Reabilitarea judecătorească. Condiții

Condiţiile reabilitării judecătoreşti privind o condamnare dispusă sub imperiul Codului penal din 1968 sunt cele prevăzute de art. 166 C. pen., care constituie legea penală mai favorabilă.

C. pen., art. 166 și urm.

La data de 11 septembrie, pe rolul acestei instanţe s-a înregistrat cererea formulată de petentul condamnat R. D. C. prin care solicita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, de reabilitare a sa de sub efectele hotărârii de condamnare, respectiv de sub efectele sentinţei penale nr.2/19.02.2007 a Curţii de Apel Tg. Mureș.

S-a arătat de către petent că prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureș, la data de 19 februarie 2007, în dosarul nr.1377/43/2006, a fost condamnat la executarea unei pedepse rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare, ca urmare a faptului că i s-a admis cererea de contopire a pedepselor ce o formulase. S-a învederat că faptele pentru care s-a pronunţat această condamnare au constat în luarea de mită, fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la uz de fals, fals intelectual şi complicitate la evaziune fiscală. De la data executării pedepsei şi până la data formulării prezentei cereri a locuit în localitatea de domiciliu, municipiul Oneşti şi nu a avut un loc de muncă stabil. A lucrat doar sporadic şi pe perioade scurte de timp, fără a avea încheiat un contract de muncă. Această situaţie s-a datorat exclusiv faptului că avea antecedente penale. A încercat mereu, în acest interval de timp, să-şi găsească un loc de muncă stabil şi cu forme legale, însă menţiunile din cazierul penal l-au făcut indezirabil pentru toţi posibilii angajatori. Spera ca odată cu reabilitarea sa să se schimbe în bine şi statutul său social, să nu mai fie privit de societate ca un paria. A apreciat că o perioadă de aproximativ 15 ani de interdicţii şi decăderi a fost arhisuficientă pentru reeducarea sa.

A mai adus la cunoştinţă instanţei faptul că nu a săvârşit alte infracţiuni în termenul de reabilitare şi că a achitat integral cheltuielile de judecată.

În drept a invocat dispoziţiile art.166-169 C. pen. şi ale art.529-530 C. pr. pen. şi a anexat la cerere, în copie certificată, următoarele înscrisuri:cartea de identitate, sentinţa penală nr.2/19.02.2007 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr.1377/43/2006 şi certificatul de atestare fiscală eliberat de A.N.A.F., A.J.F.P. Bacău, Serviciul Fiscal Oneşti nr.430226823077/ 04.09.2014.

Dat fiind obiectul cauzei, după acvirarea la dosarul cauzei a dosarului nr.1377/43/2006 al Curţii de Apel Tg. Mureș, această instanţă a mai dispus depunerea unei copii a cazierului judiciar a petentului.

Analizând cererea astfel formulată de petent, cu stricta respectare a prevederilor art.166-169 din noul C. pen., s-a apreciat că aceasta este fondată, impunându-se a fi admisă pentru următoarele considerente:

În cursul anilor 2002-2006 petentul a fost condamnat pentru comiterea unor infracţiuni reglementate de vechiul C. pen., în art.291 şi art.264 ( este vorba despre condamnările suferite prin sentinţa penală nr. 39/9 Aprilie 2002 a Tribunalului Militar Cluj) respectiv pentru comiterea unor infracţiuni incriminate tot de vechiul C. pen. cu referire la Legea 78/2002, prin sentinţa penală nr. 27/ 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare (luare de mită în formă continuată - 2 infracţiuni, fals material în înscrisuri oficiale in formă continuată, fals intelectual in formă continuată, complicitate la uz de fals, în formă continuată, complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată şi sustragere de înscrisuri în formă continuată). Suferind aceste condamnări în cursul anilor 2002 şi 2006 condamnatul, la data de 8 decembrie 2006, a formulat o cerere de contopire a pedepselor, rezultante, ce i-au fost aplicate prin cele doua hotărâri de condamnare, cerere soluţionată prin pronunţarea sentinţei penale nr.2/19 februarie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, definitivă prin decizia penală nr.2438/7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin această hotărâre de contopire a pedepselor, ce au fost puse în reindividualitatea lor, petentului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, din care s-a dedus, în mod corespunzător, perioada executată de acesta, de-a lungul timpului, în stare de arest preventiv, respectiv în stare de arest.  Petentul a fost pus în libertate, condiţionată, din executarea acestei pedepse rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare, la data de 30 octombrie 2007, dată certă rezultată nu doar din lecturarea sentinţei penale nr. 2002/2007 a Judecătoriei Bacău ci şi din menţiunile ce apar în cazierul judiciar al acestuia.

De la data punerii sale în libertate petentul  nu a mai avut vreun alt conflict cu legea penală şi, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 7 din dosarul cauzei, acesta nu are faţă de autorităţile fiscale române nici un debit. De la data punerii sale în libertate au trecut aproximativ 84 luni ( 7 ani), interval de timp în care acesta a înţeles că adopte o conduită conformă  cu regulile sociale şi să se plaseze în afara licitului penal.

Prezenta cerere, pe baza considerentelor mai sus expuse, se va analiza prin luarea în considerare a prevederilor art. 166 din Noul C. pen., lege penală mai favorabilă, în contextul în care, la data de 1 februarie acesta a intrat în vigoare această lege cu nr. 286/2009. De la data de 30 octombrie 2007, aşa cum s-a mai arătat, condamnatul s-a conformat regulilor de convieţuire socială, şi, dat fiind cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală 2/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, raportat la prevederile art.166 alin.1 lit. b şi art.167 C. pen., se constată că, faţă de acesta a intervenit reabilitarea judecătorească.

Cum termenul imperativ prevăzut de legiuitorul român in textele legale anterior menţionate a fost împlinit, şi cum petentul a demonstrat că a achitat statului toate cheltuielile judiciare la care a fost obligat  urmează ca în conformitate cu prevederile art.166 alin.1 lit. b, art.167-169 C. pen. urmează să se admită cererea formulată de petentul R. D. C.

Notă (judecător Mihaela Vasiescu): În mod constant Curtea de Apel Tg.-Mureș a stabilit că în ceea ce privește condițiile reabilitării judecătoreşti, acestea sunt cele prevăzute de art. 168 şi art. 166 C. pen., chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunţată sub imperiul Codului penal din 1969. În acest caz, sunt aplicabile dispoziţiile în materie de reabilitare ale noului C. pen. şi nu ale Codului penal din 1969, sub care s-a pronunţat condamnarea definitivă. Aceasta, întrucât vechile dispoziţii în domeniu au fost abrogate şi nu există prevederi tranzitorii care să le confere extraactivitate. Este, practic mai degrabă o chestiune de activitate a legii penale. Apoi, aplicând noile reguli penale, nu se încalcă cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia nr.265/2014, deoarece această decizie se referă la art.5 din Codul penal. Acest text legal se aplică de la săvârşirea faptei şi până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei şi cel mult, până la finalizarea executării pedepsei. prin urmare, nu se pune problema aplicării art.5 C. pen. în procedura reabilitării.

Domenii speta

Spete similare