Conflict de interese. Folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete. Elemente constitutive

Pentru existenţa infracţiunii de conflict de interese trebuie să existe o situaţie premisă constând în aceea că funcţionarul public, subiect activ în accepţiunea art. 147 C.pen. din 1969, are competenţa îndeplinirii actului sau participării la luarea respectivei decizii, iar ca rezultat al acestor activităţi urmăreşte şi să realizează un folos material pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă sau un afin, până la al doilea grad inclusiv, sau pentru a altă persoană cu care funcţionarul s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de altă natură.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de conflict de interese se realizează prin două acţiuni alternative constând în îndeplinirea unui act sau participarea la luarea unei decizii, iar în acest ultim caz se realizează atunci când făptuitorul ia o decizie păgubitoare pentru instituţia publică pe care o conduce, dar care a adus beneficii propriei persoane, ori soţului sau unei rude sau afin până la gradul II inclusiv, sau unei alte persoane cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură

 Infracţiunea de conflict de interese nu are obiect material deoarece fapta incriminată se referă la conduita funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, iar eventualele bunuri obţinute reprezintă produsul infracţiunii.

Pentru existenţa infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte  sau incomplete, trebuie dovedite între altele documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete. Un contract nul pentru considerente ce ţin de calitatea persoanei care l-a încheiat (calitate prezentată însă în mod corect în conţinutul actului) nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de legea care incriminează fapta de a conţine date false, inexacte sau incomplete.

C. pen. din 1968, art. 253 ind.1

C. pen., art. 301

Legea nr. 78/2000, art. 18 ind.1

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş întocmit în dosarul 49/P/2011, înregistrat la Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 26.11.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J. I. pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2531C. pen. cu referire la art. 76 alin.1 şi 2 din Legea nr.161/2003 şi folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte  sau incomplete, care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art.18 ind. 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000- modificată, cu aplicarea art.41 alin. 2 C. pen.

În motivare, se arată că inculpatul, în dublă calitate de primar al comunei Bahnea şi de fermier, şi-a închiriat lui însuşi o suprafaţă totală de circa 40 ha păşune pentru o perioadă de 15 ani şi o chirie de 31 lei/ha/an, prin contractul de închiriere înregistrat la Primăria Bahnea la nr. 2555/30.04.2009. În baza şi a acestui contract, a solicitat în datele de 13.05.2009 şi 27.04.2010 de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) subvenţii pentru o suprafaţă totală  de 93,1 ha, în 2009, şi de 91,66 ha în 2010. În urma primei cereri a obţinut în două tranşe, în 26.11.2009 şi 18.05.2010, suma de 55937,99 lei. În rechizitoriu se precizează că, pentru o suprafaţă de păşune închiriată de inculpat de la Eparhia Reformată a convenit o chirie de 28,9 euro/ha/an, că păşunea de la Primărie a fost închiriată sub acoperirea unei licitaţii trucate, la care inculpatul nu a participat efectiv. Dar pentru infracţiunile de fals şi abuz în serviciu s-a dispus disjungerea cauzei, fiind cercetaţi membrii comisiei de licitaţie.

În cursul judecăţii, partea civilă APIA a precizat în scris că inculpatul a achitat integral debitul principal şi accesoriile, şi că renunţă la pretenţiile civile (f. 20).

Instanţa a pus în discuţie încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 ind. 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., în baza art. 74 ind. 1 coroborat cu art. 13 C. pen., la termenul de judecată din 21 iunie 2013. inculpatul a solicitat continuarea procesului în conformitate cu art. 13 C. pr. pen.

