Nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2827

DOSAR NR….

SENTINŢA PENALĂ NR.135/2013

Şedinţa publică din data de 2.12.2013

Preşedinte : ……

Grefier  : …….

Constată că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria I. cu nr.623/P/2013 din 12.11.2013, înregistrat la această instanţă la data de 13.11.2013, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B.M.L., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului,  faptă prev. şi ped. de art.307 alin.1 c.penal.

Conform rechizitoriului parchetului, s-a reţinut în sarcina inculpatului că din relaţia de căsătorie cu partea vătămată G.R.B., s-a născut la data de ….2010 minora B.L.A..

La data de 29.03.2012 partea vătămată G.R.B., a introdus o acţiune civilă la Judecătoria I. prin care a solicitat desfacerea căsătoriei cu inculpatul şi a solicitat ca minora B.L.A. să îi fie încredinţată spre creştere şi educare, cu obligarea  inculpatului la plata pensiei de întreţinere.

Inculpatul a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat ca minora să îi fie încredinţată pentru creştere şi educare.

Prin sentinţa civilă nr. 1092/24.05.2012 a Judecătoriei I. s-a desfăcut căsătoria dintre inculpat şi partea vătămată fiind stabilită locuinţa minorei la inculpat cu exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei în comun.

Împotriva acestei hotărâri, partea vătămată G.R.B., a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 402/A/25.10.2012 a Tribunalului A., potrivit căreia s-a stabilit locuinţa minorei B.L.A. la partea vătămată G.R.B., iar inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere.

Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei Tribunalului A., a fost respins prin decizia civilă nr. 116/29.01.2013 pronunţată de C.A.T.

În consecinţă, partea vătămată G.R.B., a demarat procedura de executare silită prin intermediul Biroului Executor Judecătoresc G.A. din I., în dosar execuţional nr.38/2013, prin încheierea nr.249/25.04.2013 a Judecătoriei I. fiind încuviinţată executarea silită în toate formele sale privind  punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 402/A/25.10.2012 a Tribunalului A. şi predarea minorei B.L.A., mamei sale, mai precis către partea vătămată G.R.B.

Ca urmare a încuviinţării executării silite, executorul judecătoresc l-a somat pe inculpat la data de 13.05.2013, respectiv de a preda în termen de 10 zile de la primirea somaţiei pe minora B.L.A., părţii vătămate G.R.B.

Deşi inculpatul a primit somaţia executorului judecătoresc la data de 15.05.2013, nu a predat-o  pe minora B.L.A.mamei sale, partea vătămată G.R.B., motiv pentru care în data de 22.05.2013, executorul judecătoresc s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a o ridica pe minoră şi a o preda mamei sale. Cu ocazia deplasării la locuinţa inculpatului, executorul judecătoresc  nu a găsit-o pe minoră şi astfel nu a putut pune în executare hotărârea judecătorească, persoanele găsite în imobil declarând executorului judecătoresc că minora este plecată, fapt consemnat în procesul verbal de constatare nr.38/22.05.2013 încheiat de executorul judecătoresc.

Pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, executorul s-a deplasat din nou la data de 13.06.2013 la locuinţa inculpatului şi a concubinei acestuia, însă nici de această dată minora nu a fost găsită, neputând fi ridicată  şi predată mamei sale.

În data de 24.09.2013, executorul judecătoresc însoţit de organele de jandarmerie şi un psiholog din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului A., s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatului, la domiciliul concubinei acestuia precum şi la domiciliul părinţilor inculpatului, însă nici de data aceasta minora nu a fost găsită, mama inculpatului declarând executorului că fiul său este la muncă la S.C…. SRL.

În consecinţă, executorul judecătoresc şi psihologul s-au deplasat la locul de muncă al inculpatului, ocazie cu care inculpatul le-a spus că doar el ştie unde este copilul şi că nimeni nu va lua fetiţa de la el.

Cu ocazia audierii inculpatului, acesta a declarat că refuză să o predea pe minoră părţii vătămate deoarece aceasta din urmă nu s-a implicat în nici un fel în creşterea şi educarea minorei.

Din cele expuse mai sus, rezultă că inculpatul a reţinut-o pe minora B.L.A., fără consimţământul mamei sale, partea vătămată G.R.B., şi a refuzat să o predea acesteia, cu toate că există o hotărâre judecătorească  irevocabilă prin care locuinţa minorei a fost stabilită la mama minorei.

În şedinţa publică din 02 decembrie 2013, inculpatul a declarat că recunoaşte fapta pentru care a fost trimis în judecată şi că înţelege să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform declaraţiei consemnate şi ataşate la fila 17 dosar.

