Distrugere din culpă. Elemente constitutive

Distrugerea din culpă a unui stâlp de susţinere a reţelei electrice de distribuţie de joasă tensiune nu se circumscria prevederilor alin.1, respectiv 2 al art. 217 din vechiul Cod penal. Nici în actualul Cod penal, în vigoare de la data de 1 februarie 2014, nu se incriminează aducerea în stare de degradare a bunurilor ce servesc la distribuţia energiei electrice, indiferent dacă este de înaltă sau de joasă tensiune.

C. pen. din 1969, art. 219 alin. 2

C. pen., art. 255

Prin sentinţa penală nr. 56/20 martie 2014, Judecătoria Reghin, în baza art. 219 alin. 2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul C. C. la pedeapsa de 800 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de distrugere din culpă.

În baza art. 397 NCPP, art. 19, art.25 al. 1 NCPP coroborate cu art. 1349 Cod civil a admis acţiunea civilă, alăturată acţiunii penale, a părţii civile SC E. – Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice – E. D. T. Sud SA şi, în consecinţă, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 10.972,10 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat acestei societăţi, constatându-se calitatea de asigurator al SC A. SA în cauză.

În temeiul art. 398 CPP, art 274 al. 1 NCPP, a obligat inculpatul  la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanţa de fond, la adoptarea acestei soluţii în cauză, a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 01.10.2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C. C., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de distrugere, prev. de art. 219 alin. 2 Cod penal.

Prin expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că, la data de 10.03.2011, în jurul orelor 7,00, inculpatul C. C. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare NT xx xxx pe relaţia Reghin-Topliţa, pe DN 15, E 578.

În jurul orelor 07,02 lucrătorii din cadrul Postului de Poliţie Stânceni au fost sesizaţi, în legătură, cu un accident produs pe raza localităţii  Ciobotani.

În urma deplasării la faţa locului s-a constatat că inculpatul C. C. a pierdut controlul autoturismului şi a intrat în stâlpul de pe marginea dreaptă a drumului, pe sensul său de deplasare Reghin-Topliţa. În urma accidentului a fost distrus, de la bază, stâlpul de susţinere a reţelei electrice de distribuţie, de joasă tensiune, din zonă, ceea ce a avut ca urmare întreruperea alimentării cu energie electrică, în localitatea Ciobotani.

La faţa locului a fost identificat autoturismul condus de inculpatul, orientat cu faţa spre municipiul Reghin, motorul acestuia fiind găsit la o distanţă de 12 m. de autoturism, la marginea  râului Mureş.

Actul de inculpare s-a fondat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului; declaraţie învinuit; adresa părţii civile nr. 727/2011; declaraţie martor; adresa nr. 727/05.05.2011 a părţii civile; lucrările efectuate pentru refacerea reţelei electrice; proces verbal de recepţie a lucrărilor; alcooltest; copii carnet de conducere şi permis de conducere ale învinuitului; copie poliţă de asigurare, certificat de înmatriculare; planşa fotografică; proces verbal de îndeplinire a procedurii de citare, proces verbal de căutare a învinuitului la domiciliu; proces verbal de căutare la domiciliu a martorului R. I. C.; procese verbale de căutare ale învinuitului.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatului , precum şi a martorului M. V..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 10.03.2011, în jurul orelor 7,00, inculpatul C. C. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare NT xx xxx, pe relaţia Reghin-Topliţa. Pe DN 15, E 578, a pierdut controlul autoturismului şi a intrat în stâlpul de pe marginea dreaptă a drumului, pe sensul său de deplasare Reghin-Topliţa. În urma accidentului a fost distrus de la bază stâlpul de susţinere a reţelei electrice, de distribuţie de joasă tensiune, din zonă, ceea ce a avut ca urmare întreruperea alimentării cu energie electrică în localitatea Ciobotani.

La faţa locului a fost identificat autoturismul condus de inculpatul orientat cu faţa spre municipiul Reghin, motorul acestuia fiind găsit la o distanţă de 12 m. de autoturism, la marginea  râului Mureş.

În drept, instanţa a constatat că, în conformitate cu prevederile Codului penal din 1969, fapta inculpatului C. C., care la data de 10.03.2011, în jurul orelor 7,oo, din culpă, a distrus stâlpul de susţinere a reţelei electrice de distribuţie de joasă tensiune de la km. 166+850, de pe raza localităţii Ciobotani, aducând reţeaua electrică în stare de neîntrebuinţare (fiind întreruptă alimentarea cu curent electric), cauzând un prejudiciul părţii civile SC E.-SC Filiala de Distribuţie a Energiei Electrica-E. D. T. Sud SA în valoare de 10.972,10 lei,  întrunea elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere din culpă, prev. de art. 219 al. 2 C.p.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de distrugere din culpă era una comisivă, cu conţinut alternativ, respectiv se putea realiza prin distrugere, degradare sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapte şi de urmările acesteia a îmbrăcat forma vinovăţiei în modalitatea culpei, simple sau cu previziune, conform dispoziţiilor art. 19 alin.1 pct.2 Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind, fără temei, că nu se va produce sau nu prevedea rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

La data de 01 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 135 din 01.07.2010 privind Codul de procedură penală, precum şi Legea nr. 187 din 24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Cod penal În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţa analizată, fiind incidentă ipoteza juridică anterior arătată, s-a impus a se determina care era legea penală mai favorabilă, prin compararea celor două legi penale succesive, respectiv cea din momentul comiterii faptei şi cea din momentul judecării faptei, pentru a afla care era legea care oferă soluţia cea mai favorabilă pentru inculpat.

La momentul comiterii faptei, infracţiunea de distrugere din culpă era cuprinsă în dispoziţiile art. 219 din Codul penal din 1969, limitele pedepsei aplicabile fiind situate între o lună şi doi ani închisoare sau amendă, iar, în prezent, infracţiunea analizată era reglementată de prevederile art. 255 Cod penal, limitele pedepsei fiind cuprinse între 3 luni la un an închisoare sau amendă.

Având în vedere că, în textele legale invocate erau cuprinse aceleaşi condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi erau prevăzute pedepse de aceeaşi natură (închisoarea sau amenda), dar cu limitele speciale diferite, în vederea determinării legii penale mai favorabile instanţa s-a raportat la limitele speciale ale pedepselor principale, prevăzute în Codul penal din 1969 şi în actualul Cod penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa amenzii, instanţa a constatat că textele art. 63 din Codul penal din 1969, respective art. 61 din Noul Cod penal se deosebeau, esenţial, prin stabilirea în NCP a cuantumului amenzii, prin sistemul zilelor amendă, care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, s-a apreciat că ar asigura o mai bună individualizare a pedepsei concret aplicate, sub aspectul proporţionalităţii şi eficienţei.

Minimul general al amenzii în NCP era de 300 lei şi maximul general de 200.000 lei, fiind majorate faţă de Codul penal în vigoare. Sistemul zilelor amendă prevăzut în NCP putea conduce la stabilirea, în concret, a unei amenzi mai mari decât cea permisă de Codul penal în vigoare, ultimul apărând astfel, în situaţii tranzitorii, ca lege penală mai favorabilă.

Folosindu-se de criteriul anterior enunţat şi observând că limitele speciale minime şi maxime ale pedepselor închisorii, cuprinse în cele două acte normative menţionate în privinţa infracţiunii analizate, cuprindeau pedepse asimetrice şi întrucât la momentul individualizării pedepselor aplicate inculpatului instanţa se va orienta către o pedeapsă cu amenda penală, s-a concluzionat că legea penală mai favorabilă, aplicabilă în cauza de faţă, era reprezentată de prevederile Codului penal din 1969.

Prin urmare incidenţa circumstanţelor de agravare şi atenuare ce aveau legătură, fie cu fapta infracţională analizată, fie cu persoana inculpatului va fi analizată prin prisma prevederilor legale stabilite mai sus, ca şi lege penală mai favorabilă, respectiv în acord cu dispoziţiile Codului penal din 1969.

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, reţinând în acest sens următoarele: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, determinat de urmările imediate produse şi circumstanţele personale ale inculpatului.

În baza art. 219 al. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 800 lei amendă penală, cuantum suficient pentru atingerea rolurilor preventiv, educativ si coercitiv ale pedepsei.

Instanţa nu a aplicat pedepse accesorii şi nici complementare, întrucât NCP prevedea  aplicarea facultativă a acestora.

În baza art. 397 NCPP, art. 19, art.25 al. 1 NCPP coroborate cu art. 1349 Cod civil a admis acţiunea civilă alăturată acţiunii penale a părţii civile SC E. – Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice – E. D. T. Sud SA si, în consecinţă, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 10.972,10 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat acestei societăţi.

În temeiul art. 398 CPP, art 274 al. 1 NCPP, a obligat inculpatul  la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Această soluţie a instanţei de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către inculpatul C. C. care a solicitat ca în urma admiterii lui şi a desfiinţării sentinţei penale criticate, rejudecându-se cauza pe fond, să se dispună achitarea sa, de acuza ce i-a fost reţinută în sarcină. S-a învederat că soluţia condamnării sale putea fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză se dovedea că fapta exista, constituia infracţiune şi a fost săvârşită de acest inculpat, potrivit dispoziţiilor art.396 pct.2 NCPP. Hotărârea de condamnare era nelegală, însă, neexistând o analiză a motivelor care să conducă la concluzia că fapta constituia infracţiune, iar soluţia de condamnare s-a pronunţat pe baza unei motivări generice.

A fost greşit condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă, întrucât conform art.219 alin.2 Cod penal, constituie infracţiunea de distrugere din culpă „distrugerea ori degradarea din culpă a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, echipamentele sau instalaţiile de telecomunicaţii sau pentru difuzarea radio TV”.

Rezulta, aşadar, că era incriminată, prin legea penală, degradarea din culpă a unui cablu de înaltă tensiune, dacă a avut ca urmare aducerea, acestuia, în stare de neîntrebuinţare.

Din probele administrate în cauză, respectiv adresa nr.727/12212/28.10.2011 emisă de SC”Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice, Sucursala Mureş” a rezultat că „stâlpul distrus în urma accidentului de circulaţie produs în data de 10.03.2011 pe DN 15 susţinea reţeaua electrică de distribuţie de joasă tensiune” (fila 19 din dosar cercetare penală).

Dispoziţiile art.19 pct.2 alin.2 din Codul penal prevăd că „Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie infracţiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres”.

Ţinând seama că, din probele administrate în cauză rezulta că în urma accidentului a fost avariată o reţea de joasă tensiune, respectiv un stâlp din beton şi conductorii aferenţi, care a fost remediată şi repusă în funcţiune, la scurt timp, şi nu au fost puse în pericol alte persoane sau bunuri, deci fapta inculpatului nu era prevăzută de legea penală.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat a se dispune desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei în fond, cu consecinţa achitării inculpatului în temeiul art.16 alin.1 lit.b NCPP.

Analizând apelul astfel declarat, cu stricta respectare a prevederilor art.412, 416-419 Cod procedură penală, se constatat că acesta are caracter fondat, impunându-se a fi admis, deoarece:

La data de 10.03.2011, când a pierdut controlul volanului pe DN 15, E 578, al autoturismului ce îl conducea (inculpatul se deplasa dinspre Reghin spre Topliţa) acesta a distrus stâlpul de susţinere a reţelei electrice de distribuţie de joasă tensiune, situat pe dreapta drumului, în direcţia de deplasare a inculpatului şi care stâlp se afla pe raza localităţii Ciobotani. Stâlpul astfel distrus asigura pe raza localităţii amintite distribuţia energiei electrice de joasă tensiune, deci o formă de energie, care la data comiterii faptei nu se circumscria prev. alin.1, respectiv 2 al art.217 din vechiul Cod penal. Nici în actualul Cod penal, în vigoare de la data de 1 februarie 2014, nu se incriminează aducerea în stare de degradare a bunurilor ce servesc la distribuţia energiei electrice, indiferent dacă este de înaltă sau de joasă tensiune. Analizându-se conţinutul art.255 raportat la art.253 din NCP şi luându-se în considerare contextul real descris drept cadru al săvârşirii faptei de către inculpatul apelant se constată că această conduită este, în prezent, dezincriminată, fapt ce impune achitarea apelantului de sub acuza ce i-a fost reţinută, iniţial în sarcină. Ca urmare a acestei soluţii ce se impune a fi adoptată cu privire la latura penală a cauzei, în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată SC”E. – Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice – E. D. T. Sud”SA aceasta va fi lăsată nesoluţionată, conform dispoziţiilor art.397 raportat la art.25 alin.5 Cod procedură penală.

Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul, s-a desfiinţat  sentinţa penală menţionată şi rejudecându-se cauza în următoarele limite:

Potrivit prevederilor art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului C. C. de sub acuza comiterii infracţiunii incriminate de dispozițiile art. 219 alin. 2 Cod penal.

Potrivit art. 397 raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă SC E. – Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice – E. D. T. SUD SA şi s-a eliminat dispoziţia referitoare la constatarea calităţii de asigurator a SC A. SA Bucureşti.

Cheltuielile judiciare la prim grad jurisdicţional, ca şi cele în apel, au rămas în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare