat de conduita procesuală a intimatului circumscrisă abuzului de minoritate ce periclitează voința socială și interesul social; intimatul a pus deja în executare hotărârea menționată, cu privire la cheltuielile de judecată, iar S.C. C. S.A. a introdus contestație la executare, solicitând și suspendarea executării, încă de la data de 24 mai 2013 (dosarul nr. 7660/180/2013 al Judecătoriei Bacău), astfel că pericolul punerii sentinței în executare, integral, este iminent; suspendarea executării nu creează pe seama intimatului niciun risc evident, esența abordării fiind determinată de interesul social, în accepțiunea unei valori specifice pentru  societate (ca persoană juridică) și în accepțiunea interesului colectiv; prin Decizia nr. 2335/6 iunie 2013 (pronunțată în dosarul nr. 428/110/2012) s-a respins recursul formulat de reclamantul A. M. I. împotriva Sentinței nr. 281/15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău – cauza având ca obiect anularea Hotărârii A.G.E.A. din 24 septembrie 2011 care a aprobat modificarea actului constitutiv al S.C. C. S.A. ca urmare a majorării de capital social, prin subscripție publică; conduita șicanatorie a reclamantului-intimat este dovedită și prin poziția adoptată în ședința A.G.E.A. din 2 martie 2013, acesta opunându-se solicitării de reducere a capitalului social al S.C. C. S.A. cu suma de 2.272.000,50 lei, reprezentând aportul acționatului S.C. R. S.R.L. la capitalul social al S.C. C. S.A., cu valoarea creanței care a fost convertită în acțiuni.

Prin concluziile scrise depuse la 4 iulie 2013 (f. 62-63, dos. Curții de Apel Bacău), intimatul I. A. a solicitat a se dispune respingerea cererii de suspendare a executării Sentinței nr. 384/13 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Bacău ca fiind lipsită de interes și, în cazul în care instanța va trece peste excepție, ca nefondată, dat fiind că în dosarele nr. 411/32/2013 și nr. 459/32/2013, Curtea de Apel Bacău a respins tocmai cererile recurentei având ca obiect suspendarea provizorie a executării (până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul cererii de recurs), acestea apărând ca inadmisibile, în fața instanței de recurs; lipsa de interes rezultă din faptul că executarea s-a sfârșit în privința cheltuielilor de judecată, iar celelalte dispoziții nu au fost puse în executare de către reclamantul-intimat – acesta neînregistrând Sentința nr. 384/13 noiembrie 2012la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău; cererea de suspendare nu este motivată de recurentă care face afirmații generale cu privire la pagube iminente și ireversibile ce ar perturba în mod grav securitatea juridică a S.C. C. S.A., deși nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu sau a unei vătămări.

Prin notele de apărare și concluzii scrise, depuse la 4 iulie 2013 (f. 64-68, dos. Curții de Apel Bacău), recurenta S.C. C. S.A. a susținut că are interes legitim, născut, actul și direct, fundamentat prin cererea de recurs în cadrul căreia a solicitat și suspendarea executării sentinței atacate, până la soluționarea recursului, cât și suspendarea provizorie a executării sentinței, până la soluționarea cererii de suspendare, interesul subzistând și după depunerea cererii de recurs întrucât, deși între timp au fost executate cheltuielile de judecată, din motive neținând de culpa recurentei (care a depus contestație la executare, cerând și suspendarea executării, dar nu a primit încă termen de judecată), partea din dispozitivul Sentinței nr. 384/13 noiembrie 2012 privind actele de drept societar ale S.C. C. S.A. fiind susceptibilă de executare, existând pericolul iminent al punerii în executare de către intimat; referitor la fondul cauzei, recurenta a reluat argumentele deja expuse în înscrisurile anterior menționate. 

Prin întâmpinarea depusă la 12 septembrie 2013 (f. 77-83, dos. Curții de Apel Bacău), intimatul I. A. a solicitat a se dispune respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulând, în esenţă, următoarele apărări: hotărârea primei instanțe nu conține nicio discuție cu privire la probele necesare majorării capitalului social, ci se referă la faptul că nu s-au administrat probe privind majorarea numărului de acțiuni, aspect total diferit de cel al majorării capitalului social; în perioada 14 mai 2011 – 30 mai 2011, B. V. și-a mărit numărul de acțiuni de la 22.166 la 26.026, T. A. și-a mărit numărul de acțiuni de la 15.102 la 46.865, iar I. A. a dobândit o acțiune – toate acestea în condițiile noului act constitutiv, modificat prin Hotărârea A.G.E.A. din 14 mai 2011, anulată prin Decizia nr. 18/2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2687/110/2011, astfel că modificarea art. 11 din Actul constitutiv (care prevedea că vânzarea de acțiuni se va realiza prin licitație la sediul societății), în vigoare la 14 mai 2011, nu mai poate produce efecte; acțiunile dobândite prin încălcarea actului constitutiv nu pot fi avute în vedere cum, corect, a reținut prima instanță; nulitatea actului principal conduce la nulitatea actelor subsecvente, încheiate în temeiului primului; instanța a analizat o situație de fapt existentă la momentul A.G.E.A. din 25 iunie 2011, neinterpretând și neschimbând natura sau înțelesul actelor constitutive; recurenta este în culpă deoarece nu a avut în vedere, la organizarea A.G.E.A. din 25 iunie 2011, actul constitutiv valabil pentru acel moment; potrivit disp. art. 131 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep., procesul verbal al A.G.E.A. trebuia să conțină numele acționarilor prezenți și numărul de acțiuni deținute de fiecare, scopul legii fiind cel de a avea un control, inclusiv prin procesul verbal, al acționarilor prezenți, al faptului că a existat cvorumul necesar impus de actul constitutiv, atât pentru ținerea legală a A.G.E.A., cât și pentru adoptarea hotărârilor; critica referitoare la constatarea, de către prima instanță, a nerespectării disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep., nu este dezvoltată, recurenta mulțumindu-se să invoce că acțiunea nu a fost introdusă în interesul social, ci în cel personal; instanța analizează doar legalitatea actelor adoptate de A.G.E.A. și de administratorul unic, indiferent de interesul social întrucât acesta nu acoperă nelegalitățile actelor emise de adunarea generală a acționarilor și de administratorul unic; conversia creanței în acțiuni nu a fost aprobată niciodată de A.G.E.A., din probele administrate în cauză rezultând scopul împrumutului pe termen scurt, și anume interesul asociatului majoritar S.C. R. S.R.L. care avea nevoie de active pentru a putea beneficia de garanții suficiente accesării unui credit foarte mare de la ING Bank; este falsă susținerea că art. 114 din Legea nr. 31/1990, rep., constituie o normă de ordine publică, fiind, în mod evident, o normă supletivă, de la care părțile pot deroga; în hotărârea atacată nu există nicio afirmație referitoare la aplicarea prioritară a art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep., față de aplicarea art. 210, prima instanță reținând că art. 2201 impune condiții restrictive cu privire la delegarea atribuției prevăzute de art. 113 lit. f, care nu au fost respectate prin Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 și prin Hotărârea administratorului unic nr. 1/6 iulie 2011; prima instanță a constatat că majorarea capitatului social delegată administratorului unic nu poate fi făcut decât pentru aporturile noi de capital, constituite de acționari, și nu pentru compensarea creanțelor certe, lichide, exigibile; delegarea atribuției de majorare a capitalului social nu se poate face decât pentru o perioadă determinată, iar Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 nu prevede o astfel de perioadă; nu a fost respectată nici cerința valorii anume determinate, numită capital autorizat, recurenta recunoscând că majorarea nu s-a limitat la jumătate din capitalul social subscris; nu există o hotărâre a adunării generale a acționarilor de delegare a atribuției de majorare a capitalului social, ci, interpretând stricto sensu Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011, suntem în prezența unei hotărâri de modificare a competențelor administratorului unic, prin completarea acestora, fără ca A.G.E.A. să dispună și delegarea atribuției de hotărâre a majorării capitalului social; în convocatorul A.G.E.A. din 25 iunie 2011 s-a menționat „completarea art. 18 cu lit. g: poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990 art. 201 pct. 2 privind compensarea…”, iar art. 201 nu conține o asemenea dispoziție, astfel că nu se poate ști cu exactitate pentru ce anume a fost convocată A.G.E.A., fapt care atrage nulitatea acesteia, recurenta trebuind să procedeze la o nouă convocare pentru ca acționarii să știe pentru ce sunt chemați să adopte în adunarea generală extraordinară; scopul convocării este aducerea la cunoștința acționarilor a datei, locului și orei desfășurării A.G.E.A., dar și acela al informării acționarilor cu privire la ordinea de zi, pentru ca aceștia să poată vota în cunoștință de cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

Prin Încheierea din 4 iulie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes, admițând cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 384/13 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3963/11/2011, formulată de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., dispunând suspendarea executării hotărârii menționate, până la soluționarea recursului – precum și obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 10,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 72-73, vol. I, dos. Curții de Apel Bacău).

Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. C. S.A. din data de 25 iunie 2011 a adoptat două hotărâri, publicate în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 2648/19 iulie 2011 (f. 16, dos. Tribunalului Bacău):

• O hotărâre vizează modificarea art. 8 din Actul constitutiv al S.C. C. S.A. – dispoziție având o nouă formulare, și anume majorarea capitalului social se va face conform legii 31/1990 și actului constitutiv -, completarea art. 14 din Actul constitutiv – penultima frază având următorul conținut: Acționarii pot participa și vota în adunarea generală prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordată pentru respectiva adunare generală, unui alt acționar, cu excepția cazului prevăzut de Legea 31/1990 art. 125 pct. 2 -, modificarea art. 15 din Actul constitutiv – noua formulare fiind următoarea: Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină 51,1% din numărul total de drepturi de vot, respectiv Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezența acționarilor care să dețină 51,1% din numărul total de dreptul de vot -, precum și completarea art. 18 din Actul constitutiv – cu un nou punct „g”, având următorul conținut: g. poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990, art. 210 pct. 2 privind compensarea.

Totodată, prin pct. 5 al Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011, d-na T. A. a fost împuternicită să depună și să ridice acte de la Registrul Comerțului (f. 50, dos. Tribunalului Bacău).

Hotărârea este semnată de B. V., în calitate de administrator unic, și are aplicată ştampila S.C. C. S.A. (f. 50, dos. Tribunalului Bacău).

• O altă hotărâre A.G.E.A. din 25 iunie 2011 vizează revocarea din funcția de administrator unic a d-nei B. V. și numirea, în această funcție, a d-nei T. A., care va îndeplini și funcția de director general, conform actului constitutiv, potrivit pct. 3 și 4 din Hotărâre, d-na T. A. fiind împuternicită pentru angajarea de credite și garantarea cu bunuri mobile și imobile de orice fel, închirierea de spații, tranzacții imobiliare și reprezentarea societății în relațiile cu instituțiile statului, băncile și alți parteneri, fiind, totodată, împuternicită pentru depunerea și ridicarea actelor de la Registrul Comerțului.

Hotărârea poartă semnătura administratorului unic B. V. și ștampila S.C. C. S.A. (f. 51, dos. Tribunalului Bacău).

În ce privește limitele învestirii sale, Curtea a constatat că, în contextul procedural concret, al exercitării dreptului la recurs doar de către pârâta S.C. C. S.A., argumentele pârâtei-recurente și apărările reclamantului-intimat trebuie analizate din perspectiva dispozițiilor anulate de prima instanță – ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată – și anume punctul 4 al Hotărârii AGEA din 25 iunie 2011, Hotărârea nr. 1/6 iulie 2011, a administratorului unic, și art. 18 punctul g al Statutului S.C. C. S.A., din 6 iulie 2011. În legătură cu dispozițiile anulate, Curtea a reținut că, deși prima instanță a avut în vedere, în mod efectiv, prevederea cuprinsă la punctul 4 al Hotărârii AGEA din 25 iunie 2011 (vizând completarea art. 18 din Actul constitutiv – cu un nou punct „g”, având următorul conținut: g. poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990, art. 210 pct. 2 privind compensarea), analizând această prevedere, din eroare, în considerentele hotărârii a făcut referire la art. 18 lit. „a” (care, potrivit Actului constitutiv se referă la „stabilitatea direcțiilor principale de activitate și de dezvoltare a societății”), iar în dispozitiv s-a menționat art. 18 punctul 8, cu toate că art. 18 din Actul constitutiv nu conținea punctul 8, nici anterior și nici ulterior adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011 (f. 76-90, 146-157, dos. Tribunalului Bacău). 