Având în vedere actele şi lucrările de la dosar, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi anume: declaraţia părţii vătămate …. din 14.06.2013 (f.6 -7 dosar urmărire penală), sentinţa civilă nr. 1092/2012 pronunţată de Judecătoria I. în dosar nr.944/246/2012 (fila 8-10 dosar urmărire penală) definitivă prin decizia civilă nr.402/A/25.10.2012 a Tribunalului A. (fila 11-13 dosar UP) şi decizia civilă nr.116/29.01.2013 a C.A.T. (fila 14-15 dosar UP), încheierea nr.294/2013 pronunţată de Judecătoria I. în dosar nr.1174/246/2013 (fila 16-17 dosar UP), somaţie dosar execuţional nr.38/2013 (fila 18,25 dosar UP), proces verbal de constatare nr.38/22.05.2013 (fila 21-22 dosar UP), adresa nr.623/P/2013 (fila 24 dosar UP), raport de vizită nr. 846/2013 (fila 26 dosar UP), adresă de înaintare înregistrată sub nr. 137554/19.08.2013 (fila 27-28 dosar UP), împuternicire avocaţială avocat F.A.C. (fila 29 dosar UP), cerere de chemare în judecată ( fila 30-41 dosar UP),  sentinţa civilă nr. 896/2013 pronunţată de Judecătoria I.în dosar nr. 1846/246/2013 (fila 43-46 dosar UP9, apel civil ( fila 47-51 dosar UP), contestaţie la executare ( fila 53-58 dosar UP), copie de pe cazierul judiciar al inculpatului (fila 59 dosar UP), declaraţia învinuitului (fila 60,62 dosar UP), proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii (fila 61, 63 dosar UP),  proces verbal din data de 22.07.2013 (fila 64 dosar UP), copie declaraţie inculpat din dosar nr.1590/246/2012 (fila 70 dosar UP), instanţa reţine o stare de fapt identică cu cea reţinută în rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria I. din 12.11.2013 în dosar nr.623/P/2013.

Astfel, din relaţia de căsătorie a inculpatului cu partea vătămată G.R.B., s-a născut la data de ….2010 minora B.L.A., căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 1092/24.05.2012 a Judecătoriei I., hotărâre prin care prima instanţă a stabilit locuinţa minorei la inculpat, cu exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei în comun.

Împotriva acestei hotărâri, partea vătămată G.R. a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 402/A/25.10.2012 a Tribunalului A., decizie prin care s-a stabilit locuinţa minorei B.L.A.la partea vătămată G.R., iar inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere pentru aceasta.

De asemenea, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei Tribunalului A., a fost respins prin decizia civilă nr.116/29.01.2013 pronunţată de C.A.T.

În dosar execuţional nr.38/2013 aflat pe rolul Biroului Executor Judecătoresc G.A. din I., partea vătămată G.R.B. a demarat procedura de executare silită, prin încheierea civilă nr.249/25.04.2013 a Judecătoriei I. fiind încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 402/A/25.10.2012 a Tribunalului A., şi în consecinţă şi  cu privire la predarea minorei B.L.A., către partea vătămată G.RB.

Ca urmare a încuviinţării executării silite, la data de 13.05.2013 executorul judecătoresc l-a somat pe inculpat să predea în termen de 10 zile de la primirea somaţiei pe minora B.L.A., părţii vătămate G.R.B. iar deşi inculpatul a primit somaţia executorului judecătoresc la data de 15.05.2013, nu a predat-o  pe minoră.

La data de 22.05.2013, executorul judecătoresc s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a o ridica pe minoră şi a o preda mamei sale.

Cu ocazia deplasării la locuinţa inculpatului, executorul judecătoresc  nu a găsit-o pe minoră şi astfel nu s-a putut pune în executare hotărârea judecătorească, persoanele găsite în imobil declarând executorului judecătoresc că minora este plecată, fapt consemnat în procesul verbal de constatare nr.38/22.05.2013 încheiat de executorul judecătoresc.

Pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, executorul s-a deplasat din nou la data de 13.06.2013 la locuinţa inculpatului şi a concubinei acestuia, însă nici de această dată minora nu a fost găsită, neputând fi ridicată  şi predată mamei sale.

Prin urmare, la data de 24.09.2013, executorul judecătoresc însoţit de organele de jandarmerie şi un psiholog din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului A., s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatului, la domiciliul concubinei acestuia precum şi la domiciliul părinţilor inculpatului, însă nici de data aceasta minora nu a fost găsită, mama inculpatului declarând executorului că fiul său este la muncă, respectiv  la SC …SRL.

Deplasându-se la locul de muncă al inculpatului, inculpatul le-a spus executorului judecătoresc şi psihologului ce îl însoţea că doar el ştie unde este copilul şi că nimeni nu va lua minora de la el.

