Cerere de revizuire. Admisibilitate

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri  definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De esenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă este ipoteza ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă ambele trebuie să fi fost pronunţate în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Codul de procedură civilă: art. 509 alin. 1 pct. 8.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 18 septembrie 2014, reclamantul B. Z. – apelant în dosarul nr. 5471/102/2013 al aceleiaşi instanţe, a solicitat desfiinţarea Deciziei civile nr. 479/A/17 septembrie 2014, pronunţată în dosarul menţionat, cu consecinţa rejudecării cauzei şi admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva Sentinţei civile nr. 535/15 aprilie 2014 a Tribunalului Mureş, în sensul admiterii acţiunii, anulării Deciziei nr. 169901/20.09.2012, emisă de pârâtă C.P.S. a M.A.I. şi obligării acesteia la stabilirea drepturilor de pensie cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 21 de ani şi 3 luni, pentru numărul de puncte realizate în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea de revizuire formulată pe motivul reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, susţinând că decizia civilă atacată este potrivnică Sentinţei civile nr. 2189/29 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 3021/102/2013 şi definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că soluţia instanţei de apel este neconstituţională, nelegală şi netemeinică, întrucât data pensionării nu poate fi stabilită în funcţie de data naşterii, în timp ce data împlinirii vârstei standard de pensionare este determinată de data naşterii fiecărei persoane, legiuitorul prevăzând cu claritate, prin dispoziţiile art. 95, coroborat cu art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 şi raportat la anexele nr. 5 şi 6 din lege, că punctajul mediu anual se obţine prin raportarea numărului de puncte realizat de asigurat în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării, iar nu la data împlinirii vârstei de pensionare sau data pensionării, stabilită în funcţie de data naşterii, cum în mod greşit s-a apreciat în cauză, spre deosebire de soluţia adoptată prin Sentinţa civilă nr. 2189/29 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

Examinând cererea dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 479/A/17 septembrie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. Z. împotriva Sentinţei civile nr. 535/15 aprilie 2014 a Tribunalului Mureş, prin această din urmă hotărâre fiindu-i respinsă ca neîntemeiată solicitarea de stabilire a drepturilor de pensie prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 21 de ani şi 3 luni, determinat, prin raportare la Anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010, în funcţie de data pensionării – luna iunie 2013, iar nu în funcţie de data naşterii, cum a procedat pârâta C.P.S. a M.A.I:, prin emiterea Deciziei nr. 169901/20.09.2012.

În cauza care a format obiectul dosarului nr. 3021/102/2013 al Tribunalului Mureş, soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 2189/29 octombrie 2013, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M. D. şi s-a anulat Decizia nr. 168022/08.08.2012, emisă de pârâta C.P.S. a M.A.I:, aceasta fiind obligată să stabilească drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani şi 5 luni, determinat, prin raportare la Anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010, în funcţie de data pensionării acestuia – luna noiembrie 2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, invocate în susţinerea cererii supuse examinării în prezentul litigiu, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri  definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din economia textului de lege evocat reiese că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire este necesar ca presupusele hotărâri potrivnice să întrunească cerinţa triplei identităţi – de cauză, de obiect şi de părţi, deoarece potrivit definiţiei date efectului de lucru judecat prin dispoziţiile art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Prin urmare, de esenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă este ipoteza ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă ambele trebuie să fi fost pronunţate în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Or, astfel cum rezultă din cuprinsul Sentinţei civile nr. 2189/29 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş, în privinţa căreia se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, reclamantul-revizuent nu a avut calitatea de parte în litigiul finalizat prin pronunţarea respectivei hotărâri, astfel că nu este întrunită cerinţa triplei identităţi pretinse de art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale cărei elemente trebuie să existe cumulativ,  nefiind incident, prin urmare, nici cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 din acelaşi act normativ.

Având în vedere considerentele anterior expuse, precum şi dispoziţiile art. 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care aceasta se întemeiază, Curtea a respins cererea dedusă judecăţii, fiind superfluă verificarea criticilor invocate relativ la rezolvarea dată pe fondul acţiunii promovate de reclamantul-revizuent în dosarul nr. nr. 5471/102/2013, în care s-a pronunţat decizia atacată prin cererea de revizuire supusă examinării.

Domenii speta

Spete similare