Proces -verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. nelegalitate

PROCES -VERBAL DE CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A CONTRAVENŢIILOR. NELEGALITATE.

Raportat la motivele de nelegalitate invocate de petentă şi la situaţia concretă, potrivit căreia pe de o parte, contractul analizat nu era în vigoare la data efectuării controlului, iar pe de altă parte, nu este prevăzută în lege obligaţia consemnării în conţinutul contractelor de acest gen a dispoziţiilor art. 42 din OG 50/2010, precum şi faptul că nu a fost înştiinţată în mod corect contravenienta pentru a se prezenta la sediul organului constatator în vederea clarificării aspectelor referitoare la controlul efectuat, fiindu-i astfel încălcat dreptul să de a se apăra şi de a face obiecţiuni la procesul-verbal de contravenţie, instanţa, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea şi va anula procesul-verbal de contravenţie atacat.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 801/2013, pronunţată în dosarul nr. 7866/190/2011

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, petenta SC BT D IFN SA a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei nr. 133/1012 din data de 17.06.2011, încheiat de A.N.P.C. – C.J.P.C. BN, prin care s-a dispus sancţiunea amenzii contravenţionale în valoare de 20.000 lei, conform art.86 alin.2 din O.U.G. 50/2010, sancţiunea complementara a reparării deficienţelor constatate conform art. 88 alin. 1 lit.d şi avertisment, conform art. 5 alin.2 lit. a din O.G. nr.2/2001.

În motivare, s-a arătat că în data de 14.06.2011, angajaţii C.J.P.C. BN, au efectuat un control tematic la magazinul S.C. C.C. SRL, situat în loc. BN, C.M. nr.15A, urmărindu-se respectarea prevederilor legale privind protecţia consumatorilor la încheierea contractelor de credit de consum. În urma controlului efectuat, s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 133/1012/17.06.2011, aplicându-se următoarele sancţiuni:

Amenda în valoare de 20.000 lei, conform art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010, pentru faptul că în urma verificărilor efectuate de agenţii constatatori, aceştia au constatat lipsa unei prevederi din conţinutul contractului de credit legat nr. 67608 / 20.06.2011, formular utilizat de BT D în relaţia cu clienţii săi, prin care creditorul are obligaţia să primească şi să înregistreze reclamaţia clientului (consumatorului), să ia toate măsurile necesare pentru a răspunde la reclamaţie în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia şi de a depune diligenţele necesare reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorului. Agenţii constatatori au considerat că lipsa acestei prevederi, încalcă dispoziţiile art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010.

Petenta a mai arătat că în adresa nr. 2203 din 07.07.2011, emisă de C.J.P.C. BN, care a însoţit procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 133/1012/17.06.2011, comunicat la BT D în data de 11.07.2011 prin serviciile poştale, se menţionează că s-a efectuat controlul în data de 14.06.2011. În procesul verbal de constatare, la litera F, se menţionează datele persoanei în prezenţa căreia s-a efectuat controlul, respectiv doamna C.E., şi calitatea acesteia de „persoană mandatată”. De asemenea, la litera M - alte menţiuni, din actul constatator, se menţionează de către agenţii constatatori că „ ....la încheierea prezentului act de control nu a putut fi identificată nici o persoana care sa aibă calitatea de martor”, iar în câmpul destinat semnăturii contravenientului se menţionează „nu este de faţă”.

Petenta susţine că agenţii constatatori în mod eronat au atribuit doamnei C.E. calitatea de „persoana mandatată” a BT D, aceasta având calitatea de angajată a S.C. C.C. S.R.L., care în baza unui contract de colaborare cu BT D, intermediază încheierea contractelor de credite legate, între BT D şi clienţii care doresc sa obţină finanţarea achiziţionării produselor comercializate de SC C.C. SRL. Prin urmare, S.C. C.C. SRL are calitatea de intermediar de credit, aşa cum este definit acesta la art. 7 pct.9 din O.U.G. 50/2010, iar doamna C.E. deţine calitatea de angajat al intermediarului de credit, nu de mandatar al BT D. In aceste condiţii, petenta consideră ca agenţii constatatori au procedat greşit când au menţionat ca nu există de faţă contravenientul la semnarea contractului, deşi au atribuit calitatea de „persoana mandatata” doamnei C.E.. Dacă totuşi, au considerat-o ca nefiind reprezentanta BT D, atunci nu se justifica menţiunea de la litera M din actul constatator, în aceste condiţii doamna C.E. putând fi considerată „martor”.

S-a mai arătat că, controlul a avut loc în data de 14.06.2011, iar procesul verbal de constatare a fost încheiat în data de 17.06.2011. În acest interval, agenţii constatatori au efectuat controlul fără să contacteze reprezentanţii BT D şi au încheiat actul de constatare fără să aducă la cunoştinţa BT D dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutului actului de constatare, încălcând astfel dispoziţiile art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, fapt sancţionat cu nulitatea procesului verbal. Atât în materialele publicitare existente în sediul S.C. C.C. S.R.L., cât şi în contractul de credit legat nr. 67608/20.06.2011, sunt prezentate datele de contact ale BT D: telefon, fax, e-mail, adresa de corespondenţă. Agenţii constatatori nu au utilizat nicio forma de contact a reprezentanţilor BT D, înainte de a întocmi actul constatator, încălcând astfel dispoziţiile legale menţionate mai sus, astfel că se impune anularea actului constatator.

Data încheierii procesului verbal de constatare este 17.06.2011, iar în cuprinsul acestuia se menţionează de către comisarii C.J.P.C că au constatat lipsa dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010, în contractul de credit legat nr. 67608 din 20.06.2011. Documentul verificat este un model de contract de credit legat, utilizat de BT D în relaţia cu clienţii săi, iar data contractului este data la care se tipăreşte contractul din aplicaţia informatică, ea indicând momentul semnării acestuia de către client. Faptul că s-a încheiat actul constatator la o data anterioară datei de înregistrare a documentului care face obiectul controlului, constituie o inadvertenţă care conduce la imposibilitatea stabilirii cu exactitate a momentului încheierii actului constatator şi a aplicării sancţiunilor, precum şi a duratei desfăşurării controlului. Neputându-se stabili din conţinutul actului constatator o data certa a efectuării controlului, în aceasta situaţie pot fi aplicabile dispoziţiile art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Petenta consideră greşită si nejustificată interpretarea data de agenţii constatatori art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010, conform căreia BT D nu a inclus vreo prevedere în contractul de credit legat, din care să reiasă obligaţia creditorului de a primi, înregistra sau răspunde la reclamaţiile formulate de clienţi. Din textul art. 42, nu reiese obligaţia creditorului de a insera explicit in contractul de credit sau alte documente, referirea la obligaţia de a primi, a înregistra sau a răspunde într-un anumit termen reclamaţiilor şi de a depune diligenţele necesare reparării eventualelor prejudicii. O.U.G. nr.50/2010 a stabilit în cap. IV, Secţiunea a 2-a - Informaţii ce trebuie incluse în contractele de credit, informaţiile pe care trebuie sa le conţină obligatoriu contractele de credit. In acest sens, petenta face referire la Raportul nr. 22/423/17.12.2010 a Comisiei pentru buget, finanţe, bănci din cadrul C.D., raport asupra proiectului de lege de modificare a O.U.G. nr. 50/2010, comisia fiind cea care a propus textul art.42 din ordonanţa şi care îşi motivează amendamentul propus prin următoarele: „În practică s-a observat că băncile refuză înregistrarea reclamaţiilor de la clienţi”. Conţinutul art. 42 din OUG 50/2010 este acelaşi cu cel din amendamentul propus de Comisia de buget, finanţe, banei, respectiv: „Creditorii au obligaţia de a primi şi înregistra reclamaţiile de la consumatori, de a lua toate masurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamaţii în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora şi de a depune diligenţele necesare în vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor.” înainte de modificarea O.U.G. nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010, textul art. 42 era următorul: „Creditorii iau toate măsurile necesare pentru a răspunde la reclamaţiile depuse de consumatori în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora şi depun diligentele necesare în vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor”. Petenta consideră că din compararea celor doua variante ale art. 42, reiese fără echivoc faptul că intenţia legiuitorului a fost să stabilească mult mai clar obligaţia creditorului de a primi, înregistra şi răspunde la reclamaţii, în cazul în care acestea vor fi formulate şi nu aceea de a impune creditorului menţionarea explicita în textul contractului de credit a acestei obligaţii.

Sancţiunea contravenţionala „Avertisment”, aplicată pentru încălcarea art.9 alin.2 din O.U.G. nr.50/2010 a fost aplicată pentru faptul că agenţii constatatori au identificat în magazinul S.C.C.C. S.R.L., un afiş cu următorul text: „Rate prin BT D. Valoarea ratelor afişate este orientativă şi este calculată pe o perioadă de 5 ani”. Agenţii constatatori au considerat ca prin utilizarea sintagmei „este orientativa” în textul afişului, s-au încălcat dispoziţiile art. 9 alin.2 din O.U.G. 50/2010.

Petenta consideră că s-a dispus sancţiunea, fără a se avea în vedere că afişul în cauză a fost realizat şi utilizat exclusiv din proprie iniţiativa şi fără acordul sau cunoştinţa BT D. De asemenea magazinul a confirmat faptul că textul utilizat făcea referire la valoarea ratei care era trecută pe etichetă care indica preţul de vânzare al anumitor produse comercializate de acesta, astfel clientul putând evalua ambele variante de achiziţionare a produsului: în rate sau achitând integral valoarea de vânzare. De altfel, sintagma „valoarea ratelor este orientativa” alături de indicarea perioadei de 5 ani, indica faptul că pot exista rate şi pe o perioadă mai scurta, iar în acest caz rata va avea alta valoare.

S-a mai arătat că, concomitent cu afişul menţionat în actul constatator, există în incinta magazinului un formular „Condiţii standard de creditare” care conţine informaţiile prevăzute la art.9 alin.1 din O.U.G. nr.50/2010 şi un afiş publicitar, ambele cu logo-ul şi denumirea BT D, aceste formulare putând fi uşor asociate cu BT D, spre deosebire de afişul în cauză, aspect de care nu s-a ţinut seama la aplicarea sancţiunii. 

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.31 si art.32 din OG nr.2/2001.

În probaţiune, s-au anexat înscrisuri.

C.J.P.C. BN, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea  plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi menţinerea ca legal şi temeinic a procesului verbal contestat.

În motivare, s-a arătat că, urmare unui control având ca temă respectarea prevederilor legale privind protecţia consumatorilor la încheierea contractelor de credit de consum în cazul achiziţionării de produse de la comercianţi cu plata în rate, la punctul unde se încheie contracte din Bistriţa al petentei, s-a constatat că, în contractul de credit legat nr. 67608/20.06.2011 nu este inserata prevederea legală conform căreia creditorul are obligaţia de a primi şi înregistra reclamaţiile de la consumatori, de a răspunde la aceste reclamaţii în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora şi de asemenea, de a depune diligenţele necesare în vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor. Pentru faptul ca acest contract nu conţine aceasta prevedere, petenta a fost sancţionată pentru încălcarea disp. art. 42 din OUG nr. 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010 cu amenda contravenţională în cuantum de 20.000 lei.

Intimata a arătat că, la analizarea contractului menţionat mai sus intimata a ţinut seama de faptul că acest contract intră sub incidenţa disp. OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori care în art. 1 prevede că: „Prezenta ordonanţă de urgenta reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori.”

Având în vedere că acest art. 42 se regăseşte ca o obligaţie pe care creditorul trebuie sa o aibă în vedere în contractul de credit pe care îl încheie cu consumatorul, intimata apreciază că neintroducerea în contract a unei asemenea obligaţii a creditorului, în condiţiile în care contractul constituie „legea părţilor”, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale menţionate mai sus, astfel că sancţiunea amenzii contravenţionale se impunea.

În incinta punctului de vânzare exista un afiş publicitar în care se specifica cum că „valoarea ratelor afişate este orientativa”, faptă care contravine disp. art. 9 alin. 2 din OUG nr. 50/2010, articol conform căruia în orice formă de publicitate informaţiile referitoare la rată trebuie să fie scrise în mod clar.

Pentru această abatere de la disp. art. 9 alin. 2 din OUG nr. 50/2010 modif. şi completată prin Legea nr. 288/2010 petenta a fost sancţionată cu avertisment.

Tot in procesul verbal de constatare a contravenţiei pe care petenta îl contestă, agentul constatator a dispus sancţiunea contravenţională complementară de reparare a deficienţelor constatate în termen de 15 zile conform art. 88(1) lit. d din OUG nr. 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010.

La data de 14.06.2011 a fost demarata o tematica de control cu obiectul menţionat şi în documentul de control. întrucât, IFN-urile, in marea lor majoritate nu au sediile în Bistriţa, la punctele de lucru unde se încheie contracte în numele acestora, la data efectuării controlului au fost prezente persoane care aveau diferite calităţi, şi aşa cum se menţionează în documentul de control încheiat petentei, la punctul de lucru al acesteia se afla o persoană care a declarat că are calitatea de „persoana mandatată”.

După cum se poate observa este vorba despre persoana care a fost prezentă la data efectuării controlului.

După această dată, în perioada de timp prevăzută de disp. art. 13 alin. 1 raportat la disp. art. 14 şi 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 modif, procesul verbal a fost încheiat şi comunicat în termenele legale. Întrucât după ziua efectuării controlului, reprezentanţii intimatei nu au intrat în posesia unui contract decât după data de 20.06.2011, pentru a-1 analiza, acest proces verbal a putut fi comunicat petentei doar in data de 07.07.2011.

Astfel, agentul constatator a respectat dispoziţiile legale în materia contravenţiilor astfel că nu există motive de anulare a procesului verbal.

În drept, s-au invocat disp. art. 115 si urm., Cod procedura civila precum si dispoziţiile OUG nr. 50/2010 modif. prin Legea nr. 288/2010.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pin procesul – verbal de contravenţie nr. 133/1012 din data de 17.06.2011, încheiat de A.N.P.C. - C.J.P.C. BN, s-a dispus sancţiunea amenzii contravenţionale în valoare de 20.000 lei, conform art.86 alin.2 din O.U.G. 50/2010, sancţiunea complementara a reparării deficienţelor constatate conform art. 88 alin. 1 lit.d şi avertisment, conform art. 5 alin.2 lit. a din O.G. nr.2/2001.

 Potrivit art. 16 al. 1 din OG 2/2001, „ Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea”.De asemenea aşa cum prevăd disp. art. 16 al. 6 din aceeaşi ordonanţă „ În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă”

Aşa cum se poate constata din menţiunile efectuate în procesul-verbal contestat, nu s-au respectat dispoziţiile art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, nefiind identificat in mod corect reprezentantul contravenientei, persoană juridică, atribuindu-i-se calitatea de „persoana mandatata” doamnei C.E.,deşi nu reiese din nici un document că ar avea calitate de reprezentant al contravenientei. Acest fapt este confirmat şi de către organul constatator, în concluziile scrise consemnându-se că „în data de 17.06.2011, data încheierii procesului-verbal, s-a prezentat o persoană care nu a putut face dovada calităţii de reprezentant al petentei…”, afirmaţie care coroborată cu invitaţia comunicată chiar d-nei C.E., în care se specifică faptul că este mandatată de SC BT L IFN SA C.N., această persoană fiind invitată la sediul CJPC BN în data de 17.06.2011 pentru clarificarea aspectelor privind controlul efectuat la contravenientă la data de 14.06.2011 şi nu contravenienta , motiv pentru care deşi actul sancţionator a fost încheiat în aceeaşi zi nu a putut fi înmânat contravenientei, care astfel a fost privată de dreptul de a formula obiecţiuni la acea dată, în considerarea disp. art. 16 al. 7 din OG 2/2001.

Pe de altă parte, deşi data finalizării controlului este data de 17.06.2011, documentul care a format obiectul controlului, respectiv contractul de credit legat nr. 67608  este datat 20.06.2011, adică ulterior încheierii procesului verbal de contravenţie. Intimata a argumentat aceasta neconcordanta prin întâmpinarea depusa la termenul din 19.10.2011, precizând, „întrucât după ziua controlului, reprezentanţii noştri nu au intrat în posesia unui contract decât după data de 20.06.201, pentru a-l analiza, acest proces verbal a putut fi comunicat petentei doar în data de 07.07.2011”. Aceasta afirmaţie este contrazisa de actul depus în probaţiune de intimată la termenul din 30.11.2011, respectiv contractul de credit legat nr. 67190 din 07.06.2011, ceea ce înseamnă că intimata era în posesia unui contract al BT D înainte de data de 17.06.2011.

 Este real că potrivit art. 42 din OG 50/2010 „ Creditorii au obligaţia de a primi şi de a înregistra reclamaţiile de la consumatori, de a lua toate măsurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamaţii în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora şi de a depune diligenţele necesare în vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor”,însă ordonanţa citată nu prevede că această obligaţie trebuie consemnată în conţinutul contractelor pe care creditorii le încheie cu consumatorii.

Raportat la motivele de nelegalitate descrise mai sus şi la situaţia concretă, potrivit căreia pe de o parte, contractul analizat nu era în vigoare la data efectuării controlului, iar pe de altă parte, nu este prevăzută în lege obligaţia consemnării în conţinutul contractelor de acest gen a dispoziţiilor art. 42 din OG 50/2010, precum şi faptul că nu a fost înştiinţată în mod corect contravenienta pentru a se prezenta la sediul organului constatator în vederea clarificării aspectelor referitoare la controlul efectuat, fiindu-i astfel încălcat dreptul să de a se apăra şi de a face obiecţiuni la procesul-verbal de contravenţie, instanţa, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea şi va anula procesul-verbal de contravenţie atacat.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul C.J.P.C. BN, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate.

În motivare s-a arătat că instanţa de fond trebuia să menţină ca legal procesul verbal care face obiectul prezentului dosar întrucât documentele de control este obligatoriu a fi semnate de către reprezentantul organului de control şi de către contravenient, in cazul de faţă, un reprezentant legal al acestuia.

 Contravenientul nu se afla de faţă pentru a-l semna, astfel ca nu au avut cum să fie încălcate disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 modif.; după cum s-a putut constata de către instanţa de fond, fiind vorba despre un control tematic, acesta s-a desfăşurat pe parcursul mai multor zile, astfel că data controlului nu a coincis cu data încheierii procesului verbal. În această perioadă, au fost obţinute destul de greu contracte pentru a fi analizate şi a dovedit că iniţial operatorul economic i-a comunicat un draft al unui contract şi abia după data de 20.06.2012 i-a comunicat un exemplar al unui contract intrat în circuitul civil, pentru a-şi putea finaliza controlul. Aşadar, până la data finalizării controlului, adică până la data comunicării procesului verbal de contravenţie (07.07.2012), contractul analizat, era in vigoare.

În ceea ce priveşte inserarea în contracte a obligativităţii creditorului de a răspunde reclamaţiilor consumatorilor, aceasta este utilă în scopul informării complete, precise şi corecte a consumatorilor, însă acest aspect nu atrage nelegalitatea procesului verbal.

 Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinţei civile atacate, în sensul menţinerii ca legal a procesului verbal de constatare a contravenţiei nr. 133/1017/17.06.2011.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor  art.304 şi art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată, raportat şi în limita criticilor formulate de recurenta ANPC - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud, constată că recursul promovat este nefondat.

Domenii speta

Spete similare