Cu ocazia audierii inculpatului, acesta a declarat că refuză să o predea pe minoră părţii vătămate deoarece aceasta din urmă nu s-a implicat în nici un fel în creşterea şi educarea minorei.

Astfel, rezultă că inculpatul a reţinut-o pe minora B.L.A., fără consimţământul mamei sale, partea vătămată G.R.B., şi a refuzat să o predea acesteia, cu toate că există o hotărâre judecătorească  irevocabilă prin care locuinţa minorei a fost stabilită la mama minorei.

Potrivit prevederilor art. 307 alin.1 c.pen.,, Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.,,

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa reţine că fapta inculpatului B.M.L. de reţine pe minora B.L.A., după soluţionarea irevocabilă a dosarului civil nr.944/246/2013 fără consimţământul reprezentantului legal al acesteia, respectiv partea vătămată G.R.B., şi de a refuza să o predea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.307 alin.1, c.penal.

În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art.11 pct.2, lit.b,  raportat la art.10 alin.1, lit.i, c.pr.penală, art.18 ind.1 c.pen., raportat la art.91 c.pen. instanţa are în vedere că potrivit art.17 c.penal,, Infracţiune este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală,, în timp ce la art. 18 c.penal, este definit pericolul social al faptei astfel:,, Faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.,,

Tot legiuitorul, la art.18 ind.1 c.penal, stabileşte că :,,Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art.91.,,

În speţă, instanţa este chemată deci de a stabili dacă fapta inculpatului a adus atingere minimă uneia din valorile apărate de lege şi dacă prin conţinutul ei concret, este lipsită în mod vădit lipsită de importanţă.

După cum s-a reţinut deja anterior, fapta inculpatului de a reţine pe minoră contrar hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus ca minora să locuiască la partea vătămată aduce atingere nu dosar intereselor minorei care fiind la o vârstă fragedă nu a putut beneficia de afecţiunea maternă şi implicit părţii vătămate în favoarea căreia deşi  s-a stabilit dreptul de a creşte minora la domiciliul său nu şi-a putut valorifica acest drept, dar pe de altă parte s-a adus atingere autorităţii de lucru judecată precum şi a efectelor forţei obligatorii a hotărârii judecătoreşti, aspecte ce nu pot fi ignorate în speţă, şi prin urmare instanţa apreciază că aceste urmări nu se  pot circumscrie atingerii minime a drepturilor părţii vătămate, aşa cum este prevăzut expres la art.18 ind.1, alin.1, c.penal, şi că  fapta inculpatului ar fi lipsită de importanţă.

Din aceste considerente, fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracţiuni, luând în considerare toate aspectele deja analizate, respectiv prin raportare la mijloacele de săvârşire, de împrejurările în care fapta a fost comisă şi mai ales de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Celelalte susţineri ale inculpatului, sub aspectul conduitei bune înainte de comiterea faptei precum şi recunoaşterea acesteia, pot constitui circumstanţe personale, cu relevanţă la individualizarea sancţiunii, iar susţinerile aceluiaşi inculpat cu privire la conduita părţii vătămate nu sunt relevante în cauză, aceste aspect fiind analizate de instanţele civile investite cu soluţionarea cererii de stabilire a domiciliului minorei.

Faţă de cele de mai sus, la stabilirea pedepsei instanţa va avea în vedere pe de o parte criteriile generale prevăzute la art.72 cod penal, scopul pedepsei şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, iar pe de altă parte faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, urmând ca în baza art.307 alin.1 c.pen. cu aplicarea art.320/1 alin.7 cod procedură penală, să condamne pe inculpat la pedeapsa de o (1) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ,, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului,,.

În baza art.71 al.1 cod penal, urmează a se aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales  în autorităţile publice  sau în funcţii elective publice precum şi cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a  şi art.64 al.1 lit.b cod penal.

 Considerând că scopul pedepsei, prevăzut de art.52 cod penal, poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie, având în vedere în acest sens că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită bună în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, respectiv că a recunoscut săvârşirea faptei, în baza art.81 cu art.82 cod penal, va suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi o lună, atrăgând atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art.83 cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate, potrivit prevederilor art.359 cod procedură penală.

În baza art.71 al.5 cod penal, urmează a se suspenda şi executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a şi art.64 al.1 lit.b cod penal, pe durata termenului de încercare.

În baza art.71 al.5 cod penal urmează a se suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a şi art.64 al.1 lit.b cod penal, pe durata termenului de încercare.

În baza art.191 al.1 cod procedură penală, urmează a obliga inculpatul la suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru aceste motive, instanţa în numele legii, ...

Domenii speta

Spete similare