Obligaţia salariatului de a se prezenta, pe parcursul executării contractului individual de muncă, la examenele medicale de supraveghere a sănătăţii la locul de muncă. Consecinţa nerespectării acestei îndatoriri

Examenul medical, ce se impune înainte de încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul derulării raporturilor de muncă, dovedeşte aptitudinea de a muncii în sens biologic, condiţie distinctă de cea a aptitudinii profesionale.

Refuzul îndeplinirii unei obligaţii legale, precum cea reglementată de art. 39 din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007, pe parcursul derulării raporturilor de muncă, nu îndreptăţeşte angajatorul să constate că a intervenit suspendarea de drept raporturilor de muncă, în temeiul art. 50 lit. h) din Codul muncii.

Neîndeplinirea unei astfel de obligaţii legale îi conferă angajatorului dreptul să efectueze demersuri pentru constatarea unei eventuale abateri disciplinare, temei al încetării contractului individual de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 551 din 20 martie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 3306/23.11.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 3603/30/2012, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.S.M. în contradictoriu cu pârâta SC G.P. SRL Timişoara.

A anulat Decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 21/30.03.2012.

A obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariul şi celelalte drepturi salariale prevăzute în contractul individual de muncă începând cu data de 30.03.2012 şi până la data de 05.06.2012.

A respins celelalte cereri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 30.03.2012, pârâta, în calitate de angajator, a emis Decizia nr. 21/30.03.2012, prin care a constatat suspendarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 03.04.2012.

Temeiul legal al suspendării contractului a fost art. 50 lit. h) din Codul muncii, reţinându-se că reclamanta nu a prezentat fişa de aptitudine întocmită de medicul de medicină a muncii, document necesar completării dosarului personal.

Certificatul medical care constată aptitudinile necesare pentru prestarea unei  munci este obligatoriu la angajare, conform art. 27 din Codul muncii, iar după angajare doar în situaţiile enumerate la art. 28 din Codul muncii.

Una din aceste situaţii este prevăzută la litera „g”, invocată de pârâtă, când, în baza reglementărilor din contractul colectiv de muncă, se pot solicita periodic examene medicale diferenţiate în funcţie de starea de sănătate a salariaţilor.

Însă, neîndeplinirea obligaţiei de prezentare la controlul medical periodic, conform prevederilor din contractul colectiv de muncă, dă dreptul angajatorului la concediere în temeiul art. 61 lit. a) sau c) din Codul muncii, iar nu la suspendarea contractului în temeiul art. 50 lit. h) din Codul muncii, întrucât avizele, autorizaţiile şi atestările la care se referă acest text de lege vizează aptitudinile profesionale şi nu aptitudini de prestare a unei munci în funcţie de starea de sănătate.

Avizele, atestările sau autorizaţiile profesionale se cer pentru exercitarea anumitor profesii sau meserii, sunt prevăzute în acte normative speciale şi au caracter administrativ, fiind susceptibile de suspendare sau retragere prin dispoziţie a organului emitent, în timp ce certificatul eliberat de medicul de medicina muncii nu poate fi calificat ca fiind un aviz , o atestare sau autorizaţie profesională.

Faţă de cele arătate, prima instanţă a constatat că art. 50 lit. h) din Codul muncii  nu se aplică în cazul neîndeplinirii obligaţiei de prezentare la controlul medical şi de depunere la dosarul de personal a fişei de aptitudine întocmită de medicul de medicina muncii, iar luarea unei măsuri de suspendare a contractului individual de muncă cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile suspendării atrage nulitatea absolută a decizie angajatorului.

Pârâta susţine că cererile privind anularea deciziei de suspendare şi acordarea drepturilor au rămas fără obiect, întrucât, prin Decizia nr. 26/31.05.2012, s-a dispus încetarea efectelor deciziei de suspendare şi reluarea activităţii de către reclamantă.

Prin emiterea deciziei de reluare a activităţii nu încetează efectele deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, deoarece efectul principal al suspendării este lipsirea reclamantei de drepturile salariale pe care le-ar fi obţinut dacă contractul nu ar fi fost suspendat.

Cum aceste drepturi nu au fost plătite reclamantei nu se poate reţine că petitele 1 şi 2 au rămas fără obiect, dat fiind faptul că, deşi s-a dat o decizie de reluare a activităţii, drepturile pe perioada suspendării nu pot fi acordate dacă nu se constată nelegalitatea măsurii suspendării luată de angajator.

În schimb cererea reclamantei de a se dispune reluarea activităţii a rămas fără obiect, ca urmare a emiterii Deciziei nr. 26/31.05.2012, astfel că a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, solicitând, în principal,  admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurată, în sensul respingerii  acţiunii şi cu privire la petitele 1 şi 2, iar în subsidiar, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond raportat la pretenţiile admise în parte, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului se arată că petitele 1 şi 2 ale acţiunii au rămas fără obiect, întrucât societatea a emis Decizie nr. 26/31.05.2012, prin care a dispus încetarea efectelor Deciziei de suspendare nr. 21/31.03.2012, contestată prin prezenta acţiune.