Instanţa l-a audiat pe inculpat (f. 31 -32), care se apără pe două linii: Pe de o parte, dedesubtul contractului de închiriere nu există nici un conflict de interese fiindcă încheierea contractului s-a făcut în baza unei proceduri legale, care a ţinut cont de interesul comunei şi în care nu el, ci consiliul local a avut puterea finală de decizie. Pe de altă parte, nu a acţionat cu intenţie infracţională, ci cu bună credinţă şi în necunoaşterea prevederilor legale relevante. Ambele apărări privesc în mod direct infracţiunea de conflict de interese, dar  indirect şi pe cea prevăzută de Legea nr. 78/2000, fiindcă tind să demonstreze că actul de închiriere pe care s-au bazat cererile sale de subvenţii era unul valabil, sau în orice caz aşa l-a perceput el.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt:

Păşunile în discuţie , denumite „Fânaţe” şi „Coasta Glodului” au fost închiriate de inculpatul J. I. de la Comuna Bahnea, jud. Mureş, din anul 2007. Prin hotărâre de consiliu local (HCL) în anii 2004, 2005 şi 2006, taxele de păşunat s-au stabilit pentru respectivii ani la 20000 de lei vechi (2 lei) pe cap de ovină. Iar conform unei HCL din 2007, la aceste taxe se adăuga pentru anul 2007 chiria de 25 de euro/ha/an.

În 2008, inculpatul a fost ales primar al comunei. În această calitate, a iniţiat un proiect de HCL care prevedea organizarea unei licitaţii pentru închirierea păşunilor comunei. La licitaţie, potrivit declaraţiei sus-citate a  inculpatului, urma a se stabili un preţ de pornire mai mare decât chiria care fusese anterior plătită şi o durată mai lungă a închirierii, de 15 ani.

În urma acestei propuneri, s-au adoptat HCL nr. 31/30.09.2008 şi nr. 40/27.11.2008, prin care s-a luat decizia scoaterii la licitaţie a terenurilor, respectiv s-au aprobat caietul de sarcini şi preţul de pornire. Licitaţia s-a organizat pe parcursul a trei zile. În ambele hotărâri, primarul comunei a fost împuternicit cu aducerea la îndeplinire a hotărârii. Iniţiatorul hotărârilor a fost inculpatul, care a semnat Proiectele de hotărâre şi Expunerile de motive. În Expunerea de motive la a doua hotărâre inculpatul propune un preţ de pornire la licitaţie de 30 lei/ha. Preţul de pornire a fost acceptat de Consiliul local. După cum se observă, el era mai mic decât preţul stabilit în 2007.

Un alt act emis de inculpat a fost Dispoziţia nr. 77/10.03.2009 de constituire a comisiei de licitaţie.

Trupurile de păşune pe care le-a luat în chirie inculpatul au fost licitate în data de 19.03.2009, conform procesului verbal întocmit la aceeaşi dată. Conform declaraţiei martorului V. S., care apare drept concurent al inculpatului pentru una dintre păşuni în procesul verbal, a avut loc o licitaţie în data de 19 martie 2009, dar nu o competiţie reală între el şi inculpat. Un alt participant la licitaţie, K. I., arată că nu mai ştie dacă inculpatul a participat sau nu la licitaţie.

În urma desemnării lui în calitate de câştigător la licitaţie, inculpatul a semnat contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009, pentru suprafaţa de 40,31 ha păşune, pentru o perioadă de 15 ani şi o chirie de 31 lei/ha/an.

În cererea înregistrată la APIA la data de 13.05.2009, inculpatul a solicitat acordarea de subvenţii pentru o suprafaţă totală de 93,11 ha.

Anexat cererii, inculpatul a depus un formular tipizat, semnat de el. La punctul 2. al formularului, apare următoarea frază: „Cunoscând că falsul în declaraţii se pedepseşte conform art. 474 din Codul penal, datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate sunt reale, corecte, complete şi perfect valabile.” Formularul de declaraţie este datat 6.05.2009.

A fost anexat cererii şi contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009 încheiat de inculpat cu Primăria com. Bahnea. De asemenea, inculpatul a depus contractul de arendare încheiat cu Eparhia Reformată din Ardeal. În acest din urmă contract sunt trecute o suprafaţă totală de 41,47 ha, arenda de 1200 de euro pe an, în echivalent în lei, dar nu mai puţin de 5000 de lei pe an, şi durata contractului, de 5 ani (f. 98 – 101 vol. I dosar urmărire penală). După cum se observă, chiria plătită Primăriei era de circa 3,5 ori mai mică decât cea plătită Eparhiei.

