Opoziţie la executare

Sentinţă civilă 1273/2013 din 24.09.2013


OPOZIŢIE LA EXECUTARE - RESPINSĂ.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1273/2013, pronunţată în dosarul nr. 10226/190/2012

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, oponentul H.P.P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata BRD - GSG SA, să se constate nulitatea biletelor la ordin; să se dispună anularea formelor de urmărire din dosarul execuţional nr. 2066/ex/2012 al BEJ M.M.; şi suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că BRD-GSG SA a început executarea silita împotriva lui H.P.P. în baza unor "titluri" care nu întrunesc condiţiile legale şi pentru sume care nu corespund realităţii şi care nu sunt datorate fiind încălcate prevederile art. 372 indice 3 Cod procedură civilă.

Oponentul susţine că somaţia de executare este obligatorie şi nu este identică cu somaţia obişnuită întocmită de executor. După cei mai mulţi specialişti în drept cambial, această somaţiune de executare trebuie făcută de creditor şi comunicată prin intermediul executorului judecătoresc. Ea cuprinde transcrierea exactă a cambiei (biletului la ordin) precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată.

Somaţia de executare precede executarea iar scopul ei principal este transformarea cambiei (biletului la ordin) dintr-un titlu executoriu provizoriu într-un titlu definitiv. Neîndeplinirea comunicării somaţiei conform normelor cambiale atrage nulitatea acesteia inclusiv nulitatea formelor de executare.

Oponentul mai învederează că prin prezenta acţiune contestă valabilitatea biletelor la ordin în baza căruia a început executarea silită faţă de contestator. Executarea este nelegală şi din cauza faptului că s-a început executarea pentru sume care nu corespund realităţii şi care nu sunt datorate de contestator fiind inculcate prevederile art. 372 indice 3 Cod procedură civilă. Astfel, contestatorul nu a semnat vreun contract de garanţie faţă de creditoare şi nici nu s-a angajat faţă de aceasta că va garanta sumele datorate SC H.F. SRL.

În mod abuziv BRD-GSG SA a solicitat contestatorului sumele de pe biletele la ordin cu toate că contestatorul nu datorează aceste sume. Această excepţie personală invocată de contestator se fundamentează pe inexistenţa unor raporturi între contestator şi BRD-GSG SA referitoare la emiterea biletelor la ordin ţinând cont de faptul că biletele la ordin au fost semnate de contestator, în alb, şi fără a-şi da acordul cu privire la garantarea vreunui împrumut de la BRD-GSG SA.

Ţinând cont că intimata nu deţine un titlu valabil pentru sumele solicitate prin care să se constate faptul că oponentul trebuie obligat la plata sumelor solicitate care să fie certe, lichide şi exigibile, acesta fiind prejudiciat, se impune admiterea acţiunii.

În drept s-au invocat prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a opoziţiei la executare şi respingerea cererii de suspendare a executării cambiale ca inadmisibilă; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că, faţă de SC H.F. SRL s-a deschis procedura insolvenţei la data de 03.10.2008 iar la data de 24.05 2011 s-a dispus închiderea procedurii falimentului faţă de această societate. Petenta a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor împotriva debitoarei cu suma de 44.277 lei cu titlu garantat. În cadrul procedurii de insolvenţă, aceasta nu a recuperat nicio sumă de bani din creanţa înscrisă în tabelul de creanţe.

Administratorul societăţii SC H.F. SRL a fost numită H.L.M. faţă de care a fost admisă cererea de atragere a răspunderii pentru întreg pasivul societăţii. Având în vedere că intimata nu şi-a recuperat creanţa pe care o deţine faţă de societatea debitoare a demarat, executarea silită împotriva debitorilor avalizaţi.

În ceea ce priveşte solicitarea anulării actelor de executare îndeplinite în dosarul execuţional nr. 2066/ex/2012 datorită necomunicării somaţiei de executare, intimata solicită respingerea ei ca neîntemeiată, deoarece, aşa cum rezultă din actele de executare silită îndeplinite de BEJ M.M. în dosarul execuţional nr. 2066/2012, somaţia de care face vorbire oponentul a fost întocmită şi comunicată acestora. Somaţia întocmită de BEJ M.M. cuprinde transcrierea biletului la ordin aşa cum prevede art. 61 din Legea 58/1934, deci acest motiv de anulare a actelor de executare nu poate fi primit de către instanţa de judecată.

Referitor la nulitatea biletelor la ordin invocată de către oponent, intimata o consideră neîntemeiată. Conform art. 63 din Legea 58/1934, „în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19. Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. Excepţiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfăţişare”. Acest articol se aplică conform art. 106 din Legea 50/1934 şi biletului la ordin. Articolul 2 are corespondent în art. 105 din lege şi prevede că „titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează”.

Nulitatea unui bilet la ordin poate fi invocată doar dacă se constată lipsa unuia dintre elementele enumerate în art.104. Din analiza biletelor la ordin care fac obiectul prezentei opoziţii nu rezultă lipsa nici unuia dintre aceste elemente.

Contestatorul afirmă că nu a semnat niciun contract de garanţie prin care să se oblige faţă de intimată şi prin care să se garanteze împrumutul acordat către SC H.F. SRL. Această afirmaţie este falsă deoarece prin Contractul pentru acordarea unui descoperit autorizat de cont nr. 30/15.11.2007, la pct. 8, administratorul societăţii se obligă să garanteze restituirea împrumutului cu semnarea a 2 bilete la ordin de către aceasta şi soţul H.P.P.. Aceeaşi garanţie se obligă să o aducă în favoarea băncii şi prin Contractul de credit pe termen scurt nr. 40/15.11.2007. Semnarea ulterior de către contestator a biletelor la ordin este suficientă pentru a se naşte obligaţia de garanţie a avalistului faţă de împrumutatul SC H.F. SRL.

Biletele la ordin au fost semnate în calitate de avalizat de către contestator. Aşadar semnarea ca avalizat a biletului la ordin este suficientă pentru a atrage răspunderea patrimonială în calitate de garant pentru debitorul principal, nefiind necesară o altă formalitate în acest sens.

Referitor la sumele pentru care s-a demarat executarea silită, intimata arată că acestea sunt cele cu care debitoarea figurează în evidenţele contabile ale băncii. Cuantumul creanţei cuprinde creditul restant şi dobânzi care curg pentru fiecare zi de întârziere. Aşadar suma înscrisă în cuprinsul biletelor la ordin este cea reală, pe care debitorul principal o datorează intimatei, deci nu poate fi primit nici acest motiv de nulitate a biletelor la ordin.

Referitor !a suspendarea executării cambiale, intimata solicită respingerea ei ca inadmisibilă. Conform art. 62 din Legea 58/1934, instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procur. Or în prezenta cauză nu este îndeplinită această condiţie pentru a putea dispune suspendarea solicitată, deci se impune respingerea cererii de suspendare.

În drept s-au invocat prevederile Legii 58/1934.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 14.10.2012, intimata a reiterat motivele de fapt şi de drept susţinute în întâmpinare, subliniind faptul că somaţia întocmită de BEJ M.M. cuprinde transcrierea biletului la ordin, aşa cum prevede art. 61 din Legea 58/1934, deci acest motiv de anulare a actelor de executare nu poate fi primit de către instanţă.

Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 15.02.2013, oponentul a solicitat admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost ea formulată, reiterând motivele de fapt şi de drept expuse prin cererea introductivă. În plus, acesta mai arată că dovada tuturor aspectelor a încercat să o facă prin interogatoriul intimatei şi proba testimonială pe care le-a solicitat instanţei la termenul din data de 08.02.2013. Necesitatea acestor probe a reieşit din cursul dosarului, astfel că instanţa de fond avea obligaţia de a admite şi a administra probele solicitate. Respingerea acestor probe, consideră oponentul, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Intimata a demarat executarea silită împotriva debitorilor H.P.P. şi H.L.M., în temeiul biletelor la ordin emise de către SC H.F. SRL şi avalizate de către aceştia. Aceasta a perfectat cu SC H.F. SRL contractul pentru acordarea unui descoperit autorizat de cont nr. 39/15.11.2007 şi contractul de credit pe termen scurt nr. 40/15.11.2007. În vederea garantării restituirii împrumutului acordat societăţii, intimata a solicitat să se semneze în favoarea sa bilete la ordin în alb avalizate de către H.L.M. şi oponentul H.P.P..

Faţă de SC H.F. SRL s-a deschis procedura insolvenţei la data de 03.10.2008 iar la data de 24.05 2011 s-a dispus închiderea procedurii falimentului faţă de această societate, intimata fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor împotriva debitoarei cu suma de 44.277 lei cu titlu garantat. Administratorul societăţii SC H.F. SRL a fost numită H.L.M. faţă de care a fost admisă cererea de atragere a răspunderii pentru întreg pasivul societăţii. Având în vedere că intimata nu şi-a recuperat creanţa pe care o deţine faţă de societatea debitoare a demarat, executarea silită împotriva debitorilor avalizaţi.

În ceea ce priveşte solicitarea anulării actelor de executare îndeplinite în dosarul execuţional nr. 2066/ex/2012 datorită necomunicării somaţiei de executare, instanţa constată ca fiind neîntemeiată această cerere pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Aşa cum rezultă din actele de executare silită îndeplinite de BEJ M.M. în dosarul execuţional nr. 2066/2012, somaţia de care face vorbire oponentul a fost întocmită şi comunicată acestuia. Somaţia întocmită de BEJ M.M. cuprinde transcrierea biletului la ordin aşa cum prevede art. 61 din Legea 58/1934, acest motiv de anulare a actelor de executare nu poate fi primit de către instanţă.

Referitor la nulitatea biletelor la ordin invocată de către oponent, instanţa reţine că potrivit disp. art. 63 din Legea 58/1934, „în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19. Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. Excepţiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfăţişare”. Acest articol de lege se aplică, conform art. 106 din Legea 50/1934 şi biletului la ordin. De asemenea, articolul 2 are corespondent în art. 105 din lege şi prevede că „titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează”.

Conform art. 104:  „Biletul la ordin cuprinde: 1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; 2) promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată; 3) arătarea scadenţei; 4) arătarea locului unde plata trebuie făcută; 5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută; 6) arătarea datei şi a locului emiterii; 7) Semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente; 8) numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea emitentului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin; 9) codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului”.

Nulitatea unui bilet la ordin poate fi invocată doar dacă se constată lipsa unuia dintre elementele enumerate mai sus. Din analiza biletelor la ordin care fac obiectul prezentei opoziţii nu rezultă lipsa nici unuia dintre aceste elemente. Oponentul poate invoca şi excepţii personale, dar acestea trebuie sa fie întemeiate pe o probă scrisă, însă, în susţinerea excepţiilor invocate oponentul nu a depus nici o dovadă scrisă, prin urmare aceste susţineri nu vor fi reţinute ca excepţii ci ca motive de nulitate a biletelor la ordin.

Referitor la afirmaţia oponentului, în sensul că nu a semnat nici un contract de garanţie prin care să se oblige faţă de intimată şi prin care să se garanteze împrumutul acordat către SC H.F. SRL, instanţa reţine că, prin Contractul pentru acordarea unui descoperit autorizat de cont nr. 39/15.11.2007, la pct. 8, administratorul societăţii, H.M.L., se obligă să garanteze restituirea împrumutului cu semnarea a 2 bilete la ordin de către aceasta şi soţul H.P.P.. Aceeaşi garanţie se obligă să o aducă în favoarea băncii şi prin Contractul de credit pe termen scurt nr. 40/15.11.2007. Semnarea ulterior de către contestatorul oponent a biletelor la ordin este suficientă pentru a se naşte obligaţia de garanţie a avalistului faţă de împrumutatul SC H.F. SRL.

Biletele la ordin au fost semnate în calitate de avalizat de către oponent, ori potrivit disp. art. 36 din Legea 58/1934, „avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă”. Aşadar semnarea ca avalizat a biletului la ordin este suficientă pentru a atrage răspunderea patrimonială în calitate de garant pentru debitorul principal, nefiind necesară o altă formalitate în acest sens.

Referitor la sumele pentru care s-a demarat executarea silită, acestea sunt cele cu care debitoarea figurează în evidenţele contabile ale băncii, conform înscrisurilor din dos. execuţional, cuantumul creanţei cuprinzând creditul restant şi dobânzile aferente pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, având în vedere temeiurile de drept şi considerentele arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată opoziţia la executare având ca obiect anularea titlurilor executorii – Bilete la Ordin şi a formelor de executare silită din dos. execuţional nr.2066/ex/2012 al BEJ M.M..

Văzând dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, precum şi în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul H.P.P., solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul constatării că sunt îndeplinite condiţiile legale privind suspendarea executării silite şi, în consecinţă, admiterea petitului de suspendare aşa cum a fost formulat.

În motivare s-a arătat că încheierea atacată este neîntemeiată, ţinând cont de faptul că motivele pe care se sprijină sunt contradictorii şi străine de natura pricinii, iar instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecaţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că încheierea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Instanţa de fond a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.62 alin.4 din Legea nr.58/1934, însă sunt date aceste condiţii, motivat de faptul că oponentul nu recunoaşte mandatul, scris sau verbal, dat debitoarei H.L.M. de a folosi biletele la ordin semnate în alb şi nici nu a existat vreun contract încheiat cu creditoarea prin care oponentul să îşi fi exprimat acordul cu privire la garantarea creditului.

In drept, s-au invocat prevederile art. 304 (7), (8) si (9), art. 403 (4) Cod procedură civilă, art.62 alin. 4 din Legea 58/1934.

Intimata BRD – GSG SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii invocării de noi motive în susţinerea cererii de suspendare în calea de atac a recursului, cu consecinţa neluării în considerare a acestora.

În motivare s-a arătat că intimata a demarat executarea silită împotriva debitorilor H.P.P. si H.L.M. în temeiul biletelor la ordin emise de către SC H.F. SRL si avalizate de către aceştia.

Recurenta a perfectat cu SC H.F. SRL contractul pentru acordarea unui descoperit autorizat de cont nr.39/15.11.2007 si contractul de credit pe termen scurt nr. 40/15.11.2007. In vederea garantării restituirii împrumutului acordat societăţii, intimata a solicitat să se semneze in favoarea intimatei bilete la ordin în alb avalizate de către H.L.M. si H.P.P..

Faţă de SC H.F. SRL s-a deschis procedura insolvenţei la data de 03.10.2008, iar la data de 24.05.2011 s-a dispus închiderea procedurii falimentului faţă de aceasta societate.

In cadrul procedurii de insolvenţă intimata nu a recuperat nici o sumă de bani din creanţa înscrisă în tabelul de creanţe.

Având in vedere că intimata nu şi-a recuperat creanţa pe care o deţine faţă de societatea debitoare a demarat executarea silită împotriva debitorilor avalişti.

Împotriva executării silite, recurentul a formulat opoziţie la executare prin care a solicitat si suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei.

Fata de aceasta solicitare, prima instanţa în mod corect a dispus respingerea cererii de suspendare în temeiul art. 62 alin. 4 din Legea 58/1934.

Conform art. 62 din Legea 58/1934 instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura. Or în prezenta cauza nu a fost şi nu este îndeplinită această condiţie pentru a putea dispune suspendarea solicitată. Prin urmare, în mod corect prima instanţa a dispus respingerea cererii de suspendare raportându-se la acest text de lege.

Mai mult, prin cererea de recurs recurentul invocă lipsa unui mandat dat de către acesta în favoarea numitei H.M.L. pe care o consideră debitorul principal. Tot pentru prima dată în recurs se invocă şi lipsa unui contract încheiat între intimată şi recurent prin care acesta să se fi obligat la restituirea creditului.

Raportat la aceste motive invocate în susţinerea cererii de suspendare pentru prima dată în recurs înţelege să invoce inadmisibilitatea formulării lor.

In susţinerea acestei excepţii intimata are în vedere ca dublul grad de jurisdicţie la care este supusa prezenta cauză. In situaţia în care recurentul nu a înţeles să formuleze aceste susţineri în faţa primei instanţe, intimata a fost în imposibilitatea de a formula apărări. Mai mult, prima instanţă nu s-a putut pronunţa asupra acestor motive nefiind invocate. Consideră că aceste noi temeiuri de fapt au fost invocate de către recurent în acest stadiu procedural cu rea-credinţă fiind neîntemeiate.

De asemenea, raportat la cele de mai sus, se arată că existenţa unei procuri nu este necesară în prezenta cauză. Recurentul a semnat personal biletele la ordin, aspect necontestat în cuprinsul opoziţiei la executare formulată. Prin urmare motivele invocate pentru prima dată în recurs, chiar dacă ar putea fi primite de instanţa de recurs, ar trebui respinse ca neîntemeiate.

Tribunalul examinând, în baza  prevederilor  art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă, încheierea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.