Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 891/2013_1 din 23.09.2013


PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ.

 

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 891/2013, pronunţată în dosarul nr. 418/190/2013

Prin plângerea contravenţională înregistrată sub nr. de mai sus, petentul O.A. a solicitat anularea procesului – verbal de contravenţie silvică seria CCS nr. 0021411 din 23.11.2011, respectiv nr. 85/A/2011 comunicat petentului la data de 16.12.2011.

În motivare, s-a arătat că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 800 lei şi obligat să plătească suma de 160,58 lei ca despăgubiri reţinându-se că ar fi stras un număr de 3 arbori dintr-o pădure de pe raza comunei.

Petentul a mai arătat că este elev în clasa a XII-a C la Liceul cu program sportiv B unde era în data de 26.10.2011 când se spune că se afla în pădure. La data respectivă, după terminarea orelor, petentul a plecat acasă cu microbuzul şi-a făcut temele pentru a doua zi. De asemenea, nici petentul, nici părinţii săi nu deţin motofierăstrău sau atelaj.

S-a mai arătat că înainte de presupusa faptă, părinţii petentului au cumpărat o căruţă de lemne de la numitul L.G., iar după cca. o jumătate de oră, petentul a ieşit afară din casă şi a văzut că a intrat în curte pădurarul şi a fotografiat lemnele. Ulterior s-a întors cu un echipaj de poliţie.

Petentul a mai arătat că a întrebat pe numitul L.G. de unde are lemnele şi acesta a răspuns că le-a cumpărat de la Ocolul Silvic, sens în care i-a arătat originalul actului „Aviz de însoţire nr. 8480828/11.10.2011

În drept, nu s-a invocat niciun temei legal.

În probaţiune, s-au anexat adresă, fişă de calcul, procesul – verbal de contravenţie, aviz de însoţire a mărfii.

Legal citat, intimatul O.S.V.Ş. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea ca legal şi temeinic a procesului – verbal.

În motivare, s-a arătat că în baza procesului – verbal de constatare a contravenţiei silvice, s-a reţinut în sarcina petentului fapta că a sustras şi transportat cu un atelaj tras de doi cai un număr de trei bucăţi arbori verzi din proprietatea Parohiei ortodoxe S, pricinuind o pagubă intimatei în sumă de 160,58 lei.

S-a mai arătat că petentul a anexat plângerii un aviz de expediţie eliberat pentru numitul L.G. pentru transportul unei cantităţi de 2 mc lemn rotund, aspect care nu are nicio legătură cu fapta săvârşită de petent. Din punct de vedere formal, conţinutul procesului-verbal cuprinde toate menţiunile obligatorii fiind întocmit cu respectarea disp. art- 17 din OG 2/2001.

Comiterea faptelor reţinute a fost constatată în mod direct de organul constatator, aşa cum rezultă din menţiunile procesului-verbal.

În drept, s-au invocat disp. art. 115 C.pr.civ. şi OG 2/2001.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CCS nr. 0021411/23.11.2011, înregistrat sub nr. 85/A/2011, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 800 de lei, reţinându-se că, în data de 26.10.2011, ora 16:00, s-a deplasat cu atelajul tras de cai în pădurea Bisericii S, de unde a sustras un număr de 3 arbori, producând o pagubă în valoare de 160,52 lei. Agentul constatator a consemnat şi faptul că persoana sancţionată refuză să semneze.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi care pot fi reţinute de instanţă de judecată din oficiu. Procesul-verbal conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară şi sub condiţia confirmării de către instanţă în urma probelor administrate în contradictoriu.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). 

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei, se bucură, până la dovada contrară, de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumţie care, în această situaţie, este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, instanţa apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 C.civ., trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 167 C.pr.civ., încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Legat de acest aspect, instanţa constată că, în cauza de faţă, petentul a solicitat instanţei administrarea probei cu martori şi înscrisuri, în vederea dovedirii netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă, C.P. şi C.I.D., persoane care s-au întâlnit cu petentul în ziua de 26.10.2012, sunt convergente în sensul că acesta şi-a petrecut după-amiaza venind de la şcoală şi apoi jucându-se pe calculator în locuinţa sa. De asemenea, martorul C.I.D. a arătat că familia petentului îşi procură lemnele de foc prin cumpărare de la diverse persoane de pe raza localităţii. Afirmaţia martorului se coroborează cu susţinerea petentului potrivit căreia anterior intervenţiei agentului constatator, părinţii săi ar fi cumpărat o căruţă de lemne de la numitul L.G., persoană care a dobândit materialul lemnos în mod licit, conform avizului de însoţire a mărfii nr. 8480828/11.10.2011. Mai mult, din adresa transmisă la solicitarea instanţei de către Primăria Comunei B.J., rezultă că, potrivit evidenţelor agricole, familia petentului nu deţine atelaje sau cabaline, aspect de natură a naşte dubii şi cu privire la veridicitatea menţiunii din procesul verbal referitoare la utilizarea de către petent a unui asemenea atelaj.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept expusă, având în vedere caracterul personal al răspunderii contravenţionale şi faptul că petentul nu s-a aflat pe parcursul zilei de 26.10.2011 în pădurea de pe raza localităţii S, fiind astfel în imposibilitate de a săvârşi fapta reţinută în sarcina sa, instanţa urmează ca, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, să admită plângerea şi să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CCS nr. 0021411/23.11.2011, ca fiind netemeinic.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, în termen legal, recurentul O.S.V.Ş., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi retrimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivare s-a arătat că în baza procesului verbal de constatare a contravenţiei silvice nr. 85/A/2011, organul de control a reţinut in sarcina numitului O.A. săvârşirea următoarei fapte: în data de 26 octombrie 2011 "a sustras si transportat cu un atelaj tras de doi cai un număr de trei bucăţi arbori verzi din specia Ca si anume: 1 buc. cu diametrul de 40 cm si 2 buc. cu diametrul de 24 cm." Materialul lemnos provine din proprietatea Parohiei ortodoxe S. Paguba pricinuita regiei este în sumă de 160,58 lei.

Fapta a fost sancţionată conform prevederilor Legii nr. 171/2010 - art. 19 alin. 1 lit. b, aplicându-i-se o amendă în sumă de 800 lei.

Împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, petentul a formulat contravenţionala, arătând că nu a comis fapta pentru care a fost sancţionat şi solicitând anularea procesului verbal mai sus menţionat.

Contravenientul a anexat la plângerea sa un aviz de expediţie nr. 8480828 din 11.10.2011 eliberat de recurentă pentru numitul L.G. din B.J. pentru transportul unei cantităţi de 2 mc lemn rotund, aviz care nu are nicio legătura cu fapta săvârşita de contravenient si sancţiunea aplicată acestuia. Celelalte susţineri ale contestatarului menţionate in plângerea sa nu se justifică.

Ori din probele constatate consideră că nu rezultă în niciun fel nevinovăţia petentului care să justifice soluţia instanţei de fond. Depunerea acelui aviz de expediţie eliberat pentru o altă persoană, L.G. din B.J., nu are nicio relevanţă în judecarea pricinii.

Agentul constatator a constatat situaţia reală, ori consideră că instanţa de fond era obligata să citeze pentru verificarea celor înscrise în procesul verbal de constatare a contravenţiei pe agentul constatator. Menţionează că niciun pădurar din cadrul regiei noastre nu se joacă cu încheierea de procese verbale de contravenţie fără a se baza pe fapte reale, pertinente.

Iar declaraţiile celor doi martori in cauza, C.P. si C.I.D., persoane care susţin că s-au întâlnit cu petentul in ziua constatării contravenţiei, consideră că nu sunt relevante. După presupusa întâlnire cu cei doi, petentul avea timpul şi libertatea necesară pentru a săvârşi fapta pentru care a fost incriminat. Dar soluţia ideală adoptată de instanţa trebuia să fie o confruntare între făptuitor şi agentul constatator.

În drept, s-au invocat prevederile art. 299 si urm. C. pr. Civilă şi OG nr. 2/2001.

Examinând sentinţa atacată sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.