Recurs. Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă

Decizie 430/R din 09.10.2014


În condiţiile în care excepţia de necompetenţă a fost soluţionată de prima instanţă şi ulterior soluţia adoptată nu a fost criticată prin intermediul apelului cu privire la natura juridică a cauzei, această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat.

Chiar dacă reclamanta se încadrează în categoria comercianţilor (în prezent profesionişti), acest aspect nu era de natură să confere automat litigiului natură comercială, atâta timp cât între părţi nu s-au derulat raporturi comerciale generatoare de drepturi şi obligaţii cu privire la imobilul revendicat şi cu privire la care s-a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că argumentaţia reclamantei referitoare la modul cum s-au derulat operaţiunile de înscriere în cartea funciară cu privire la imobilele din litigiu şi la modul în care trebuiau interpretate concluziile raportului de expertiză efectuat în  cauză se circumscriu în realitate unei critici de netemeinicie, care este incompatibilă cu instituţia juridică a recursului, ca şi cale extraordinară de atac nedevolutivă.

Totodată trebuie avut în vedere faptul că din perspectiva celor enunţate de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanţa de recurs nu este îndrituită a proceda la reaprecierea probelor administrate în cauză şi la reanalizarea situaţiei de fapt stabilită de tribunal, ci doar la verificarea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt stabilită de această instanţă şi în atare situaţie criticile reclamantei exced limitelor stabilite de textul de lege menţionat.

Codul de procedură civilă: art. 304 pct. 3 şi pct. 9.

Prin sentinţa civilă nr. 1730 din 23.12.2011, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 946/308/2008 a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei SC A. G. SA Târgu-Mureş, invocată de pârâţii B. F. şi B. E. şi totodată a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta SC A. G. SA Târgu-Mureş în contradictoriu cu pârâţii B. F. şi B. E., fiind obligată reclamanta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 145342/12.09.1994, eliberat de Comisia Judeţeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Mureş, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 612 mp, situată în tarlaua 114 parcela 80 în intravilanul oraşului Sovata.

Prin încheierea nr. 4556/1997 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui M. L. în CF nr. 5594 Sovata.

Între M. L., în calitate de vânzător şi SC A. SRL Sovata, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 411/30 mai 2001 la BNP C. O. din Sovata, având ca obiect imobilul descris mai sus, iar ulterior prin încheierea de carte funciară nr. 2188/5.06.2001 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea cumpărătoarei. Ulterior SC A. SRL Sovata a vândut imobilul reclamantei SC A. G. SRL, încheind contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1447/12 iulie 2005 la BNP S. C. din Tg.-Mureş.

În favoarea reclamantei s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus prin încheierea CF 5359 Sovata.

Prin Sentinţa civilă 1207/11 mai 1999, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul 620/1998 s-a admis acţiunea formulată de P. E. F.-F- H., S. M. -D., S. S., B. F. I. M., L. I. M., împotriva Consiliului Local Sovata şi SC B. SA Sovata şi în consecinţă s-a constatat că imobilul înscris în CF nr.  3431 Sovata a fost trecut fără titlu în proprietatea statului şi au fost obligaţi pârâţii, la restituirea imobilului înscris în CF 3431 Sovata, A+1, nr.top.3136/2/2/1, casă, curte şi grădină intravilan cu 504 mp, către reclamanţi.

P. E. F.-F- H., S. M. S., S. S., B. F. - I. - M. şi L. I. – M. au vândut ulterior acest imobil pârâţilor B. F. şi B. E., încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.686/23 mai 2003 la BNP C. O. din Sovata.

Prin încheierea de carte funciară nr. 3056/29.05.2003 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor, imobilul fiind transcris în CF nr.6292.

La 27.09.1994 Primăria Sovata a încheiat procesul verbal înregistrat sub nr.8970/9.10.2004 prin care s-a constatat că pe imobilul înscris în CF 6292 Sovata, nr.top.3136/2/2/1 nu există nicio construcţie şi nici nu figurează în evidenţe şi că nr.adm.89 este greşit înscris.

Având în vedere prevederile art. 34 pct.1 şi art. 37 alin. 1 şi 2 din D.L. nr. 115/1938 şi ţinând cont de faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 6292 Sovata, nr. top. 3136/2/2/1 s-a întabulat la data de 29.05.2003, iar acţiunea s-a înregistrat la instanţă  la 26 mai 2006, în termenul de 3 ani precizat de dispoziţiile legale sus menţionate, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a mai reţinut că din raportul de expertiză întocmit de expert M. M. şi din lămuririle date de acesta în faţa instanţei, rezultă că terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr. 145342/1994 (imobil care în prezent este proprietatea reclamantei) a fost greşit identificat pe nr.top.3336/1. Această parcelă 80 nu se suprapune pe nr. top. 3136/2/2/1 din CF nr. 6292 Sovata, proprietatea pârâţilor, care este situat vis-a-vis de amplasamentul măsurat, iar imobilul corespunzător nr. top. 3336/1, pe care este înscris terenul reclamantei, se află între Lacul Ursu şi Complexul Eden. În realitate imobilul reclamantei face parte dintr-o parcelă mai mare cu nr. top. 3136/1/2/1.

Conform verificărilor efectuate de BCPI Sighişoara, imobilul cu nr. top. 3136/1/2/2 este înscris în CF nr. 50194 (2250 hârtie) Sovata şi este proprietatea numitei E. E. în cotă de 1/1 parte, cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001 în baza Sentinţei civile 892/2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul 2070/R/2006.

Prin urmare instanţa de fond a reţinut că nu se impune rectificarea CF nr. 6292 Sovata, în care figurează imobilul pârâţilor întrucât înscrierea este valabilă şi nu există probe la dosar din care să rezulte că imobilul proprietatea reclamantei se află în posesia nelegitimă a pârâţilor motiv pentru care a respins acţiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 89 din 4 martie 2014, Tribunalul Mureş a respins apelul declarat de reclamanta SC A. G. SA  împotriva sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Sighişoara, fiind obligată apelanta reclamantă la plata către intimatul pârât B. F. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Mureş a reţinut că prin noua lucrare topografică administrată în apel, concluziile primei instanţe cu privire la identificarea topografică a parcelei înscrise în proprietatea apelantei reclamante s-au confirmat, expertul topograf arătând că la data identificării de către Comisia locală de fond funciar a parcelei FPD 80 din tarla nr. 114, nu s-a avut în vedere suprafaţa aparţinând Vilei nr. 21 Sovata, cu nr. top 3136/2/2/2 şi limitele acesteia şi din acest motiv a rezultat suprapunerea suprafeţelor. Prin urmare argumentele evocate de apelantă cu privire la relevanţa amplasării imobilului astfel cum este reflectată de fişa de punere în posesie sunt neîntemeiate.

Instanţa de apel a mai reţinut că prin expertiza administrată în apel s-a lămurit faptul că suprafaţa căreia i s-a atribuit nr. top. 3154/7/2/1 nu se identifică în parcela FPD 80 din tarla nr. 114, or, având în vedere că documentaţia cadastrală a fost întocmită la momentul înscrierii terenului din Titlul de Proprietate nr. 145342/1994 pentru tarlaua 114 parcela 80, rezultă în mod cert că aceasta a fost greşit efectuată, consecinţa fiind aceea că terenul pârâţilor intimaţi, în suprafaţă de 504 mp, cu construcţii, înscris în CF nr. 6292 Sovata, nr. top. 3136/2/2/1, nu se identifică ori învecinează cu terenul proprietatea reclamantei. Acest din urmă teren este corect identificat potrivit expertizelor administrate în ambele faze procesuale, prin urmare cererea de rectificare de carte funciară este neîntemeiată chiar dacă reclamanta a invocat o greşeală reală de identificare.

Prin urmare instanţa de apel a reţinut că se impune păstrarea în totalitate a hotărârii primei instanţe, care a stabilit în mod corect că în ceea ce priveşte imobilul pârâţilor intimaţi înscrierea în cartea funciară este valabilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. G. SA Târgu-Mureş şi a solicitat în principal casarea deciziei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre soluţionare în apel, instanţei comerciale, care era competentă să soluţioneze calea de atac.

În subsidiar, recurenta reclamantă a solicitat casarea deciziei atacate, admiterea apelului şi modificarea în  tot a sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi rejudecând cauza să se dispună următoarele:

- admiterea acţiunii introductive, în sensul obligării  pârâţilor să lase în deplină şi liniştită posesie terenul intravilan situat în Sovata, evidenţiat în CF nr. 5594 Sovata, identificat sub nr. cad. A+1=3336/1, în suprafaţă de 612 mp;

- obligarea pârâţilor la conduita solicitată faţă de terenul evidenţiat în cartea funciară, astfel cum va fi rectificată, adică CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3136/2/2/1;

- rectificarea CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3336/1, în sensul înlăturării nr. top. 3336/1 şi aducerii în această carte funciară a numărului topografic corect al imobilului 3136/2/1/a;

 - rectificarea CF nr. 6456 Sovata nr. top. 3136/2/1/a, astfel:  a) înlăturarea nr. top. 3136/2/1/a din această carte funciară, dată fiind transcrierea lui în cartea funciară menţionată la petitul 2 al acţiunii;  b) identificarea nr. top. corect care să corespundă imobilului cumpărat în realitate de pârâţi, aflat în Sovata, str. Trandafirilor la nr. 89 şi înscrierea lui în CF nr. 6292 Sovata; c) menţionarea în această carte funciară a numărului administrativ 89, corespunzător imobilului evidenţiat şi a casei de locuit cumpărate de pârâţi, în măsura în care aceasta mai există, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamanta a invocat greşita şi nelegala soluţionare de către instanţa de apel a excepţiei necompetenţei materiale invocate de pârâţi, în soluţionarea căii de atac, faţă de dispoziţiile art. 56 din Codul comercial, raportat la art.159 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, recurenta reclamantă a susţinut că hotărârea atacată este criticabilă prin prisma incidenţei dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, pe de o parte fiind în prezenţa unei hotărâri a cărei motivare cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, iar pe de altă parte hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv cu aplicarea greşită a acesteia, motiv pentru care şi concluziile trase sunt eronate în totalitatea lor.

Reclamanta a invocat faptul că atât soluţia instanţei de apel, cât şi soluţia instanţei de fond sunt eronate prin prisma modului în care a fost evaluat materialul probator  administrat în cauză, în condiţiile în care din expertiza efectuată în apel rezultă, în urma identificării parcelei 80 din tarlaua 14 din titlul de proprietate nr. 145.342/12.09.1994, eliberat în favoarea lui M. I. că aceasta corespunde terenului revendicat de reclamantă de la pârâţi.

S-a mai arătat că din fişa de punere în posesie a autorului reclamantei rezultă că vis-a-vis de imobilul în discuţie se afla la acea dată Dispensarul Policlinic Balnear, în stânga şi dreapta se aflau imobile ale S.B.C. Sovata, dintre care cel amplasat în stânga imobilului măsurat prin această fişă de punere în posesie, devenind proprietatea apelantei. Deşi instanţa de apel conchide ca fiind  exactă această observaţie a apelantei,  la final s-a constatat că această chestiune nu a mai prezentat nicio importanţă pentru instanţa de apel.

Recurenta reclamantă a precizat, de asemenea, că achiziţia imobilului proprietatea ei s-a produs prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1447/2005 la BNP S. C., imobilul cumpărat fiind amplasat pe str. Trandafirilor, între vila Sovata şi sediul administrativ al SC B. SA, având o suprafaţă de 612 mp. Terenul respectiv a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi i-a fost atribuit numitului M. I., căruia i s-a emis titlul de proprietate nr. 145.342/12.09.1994. De asemenea, s-a arătat că la momentul înscrierii titlului de proprietate în CF nr. 5594 Sovata a fost identificat greşit numărul topografic ca fiind 3336/1, în realitate numărul topografic aferent acestui imobil fiind 3136/2/1/a, număr care apare însă în CF nr. 6456 Sovata, în care este întabulat un imobil aflat în proprietatea pârâţilor.

În raport de această situaţie, în opinia reclamantei se impune rectificarea ambelor cărţi funciare, în sensul transcrierii nr. topografic aferent terenului reclamantei din CF nr. 6456 Sovata, în care este greşit evidenţiat, în CF nr. 5594 Sovata.

Reclamanta a mai susţinut că ambele instanţe s-au limitat să analizeze probele administrate, fără a încerca o explicaţie pentru vecinătăţile atribuite de Comisia locală de fond funciar, limitându-se la concluziile expertului, care a confundat identificarea  făcută de această comisie cu identificarea făcută la întabularea titlului de proprietate în cartea funciară.

În condiţiile în care notarea numărului topografic 3136/2/2/1 nu a fost niciodată corectă s-a susţinut că se impune rectificarea ambelor cărţi funciare, atât cea corespunzătoare imobilului reclamantei, cât şi cea corespunzătoare imobilului pârâţilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 alin.1, pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă şi art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă .

Pârâţii intimaţi au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea  recursului declarat de recurenta reclamantă.

Referitor la excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei Sighişoara s-a arătat că reclamanta nu a invocat niciodată această excepţie, astfel că este decăzută din dreptul de a invoca această excepţie în recurs.

În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a arătat că pârâţii nu i-au tulburat dreptul de proprietate al reclamantei, drept exercitat de aceasta asupra terenului cu nr. top. 3336/1, înscris în CF nr. 5594 Sovata, acest teren nefiind învecinat cu terenul proprietatea pârâţilor. Pe de altă parte, la data cumpărării de către reclamantă a terenului proprietatea sa, acesta era întabulat în CF nr. 5594 Sovata, cu efecte de opozabilitate „erga omnes”, astfel că reclamanta nu poate susţine că a cumpărat altceva decât ceea ce figura în această carte funciară.

Pârâţii au mai arătat că deşi recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3, 7 şi 9 Cod procedură civilă, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci numai nemulţumirile recurentei cu privire la starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

Examinând recursul dedus judecăţii prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de prevederile 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamanta SC A. G. SA Târgu-Mureş a solicitat obligarea pârâţilor B. F. şi B. E. să le lase în deplină şi liniştită posesie terenul intravilan situat în Sovata, evidenţiat la momentul formulării acţiunii introductive în CF nr. 5594 Sovata, identificat sub nr. cad. A+1=3336/1, în suprafaţă de 612 mp şi rectificarea înscrierilor din CF nr. 5594 Sovata şi din CF nr. 6292 Sovata.

Cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă pârâţii au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sighişoara în soluţionarea cauzei, invocând faptul că aceasta ar aparţine jurisdicţiei comerciale, respectiv Tribunalului Comercial Mureş.

Prin încheierea civilă din 24.04.2009 judecătoria a respins excepţia invocată, reţinând că natura cauzei cu care a fost investită este de natură civilă şi nu comercială.

În apel nici reclamanta şi nici pârâţii nu au reiterat această excepţie. Totodată trebuie precizat că ulterior invocării excepţiei de către pârâţi, reclamanta s-a opus admiterii acesteia, susţinând că litigiul cu care a fost investită instanţa este de natură civilă.

Contrar poziţiei pe care reclamanta a avut-o pe parcursul judecării cauzei faţă de natura litigiului dedus judecăţii, în recurs a invocat faptul că instanţa comercială era competentă să soluţioneze cauza.

Faţă de excepţia în discuţie, Curtea a apreciat că în condiţiile în care aceasta a fost soluţionată de prima instanţă şi ulterior soluţia adoptată nu a fost criticată prin intermediul apelului cu privire la natura juridică a cauzei, această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat. Totodată trebuie avut în vedere faptul că înseşi pârâţii au susţinut iniţial caracterul nefondat al excepţiei necompetenţei.

Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta se încadrează în categoria comercianţilor (în prezent profesionişti), acest aspect nu era de natură să confere automat litigiului natură comercială, atâta timp cât între părţi nu s-au derulat raporturi comerciale generatoare de drepturi şi obligaţii cu privire la imobilul revendicat şi cu privire la care s-a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

Ca atare, primul motiv de recurs invocat de reclamantă referitor la necompetenţa Tribunalului Mureş în soluţionarea cauzei este nefondat.

În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs invocate de reclamantă, din actele dosarului rezultă că reclamanta SC A. G. SRL, cu sediul în Sovata a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1447/12.07.2005, încheiat cu SC A. SRL, cu sediul în Sovata dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3336/1, constând în teren intravilan în suprafaţă de 612 mp.

Prin acţiunea introductivă reclamanta a invocat faptul că terenul sus-menţionat este greşit întabulat în această carte funciară, deoarece numărul topografic corect este 3136/2/2/1, care figurează în CF nr. 6292 Sovata.

În cartea funciară indicată de reclamanţi este înscris terenul intravilan în suprafaţă de 504 mp, asupra acestui teren fiind întabulat dreptul de proprietate al pârâţilor B. F. şi B. E., dobândit prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3056/29.05.2003.

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut pe baza probelor administrate în cauză  că acţiunea promovată de reclamantă este nefondată şi că nu se impune rectificarea înscrierilor din cărţile funciare, atâta timp cât înscrierea făcută în favoarea pârâţilor este valabilă.

Prin memoriul de recurs s-au invocat şi motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut că decizia atacată cuprinde considerentele pe care se sprijină soluţia instanţei de apel, arătându-se motivele pentru care nu sunt fondate pretenţiile formulate de reclamantă, aceste motive fiind analizate în raport de obiectul acţiunii cu care a fost investită instanţa şi în raport de criticile formulate prin memoriul de apel, susţinerile reclamantei în sensul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii fiind neîntemeiate.

Ca atare motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanţa de recurs reţine că  argumentaţia reclamantei referitoare la modul cum s-au derulat operaţiunile de înscriere în cartea funciară cu privire la imobilele din litigiu şi la modul în care trebuiau interpretate concluziile raportului de expertiză efectuat în  cauză se circumscriu în realitate unei critici de netemeinicie, care este incompatibilă cu instituţia juridică a recursului, ca şi cale extraordinară de atac nedevolutivă.

Totodată trebuie avut în vedere faptul că din perspectiva celor enunţate de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanţa de recurs nu este îndrituită a proceda la reaprecierea probelor administrate în cauză şi la reanalizarea situaţiei de fapt stabilită de tribunal, ci doar la verificarea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt stabilită de această instanţă şi în atare situaţie criticile reclamantei exced limitelor stabilite de textul de lege menţionat.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că aspectele invocate de reclamantă în legătură cu înscrierile din cartea funciară şi cu revendicarea imobilului său de la pârâţi se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în speţă nu se poate susţine că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie.

În acest sens, Curtea a reţinut că la data dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care a invocat faptul că este greşit înscris în CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3336/1, în CF nr. 6292 Sovata nr. top. 3136/2/2/1 era întabulat dreptul de proprietatea al pârâţilor, dobândit după cum s-a mai precizat prin contract de vânzare-cumpărare.

Din actele dosarului rezultă că iniţial terenul în privinţa căruia reclamanta revendică dreptul de proprietate a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului M. I., prin titlul de proprietate nr. 145342/1994.

Din raportul de expertiză întocmit cu ocazia judecării apelului reiese că între elementele care figurează în titlul de proprietate cu privire la identificarea terenului şi fişa de punere în posesie există o serie de diferenţe. Pe de altă parte documentaţia pentru înscrierea terenului din titlul de proprietate în cartea funciară a fost greşit întocmită, în contextul în care imobilul corespunzător nr. top. 3336/1 este situat la o distanţă de 320 de metri faţă de amplasamentul parcelei de teren care a fost identificată de comisia de fond funciar ca fiind parcela trecută în titlul de proprietate.

Expertul a mai reţinut că parcela cu nr. top. 3136/2/2/1 a constituit proprietatea numitului dr. M. S., iar ulterior acesta a fost redobândit de la stat de către moştenitorii săi şi înstrăinat pârâţilor din prezenta cauză.

Reclamanta şi-a întemeiat cererea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară pe prevederile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, acelaşi tip de acţiune fiind reglementat şi prin prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996.

În speţă în condiţiile în care titlul de care se prevalează pârâţii este valabil, în mod corect a reţinut instanţa de apel că nu există temei pentru revendicarea de către reclamantă a terenului aparţinând pârâţilor şi pentru aceleaşi considerente şi solicitarea reclamantei de rectificare a înscrierilor din cartea funciară este neîntemeiată, nefiind incidente niciunul din cazurile de rectificare prevăzute de lege.

Prin urmare, pentru considerentele arătate nu se poate reţine incidenţa în cauză nici a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Faţă de cele ce preced, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate de reclamantă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a dispus respingerea recursului dedus judecăţii.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 3.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocaţial.