Anulare acte administrative prin care s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului-recurent și numirea unei alte persoane, în funcția de manager

Anulare acte administrative prin care s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului-recurent și numirea unei alte persoane, în funcția de manager. Emiterea, succesivă, a două decizii, cu același conținut. Neînregistrarea celei dintâi, în evidențele autorității administrative – care a menționat că actul nu este valid -, neurmată de revocarea acestuia. Nereluarea, in extenso, în actul administrativ, a tuturor temeiurilor de fapt şi de drept consemnate în înscrisul la care actul a făcut trimitere, nu constituie, în sine, un motiv de invaliditate a acestuia. Nemenționarea, în hotărârea consiliului de administrație și, prin urmare, în dispoziția atacată, a organului  care a constatat abaterile și a constatărilor punctuale ale acestuia, respectiv a dispozițiilor de lege care au fost efectiv încălcate, în condițiile întemeierii dispoziției pe un text de lege care impunea aceste mențiuni. 

-  Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. 1

- Legea nr. 95/2006, art. 186 alin. 9 lit. f,  art. 1833 alin. 1 lit. l

Faptul că actul administrativ nu s-a înregistrat în evidenţele autorităţii administrative nu poate duce la lipsirea acestuia de efecte, în condiţiile în care acesta este semnat, avizat, poartă ştampila unităţii şi este comunicat unei instituţii, fiind înregistrat la aceasta, contrar susţinerii organului administrativ care a infirmat valabilitatea legală a primului act, însă, nu a procedat la revocarea lui.

Instanța supremă a constatat că judecătorul fondului a reţinut corect îndeplinirea cerinţei motivării actului administrativ prin referirea expresă la un alt înscris pe care îl înglobează, împrejurarea că în actul administrativ nu sunt reluate, in extenso, toate temeiurile de fapt şi de drept consemnate în înscrisul la care actul administrativ a făcut trimitere, neconstituind, în sine, un motiv de invaliditate a acestui act (Dec. nr. 529/1 februarie 2011, Dec. nr. 1470/11 martie 2011 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Dintre toate deficiențele enumerate de președintele Consiliului de administrație în ședința pentru care s-a propus și votat revocarea contractului de management, doar una răspundea exigențelor cerute de dispoziţiile art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, prevedere legală indicată expres ca temei al revocării; nu s-a arătat, în mod concret, organul care a constatat abaterile și nici constatările punctuale ale acestuia, respectiv dispozițiile de lege care au fost efectiv încălcate.

Nu se poate ignora obligația emitentului actului administrativ de a răspunde cerințelor principiului legalităţii, obligaţie ce presupune ca deciziile autorităților administrative să se întemeieze, în mod efectiv, pe lege. Când instanţa de control judiciar constată că numai una dintre faptele avute în vedere la emiterea dispoziției răspunde cerinței de legalitate, aceasta nu poate confirma prezumția de legalitate a actului atacat.

Prin Sentinţa nr. 3636/11 octombrie 2013, Tribunalul Mureş a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. E. C., în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL LUDUŞ, prin Primar.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• prin Dispoziţiile nr. 986/23 mai 2012 şi nr. 990/24 mai 2012, pârâtul a dispus încetarea Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, privindu-l pe reclamant, precum şi numirea în funcţia de manager interimar a d-lui dr. M. I.; prin adresa nr. 22748/1 noiembrie 2012, pârâtul a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamant cu privire la Dispoziţia nr. 990/2012, apreciind plângerea prealabilă ca fiind neîntemeiată, iar cu privire la Dispoziţia nr. 986/2012 a precizat că nu este înregistrată în evidenţele instituţiei şi nu constituie un act administrativ valid, prin urmare, instanţa a analizat legalitatea Dispoziţiei nr. 990/2012, ţinând seama şi de faptul că ambele dispoziţii aveau acelaşi conţinut;

• în adresa nr. 22748/2012 a fost indicat actul care a stat la baza emiterii, şi anume Procesul verbal din 22 mai 2012, întocmit de Consiliul de administraţie al spitalului, precizându-se şi faptul că reclamantului i se impută un management defectuos, Dispoziţia conţinând referiri punctuale la aspectele care au condus la această concluzie; prima instanţă a reţinut, deci, că pârâtul şi-a însuşit propunerea Consiliului de administraţie, constatând că susţinerile reclamantului referitoare la nemotivarea adresei nr. 22748/2012 sunt nefondate;

• privitor la legalitatea măsurilor cuprinse în Dispoziţia nr. 990/2012, cu referire specială la pct. 6 din Procesul verbal al Consiliului de administraţie, instanţa a reţinut că, prin sesizarea nr. 2052/9 mai 2012, aparţinând preşedintei comisiei de evaluare, depusă la Spitalul Orăşenesc „Dr. V. R.”, au fost redate împrejurările invocate de reclamant, şi anume că a depus documentaţia pentru care i s-a acordat amânarea, numai la ora 11,13, deci cu întârziere faţă de ora stabilită, şi anume ora 10,00; prin Procesul verbal nr. 2/7 mai 2012, comisia de evaluare a reţinut că la data şi ora stabilite nu au fost depuse, de către reclamant, documentele solicitate, motiv pentru care s-a dispus înaintarea procesului verbal către Consiliul de administraţie al spitalului şi către Primarul Oraşului Luduş, în vederea luării măsurilor ce se impun; potrivit Procesului verbal nr. 2/2012, comisia a respins dosarul reclamantului ca fiind incomplet, în temeiul disp. art. 41 alin. 3 din O.M.S. nr. 112/2007; întrucât reclamantul nu a contestat această soluţie, instanţa a avut în vedere motivarea în fapt redată în Procesul verbal nr. 2/2012, respectiv existenţa unui refuz de colaborare din partea reclamantului, care nu a fost combătută, prin înscrisuri, de către acesta;

• prin sesizarea nr. 2081/9 mai 2012, comisia de evaluare a solicitat întrunirea Consiliului de administraţie a spitalului şi verificarea activităţii managerului, cu propunerea de revocare, în cazul constatării unor deficienţe majore, demers întemeiat pe art. 6 pct. 4 din Contractul de management nr. 1920/2011; instanţa a avut în vedere şi Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al Consiliului de administraţie al spitalului, relevante fiind constatările cuprinse la pct. 7, 8, precum şi rapoartele de control depuse de pârât şi întocmite de C.A.S. Mureş (în temeiul art. 295 alin. 1 din Legea nr. 95/2006), prin care s-au constatat o serie de deficienţe legate de completarea documentelor specifice şi de aplicarea prevederilor legale din domeniul asigurărilor sociale de sănătate; deci, instanţa a reţinut incidenţa, în cauză, a disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, menţionând, însă, că nu este învestită cu un litigiu între furnizorul de servicii medicale şi casa de asigurări de sănătate;

• referitor la celelalte neregularităţi reţinute în Procesul verbal din data de 22 mai 2012 şi însuşite de pârât, instanţa a reţinut ca relevantă modalitatea în care reclamantul şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite prin Contractul de management nr. 1920/2011, cu privire la aspectele cuprinse la pct. 4 din Procesul verbal, instanţa având în vedere și împrejurările redate de colectivul ambulatoriului de specialitate în petiţia nr. 5518/10 ianuarie 2012; instanța a reținut că acest act, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, confirmă împrejurările consemnate în Procesul verbal al Consiliului de administraţie al spitalului din 22 mai 2012 şi în adresa nr. 22748/2012, emisă de pârât; apărarea reclamantului referitoare la derularea celor două mandate în perioade de timp diferite (prin încetarea, la 25 octombrie 2011, a Contractului nr. 11/21 februarie 2011 privind funcţia de director medical ocupată de dr. S. V., ca urmare a demisiei, şi numirea, la 27 decembrie 2011, prin dispoziţia managerului spitalului, a dr. M. I. în funcţia de director medical interimar, până la ocuparea postului prin concurs), a fost considerată de instanţă ca lipsită de relevanţă, faţă de faptul că a existat o perioadă de timp în care nu s-a asigurat continuitatea în funcţia de conducere a spitalului (25 octombrie 2011 – 27 decembrie 2011), aşa cum s-a reţinut în adresa nr. 22748/2012; deşi reclamantul avea cunoştinţă de situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 1831 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, a propus Consiliului de administraţie al spitalului numirea la conducerea spitalului, pe perioada concediului de odihnă al reclamantului, a unei persoane pe care tocmai o numise în funcţia de director medical interimar; prima instanţă a reţinut, ca având relevanţă, în speţă, demersurile directe pe care reclamantul trebuia să le facă în calitatea de manager al spitalului, în sensul convocării Consiliului de administraţie, în temeiul art. 186 alin. 9 din Legea nr. 95/2006 şi al art. 5 alin. 2 din Contractul de management nr. 1920/2011, ori de câte ori era necesară luarea unor măsuri, de pildă, pentru rezolvarea problemelor evidenţiate în rapoartele de control ale C.A.S. Mureş; în fine, prima instanţă a reţinut că împrejurările privind performanţele profesionale ale reclamantului, susţinute de acesta, nu au legătură directă cu obligaţiile manageriale şi, deci, nu formează obiectul cauzei.

Împotriva Sentinţei nr. 3636/11 octombrie 2013 a declarat recurs reclamantul B. E. C., invocând disp. art. 299 şi urm. Cod proc. civ., art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii. În esenţă, recurentul a expus următoarele motive: prima instanţă nu a analizat toate motivele de nelegalitate a dispoziţiei atacate, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei; de asemenea, a schimbat natura actului juridic, prin greşita încadrare a acestuia într-o anumită categorie juridică, aşa încât hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii; încetarea Contractului de management nr. 1/31 ianuarie 2011, înregistrat sub nr. 1920/31 ianuarie 2011 putea fi dispusă doar în condiţiile imperativ prevăzute de Legea nr. 95/2006 şi de clauzele contractuale, din probele dosarului nerezultând ce abateri de la legislaţia în vigoare ar fi săvârşit recurentul, deci, intimatul a încălcat disp. art. 1833 alin. 1 lit. l, alin. 2 din Legea nr. 95/2006; motivele cuprinse în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 sunt lipsite de suport probator şi nu pot atrage sancţiunea încetării contractului de management, cu atât mai mult cu cât, în perioada verificată, recurentul a realizat indicatorii de performanţă specifici activităţii de manager al unui spital public; deşi pârâtul a susţinut că reclamantul nu a convocat şedinţele Consiliului de administraţie din cauza constatărilor C.A.S. Mureş, în realitate, membri Consiliului aveau cunoştinţă de conţinutul rapoartelor de control din momentul în care au aprobat diminuarea veniturilor ambulatoriului de specialitate, prin referatul nr. 802/21 februarie 2012; faptul că timp de aproape două luni nu a existat o persoană numită în funcţia de director medical nu este ieşit din comun, fiind o practică la nivelul instituţiei, dat fiind că anterior preluării funcţiei de manager de către recurent (la 14 octombrie 2009), timp de mai mult de 5 luni nu a existat un director medical, iar după revocarea recurentului din funcţia de manager, timp de 7 luni spitalul nu a avut director medical; deci, numirea d-lui dr. M. I. ca director medical nu constituie o abatere de la legislaţia în vigoare, recurentul menţionând şi faptul că, prin adresa nr. 5883/16 ianuarie 2012 a notificat plecarea sa în concediu (în perioada 18 ianuarie 2012 – 6 martie 2012) atât Primarului Oraşului Luduş, cât şi Preşedintelui Consiliului de administraţie al spitalului, prin Dispoziţia nr. 4/17 ianuarie 2012, recurentul asigurându-se că atribuţiile vor fi îndeplinite de directorul medical (dr. M. I.), acesta neaflându-se în stare de incompatibilitate întrucât nu avea cumul de funcţii; petiţia nr. 5518/10 ianuarie 2012 nu i-a fost nici adresată şi nici comunicată recurentului care nu poate fi, deci acuzat, că nu a răspuns, iar demersurile acestuia pentru ca angajaţii spitalului să beneficieze de concedii pentru formarea profesională rezultă din adresa nr. 138/11 ianuarie 2012 şi din răspunsul I.T.M. Mureş, înregistrat sub nr. 28/20 ianuarie 2012; atât statul de funcţii, cât şi organigrama erau aprobate de Consiliul Local Luduş, la data verificării activităţii recurentului; la 7 mai 2012 recurentul a depus documentele solicitate de comisia de evaluare (763 pagini) şi, de fiecare dată când comisia i-a solicitat înscrisuri, recurentul s-a conformat, aşa cum reiese din adresele nr. 19817/27 aprilie 2012 și nr. 20214/7 mai 2012; comisia de evaluare este în culpă pentru a nu fi luat în considerare procesul verbal nr. 1974/4 mai 2012 privind orele suplimentare lucrate de recurent şi de angajaţii spitalului pentru a pregăti actele solicitate de această comisie; motivul depunerii actelor cu întârziere, la ora 11,13 nu poate fi luat în considerare, faţă de faptul că termenele legale sunt stabilite pe zile, şi nu pe ore, mai ales în cazul evaluării cu privire la discutarea revocării din funcţie; recurentul a primit procesul verbal nr. 1957/3 mai 2012, prin care i se solicitau actele, la ora 14,30, având la dispoziţie doar o zi să pregătească cele 763 pagini (zilele de 5 şi 6 mai fiind nelucrătoare); nu se poate susţine că recurentul a persiflat comisia de evaluare, în condiţiile în care s-a străduit ca în numai o zi să pregătească toate actele, declaraţiile date de A. I., C. M. şi L. R. atestând acest fapt; comisia de evaluare nu i-a comunicat recurentului niciun raport pe care acesta să aibă posibilitatea de a-l contesta; sesizarea nr. 20443/9 mai 2012 a comisiei nu conţine nicio evaluare şi nu acordă vreun calificativ, deci, recurentul nu a avut ce să conteste; din rapoartele de control reţinute de prima instanţă ca fiind relevante rezultă, fără putinţă de tăgadă, neconstatarea de către C.A.S. Mureş a vreunei abateri săvârşite de recurent, în calitate de manager al spitalului, constatările vizând doar activitatea medicilor din ambulatoriu şi din secţiile spitalului, coordonată de directorul medical; decizia managerială de economisire a consumului de apă, pentru limitarea pierderilor şi cheltuielilor excesive, nu a afectat desfăşurarea activităţii spitalului, neconstituind o abatere de la legislaţia în vigoare; întrucât Consiliul de administraţie nu a dispus punerea în practică a deciziei de acreditare a laboratorului de analize medicale, nici recurentul nu a procedat la acreditarea acestui laborator care putea fi realizată doar dacă se aprecia că vizează dezvoltarea spitalului; din Raportul de audit al performanţei întocmit la data de 11 noiembrie 2011 de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Mureş rezultă că sistemul de control intern adoptat de conducerea unităţii este în măsură să contribuie la îndeplinirea obiectivelor manageriale privind conducerea sistematică şi eficientă a activităţii, din constatările cuprinse la pct. 5.3. din Raport reieşind că acţiunile de inventariere a patrimoniului au fost realizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare; probele prezentate de reclamant nu au fost analizate nici de Primăria Oraşului Luduş şi nici de prima instanţă; actul atacat trebuia motivat de către autoritatea administrativă, principiul fiind consacrat de art. 17 pct. 2 din Recomandarea (2007) a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre şi de Rezoluţia (77)31 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre, privind protecţia individului în raport cu actele administraţiei; motivarea actului ar trebui să se regăsească în cuprinsul acestuia, cerinţă neîndeplinită, în speţă, actul atacat neindicând, în concret, atribuţiile şi sarcinile nerespectate de recurent şi modalitatea de încălcare a acestora, precum şi probele pe care concluzia revocării din funcţie s-a bazat; aceste omisiuni atrag anularea actului, soluţie adoptată de practica judiciară, recurentul făcând trimitere la Dec. nr. 436/CA/13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi; dispoziţiile procedurale aplicabile în cazul revocării unui raport/contract de muncă prevăd obligativitatea reţinerii în cuprinsul actului de revocare, a faptelor şi dispoziţiilor legale/contractuale încălcate, dispoziţia atacată neîndeplinind aceste cerinţe.

Prin întâmpinarea depusă la 9 aprilie 2014, intimatul ORAŞUL LUDUŞ, prin Primar a solicitat a se dispune respingerea recursului, susţinând, în esenţă, următoarele motive: pentru punctele 7, 8 din Procesul verbal al Consiliului de administraţie nr. 21291/2012 sunt relevante rapoartele de control depuse în probaţiune, întocmite de C.A.S. Mureş, prin care s-au constatat o serie de deficienţe privind modul de completare a documentelor specifice şi de aplicare a prevederilor legale din domeniul asigurărilor sociale de sănătate, fiind incidente disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006; deci, nu se poate susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea legii, cu atât mai mult cu cât Dispoziţia nr. 990/2012 a fost emisă cu respectarea art. 1833 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, propunerea de revocare fiind formulată de Consiliul de administraţie a Spitalului Orăşenesc Luduş, în temeiul art. 186 alin. 9 din Legea nr. 95/2006; neregularităţile imputate reclamantului prin Procesul verbal nr. 21291/2012 au fost dovedite; deşi convocarea şedinţelor Consiliului de administraţie ulterior datei de 22 februarie 2012 nu era o atribuţie exclusivă a managerului (art. 186 alin. 10 din Legea nr. 95/2006), totuşi, interesul şi obligaţia convocării Consiliului de către recurent sunt evidente, scopul fiind luarea măsurilor care se impuneau pentru eficientizarea managementului, ţinând seama şi de faptul că, potrivit art. 186 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ceilalţi membri ai Consiliului de administraţie sunt persoane din afara spitalului, care nu au atribuţii specifice managerului; referitor la nominalizarea directorului medical al spitalului, Consiliul de administraţie nu a fost informat în mod corect asupra mandatelor celor doi directori, existând o perioadă (25 octombrie 2011 – 27 decembrie 2011) în care nu s-a asigurat continuitatea în conducerea spitalului; recurentul nu a rezolvat problemele ridicate de cadrele medicale prin petiţia nr. 5518/10 ianuarie 2012, încălcând disp. art. 157 din Codul muncii, în sensul că a procedat la suspendarea contractelor individuale de muncă în perioada cursurilor de formare profesională şi, chiar dacă, în urma adresei I.T.M. Mureş nr. 138/11 ianuarie 2012, nu a mai încheiat acte adiţionale, recurentul nu a remediat situaţia persoanelor care aveau deja suspendate raporturile de muncă; temeinicia Dispoziţiei nr. 990/2012 este dovedită şi prin neregulile constatate de Consiliul de administraţie cu privire la gestionarea fondurilor spitalului, la organizarea activităţii, la lipsa acreditării laboratorului de analize medicale, la activitatea de audit intern; recurentul nu a arătat care ar fi motivele străine de natura pricinii şi nici în ce ar consta greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, fapt pentru care aceste susţineri nu pot fi reţinute.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

În ce privește motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7, 8 Cod proc. civ., Curtea a constatat, contrar susținerilor recurentului, că acestea nu sunt incidente, în speță, prima instanță procedând la cercetarea și soluționarea fondului cauzei, astfel cum rezultă din considerentele Sentinţei nr. 3636/11 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș – hotărâre care, cu privire la modalitatea de redactare a considerentelor, răspunde exigenţelor art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii EDO - e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea -, analizând legalitatea Dispoziției nr. 990/2012, cu referire la conținutul acestui act administrativ și la înscrisurile pe care acesta s-a fundamentat, precum și cu precizarea textelor de lege pe care prima instanță le-a considerat aplicabile, în speță.

Referitor la fondul cauzei, Curtea a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 986/23 mai 2012, emisă de Oraşul Luduş, prin Primar, s-a dispus încetarea, începând cu data emiterii, a Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, al d-lui B. E. C., numindu-se, începând cu aceeaşi dată, în funcţia de manager interimar al Spitalului Orăşenesc „Dr. V. R.”, dl. M. I., stabilindu-se data de 25 mai 2012, ora 10,00, pentru predarea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar.

Prin Dispoziţia nr. 990/24 mai 2012, emisă de Oraşul Luduş, prin Primar, s-a dispus încetarea, începând cu data emiterii, a Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, al d-lui B. E. C., numindu-se, începând cu aceeaşi dată, în funcţia de manager interimar al Spitalului Orăşenesc „Dr. V. R.”, dl. M. I., stabilindu-se data de 28 mai 2012, ora 10,00, pentru predarea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar.

În ce priveşte Dispoziţia nr. 986/23 mai 2012, pârâtul ORAŞUL LUDUŞ, prin Primar, a menţionat expres, atât în răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamant, cuprins în adresa nr. 22748/1 noiembrie 2012, cât şi în întâmpinarea depusă în prima etapă procesuală, faptul că această Dispoziţie nu figurează în evidenţele pârâtului, neconstituind un act administrativ valid.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că Dispoziţia nr. 986/23 mai 2012 este semnată de Primarul Oraşului Luduş, avizată de Secretar şi poartă ştampila unităţii administrativ-teritoriale, fiind comunicată Spitalului Orăşenesc „Dr. V. R.” și înregistrată la această instituție sub nr. 2340/23 mai 2012. În condiţiile menţionate, neînregistrarea actului în evidenţele pârâtului nu duce la lipsirea acestuia de efecte şi, având în vedere faptul că pârâtul a infirmat valabilitatea legală a Dispoziţiei nr. 986/23 mai 2012 – susţinere rezultând, o dată în plus, din emiterea Dispoziţiei nr. 990/24 mai 2012, cu acelaşi conţinut -, dar nu a procedat la revocarea actului, se impune, în temeiul disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, anularea Dispoziţiei nr. 986/23 mai 2012.

În ce priveşte Dispoziţia nr. 990/24 mai 2012, Curtea a reţinut, în primul rând, cu referire la argumentul vizând nemotivarea actului administrativ, faptul că Dispoziţia conține trimiterea expresă „în baza Procesului verbal nr. 21291/22.05.2012 şi a Hotărârii Consiliului de administraţie nr. 1/22.05.2012”, indicându-se şi temeiurile în drept, respectiv dispoziţiile art. 1833 alin. 1 lit. l şi alin. 2, precum şi cele ale art. 186 alin. 9 lit. f, coroborate cu prevederile art. 178 alin. 3 şi ale art. 179 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare…, prevederile art. 63 alin. 1 lit. e coroborate cu cele ale art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată.

Astfel cum s-a statornicit prin jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este adevărat că obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie  împotriva arbitrariului în conduita administraţiei publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască şi să-i evalueze temeiurile şi efectele şi, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greşită echivalând cu lipsa motivării; totuşi, instanța supremă a constatat că judecătorul fondului a reţinut corect îndeplinirea cerinţei motivării actului administrativ prin referirea expresă la un alt înscris pe care îl înglobează, împrejurarea că în actul administrativ nu sunt reluate, in extenso, toate temeiurile de fapt şi de drept consemnate în înscrisul la care actul administrativ a făcut trimitere, neconstituind, în sine, un motiv de invaliditate a acestui act (Dec. nr. 529/1 februarie 2011, Dec. nr. 1470/11 martie 2011 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Aşadar, nu se poate da eficienţă juridică susţinerii referitoare la lipsa motivării actului administrativ, în condiţiile în care Dispoziția nr. 990/2012 conține trimiterea la Procesului verbal nr. 21291/22.05.2012 și la Hotărârea Consiliului de administraţie nr. 1/22.05.2012, înscrisuri cunoscute de reclamantul-recurent, de vreme ce a combătut constatările cuprinse în acestea, atât în prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de recurs – făcând referire expresă la cele două acte.

În ce privește fondul cauzei, Curtea a reţinut, în primul rând, faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, constituind titlu executoriu. Principiul legalităţii actelor administrative presupune, însă, atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie, în mod efectiv, asigurată. Instanța de contencios administrativ este, prin urmare, abilitată să verifice legalitatea actului administrativ atacat, cu consecința confirmării sau infirmării prezumției de legalitate cu care actul este înzestrat, până la proba contrară.

În Procesul verbal al Consiliului de administrație a Spitalului orășenesc „Dr. V. R.” Luduș, întocmit la data de 22 mai 2012, înregistrat la Consiliul Local al Orașului Luduș sub nr. 21291/22 mai 2012 și la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” sub nr. 2306/22 mai 2012 – act la care a făcut trimitere Dispoziția nr. 990/24 mai 2012, cu privire la faptele avute în vedere la emiterea acestei Dispoziții -, sunt enumerate „problemele constatate legate de activitatea… managerului spitalului”, „în perioada 31.01.2011 la zi”, prezentate de președintele de ședință. În același Proces verbal s-a menționat că „președintele consiliului de administrație face propunerea membrilor consiliului de administrație, de revocare din funcție a managerului în conformitate cu dispozițiile art. 186 alin. 9 lit. f din Legea nr. 95/2006, constatându-se încălcarea prevederilor art. 1833 alin. 1 lit. l din același act normativ”, supunându-se la vot revocarea Contractului de management nr. 1920/31.01.2011, propunerea fiind aprobată în unanimitate, urmând ca președintele Consiliului de administrație să înainteze Primarului Orașului Luduș Hotărârea de revocare în vederea emiterii Dispoziției de primar.

Textul de lege invocat ca temei al revocării în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012, pe care s-a fundamentat, deci, propunerea președintelui Consiliului de administrație a Spitalului Orășenesc „Dr. V. R.”, votată, ca atare, de membri Consiliului, și anume disp. art. 186 alin. 9 lit. f din Legea nr. 95/2005, a constituit și temeiul Hotărârii nr. 1/22 mai 2012, emisă de Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” – înregistrată la această instituție sub nr. 2341/23 mai 2012 -, prin care s-a dispus revocarea reclamantului-recurent din funcția de manager al Spitalului…, comunicarea Procesului verbal nr. 21291/22.05.2012 primarului Orașului Luduș, domnul Urcan Ionaș Florin, în vederea emiterii Dispoziției de încetare a Contractului de management nr. 1920/31.01.2011 și de numire a managerului interimar.

Așadar, textul de lege pe baza căruia s-a dispus revocarea recurentului din funcția de manager al Spitalului Orășenesc „Dr. V. R.”, menționat expres în Hotărârea nr. 1/22 mai 2012, precum și în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului, l-a constituit art. 186 alin. 9 lit. f din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia consiliul de administrație propune revocarea din funcţie a managerului şi a celorlalţi membri ai comitetului director în cazul în care constată existenţa situaţiilor prevăzute la art. 180 alin. 1 şi la art. 183^3 alin. 1.

În speță, astfel cum s-a precizat în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului, organul de conducere a spitalului a stabilit, prin vot, revocarea Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, …constatându-se încălcarea prevederilor art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006. Această normă legală prevede încetarea contractului de management în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii.

O dispoziție similară este cuprinsă și în art. 22 lit. k din Contractul de management nr. 1/31 ianuarie 2011, înregistrat la Spitalului Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 1920/31 ianuarie 2011, prevăzându-se că acest contract încetează în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatare de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.

Curtea a reţinut, referitor la aplicarea normei speciale menționate, faptul că nici în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului Orășenesc „Dr. V. R.”, nici în Hotărârea nr. 1/22 mai 2012 a Consiliului de administrație și, prin urmare, nici în Dispoziția nr. 990/24 mai 2012 emisă de Primarul Orașului Luduș – care trimite la primele două acte -  nu se arată, în mod concret, organul care a constatat abaterile și nici constatările punctuale ale acestuia, respectiv dispozițiile de lege care au fost efectiv încălcate. Precizarea cuprinsă, cu titlu general, în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012, adică „în condițiile în care în urma controalelor efectuate de către CAS se constată un management defectuos al Spitalului Orășenesc Luduș” (alin. 4 pct. 1), afirmație legată, însă, de neconvocarea ședințelor Consiliului de administrație, și nu de aspectele vizând deficiențele la care se face referire generică, nu satisface exigențele enumerate de legiuitor în disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006.

Prin urmare, din aspectele enumerate în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului (f. 22, dos. Tribunalului Mureș), unul singur intră sub incidența normei speciale anterior citate, fiind redat în alin. 4 pct. 8, și anume, vă faceți vinovat de încasarea sumelor de la CAS pentru doamna dr. G. A., în condițiile în care ați luat act de primul proces verbal al CAS prin care era reziliat contractual încă din anul 2011.

Concluzia se impune prin prisma faptului că, dintre problemele enumerate în alin. 4 pct. 1-11 din în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație, doar cu privire la acest aspect există abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control în legătură care să fie implicată și responsabilitatea reclamantului-recurent, în calitate de manager al spitalului, astfel cum rezultă din Raportul de control întocmit de C.A.S. Mureș sub nr. 933/4 mai - măsura impusă fiind achitarea către CAS Mureș a sumei de 254.468,72 lei reprezentând contravaloarea cazurilor de spitalizări de zi și a cazurilor de spitalizări continue, DRG, efectuate de dr. G. A., fără a fi inclusă în contractul încheiat între Spitalul Orășenesc Luduș și CAS Mureș,  . 

Curtea a observat că deficiențe au fost constatate de C.A.S. Mureș și prin Rapoartele de control nr. 2508/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 58/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. M. E.), nr. 2507/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 57/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. G. D. M.), nr. 2489/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. B. A.), nr. 2487/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. B. D. C.), nr. 2488/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 269/19 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. R. V.), nr. 2509/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 59/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. P. I. O.), nr. 2506/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 56/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. G. A.)  - f. 40-91, 123-129, dos. Tribunalului Mureș -, dar acestea se referă, efectiv la activitatea unor medici.

Însă, în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație, pe baza căruia a fost emisă Hotărârea nr. 1/22 mai 2012 a Consiliului de Administrație și Dispoziția nr. 990/24 mai 2012 – de revocare a reclamantului-recurent din funcția de manager al spitalului -, este menționată doar deficiența în legătură cu încasarea sumelor de la CAS pentru doamna dr. G. A., aspectul vizându-l pe dr. B. A. (alin. 4 pct. 7) referindu-se la absența lui din spital, în timp ce apăreau consultații înscrise în registru, situație constatată prin procesul verbal din 6 decembrie 2011 (încheiat, probabil, de către conducerea spitalului, în condițiile în care nu se face nicio precizare), care, însă, nu coincide cu actul de control al C.A.S. Mureș, respectiv Raportul de control nr. 2489/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012). În ce privește aspectul redat în alin. 4 pct. 7 teza I din Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație, Curtea a constatat că se referă la deficiențe vizând activitatea dr. P. I., invocându-se „pvc 27.11.2011”, în timp ce Raportul de control a fost întocmit de C.A.S. Mureș sub nr. 2509/29 decembrie 2011 și înregistrat la Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012 sub nr. 59/5 ianuarie 2012.

Așadar, din toate deficiențele enumerate de președintele Consiliului de administrație în ședința din 22 mai 2012, pentru care s-a propus și votat revocarea Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2012, doar una răspundea exigențelor cerute de disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, prevedere legală indicată expres ca temei al revocării.

În acest context, Curtea nu a putut ignora obligația emitentului actului administrativ de a răspunde cerințelor principiului legalităţii care, astfel cum s-a menționat în aceste considerente, presupune, ca deciziile autorităților administrative să se întemeieze, în mod efectiv, pe lege. Constatând că doar una dintre faptele avute în vedere la emiterea Dispoziției nr. 990/24 mai 2012, de către ORAŞUL LUDUŞ, prin Primar, răspunde cerinței de legalitate, prin raportare la disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, care a servit ca fundament legal al măsurii revocării din funcția de manager, Curtea nu poate confirma prezumția de legalitate a actului atacat – cu mențiunea, însă, că, față de motivele relevate, instanța de control judiciar nu a putut trece la analizarea celorlalte aspecte enumerate în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș, imputate ca deficiențe în activitatea reclamantului-recurent, desfășurată în calitate de manager al spitalului.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a admis recursul formulat de reclamant – art. 312 alin. 1 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. – și a modificat în tot hotărârea atacată – art. 312 alin. 2 teza I, alin. 3 teza I Cod proc. civ. -, admițând cererea de chemare în judecată, cu consecința anulării atât a Dispoziției nr. 986/2012, cât și a Dispoziției nr. 990/2012, emise de pârât – art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 -, precum și a restabilirii situației anterioare, prin repunerea reclamantului în funcția manager al Spitalul Orășenesc „Dr. V. R.” din Luduș – art. 18 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 -, cu obligarea pârâtului să-i plătească reclamantului drepturile bănești corespunzătoare funcției de manager, de care a fost lipsit ca efect al încetării Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, de la data încetării efective a Contractului și până la data reintegrării efective în funcție. Drepturile bănești menționate vor fi actualizate cu indicele de inflație (rata inflației) – reclamantul cerând „indexarea” sumelor, măsură având ca scop înlăturarea vătămării produse de devalorizarea monedei naționale, actualizarea cu rata inflației urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești și avându-și rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei, prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate (Decizia nr.722/23.02.2010 –Î.C.C.J., Secția Comercială, Decizia nr.2083/19.04.2007-Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ). În temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 1.535,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat) dovedite cu înscrisuri.

Domenii speta

Spete similare