Prin decizia de plată în avans nr. 2239978/26.11.2009, APIA a dispus plata în avans în contul inculpatului J. I. a sumei de 19552,08 lei. Prin decizia nr. 3343027/18.05.2010, APIA a dispus plata în contul inculpatului a sumei de 36385,81 lei. În cuprinsul acestor acte, se arată că deciziile s-au luat în urma analizei cererii de plată dispusă de inculpat şi a controalelor efectuate. Conform Adeverinţei emise de Circumscripţia sanitar veterinară Bahnea inculpatul a avut în cursul anului 468 un număr de 468 de ovine. Martorul V. Ş. confirmă că inculpatul a folosit păşunile închiriate.

Inculpatul a înregistrat o cerere de plată la APIA şi în data de 27 aprilie 2010, pentru anul 2010, pentru o suprafaţă de 91,66 ha.

Cu ocazia soluţionării acestei cereri, o angajată a APIA, martora F. R., a observat amănuntul că acelaşi contract de închiriere nr. 2555/30.04.2009, anexat cererii de către inculpat, e semnat de el atât în calitate de primar, ca reprezentant al Primăriei Bahnea, locatorul terenului, cât şi de chiriaş. Potrivit martorei, nu ştia sigur dacă acest contract este în regulă. A cerut un punct de vedere compartimentului juridic.  Răspunsul consilierului juridic a fost că, având în vedere şi lipsa altor semnături pe contract, de exemplu a secretarului comunei, contractul este aparent nul şi nu produce efecte. Ca urmare, precizând că inculpatul „nu a dat declaraţii sau prezentat declaraţii/documente false/incomplete sau inexacte, ci documente nule” (f. 26 vol. II dosar urmărire penală), consilierul juridic şi un şef de serviciu din cadrul APIA – Centrul judeţean Mureş au sesizat conducerea instituţiei cu privire la suspiciunea săvârşirii infracţiunilor de conflict de interese şi folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte  sau incomplete. Acordarea subvenţiei pe anul 2010 nu a mai fost autorizată.

Audiat în calitate de martor, secretarul comunei Bahnea, D. A., angajat cu studii superioare juridice, a arătat că a avizat de legalitate contractul de închiriere, ulterior depunerii unui exemplar din contract la APIA, din moment ce contractul s-a încheiat în urma unei licitaţii organizată pe baza HCL. Precizează, totuşi, că nu a cunoscut prevederile legale privind conflictul de interese.

 Deşi dintre suprafeţele cu privire la care inculpatul a făcut cererile de subvenţie doar pentru suprafaţa de 40,31 ha se pune problema nulităţii titlului, APIA, într-o Opinie scrisă, consideră, în urma aplicării unui „procent de penalizare”, că întreaga sumă de 55937,89 lei acordată inculpatului pentru anul 2009 este o plată necuvenită.

 Printr-un act încheiat în mod simetric cu sine însuşi, inculpatul  a reziliat cu data de 4.01.2011 contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009 (f. 129 vol. I dosar de urmărire penală).

Instanţa concluzionează că inculpatul, în calitate de primar al comunei Bahnea, a participat în mod activ la luarea deciziilor prin care s-a stabilit închirierea păşunilor comunei şi în urma acestor decizii, luate prin HCL, a semnat atât în calitate de reprezentant al locatorului cât şi de chiriaş un contract prin care îşi închiria două asemenea păşuni. Contractul i-a adus un folos material, pentru că preţul locaţiunii era mai bun decât cel cerut de alt locator, privat, Eparhia Reformată, ori decât comuna Bahnea printr-o precedentă HCL, iar durata contractului era mai lungă decât cea oferită de Eparhia Reformată (5 ani) sau de comună prin precedenta HCL (un an); pentru că i-a dat posibilitatea solicitării şi obţinerii, în virtutea deţinerii şi a respectivelor păşuni, a unor sume de bani cu titlu de plăţi directe în agricultură de la APIA; şi pentru că, mai general vorbind, i-a fost util exercitării ocupaţiei de fermier, din care îşi obţinea o parte dintre venituri.

