Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificării unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestată

Decizie 551 din 04.06.2014


Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificării unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestată

Legea nr. 19/2000, art. 88

Legea nr. 263/2010, art. 107 alin. (3) şi art. 149

Recalcularea pensiei, prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, este o operaţiune juridică distinctă de cea a revizuirii pensiei, reglementată de art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu un regim şi efecte juridice diferite.

Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă, conform dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 19/2000, respectiv ale art. 149 din Legea nr. 263/2010.

Necontestarea deciziei de pensionare prin care s-a respins cererea de valorificare a veniturilor obţinute în regim de lucru prelungit reprezintă un impediment  pentru formularea unei noi cereri de luare în considerare a aceloraşi venituri în cadrul operaţiunii de recalculare a pensiei.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 551 din 4 iunie 2014, dr. C.P.

Prin sentinţa civilă nr. 2791/09.12.2013, pronunţată în dosarul nr. 7127/30/2013, Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de reclamanta T. R. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

A obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş să recalculeze pensia cuvenită reclamantei prin valorificarea tuturor veniturilor rezultate din adeverinţele nr. 5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005, nr. 11028/06.10.2005, nr. 4805/01.12.2004, emise de SC H. SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a adresat Casei Judeţene de Pensii Timiş în vederea recalculării pensiei cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverinţele nr.5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005, nr. 11028/06.10.2005, nr. 4805/01.12.2004, emise de SC H. SA şi pentru care s-au virat contribuţiile de asigurări sociale.

Cererea reclamantei  a fost respinsă cu motivarea că veniturile obţinute nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 94-96 şi art. 165 din Legea nr. 263/2010 rezultă că, la stabilirea şi calcularea pensiei, trebuie avute în vedere toate veniturile pentru care au fost plătite contribuţiile de asigurări sociale.

Pe de altă parte,  această concluzie se desprinde şi din interpretarea istorico – teleologică a tuturor actelor normative privind sistemul de pensii publice, interpretare care are la baza contextul social politic şi finalitatea urmărită prin adoptarea anumitor norme juridice, şi anume: înlăturarea inechităţilor şi situaţiilor discriminatorii şi respectarea principiului contributivitatii, prin luarea în calcul a tuturor veniturilor suplimentare pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale ce au alimentat bugetul asigurărilor sociale.

Împrejurarea că adeverinţele au fost depuse la dosarul de pensie şi că decizia iniţială nu a fost contestată nu înlătură dreptul reclamantei de a se adresa instanţei cu o cerere de valorificare a unor venituri ca urmare a refuzului de recalculare a pensiei. Casa Judeţeană de Pensii poate să reexamineze din oficiu actele din dosarul de pensie şi să modifice, pe baza aceloraşi acte, o pensie pentru care s-a dat o decizie care nu a fost contestată. Prin urmare, trebuie să i se recunoască şi beneficiarului pensiei dreptul de a solicita recalcularea pe baza înscrisurilor depuse.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea apelului, pârâta a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că din adeverinţele nr. 5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005, nr. 11028/06.10.2005 şi nr. 4805/01.12.2004, eliberate de S.C. H. S.A., care au fost depuse la Casa Judeţeană de Pensii Timiş anterior emiterii Deciziei nr. 177351/30.11.2005 privind recalcularea pensiei din sistemul public, instituţia pârâtă a valorificat, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantei-intimate, sporul de şantier, sporul de izolare, sporul de subteran şi sporul de condiţii grele, sumele reprezentând aceste sporuri fiind cumulate, pentru perioadele în care reclamantei-intimate i s-au acordat concomitent, şi regăsindu-se la coloana nr. 9 de la rubrica „Alte sporuri - Suma" din buletinul de calcul - date privitoare la activitatea în muncă a reclamantei-intimate, care face parte integrantă din Decizia nr. 177351/30.11.2005.

În contextul în care cele patru adeverinţe au fost depuse la momentul recalculării drepturilor de pensie ale reclamantei-intimate prin Decizia nr. 177351/30.11.2005, iar această decizie nu a fost contestată, reclamanta-intimată nu se poate prevala, în cadrul prezentului litigiu, de aceleaşi adeverinţe, deoarece, potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, „decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă", astfel încât acţiunea reclamantei se impunea a fi respinsă.

Faptul că s-a pronunţat Decizia nr. 5/2010 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la care reclamanta-intimată face referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu poate conduce la concluzia că reclamantei-intimate i s-a acordat dreptul de a schimba o situaţie juridică stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000 şi rămasă definitivă, prin neexercitarea căilor legale de atac de către reclamanta-intimată, în ceea ce priveşte nevalorificarea sumelor reprezentând ore suplimentare, regim prelungit peste 8 ore şi plata muncii peste durata normală de lucru din adeverinţele nr. 5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005 şi nr. 11028/06.10.2005 eliberate de S.C. H. S.A.

Posibilitatea caselor teritoriale de pensii de a revizui din oficiu deciziile de pensie, în cazul în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, nu reprezintă pentru beneficiarii drepturilor de pensie o justificare pentru promovarea unor contestaţii după rămânerea definitivă a deciziilor de pensie.

În privinţa sumelor reprezentând ore suplimentare, regim prelungit peste 8 ore şi plata muncii peste durata normală de lucru, de care a beneficiat reclamanta-intimată potrivit adeverinţelor nr. 5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005 şi nr. 11028/06.10.2005, eliberate de S.C. H. S.A., sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi cele cuprinse la Menţiunea de la pct. VI. al anexei nr. 15 la aceleaşi norme.

Din adeverinţele nr. 5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005 şi nr. 11028/06.10.2005, eliberate de S.C. H. S.A., rezultă că reclamanta-intimată a beneficiat de sume pentru ore suplimentare, pentru regim prelungit peste 8 ore şi pentru plata muncii peste durata normală de lucru, şi nu de majorarea retribuţiei sale tarifare cu procente cuprinse între 5% şi 25%, potrivit prevederilor de la pct. II.5 din Anexa nr. 15 la Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, respectiv că, în locul retribuţiei pentru orele suplimentare, i s-a acordat o retribuţie tarifară mai mare cu 5 - 25% în condiţiile art. 71 alin. (4) coroborat cu art. 73 din Legea nr. 57/1974, cuantificarea acestui supliment la retribuţia tarifară fiind stabilită, pe categorii de personal, prin Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979.

Aşadar, sumele acordate pentru ore suplimentare, pentru regim prelungit peste 8 ore şi pentru plata muncii peste durata normală de lucru nu sunt incluse în categoria sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor de retribuţii tarifare prevăzute în Anexa nr. 15 la Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.

Întrucât sporul de noapte a fost omis din eroare a fi valorificat prin Decizia nr. 177351/30.11.2005, Casa Judeţeană de Pensii Timiş a procedat la revizuirea, din oficiu, a acestei decizii, prin emiterea Deciziei nr. 177351/23.05.2013, în sensul valorificării şi a sporului de noapte alături de sporurile de şantier, de izolare, de subteran şi de condiţii grele care au fost valorificate iniţial la coloana nr. 9 de la rubrica „Alte sporuri - Suma" din buletinul de calcul apartenent Deciziei nr. 177351/30.11.2005 - date privitoare la activitatea în muncă a reclamantei-intimate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 476 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 04.04.2014, reclamanta a solicitat respingerea apelului, arătând că nu a contestat decizia din 2005, deoarece a considerat că, dacă a depus toate documentele pentru recalcularea pensiei, o instituţie a statului nu poate să greşească şi că, la momentul respectiv, pensia acesteia a fost calculată corect.

După o mai bună informare în ce priveşte calcularea unei pensii, în aprilie 2013, aceasta a verificat buletinul de calcul din 2005 şi a constatat că în coloana „Alte sporuri” nu au fost valorificate, la recalculare, sporul de noapte şi sporul pentru program de lucru prelungit. Urmare a acestui fapt, reclamanta s-a adresat Casei Judeţene de Pensii Timiş, cu scrisoarea nr. 21733/11.04.2013, prin care a cerut revizuirea pensiei.

 Pârâta a recunoscut parţial că, la recalcularea din 2005, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, a greşit şi a emis decizia nr. 177351/23.05.2013, luând în considerare numai sporul de noapte, nu şi sporul pentru program de lucru prelungit, motivând că acesta nu este un spor permanent.

În cererea de chemare în judecată s-a făcut referire la Decizia nr. 5/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece aceasta este obligatorie şi precizează că sumele plătite pentru programul de lucru prelungit conform HCM 1546/1952 se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem public de pensii.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut că, prin acţiunea pendinte, reclamanta T. R. a solicitat. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, recalcularea  drepturilor de pensie, prin valorificarea adeverinţelor nr. 5853/01.08.2005, nr. 14/2219/25.09.2005, nr. 11028/06.10.2005 şi nr. 4805/01.12.2004, emise de către SC H. SA. Aceste adeverinţe reflectă drepturile salariale primite de către reclamantă, cu titlu de: ore suplimentare, spor şantier, spor noapte, spor pentru regim de lucru prelungit, spor izolare, spor şantier, spor pentru condiţii grele.

Conform Adresei nr. 21733/23.05.2013, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a răspuns negativ solicitării reclamantei de recalculare a pensiei, justificând că drepturile salariale pentru orele suplimentare nu au un caracter permanent şi că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, iar sporul pentru regim prelungit nu poate fi luat în calcul la determinarea punctajului mediu anual.

Totodată, în apărarea formulată în faţa primei instanţe, pârâta a invocat caracterul definitiv al Deciziei de recalculare  nr. 177351/30.11.2005.

Reclamanta intimată s-a prevalat de aceleaşi adeverinţe la momentul recalculării pensiei în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.  4/2005, când a fost emisă Decizia nr. 177351/30.11.2005, iar pârâta a refuzat luarea în considerare a veniturilor din aceste adeverinţe, reclamanta necontestând decizia de recalculare.

Potrivit buletinului de calcul, prin Decizia nr. 177351/30.11.2005, la determinarea punctajului mediu anual, au fost valorificate: sporul de şantier, sporul de izolare, sporul subteran şi sporul de condiţii grele din cele patru adeverinţe.

Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 pentru recalcularea pensiei sale prin adăugarea veniturilor aferente programului de lucru prelungit şi a sporului de noapte. Or, pentru operaţiunea de recalculare a pensiei, astfel cum este reglementată de prevederile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu efectele produse conform art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, se opune caracterul definitiv al deciziei nr. 177351/30.11.2005.

Dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 19/2000, aplicabilă la momentul emiterii deciziei de recalculare  nr. 177351/30.11.2005, prevedea că decizia casei teritoriale de pensii necontestată în termen este definitivă.

În privinţa sporului de noapte, pârâta apelantă a procedat la revizuirea deciziei de recalculare emisă în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, acordând drepturile începând cu data de 01.12.2005. Acesta nu este, însă, un argument pentru admiterea acţiunii reclamantei, care a pretins recalcularea pensiei, operaţiune juridică distinctă de cea a revizuirii, reglementată de art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, cu un regim şi efecte juridice diferite.

Potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă, conform art. 88 din Legea nr. 19/2000.

Legea nr. 263/2010 preia aceeaşi reglementare cu privire la efectele produse de decizia casei de pensii, necontestată, context în care dispoziţiile art. 149 prevăd că deciziile de pensie necontestate în termen devin definitive.

În concluzie, necontestarea soluţiei de respingere a cererii de valorificare a formelor de retribuire obţinute în regim de lucru prelungit reprezintă un impediment  pentru formularea unei noi cereri de valorificare a aceloraşi adeverinţe, în cadrul operaţiunii de recalculare a pensiei, astfel cum reclamanta a solicitat şi cum instanţa de judecată este ţinută să se pronunţe potrivit principiului disponibilităţii părţii, care permite reclamantului să stabilească obiectul cererii de chemare în judecată.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul formulat de pârâtă şi a schimbat sentinţa civilă apelată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Domenii speta