De asemenea, Curtea a constatat că aspectul redat în cererea de recurs privind obligația primei instanțe de a supune dezbaterii părților excepția lipsei de interes a reclamantului, în promovarea cererii de chemare în judecată, nu a mai fost susținut de către recurentă – de altfel, punerea în discuția părților, în temeiul disp. art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., a unor împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, constituie o facultate, iar nu o obligație a instanței, cu atât mai mult cu cât, în situația în care acest demers procedural implică și administrarea unor probe, părțile nu pot, potrivit disp. art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., să invoce în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, concluzia fiind evidentă în ipoteza în care partea a beneficiat de asistență judiciară (în speță, S.C. C. S.A. a fost reprezentată în primă instanță de un mandatar avocat, astfel cum s-a consemnat în încheierile de ședință întocmite de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3963/110/2011, e.g., f. 102). Tot astfel, recurenta nu a mai susținut aspectul privind nepunerea, de către prima instanță, în discuția părților, a nulității cererii de chemare în judecată, pentru insuficienta timbrare – de altfel, pentru situația în care cererea nu a fost corect timbrată, în primă instanță, existând remediul prevăzut de norma specială cuprinsă în art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 (act normativ aplicabil speței).

Referitor la cvorumul A.G.E.A. din 25 iunie 2011, Curtea a constatat că, potrivit procesului verbal întocmit la acea dată, semnat de președintele AGEA și de cei doi membri ai secretariatului, la adunarea generală s-a constatat că dintr-un număr de 141.212 acțiuni, reprezentând total capital social, în sală sunt prezenți acționari care dețin 72.892 acțiuni, ce reprezintă 51,62% din capitalul social (f. 40, dos. Tribunalului Bacău). De asemenea, în procesul verbal s-a consemnat că președintele AGEA a solicitat aprobarea modificării Acului constitutiv, așa cum a fost propus și, în consecință, a supus la vot, punct cu punct, fiecare articol, menționându-se că fiecare propunere este aprobată punct cu punct în unanimitate de către acționarii prezenți (f. 42-43, dos. Tribunalului Bacău).

Așadar, se impune a fi făcută o primă distincție, între cvorumul necesar legalei desfășurări a adunării generale extraordinare a acționarilor (în conexiune cu legalitatea deliberărilor respectivei adunări) – care privește numărul acționarilor prezenți sau reprezentați - și cvorumul necesar legalei adoptării a hotărârii – avându-se în vedere modalitatea de votare, de către acționarii prezenți sau reprezentați, mai exact, întrunirea unei anume majorități din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.

Conform disp. art. 115 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep., pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot – fracțiune stipulată și în art. 15 alin. 1 din Actul constitutiv al S.C. C. S.A. (aceeași fracțiune regăsindu-se în forma Actului constitutiv considerată de pârâta-recurentă ca fiind valabilă la 25 iunie 2011 – art. 15 alin. 1 - f. 86, dos. Tribunalului Bacău – și în forma avută în vedere de prima instanță, rezultată în urma modificărilor adoptate prin Hotărârea A.G.A. din data de 14 aprilie 2007 – art. 15 alin. 1 - f. 153, dos. Tribunalului Bacău).

La A.G.E.A. din 25 iunie 2011 au fost prezenți acționari deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, concluzia impunându-se chiar dacă s-ar lua în considerare doar procentajul de 10,70%, cu privire la acțiunile deținute de T. A. (procentaj avut în vedere de prima instanță – f. 205, dos. Tribunalului Bacău), dat fiind că la acesta se adaugă procentajul de 15,70%, cu privire la acțiunile deținute de B. V., ajungându-se, conform calculului expus de prima instanță – bazat pe actul constitutiv existent anterior datei de 14.05.2011, respectiv cel rezultat din Hot. AGEA din 14.04.2007 -, la totalul de 26,40% (adică peste fracțiunea de o pătrime, cerută de lege și de actul constitutiv pentru validitatea deliberărilor adunărilor generale extraordinare).

Așadar, Curtea a constatat că, din perspectiva expusă, nu este necesară analizarea numărului acțiunilor deținute de T. A. (cu trimitere la cererea formulată de I. A., având ca obiect anularea cesiunilor de acțiuni, materializate în 68 de contracte de vânzare-cumpărare, aflată în etapa verificării și regularizării cererii (art. disp. art. 200 Cod proc. civ.), la Tribunalul Bacău, potrivit susținerilor exprese ale reprezentantului reclamantului-intimat, redate în ședința publică din 20 decembrie 2013), de vreme ce, fie și numai prin luarea în considerare a minimului susținut de reclamantul-intimat cu privire la acțiunile deținute de T. A. (respectiv 10,70%), AGEA din 25 iunie 2011 a îndeplinit condiția de cvorum cerută de disp. art. 115 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep. și de art. 15 alin. 1 din Actul constitutiv al S.C. C. S.A.

Potrivit disp. art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, rep., decizia de majorare a capitalului social se ia cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi – fracțiune stipulată și în art. 15 alin. 3 din Actul constitutiv al S.C. C. S.A. (aceeași fracțiune regăsindu-se în forma Actului constitutiv considerată de pârâta-recurentă ca fiind valabilă la 25 iunie 2011 – art. 15 alin. 3  - f. 86, dos. Tribunalului Bacău) – și în forma avută în vedere de prima instanță, rezultată în urma modificărilor adoptate prin Hotărârea AGA din data de 14 aprilie 2007 – art. 15 alin. 3  - f. 153, dos. Tribunalului Bacău).

Așa cum s-a consemnat în procesul verbal din 25 iunie 2011, fiecare propunere de modificare a Actului constitutiv, existentă pe ordinea de zi, a fost aprobată punct cu punct în unanimitate de către acționarii prezenți (f. 42-43, dos. Tribunalului Bacău). Prin urmare, nici din perspectiva dezlegării aspectului vizând valabilitatea Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011, prin raportare la majoritatea cu care a fost adoptată, nu are relevanță calificarea juridică a hotărârii, dat fiind că, oricare dintre variantele enumerate de legiuitor în art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, rep., necesită o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați, iar, în speță, Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 (care conține și completarea art. 18 din Actul constitutiv, cu punctul g – administratorul unic poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990, art. 210 pct. 2 privind compensarea) a fost adoptată în unanimitate de acționarii prezenți/reprezentați.

În ce privește nulitatea Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 pentru încălcarea disp. art. 117 din Legea nr. 31/1990, rep., motivul invocat s-a referit la faptul că în convocatorul A.G.E.A. din 25 iunie 2011 s-a menționat „completarea art. 18 cu lit. g: poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990 art. 201 pct. 2 privind compensarea…”, iar art. 201 nu conține o astfel de dispoziție, deci, nu se poate ști cu exactitate pentru ce anume a fost convocată A.G.E.A., cu toate că scopul convocării este, pe lângă aducerea la cunoștința acționarilor a datei, locului și orei desfășurării A.G.E.A., informarea acționarilor cu privire la ordinea de zi, pentru ca aceștia să poată vota în cunoștință de cauză.

Curtea a reținut, în primul rând, că acest motiv de nulitate a fost invocat de reclamantul-intimat prin întâmpinarea depusă la 12 septembrie 2013 (f. 83, vol. I, dos. Curții de Apel Bacău), în contextul în care reclamantul nu și-a exercitat dreptul de recurs. Însă, instanța nu poate ignora scopul instituirii disp. art. 117 din Legea nr. 31/1990, rep. – cu referire expresă la disp. art. 117 alin. 6, 7 -, ordinea de zi menționată în convocare determinând competența adunării generale, neputându-se lua o hotărâre asupra altor probleme decât cele inserate în cuprinsul ordinii de zi publicate, menționarea explicită, în convocator, a problemelor de constituie obiectul ordinii de zi având ca finalitate asigurarea dreptului la informare al acționarilor și a posibilității acestora să se pregătească pentru luarea deciziilor prin exercitarea dreptului de vot, în cunoștință de cauză. Prin urmare, față de acest scop concret – afirmat și confirmat de doctrină și jurisprudență -, hotărârea adoptată cu privire la o problemă ce nu a fost menționată în convocator, prin introducerea acesteia, în mod explicit, pe ordinea de zi, este lovită de nulitate absolută – sancțiune, de asemenea, constant acceptată de doctrină și jurisprudență -, iar această nulitate poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Curtea a reținut, în al doilea rând, că motivul pentru care intimatul a invocat nulitatea Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011, prin raportare la conținutul convocatorului, nu vizează, însă, în mod propriu-zis, neincluderea, pe ordinea de zi care a fost adusă la cunoștința acționarilor, a unei probleme ce a fost, totuși, dezbătută de adunarea generală, ci incorecta informare a acestora, rezultând din indicarea art. 201 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (cu privire la completarea art. 18 din Actul constitutiv cu punctul „g”), în locul art. 210 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Curtea a constatat că în convocatorul nr. 529/19 mai 2011, semnat de administratorul unic și purtând ștampila S.C. C. S.A., s-a menționat, în mod explicit, ordinea de zi a adunării generale extraordinare, indicându-se, în mod concret și punctual, modificările Actului constitutiv – în privința art. 8, art. 14, art. 15, art. 18 – care urmau să fie puse în discuția acționarilor (f. 37, dos. Tribunalului Bacău). În ce privește art. 18 din Actul constitutiv, convocatorul conține următoarea mențiune: În condițiile Legii 31/1990, art. 114 pct. 1, se va completa Art. 18 cu un nou punct „g”, care va avea următorul conținut: „g. poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990, art. 210 pct. 2 privind compensarea”.

Convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 1811/20 mai 2011, referitor la modificarea art. 18 din Actul constitutiv prin completarea acestui articol, menționându-se …în condițiile Legii 31/1990, art.201 pct. 2 privind compensarea (f. 39, dos. Tribunalului Bacău).

Curtea a reținut, însă, că această eroare materială – care nu a fost produsă din culpa reprezentanților S.C. C. S.A., având în vedere corecta indicare a textului de lege în convocatorul nr. 529/19 mai 2011 – nu poate determina concluzia neasigurării dreptului la informare al acționarilor cu privire la problemele existente pe ordinea de zi a adunării generale, cu atât mai mult cu cât acest punct al ordinii de zi a fost explicitat, odată în plus, prin sintagma privind compensarea (menționată, deopotrivă, în convocatorul nr. 529/19 mai 2011, înregistrat la S.C. C. S.A., și în cel publicat în Monitorul Oficial, nr. 1811/20 mai 2011). Or, dreptul la informare al acționarilor presupune și o obligație corelativă, aceea de a depune diligențele necesare pentru asigurarea exercitării dreptului de vot în deplină cunoștință de cauză, în speță, prin lecturarea, normei speciale, precum și prin consultarea actelor puse la dispoziție, la sediul societății sau prin solicitarea consultării anumitor acte (în convocator făcându-se mențiunea relații la 0234/535500/14 – f. 37, 39, dos. Tribunalului Bacău). În acest context, Curtea a reținut că la o simplă citire a disp. art. 201 din Legea nr. 31/1990, rep., se putea observa că aceasta nu conține o prevedere privind majorarea capitalului social prin compensare, instituție juridică prevăzută începând cu art. 207, iar acționarii interesați de exercitarea dreptului de vot în deplină cunoștință de cauză – reclamantul-intimat lipsind de la AGEA din 25 iunie 2011 și neuzând de instituția reprezentării – puteau fie să obțină relații de la societate, fie să consulte actele S.C. C. S.A., la sediul acesteia, în legătură cu problema competenței administratorului unic (vizată de modificarea art. 18 din Actul constitutiv), referitoare la majorarea capitalului social, prin compensare.

Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât explicitarea problemelor înscrise pe ordinea de zi trebuie făcută în limite rezonabile, având ca finalitate – astfel cum s-a subliniat deja - împiedicarea luării prin surprindere a acţionarilor care trebuie să fie înştiinţaţi asupra problemelor ce urmează a fi dezbătute. Dar, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţă, ideea nulităţii pentru nerespectarea disp. art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, rep., nu poate fi acreditată, bunăoară, în situaţia în care în convocator este menţionată majorarea capitalului social, nefiind indicată suma şi nici în situaţia în care suma este determinabilă – aceste aspecte putând fi stabilite de acţionari în cadrul adunării generale.

În consecință, Curtea a constatat că eroarea materială strecurată în convocatorul A.G.E.A. din 25 iunie 2011 nu poate duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a hotărârii adoptate de această adunare generală.

Referitor la posibilitatea delegării exercițiului atribuției vizând majorarea capitalului social către administratorul unic, Curtea a reținut că, potrivit disp. art. 114 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep., exercițiul acestei atribuții date în competența adunării generale extraordinare prin disp. art.113 lit. f (majorarea capitalului social), poate fi delegat consiliului de administrație sau directoratului, prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor – respectiv administratorului unic, prin efectul disp. art. 137 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, rep.

Or, hotărând modificarea Actului constitutiv - prin completarea atribuțiilor administratorului unic, cuprinse în art. 18, cu cea referitoare la posibilitatea de a dispune majorarea capitalului social -, este evident că A.G.E.A. din 25 iunie 2011 a avut în vedere delegarea exercițiului atribuției care presupune posibilitatea realizării efective a acestei atribuții (o interpretare contrară ducând la lipsirea de conținut și, prin urmare, de efecte, a normei speciale cuprinse în art. 114 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rep.). Prin completarea art. 18 din Actul constitutiv al S.C. C. S.A., A.G.E.A. din 25 iunie 2011 nu a hotărât, în mod efectiv, concret, punctual majorarea capitalului social, ci delegarea, către administratorului unic, a exercițiului uneia dintre atribuțiile ce îi sunt conferite de legiuitor (concluzie confirmată de sintagma poate dispune, conținută la punctul g din art. 18, astfel cum a fost completat prin Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011, relevând faptul că majorarea capitalului social nu a fost dispusă prin această hotărâre).

În ce privește legalitatea Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011, prin prisma incidenței disp. art. 210 din Legea nr. 31/1990, rep. – în forma aplicabilă la data adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011 -,  Curtea a reținut că, în această normă specială, mai exact în alin. 1, legiuitorul a enumerat modalitățile prin care poate avea loc majorarea capitalului social, respectiv prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură, precizând, în alin. 2, căile legale de liberare a acțiunilor noi, și anume prin încorporarea rezervelor (cu excepţia rezervelor legale), a beneficiilor sau a primelor de emisiune, respectiv prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că delegarea prevăzută de disp. art. 114 din Legea nr. 31/1990, rep., are caracter excepțional, restrictiv, temporar, delegarea atribuțiilor menționate în această normă specială având în vedere măsuri excepționale ce trebuie luate cu celeritate, rațiunea normei speciale regăsindu-se în considerente de operativitate, cu mențiunea că delegarea se face pe o perioadă determinată, iar nu în mod permanent, dat fiind că ne referim la instituția delegării de competențe, iar nu la cea a transferului de atribuții (o interpretare contrară ducând la încălcarea principiului specializării competenței organelor societății și a drepturilor acționarilor de a-și manifesta voința cu privire la măsuri excepționale ce pot afecta funcționarea societății). 

În acord cu caracterul excepțional, restrictiv, temporar al delegării cuprinse în disp. art. 114 din Legea nr. 31/1990, rep., prevederea conținută de art. 2201 – la care, de altfel, art. 114 alin. 2 face trimitere expresă – se referă clar la posibilitatea delegării exercițiului atribuției vizând majorarea capitalului social până la o valoare nominală determinată (capital autorizat), de către adunarea generală, prin modificarea actului constitutiv, pentru o perioadă ce nu poate depăși 5 ani de la data înregistrării modificării (art. 2201 alin. 2). Așadar, consiliul de administrație sau directoratul ori administratorul unic (prin efectul disp. art. 137 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, rep.), poate să majoreze capitalul social subscris prin emiterea de noi acțiuni, în schimbul aporturilor, dar numai în ipoteza de strictă interpretare care presupune un plafon al valorii nominale determinate – „capital autorizat”, ce nu poate depăși jumătate din capitalul social subscris existent în momentul autorizării, conform disp. art. 2201 alin. 3 -, și numai într-o anumită perioadă de timp – ce nu poate depăși 5 ani de la data înmatriculării societății. 

Curtea a constatat, în consecință, că prin disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep. (la care art. 114 face trimitere), legiuitorul a statornicit, în mod strict, doar una dintre ipotezele reglementate de disp. art. 210, și anume majorarea capitalului social subscris, prin emiterea de noi acțiuni, în schimbul aporturilor (cu respectarea exigențelor anterior relevate), majorarea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia nefiind o posibilitate pe care legiuitorul să o fi avut în vedere în disp. art. 2201 din Legea nr. 31/1990, rep.

În limitele stricte ale normelor speciale evocate, delegarea, de către adunarea generală extraordinară, către administratorul unic, a exercițiului atribuției de majorare a capitalului social, prin emiterea de noi acțiuni, prin compensare, nu are temei legal – cu atât mai mult cu cât această delegare nu a fost prevăzută cu caracter temporar. Prin urmare, dispoziția cuprinsă în Hotărârea A.G.E.A. din 25 iunie 2011 – și materializată, ulterior, prin modificarea Actului constitutiv al S.C. C. S.A. -, referitoare la completarea art. 18 din Actul constitutiv cu punctul „g” (administratorul unic poate dispune majorarea capitalului social în condițiile Legii nr. 31/1990, art. 210 pct. 2 privind compensarea) este lipsită de fundament legal, prima instanță procedând, în mod corect, la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării punctului 4 al Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011 și a punctului g al art. 18 din Actul constitutiv al S.C. C. S.A.

Referitor la Hotărârea nr. 1/6 iulie 2011, a administratorului unic, Curtea a reținut că prin acest act s-a dispus majorarea capitalului social al SC C. SA Bacău cu suma de 77.000 lei, prin compensarea creanțelor lichide și exigibile ce le are SC R. SRL, cu acțiuni ale  SC C. SA în număr de 70.000 cu valoare nominală de 1,1 lei acțiunea, în urma majorării capitalul social ajungând la 232.333,2 lei, iar acțiunile la un număr total de 211.212 (în Hotărâre prezentându-se și structura acționarilor conform Registrului Acționarilor al SC C. SA) – f. 18, dos. Tribunalului Bacău.

Hotărârea este semnată de administratorul unic, având ștampila S.C. C. S.A. și fiind depusă la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. 21804/7 iulie 2011 (f. 18, dos. Tribunalului Bacău).

Curtea a constatat, astfel cum rezultă, în mod evident, din conținutul Hotărârii nr. 1/6 iulie 2011, a administratorului unic, că acest act este subsecvent Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011, mai exact punctului 4 al acesteia, care a fost anulat, pentru motivele de nelegalitate anterior analizate, cu ocazia controlului judiciar exercitat de instanță în cadrul procesual al acțiunii în anulare.

Hotărârea nr. 1/6 iulie 2011, a administratorului unic, este indisolubil legată de punctul 4 al Hotărârii A.G.E.A. din 25 iunie 2011.

Curtea a constatat că rațiunea pentru care deciziilor adoptate cu privire la majorarea capitalului social, ca urmare a delegării exercițiului atribuției prevăzute de disp. art. 113 lit. f din Legea nr. 31/1990, nu li se aplică prevederea art. 114 alin. 3 – care face trimitere la art. 132 alin. 1-5 din Legea nr. 31/1990, rep., respectiv la posibilitatea atacării directe a acestora cu acțiune în anulare -, este determinată de împrejurarea potrivit căreia controlul actelor îndeplinite de administratorul unic, prin delegare, îi revine adunării generale a acționarilor. Așa fiind, nu se poate susține, cu temei, că aceste acte ar putea ieși din sfera controlului de legalitate.

Însă, în speță, chiar adunarea generală a încălcat, prin Hotărârea din 25 iunie 2011, normele legale anterior menționate, adoptând un act a cărui anulare parțială a fost dispusă, așa încât nu se poate afirma, în mod valabil, cu privire la Hotărârea administratorului unic nr. 1/6 iulie 2011 (dată chiar în legătură cu dispoziția anulată), existența posibilității unui control al actelor delegate administratorului printr-un act anulat, adoptat tocmai de organul care ar trebui să realizeze acest control. Având în vedere contextul concret relevat, legătura indisolubilă dintre petitele cererii de chemare în judecată, precum și lipsa accesului la justiție – cu finalitatea lipsirii, ex tunc, de efecte a hotărârii administratorului unic (aceasta putând fi atacată doar cu acțiune în despăgubiri a cărei admitere nu afectează valabilitatea actului) -, Curtea nu a dat eficiență juridică motivului de recurs privind inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii administratorului unic nr. 1/6 iulie 2011.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea a respins recursul pârâtei ca nefondat – art. 312, alin. 1, teza I Cod proc. civ. , prevederile art. 304 Cod proc. civ. nefiind incidente, în speță. În temeiul disp. art. 274 alin.1  Cod proc. civ. (aplicabilă în etapa procesuală a recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse în disp. art. 316, art. 298 Cod proc. civ.), recurenta a fost obligată să-i plătească intimatului suma de 4.366,80 lei (onorariu avocat și cheltuieli deplasare), cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, probate cu înscrisurile depuse la filele 25-27 din dosarul Curții de Apel Tg.-Mureș (factura nr. 000171/16 octombrie 2013, chitanța nr. 000161/16 octombrie 2013, bonul fiscal nr. 288/19 decembrie 2013 și factura fiscală nr. 23892/20decembrie 2013).

Domenii speta

Spete similare