Descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorilor

Constată că prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 03.06.2013 contestatorii M. L. I., CNP - , şi M. E., CNP - , ambii cu domiciliul în S., str. B. M. V. nr. -, sc. -, et. , ap. -, jud. S., au solicitat în contradictoriu cu intimata BRD G. S. G. – G. S. prin Sucursala S., cu sediul în S., B. G. M. nr. -, jud. S.:

-anularea executării silite începute de către executorul judecătoresc T. O. N. în dosarul execuţional nr. 386/2013;

-anularea somaţiei nr. 386/15.05.2013 emisă de către executorul judecătoresc T. O. N. în dosarul execuţional nr. 386/2013;

-anularea încheierii nr. 386/15.05.2013 cu privire la stabilirea cheltuielilor de executare silită de către executorul judecătoresc T. O. N. în dosarul execuţional nr. 386/2013;

-anularea încheierii civile nr. 545/22.04.2013 pronunţată de către Judecătoria Mediaş în dosarul de executare nr. -/257/2013;

-suspendarea executării silite începute de către executorul judecătoresc T. O. N. în dosarul execuţional nr. 386/2013 până la soluţionarea contestaţiei la executare;

-obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că împotriva sa s-a pornit executarea silită la cererea creditoarei intimate în baza contractului de credit nr. 46486498/01.08.2008 şi a contractului de fidejusiune nr. 46486498/01.08.2008, dar contractul de credit nu mai poate produce efecte juridice întrucât împrumutatul S.C. S. G. SRL a fost radiat din registru la data de 24.01.2013, prin încheierea nr. 56/24.01.2013, pronunţată de către Tribunalul Sibiu în dosarul nr. -/85/2012, rămasă irevocabilă la data de 22.02.2013. Ca urmare, arată în continuare, nu mai pot produce efecte juridice nici actele adiţionale ulterioare şi, ca atare, nu mai pot constitui titlu executoriu în condiţiile art. 632 NCPC, raportat la art. 120 din OUG nr. 99/2006. Mai arată că contractul de fidejusiune încheiat cu intimata este un contract accesoriu contractului de credit, a cărui existenţă depinde întrutotul de  existenţa acestuia, dar întrucât contractul de credit şi actele adiţionale au încetat de drept, în virtutea principului  „accesorium sequitur principale” este cert şi indubitabil că contractul de fidejusiune a încetat la data de 24.01.2013.

Contestatorii mai invocă excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită întrucât s-a împlinit termenul general de trei ani , raportat la termenul scadent stabilit în contractul de credit de la 30.07.2009 şi art. 4 pct. 7 alin. (2) din contractul de fidejusiune.

În ce priveşte cererea de suspendare arată că , existând riscul vânzării silite a imobilului în care locuiesc, s-ar crea un grav prejudiciu iremediabil.

 În drept invocă dispoziţiile art. 711 alin. (1), alin. (3), art. 712 alin. (2), art. 718 alin. (1) din Noul Cod de pr. civilă.

Prin întâmpinare, intimata solicită  respingerea contestaţiei, inclusiv a cererii de suspendare, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (3) din Legea insolvenţei, descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului şi chiar dacă procedura insolvenţei cu debitoarea s-a închis datorită lipsei de bunuri sau bani în patrimoniul acesteia, obligaţia fidejusorului nu s-a stins, pentru că nu a intervenit niciunul din modurile de stingere a obligaţiei. Mai mult, se arată în continuare, fidejusorii s-au obligat în solidar cu debitorul principal, renunţând la beneficiul de discuţiune, situaţie în care creditorul este îndreptăţit să ceară oricărui codebitor plata integrală a prestaţiei.

În ce priveşte încheierea de încuviinţare a executării arată că, potrivit dispoziţiilor art. 120 din OUG nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii şi, ca urmare, încheierea de încuviinţare este temeinică şi legală.

În legătură cu excepţia prescripţiei invocată de contestatoare, arată că contractul de credit a fost încheiat la data de 01.08.2008, pe o perioadă de 12 luni, iar creditul a fost restructurat prin două acte adiţionale, prin actul adiţional din 12.04.2012 datoria de 21.960 lei fiind reeşalonată, conform graficului de rambursare, în 19 rate, cu ultima scadenţă la 30.11.2013, grafic nerespectat de către societatea debitoare, ceea ce a făcut ca în baza prevederilor din Cap. 9 din contractul de credit, pct. 9.1.1., 9.1.2., 9.2.2. lit. b9 să declare scadenţa anticipată a întregii creanţe. Cum în baza art. 4 pct. 7 din contractul de fidejusiune fidejusorii sunt ţinuţi să plătească toate sumele datorate, inclusiv cele devenite exigibile anticipat, fără a se putea prevala de reeşalonările acordate debitorului, iar creanţa a devenit exigibilă anticipat în anul 2013, rezultă că din acest moment se calculează termenul de prescripţie de 3 ani în cadrul căruia se poate declanşa procedura de executare silită a fidejusorilor. Mai mult, se arată în continuare, ulterior încheierii actului adiţional, act în baza căruia s-a eşalonat întreaga datorie, fidejusorii au efectuat benevol rambursări din credit în perioada 01.01.2012 – 13.06.2013, fapt ce echivalează cu o recunoaştere a datoriei, ceea ce constituie un alt motiv pentru care excepţia prescripţiei invocată este neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 3989/26.06.2013 Judecătoria Sibiu îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei Mediaş, unde cauza se înregistrează la data de 06.08.2013. Judecătoria Sibiu a reţinut că executarea silită a fost pornită de BEJ T. O. N. cu sediul în Mediaş, iar încuviinţarea executării a fost dată de Judecătoria Mediaş, care, potrivit dispoziţiilor art. 650 Cod pr. civilă, este instanţă de executare, iar conform prevederilor art. 713 Cod pr. civilă  aceasta este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

Prin încheierea din 11 septembrie 2013 Judecătoria Mediaş s-a declarat competentă să soluţioneze contestaţia.

Examinând cauza instanţa reţine:

În fapt, între BRD G. S. G. – Grup S., societatea intimată, şi S.C. S. G. SRL, cu sediul în S., str. B. M. V. nr. -, jud. S., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr. 46486498/01.08.2008 (filele 11-17 dosar), contract în baza căruia societatea împrumutată primea un credit pe termen mediu în valoare de 50.000 lei, pe o perioadă de 12 luni, cu începere de la data semnării contractului. Potrivit pct. 7.1. din contract ultima rată a contractului trebuia rambursată la data de 31.07.2009.

Prin contractul de fidejusiune, accesoriu la contractul de credit, încheiat la 01.08.2008 contestatorii garantau executarea obligaţiilor de plată a creditului şi a celorlalte cheltuieli aferente asumate de către S.C. S. G. SRL, obligându-se în solidar cu debitoarea la rambursarea creditului, plata dobânzilor aferente, comisioanelor şi a altor cheltuieli izvorâte din contractul de credit. La pct. 4.1. din contract, fidejusorii arată că se obligă în solidar cu debitorul la plata sumei garantate, renunţând la beneficiul de discuţiune, creditorul garantat putând urmări direct pe fidejusori pentru executarea creanţei fără a fi nevoit să se îndrepte mai întâi împotriva debitorului. La pct. 4.2. din contract fidejusorii renunţau la beneficiul de diviziune, răspunzând pentru întreaga datorie, neputând să opună creditorului urmărirea altor fidejusori. La pct. 7 din contractul de fidejusiune se face precizarea că fidejusorii vor fi ţinuţi să plătească toate sumele datorate creditorului garantat, inclusiv sumele devenite exigibile anticipat, că nu vor putea să se prevaleze de reeşalonările acordate debitorului, de nerespectarea destinaţiei creditului şi de existenţa altor garanţii reale sau personale în favoarea creditorului garantat, aferente obligaţiilor asumate de debitor.

Prin actul adiţional nr. 1/29.06.2009 (fila 18 dosar)  banca creditoare reeşalonează linia de credit acordată conform contractului nr. 46486498/01.08.2008, la data respectivă în valoare de 28.566,35 lei, pe o perioadă de 12 luni începând cu luna mai 2009 până în luna mai 2010.

Prin actul adiţional nr. 2/12.04.2012 (fila 19 dosar) banca creditoare acordă împrumutatului o reeşalonare la plată a angajamentului în sold la data încheierii actului, respectiv 21.960 lei,  pe o perioadă de 32 de luni, începând cu luna mai 2012.

Prin sentinţa comercială nr. -/CC/27.04.2012 a Tribunalului Sibiu a fost admisă cererea debitoarei S.C. S. G. SRL şi a fost deschisă procedura insolvenţei acesteia, iar prin sentinţa civilă nr. -/C din 24.01.2013 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. 771/85/2012, în temeiul art. 131 alin. (1) din Legea insolvenţei, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei şi s-a dispus radierea acesteia din registrul comerţului ( fila 29 dosar Jud. Sibiu). La pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere că bunurile din averea debitoarei sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare.

Ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a ratelor, în temeiul dispoziţiilor din Cap. 9 din contractul de credit societatea creditoarea a declarat scadenţa anticipată a creditului, iar prin cererea adresată executorului judecătoresc la data de 02.04.2013 a solicitat executarea silită a fidejusorilor pentru satisfacerea creanţei în sumă totală de 29.558,87 lei, cerere admisă de executor prin încheierea din 12.04.2013 şi încuviinţată de Judecătoria Mediaş prin încheierea nr. -/22.04.2013 (filele 24 şi 26 dosar).

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită instanţa constată că, potrivit dispoziţiilor art. 705 Cod pr. civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită, iar potrivit dispoziţiilor art. 707  alin. (1) pct. 3 Cod pr. civilă cursul prescripţiei se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire.

De asemenea, conform prevederilor art. 708 alin. (1) pct. 1 Cod pr. civilă, cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei.

Or, în ce priveşte creanţa iniţială a intimatei, aşa cum se poate observa, aceasta a făcut obiectul unor noi negocieri şi, prin actele adiţionale nr. 1/29.06.2009 şi nr. 2712.04.2012, s-au stabilit noi termene de rambursare a creditului, naşterea termenului de curgere a prescripţiei raportându-se la aceste noi termene de rambursare. Prin urmare, pentru creanţa de 21.960 lei termenul de prescripţie va începe să curgă după achitarea ultimei rate, ceea ce înseamnă că la data promovării cererii de executare silită intimata se afla în termen, iar raportat la ultimul act adiţional la contractul de credit, regulile aplicabile prescripţiei sunt cele reglementate de Noul cod  civil.

În ce priveşte contractul de fidejusiune, aşa cum rezultă din pct. 7 din acest contract, fidejusorii nu vor putea să se prevaleze de reeşalonările acordate debitorului, de nerespectarea destinaţiei creditului şi de existenţa altor garanţii reale sau personale în favoarea creditorului garantat, aferente obligaţiilor asumate de debitor, ceea ce înseamnă că fidejusorii rămân obligaţi în limitele contractului de credit, aşa cu el a fost modificat prin actele adiţionale ulterioare.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care guvernează contractul încheiat între contestatori şi intimată, descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal. Prin urmare, chiar dacă faţă de debitorul principal acţiunea s-a stins prin încetarea persoanei juridice, faţă de garanţii fidejusori nu s-a stins dreptul creditorul de a urmări încasarea creanţei.

În raport de toate aceste considerente instanţa constată că în mod corect executorul judecătoresc a dispus începerea executării silite, a emis somaţia şi a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, iar instanţa de executare în mod legal a dispus încuviinţarea executării silite şi, ca urmare, va respinge excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatori, iar pe fond va respinge contestaţia la executare pentru toate capetele sale de cerere.

Fiind respinsă pe fond contestaţia, cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, ceea ce a atras şi respingerea acesteia.

Domenii speta

Spete similare