Ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal din anul 1969.

Sentinţă penală 144 din 29.01.2014


Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul T.L. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în baza art. 178 alin. 2 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea  art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal din anul 1969, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal din anul 1969 (faptă din 20.11.2011).

În temeiul art. 81 Cod penal din anul 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani şi 5 (cinci) luni, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal din anul 1969.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din anul 1969, a aplicat inculpatului T.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) Cod penal din anul 1969, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din anul 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală din anul 1969, a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 Cod penal din anul 1969, în cazul săvârşirii, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracţiuni.

În temeiul art. 14 şi 346 Cod de procedură penală din anul 1969, în referire la art. 998 şi urm. Cod civil, a obligat pe inculpatul T.L., alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. la plata următoarelor sume:

- 10.039,5 lei către partea civilă T.L. C., cu titlu de daune materiale;

-  15.000 euro (calculată în lei la cursul BNR de la data plăţii efective), către partea civilă  T. L. C., cu titlu de daune morale;

-  20.000 euro (calculată în lei la cursul BNR de la data plăţii efective), către partea civilă T. E. Irina, cu titlu de daune morale;

-  20.000 euro (calculată în lei la cursul BNR de la data plăţii efective), către partea civilă T. A. S. cu titlu de daune morale.

Respinge, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii formulate de părţile civile T. L. C., T. E.l.I. şi T. A. S..

În temeiul art. 191 alin. 1 şi 3 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de control judiciar a admis apelul declarat de partea civilă T. L. C. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al părţilor civile T. E. I. şi T. A. S. şi a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 144/29.01.2014 a Judecătoriei Galaţi şi, în rejudecare:

A majorat sumele acordate părţilor civile cu titlu de daune morale, după cum urmează:

- de la 15.000 euro la 25.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective), suma acordată părţii civile T. L. C.;

- de la 20.000 euro la 25.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective), suma acordată părţii civile T. E. I.;

- de la 20.000 euro la 25.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective), suma acordată părţii civile T. A. S..

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul T.L., şi de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, Sucursala Galaţi.

A obligat pe inculpatul T.L., alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, Sucursala Galaţi la plata către partea civilă T. L. C. a sumei de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat). A mai obligat pe inculpatul T.L. şi pe asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, Sucursala Galaţi la plata către stat a câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Referitor la cuantumul despăgubirilor morale acordate de prima instanţă, instanţa de control judiciar a observat că acesta a fost criticat ca fiind prea mic de părţile civile legal constituite în cauză, fiind apreciat în schimb ca prea mare de către asigurător.

Stabilirea daunelor morale, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru acestea, este atributul exclusiv al judecătorului care, în lipsa unor criterii obiective, trebuie să aprecieze mai întâi, în concret, prejudiciul moral (importanţa vătămării suferite, durata şi intensitatea durerilor fizice şi/sau psihice, tulburările şi neajunsurile suferite de persoana prejudiciată moral), iar în funcţie de acest rezultat trebuie să stabilească despăgubirea, adică suma de bani destinată asigurării efective a satisfacţiei, alinării sau uşurării suferinţei persoanei vătămate moral. Datorită incompatibilităţii care există între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor şi caracterul pecuniar, patrimonial al despăgubirii (indemnizaţiei), stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale este deosebit de dificilă, incluzând – în mod firesc – o doză mai mică sau mai mare de arbitrar.

În orice caz, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor morale, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu acest titlu să nu aibă caracter derizoriu pentru partea civilă ci, dimpotrivă, să compenseze efectiv pierderea suferită ori traumele fizice sau psihice îndurate de aceasta. În egală măsură însă, despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie nici sancţiuni excesive pentru autorii daunelor şi, implicit, pentru asigurători, dar nici o sursă de îmbogăţire fără justă cauză pentru persoanele care reclamă producerea unei vătămări.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probaţiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar. În cazul infracţiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferinţele psihice susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului şi toate consecinţele acesteia, astfel cum sunt relevate de probele administrate în cauză.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond nu a realizat o justă individualizare a cuantumului despăgubirilor morale acordate părţilor civile, sumele la plata cărora a fost obligat inculpatul, alături de asigurător, fiind unele insuficiente  pentru a compensa efectiv daunele morale suferite de părţile civile.

În consecinţă, a majorat cuantumurile despăgubirilor morale ce vor fi acordate fiecărei părţi civile până la niveluri apreciate ca fiind adecvate şi prin prisma practicii judiciare în această materie. În acest context, instanţa de control judiciar a învederat că nici trimiterile făcute de părţile civile la suma maximă acoperită de poliţa de asigurare şi nici cele făcute de asigurător la ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, întocmit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii nu sunt suficient de concludente, evaluarea daunelor morale prezentând particularităţi în fiecare caz în parte.

În altă ordine de idei, în ceea ce priveşte despăgubirile materiale acordate de instanţa de fond părţii civile T. L. C., instanţa de control judiciar a considerat că acestea au fost corect individualizate, fiind susţinute de înscrisurile doveditoare depuse de partea civilă la dosarul cauzei, dar şi de declaraţia martorului B. E.

Problema de drept

Apreciere diferită a cuantumului daunelor morale acordate pentru persoanele care reclamă producerea unei vătămări prin săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal din anul 1969. Instanţa de control judiciar a apreciat că suma justă care ar putea duce la alinarea suferinţei încercate prin pierderea soţului sau a tatălui este de 25.000 euro pentru fiecare persoană.

Domenii speta