Cu toate că era obligaţia angajatei de a prezenta fişa de aptitudini angajatorului, pârâta, obţinând acest document, a considerat că nu mai subzistă motivul suspendării,  emiţând în acest sens Decizia nr. 26/31.05.2012, prin care a adus la cunoştinţa angajatei că, începând cu data de 01.06.2012, încetează efectele Deciziei nr. 12/29.03.2012 şi că, începând cu data  de 05.06.2012, trebuie să se prezinte  la locul de muncă, în conformitate cu dispoziţiile contractului individual de muncă şi cu cele ale regulamentului intern pentru a-şi relua activitatea şi pentru a i se comunica noile condiţii ale contractului, conform noii fişe de aptitudini.

În ceea ce priveşte măsura suspendării contractului individual de muncă, se susţine că pârâta a acţionat în conformitate cu prevederile legale şi în interesul angajatei, care are un statut medical deosebit şi căreia continuarea prestării muncii, fără un document valabil emis de către medicul de specialitate, îi poate fi dăunătoare.

Prima instanţă, în mod greşit, a apreciat că reclamanta poate să îşi desfăşoare activitatea în absenţa fişei de aptitudini, întrucât, datorită stării de sănătate a acesteia, munca nu putea fi prestată fără un act care să ateste că ea este aptă pentru activitatea respectivă şi că prestarea muncii nu prezintă nici un pericol.

La momentul încheierii contractului individual de muncă, datorită stării de sănătate a reclamantei, care este încadrată în grad de handicap 1, având diagnosticul medical de epilepsie, Fişa de aptitudine nr.2397/04.06.2011, eliberată de către Centru  Medical M., a fost emisă cu menţiunea că viitorul angajat este apt condiţionat şi că este necesară recontrolarea la 1 lună de la emitere.

Conform fişei de aptitudini, eliberată de către Centrul Medical M., angajata este în continuare aptă condiţionat, având stabilită restricţia medicală de a efectua operaţiunea de călcat haine, operaţiune care este trecută pe Fişa postului ca şi activitate obligatorie pentru postul ocupat de către salariată.

Pentru a evita o eventuală desfacere a contractului individual de muncă pentru incapacitate fizică de muncă, pârâta a încercat să-i ofere salariatei posibilitatea păstrării locului de muncă cu jumătate de normă şi cu  excluderea operaţiunii de călcare pentru care nu mai este aptă, însă aceasta a refuzat această ofertă, precizând că intervalul orar în care trebuie să presteze munca se suprapune cu orele de curs ale şcolii post liceale pe care le urmează.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

La data de 30.03.2012, pârâta în calitate de angajator, a emis Decizia nr. 21/30.03.2012, prin care a constatat suspendarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 03.04.2012, potrivit prevederilor art. 50 lit. h) din Codul muncii, întrucât reclamanta nu a prezentat fişa de aptitudine întocmită de medicul de medicină a muncii, document necesar completării dosarului personal.

Faptul că, ulterior, prin Decizia nr. 26/31.05.2012, s-a dispus încetarea efectelor deciziei de suspendare şi reluarea activităţii de către reclamantă, nu lipseşte de obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 21/30.03.2012, cu petitul subsidiar prin care se solicită acordarea drepturilor ce i se cuvin salariatului, pentru perioada în care contractul individual de muncă a fost suspendat, deoarece în perioada pentru care a produs efectele Decizia nr. 21/30.03.2012, datorită suspendării raporturilor de muncă, salariatei nu îi sunt recunoscute drepturile care i s-ar fi cuvenit în situaţia prestării de activitate.

În mod corect instanţa de fond a reţinut nelegalitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, deoarece situaţia reclamantei nu se încadrează în ipoteza expusă de dispoziţiile art. 50 lit. h) din Codul muncii.

Pentru anumite activităţi, meserii sau profesii, la încheierea contractului individual de muncă trebuie să existe, după caz, un aviz, o autorizaţie sau un atestat emis de către organele competente, însă toate aceste documente dovedesc aptitudinile profesionale ale salariatului pentru desfăşurarea activităţii.

Examenul medical ce se impunea pe parcursul derulării raporturilor de muncă, respectiv prezentarea fişei de aptitudine întocmită de medicul de medicină a muncii de către salariata reclamantă, care la încheierea contractului de muncă a primit un certificat medical în care se menţiona necesitatea revenirii la control, dovedeşte aptitudinea de a muncii în sens biologic, condiţie distinctă de cea a aptitudinii profesionale.

Conform dispoziţiilor art. 39 din Hotărârea  Guvernului nr. 355/2007, „lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sănătăţii la locul de muncă, conform planificării efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului”.

Refuzul îndeplinirii unei obligaţii legale, pe parcursul derulării raporturilor de muncă, nu îndreptăţeşte angajatorul să constate că a intervenit de drept suspendarea raporturilor de muncă, care se realizează în condiţiile expres reglementate de dispoziţiile art. 50 din Codul muncii.

Neîndeplinirea obligaţiei legale îi conferă angajatorului dreptul să efectueze demersuri pentru constatarea unei eventuale abateri disciplinare, temei al încetării contractului individual de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii,  astfel cum a reţinut şi instanţa de fond. Motivele de ordin umanitar, invocate de către angajator, respectiv că prin măsura adoptată a încercat să o protejeze pe salariată, deoarece altfel ar fi trebuit să înceteze raporturile de muncă, nu justifică legalitatea măsurii suspendării.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, reţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile recurate, Curtea a respins recursul formulat de către pârâtă, ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare