Procuror. Legitimare procesuală activă pentru sesizarea instanţei civile cu acţiuni având ca obiect desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris falsificat

Procuror. Legitimare procesuală activă pentru sesizarea instanţei civile cu acţiuni având ca obiect desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris falsificat

-Codul de procedură civilă: art. 45 alin. (1) teza finală

-Codul de procedură penală: art. 245 alin. (1) lit. c1

-Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 2/17.01.2011 (RIL)

Procurorul are calitate procesuală activă pentru a sesiza instanţa civilă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, când acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1097 din 18 septembrie 2013, G.O.

Prin sentinţa civilă nr. 1641/16.05.2012, pronunţată în dosarul nr. 767/208/2010, Judecătoria Caransebeş a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş şi în parte pretenţiile reclamantei C.A.

A constatat nulitatea depoziţiei de martor a pârâtei P.A., dată în dosarul succesoral nr. 18-19/2002 al BNP C.L.V., înscris aflat la fila 20 în dosarul nr. 2820/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş.

A constatat nulitatea menţiunilor din certificatul de moştenitor nr. 14/13.06.2012, emis de BNP C.L.V. în acelaşi dosar succesoral, înscris aflat la fila 4 a dosarului penal, doar în ceea ce priveşte aspectul că pârâta G.I. (născută O.) este singura moştenitoarea defunctului V.S. junior.

A respins celelalte pretenţii ale reclamantei C.A.

A respins excepţia tardivităţii sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, invocată de pârâta G.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la 3.06.2002, cu ocazia dezbaterii succesiunii din dosarul succesoral nr. 18-19/2002, pârâta G.I. a declarat în faţa notarului public V.C.I. că ea este succesoarea defuncţilor V.S. decedat la 9.12.1971 şi V.S. junior decedat la 3.09.1985.

Cu această ocazie, pârâta P.A. a dat declaraţie de martor în care a menţionat că succesorul lui V.S. senior este V.S. junior, fiul lui, iar după acesta din urmă a rămas o nepoată de fiică predecedată, respectiv G.I., născută O. (fiica lui O.I.), care i-a preluat averea compusă din casă şi terenuri, iar alţi moştenitori nu au rămas.

Notarul public a emis certificatul de moştenitor nr. 14/3.06.2002, în care s-au menţionat bunurile succesorale rămase de pe urma defunctului V.S. senior şi că succesorul său este V.S. junior, respectiv masa succesorală rămasă în urma defunctului V.S. junior şi că succesoare a acestuia a fost menţionată doar G.I. (n. O.), în calitate de nepoată de fiică predecedată.

În realitate, succesorii legali ai defunctului V.S. junior erau atât pârâta G.I., cât şi reclamanta C.A. (fiică a defunctului), dar şi M.M. (decedată la 26.04.2008), de asemenea fiică a defunctului.

Emiterea certificatului de moştenitor nr. 14/3.06.2002 l-a determinat pe numitul C.C. (fiul lui M.M.) să promoveze o acţiune în anularea actului care a făcut obiectul dosarului nr. 2380/208/2008. respectiv 2380.1/208/2008 al Judecătoriei Caransebeş, finalizat prin respingerea acţiunii reclamantului pe motiv că este prescrisă, nulitatea actului fiind una relativă.

În prezenta speţă, prima instanţă a constatat însă că operează o nulitate absolută, fiind incidentă cauza de nulitate frauda la lege, acţiune imprescriptibilă, întrucât prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş din 26.02.2010 emisă în dosarul 2820/P/2009, faţă de pârâtele G.I. şi P.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile de fals în declaraţii şi uz de fals prevăzute de art. 292 şi 291 C. pen., respectiv doar infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a constatat existenţa falsului, iar soluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş nu a fost atacată cu plângere de către pârâtele G.I. şi P.A.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat ca neîntemeiată excepţia tardivităţii sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş.

Având în vedere faptul că declaraţia pârâtei P.A. dată în faţa notarului public şi implicit menţiunile din certificatul de moştenitor 14/0.03.2002, în ceea ce priveşte aspectul că pârâta G.I. este singura succesoare a defunctului V.S. junior, nu corespund realităţii, instanţa a constatat nulitatea acestora, sens în care a ţinut seama de dispoziţiile art. 184 C. pr. civ., art. 228 alin. (6), art. 245 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen.

Instanţa a respins celelalte pretenţii ale reclamantei C.A., deoarece restul menţiunilor din certificatul de moştenitor sunt conforme cu realitatea.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1641 din 16 mai 2012 a Judecătoriei Caransebeş a declarat apel pârâta G.I., iar prin Decizia civilă nr. 36 din 6 martie 2013, pronunţată în dosarul nr. 767/208/2010, Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, reţinând excepţia lipsei calităţii procesual active a acestuia.

Prin Decizia civilă nr. 1097/R din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta C.A., a casat Decizia civilă nr. 36 din 6 martie 2013 a Tribunalului Caraş-Severin şi a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a avut în vedere considerentele mai jos redate:

Instanţa de apel a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş.

În susţinerea acestei excepţii, instanţa de apel a reţinut că noţiunea de înscris falsificat, pentru a cărui anulare procurorul poate sesiza instanţa civilă, are în vedere înscrisul ca „instrument”, iar nu ca „negotium” şi că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii prin Decizia nr. XV/2005 (iar nu 2009, cum din eroare apare în hotărâre). A concluzionat că, din moment ce prin sesizarea procurorului se vizează constatarea nulităţii unui act juridic, respectiv a certificatului de moştenitor („negotium”), iar nu a înscrisului, legitimare procesuală activă au doar moştenitorii care au fost vătămaţi în drepturile lor.

Această constatare a instanţei de apel şi soluţia de respingere a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş sunt greşite şi se bazează pe o interpretare şi aplicare greşită a art. 245 C. pr. pen.

Prin Decizia nr. XV/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursul în interesul legii promovat pentru interpretarea art. 14 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală şi a art. 184 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 45 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi a stabilit că procurorul are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţinând părţilor.

Ulterior pronunţării acestei decizii în interesul legii, a fost adoptată Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi.

 Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedură penală, prin care se stabilesc măsurile care se dispun de procuror prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale, în sensul că după lit. c) a alin. (1) s-a introdus o nouă literă, litera c1).

Prevederile art. 245 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură penală prevăd că prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune şi asupra „sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris".

Art. 249 alin. (2) şi art. 228 alin. (6) teza finală din Codul de procedură penală prevăd că dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) din acelaşi cod sunt aplicabile şi în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.

Întrucât s-a constatat o practică neunitară a instanţelor judecătoreşti şi în privinţa sferei de aplicare a art. 245 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen., a fost promovat un recurs în interesul legii, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/17.01.2011, prin care s-a concluzionat că „Procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acţiunea civilă pentru desfiinţarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată”.

Mai mult, instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei menţionate că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a conferi legitimare procesuală activă procurorului de a formula acţiune pentru desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris ori de câte ori pronunţă una din soluţiile de netrimitere în judecată, anume de încetare a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.

Expresia „se dispune", folosită de legiuitor în art. 245 alin. (1) din Codul de procedură penală, dovedeşte faptul că, în situaţia dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanţa civilă.

Prin urmare, nu numai că procurorul are calitate procesuală activă în asemenea cazuri de a sesiza instanţa civilă, dar este obligat prin lege să o facă.

Nici textele de lege invocate şi nici în cele două decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se face precizarea că se are în vedere înscrisul (falsificat) ca „instrument”, iar nu ca „negotium”.

Pe de altă parte, în speţă, sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş a fost însuşită de reclamanta C.A., cea care se pretinde vătămată în drepturile succesorale prin certificatul de moştenitor nr. 14/2002, aspect pe care instanţa de apel nu l-a avut în vedere, nepronunţându-se sub nici o formă asupra cererii reclamantei C.A.

În consecinţă, întrucât soluţia instanţei de apel s-a bazat exclusiv pe reţinerea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Domenii speta

Spete similare