Contractul a fost folosit la APIA pentru obţinerea de plăţi directe având ca sursă de finanţare Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), Fondul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală (FEADR), precum şi fonduri din bugetul naţional, potrivit art. 4 alin. 2 din OUG nr. 125/2006.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul arată, în declaraţia dată instanţei, că nu a crezut că poate exista vreo incompatibilitate între calitatea de primar şi cea de fermier. Instanţa interpretează sensul acestei declaraţii în sensul că se referă la un conflict de interese, nu la o situaţie de incompatibilitate, care nu este în discuţie în speţă. Cu ocazia ultimului cuvânt, admite că a urmărit să facă un bine crescătorilor de animale, printre care se află şi el. Cu alte cuvinte, a urmărit şi propriul folos. Dar precizează că nu a urmărit un folos necuvenit. Prin caracterul cuvenit al folosului urmărit şi obţinut, inculpatul pare să înţeleagă mai întâi caracterul legal al actelor îndeplinite. Din detaliile date în cuprinsul declaraţiilor, referitoare la preţul de închiriere, care nu ar fi fost nejustificat de mic, pare să înţeleagă şi altceva: prin actele îndeplinite nu a prejudiciat interesul comunei. Are în vedere atât interesul imediat, de a obţine un preţ bun pentru păşunile închiriate, cât şi interesul superior al locuitorilor săi, slujit de dezvoltarea creşterii animalelor.

În ce priveşte situaţia de conflict de interese în care s-a aflat în legătură cu contractul de închiriere, de lege lata problema  erorii nu se pune. Conflictul de interese este incriminat de o normă penală, iar nimănui nu îi este permis să nu cunoască legea penală (principiu care rezultă din prevederile art. 51 alin. 4 C. pen.). Instanţa consideră, totuşi, utilă analiza tezei erorii, între altele având în vedere că elementele asupra cărora ea ar purta se regăsesc între condiţiile faptei ilicite sancţionate de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu nulitatea absolută a actului încheiat. Iar cunoaşterea de către inculpat a nulităţii actului de închiriere i se impută atunci când este acuzat de infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte  sau incomplete.

Ca urmare, instanţa a reţinut următoarele, sub aspectul laturii subiective a faptelor:

Inculpatul a cunoscut că, prin actele legate de închirierea păşunilor, realizează un folos material pentru sine. Acest folos era constituit, în concepţia inculpatului, de posibilitatea obţinerii de subvenţii în cuantum considerabil de la APIA, ceea ce rezultă din  declaraţia sa de făptuitor şi din succesiunea rapidă a actelor: Aproape imediat după închiriere, a depus cererea de subvenţie. Folosul material mai era constituit din valoarea relativ mică a chiriei. Ca fermier, inculpatul cunoştea că un alt locator i-ar fi putut cere o chirie mai mare, dovadă fiind contractul cu Eparhia Reformată. Ca primar ştia că, în 2007, se stabilise prin HCL o chirie de asemenea mai mare. Instanţa nu omite împrejurarea că odată cu preţul putea varia şi calitatea păşunii, dar reţine că nu există vreo probă sau vreun indiciu privind o scădere la fel de dramatică precum cea a chiriei între calitatea păşunilor din 2007 faţă de cea din 2009, sau  între calitatea păşunilor Eparhiei reformate faţă de cea a  păşunilor Primăriei.  În fine, folosul material obţinut era dat de siguranţa că pe o durată de 15 ani se va putea folosi de păşune. Împrejurarea că, la rândul lui, a plătit sume de bani cu titlu de chirie nu putea reprezenta pentru inculpat un motiv să creadă că prin închirierea păşunilor nu dobândea nici un folos. Aşa cum am arătat, chiria era mai mică decât cea datorată în alte cazuri. În plus, dacă nu ar fi conştientizat că obţine un folos, nu se explică ce alt mobil a avut inculpatul pentru a închiria păşunile. Nici din declaraţia lui, nici din alte probe nu rezultă că închirierea a reprezentat un act de mărinimie faţă de locator. 

Inculpatul a cunoscut că, legat de aceleaşi acte, interesul lui este în conflict cu interesul comunei.

Conflictul de interese pe care art. 253 1 C. pen. îl are în vedere nu este dat de împrejurarea că interesului public i se aduce un deserviciu exact proporţional cu servirea interesului personal. Funcţionarul public poate pretinde că interesul său personal corespunde celui general, fără ca prin aceasta să contrazică existenţa conflictului de interese, cât timp luarea în consideraţie şi a interesului personal creează un risc real al influenţării conduitei sale în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, atribuţii care sunt subîntinse de obligaţia de satisfacere a interesului public.

Inculpatul a ştiut că există riscul ca interesul personal să îi influenţeze comportamentul în calitate de primar. Aici, instanţa are în vedere caracterul eronat al tezei că inculpatul a acţionat fără marjă de manevră, ci pentru a se supune hotărârilor consiliului local. Observă, mai întâi, că el a fost iniţiatorul hotărârilor. Constată mai apoi că, după emiterea lor, deşi în calitate de primar era obligat să închirieze păşunile fermierilor care le obţinuseră la licitaţie, în calitate de fermier nu era obligat nici să participe la licitaţie, şi nici să semneze contractul după ce a participat. În ambele calităţi, manifestările sale de voinţă au fost libere, neafectate de vreo cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.

Inculpatul a cunoscut şi că, în faţa acestui conflict, are o obligaţie fie de inacţiune, fie de informare mai amănunţită asupra consecinţelor acţiunii. Instanţa are în vedere aici calitatea sa specială, de primar, care presupune o familiaritate mai mare cu prevederile legale relevante decât cea a omului obişnuit (pentru un raţionament similar, a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea din cauza Soros c. Franţei, 2011). Are în vedere şi elemente concrete: Martorul V. Ş., viceprimarul comunei, a declarat că el nu a participat la licitaţie fiindcă el este cinstit. Inculpatul însuşi, în 2003, s-a retras din funcţia de primar pentru a se ocupa de activităţi ale unei societăţi comerciale legate de aceeaşi activitate a creşterii animalelor, potrivit referatului de evaluare. Din comparaţia cu situaţia martorei F. R. rezultă, într-adevăr, că inculpatul nu a cunoscut prevederile legale concrete privind conflictul de interese. Din probele dosarului mai rezultă însă că, la fel ca martora, a avut cunoştinţă despre posibilitatea existenţei unui conflict de interese. Spre deosebire de martoră, a ales să nu se informeze mai în amănunt. Este adevărat că martorul D. A., secretarul comunei, a aplicat după depunerea contractului de închiriere la APIA avizul de legalitate pe exemplarul din contract rămas la Primărie, conform propriei declaraţii. Dar această avizare nu putea ţine, inclusiv în concepţia inculpatului, loc de o informare prealabilă şi expresă asupra prevederilor legale în materia conflictului de interese.

În concluzie, instanţa reţine că, deşi inculpatul nu a cunoscut în mod concret dispoziţiile legale care sancţionează conflictul de interese, a cunoscut că este posibil ca încheierea unui contract cu sine însuşi să fie interzisă, şi a ales să nu se informeze în detaliu.

Mai reţine că, în ce priveşte dispoziţiile art. 253 1 C. pen. care incriminează infracţiunea de conflict de interese, oricum necunoaşterea lor nu înlătură caracterul penal al faptei, potrivit dispoziţiilor încă în vigoare ale Codului penal.

Ca urmare, în drept, fapta inculpatului de a semna atât în calitate de primar al comunei Bahnea, reprezentant al locatorului, cât şi în calitate de chiriaş, contractul de închiriere a păşunilor nr. 2555/30.04.2009, contract întocmit în baza unor hotărâri de consiliu local pe care inculpatul le-a iniţiat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 253 1  C. pen.

În schimb, declaraţia lui făcută APIA, cu referire inclusiv la acest contract, că „datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate sunt reale, corecte, complete şi perfect valabile”, nu întruneşte nici latura obiectivă, nici pe cea subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 18 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen..

Conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni este următorul: Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Legiuitorul nu incriminează folosirea de documente nule, ci de documente false. Cum distincţia dintre cele două noţiuni este una sensibilă, în discuţie rămâne folosirea unei declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Ceea ce nu ar corespunde adevărului este că datele înscrise în contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009 ar fi perfect valabile. Ele nu ar fi valabile, deoarece contractul este lovit de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. 1, 2 din Legea nr. 161/2003. Aceste dispoziţii sunt următoarele:

 (1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

 (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

După cum se observă, premisele nulităţii absolute a contractului încheiat în condiţii de conflict de interese sunt asemănătoare cu elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese. Pentru aceleaşi argumente ca acelea utilizate pentru analiza infracţiunii, instanţa consideră că acest act este lovit de nulitate absolută.

Totuşi, declaraţia inculpatului din formularul înregistrat la APIA nu priveşte validitatea sau nulitatea contractului de închiriere folosit, ci valabilitatea datelor înscrise în cuprinsul lui. Necesitatea dării acestei declaraţii a izvorât din art. 7 alin. 1 lit. c din OUG 125/2006, potrivit căruia una dintre condiţiile pentru acordarea plăţilor directe în agricultură este ca solicitanţii să treacă în cerere şi în actele anexate date reale, complete şi perfect valabile.

Distincţia dintre validitatea unui contract şi valabilitatea datelor înscrise în cuprinsul lui decurge, mai întâi, din sensul literar al cuvintelor folosite: Dacă, în limba română, se doreşte oferirea de asigurări asupra validităţii unui contract, se afirmă că acel contract este valid, sau că nu este nul. Nu se afirmă că datele înscrise în cuprinsul lui sunt perfect valabile. Dacă s-ar alege o asemenea variantă de exprimare, ea ar părea utilizatorului obişnuit al limbii una forţată.

Distincţia decurge şi din principiile dreptului, fiindcă validitatea sau nulitatea unui act juridic afectat de nulitate, chiar absolută, se stabilesc prin hotărârea prin care o instanţă de judecată decide asupra nulităţii lui. Nici Codul civil şi nici Codul de procedură civilă în vigoare la data faptelor nu admiteau instituţia „inexistenţei” sau a „nulităţii de plin drept” a actelor juridice. Nulitatea trebuia să fie constată de  o instanţă. Până la constatarea instanţei, aprecierea unei persoane asupra validităţii unui document nu putea constitui decât o opinie juridică, şi legiuitorul român nu  a dorit, prin art. 18 1 din legea nr. 78/2000, să incrimineze opiniile juridice incorecte.

Ca urmare, instanţa reţine că declaraţia semnată de inculpat că „datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate sunt reale, corecte, complete şi perfect valabile” nu constituie o declaraţie falsă, inexactă sau incompletă în sensul art. 18 1 din legea nr. 78/2000.

Chiar dacă practica judiciară va favoriza o interpretare contrară a sintagmelor amintite în paragraful precedent, care să le facă să coincidă, ea nu ar putea avea efect retroactiv pentru a se aplica şi inculpatului care nu a putut, în mod rezonabil, să prevadă o asemenea interpretare a textului legal. Speţa este diferită, din acest punct de vedere, de cea din cauza Soros c. Franţei, sus-citată, fiindcă acolo discuţia purta asupra concretizării unor termeni generali, pe când aici asupra corectării unor termeni pretins defectuoşi folosiţi de legiuitor. Ca urmare, nu s-ar putea reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie infracţională.

Mai concret, această intenţie lipseşte şi pentru că inculpatul, aşa cum s-a arătat, deşi bănuia că încheierea unui contract cu sine însuşi ar putea fi interzisă de lege, nu cunoştea în mod concret sancţiunea prevăzută de lege, a nulităţii absolute, la fel cum nu au cunoscut-o secretarul primăriei şi funcţionarii APIA. Aşa fiind, chiar în această interpretare extensivă a textului de incriminare, fapta inculpatului nu întruneşte condiţiile laturii subiective a infracţiunii.

Prin urmare, instanţa îl va achita în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d cu aplicarea art. 13 alin. 2 C. pr. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte  sau incomplete prevăzută de art. 18 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., întrucât actele săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.

La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de conflict de interese, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., între care folosul însemnat dobândit de inculpat în urma comiterii infracţiunii, de ordinul zecilor de mii de lei. Acest ordin de mărime rămâne chiar dacă la calculul folosului nu se are în vedere întreaga sumă dobândită, 55937,99 lei ci doar partea „necuvenită” din acest folos, respectiv ceva mai puţin de jumătate din suma arătată, proporţional cu suprafaţa obţinută de inculpat în condiţii de conflict de interese. Instanţa ia în consideraţie şi faptul că, în scopul dobândirii acestui folos, inculpatul a făcut să planeze suspiciuni rezonabile asupra unei proceduri de licitaţie care a implicat un număr ridicat de cetăţeni ai comunei. Instanţa are în vedere declaraţiile referitoare la caracterul trucat al licitaţiei, care constituie temeiuri pentru aceste suspiciuni. Nu se pronunţă prin aceasta asupra caracterului fondat sau nu al suspiciunilor, ci doar asupra caracterului lor rezonabil. Aceasta, întrucât scopul incriminării conflictului de interese este evitarea chiar şi numai a aparenţei că interesul personal influenţează în mod negativ activitatea funcţionarilor publici. Pe de altă parte, are în vedere lipsa antecedentelor penale şi comportamentul în general bun al inculpatului în societate, relevat de referatul de evaluare. De asemenea, are în vedere împrejurarea că inculpatul a reparat prejudiciul cauzat. Prejudiciul a fost cauzat direct de fapta prevăzută de Legea nr. 78/2000, dar atitudinea inculpatului este relevantă şi pentru infracţiunea de conflict de interese, deoarece indică dorinţa acestuia de reintrare în legalitate şi influenţează concluzia instanţei asupra perspectivelor sale de reintegrare socială.

Ca urmare, îl va condamna  la pedeapsa închisorii în limitele speciale. Apreciind, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, sus-amintite, că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 86 1, 86 2 C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen. îi va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64  lit. a teza a II-a, b C. pen. şi îi va interzice aceleaşi drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe durata maximă, având în vedere dispoziţiile art. 253 1 alin. 1 teza ultimă C. pen.

În baza art. 71 alin. 5  C. pen. executarea pedepsei accesorii se suspendă la fel ca executarea pedepsei închisorii, urmând ca pedeapsa complementară să se execute numai în cazul anulării sau revocării suspendării.

În conformitate cu prevederile art. 863 alin. 1 C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la datele fixate de acest Serviciu;

b)Să anunţe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)Să comunice şi să justifice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

d)Să comunice acestui Serviciu informaţii de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lui de existenţă.

În conformitate cu prevederile art.359 C. pr. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 84 ind.  4 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni în termenul de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.

În latura civilă, va constata renunţarea la acţiunea civilă a părţii civile Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a, art. 348 C. pr. pen. şi art. 76 alin. 1, 2 din Legea nr. 161/2003 va dispune desfiinţarea totală a contractului de închiriere înregistrat la Primăria Bahnea cu nr. 2555/30.04.2009, încheiat de inculpat cu sine însuşi în calitate de primar al Comunei Bahnea. Are în vedere dispoziţiile art. 348 C. pr. pen.: Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă asupra reparării pagubei materiale şi a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Din textul legal nu rezultă necesitatea citării ambilor semnatari ai unui contract, aşa cum susţine apărătorul inculpatului. Ea nu este impusă în speţă de cerinţele procesului echitabil, fiindcă celălalt semnatar al contractului este acelaşi cu primul semnatar, şi anume inculpatul. El are şi la acest moment calitatea de primar al comunei Bahnea . În plus, comuna nu este prejudiciată prin desfiinţarea actului, ceea ce rezultă din argumentele înfăţişate atunci când s-a analizat problema, dacă inculpatul a dobândit un folos material prin semnarea lui. Desfiinţarea nu este lăsată fără obiect de rezilierea în anul 2011 a contractului, fiindcă regimul ei se apropie de cel al unei nulităţi, nu al unei rezilieri. Instanţa a preferat sancţiunea prevăzută de Codul de procedură civilă, desfiinţare, înaintea celei prevăzute de Legea nr. 161/2003, constatarea nulităţii, întrucât, pentru ceea ce interesează aici, dispoziţiile Codului de procedură penală au caracter special şi derogatoriu de la dispoziţiile legii civile.

În baza  art. 191 alin. 1 şi art. 192 alin. 3  C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului jumătate din suma de 930 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 de lei reprezentă 25% din onorariul avocatului din oficiu, desemnat de Barou înaintea înfăţişării avocatului ales, şi se va avansa Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare