Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 36 din 13.11.2012


Dosar nr. xxx/193/2011 - revendicare imobiliară -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI - JUDEŢUL BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de

Completul compus din :

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA CIVILĂ nr.

Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M..

Procedura legal îndeplinită.

La apelul realizat în şedinţă publică, se prezintă av. G. M. pentru reclamanta lipsă şi martorul C. D., lipsă fiind şi pârâtul.

S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Se procedează la legitimarea şi la ascultarea martorului, sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată în proces-verbal ataşat la dosar.

Interpelată fiind, reclamanta prin apărător arată că nu mai are cereri.

Văzând că nu mai sunt cereri ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente, pentru concluzii pe fond.

Av. Goraş pentru reclamantă solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Luând act de concluziile reclamantei, instanţa reţine cauza spre deliberare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de xxxx.2011, reclamanta B. D. a chemat în judecată pe pârâtul P. M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să oblige pe acesta din urmă să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1 ha situat în extravilanul comunei Româneşti, parcela 6/40, înscris în TP nr. xxx/2002. Totodată, reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâtul este fostul său soţ, că au lucrat împreună în cadrul CAP Româneşti şi că prin titlul menţionat în petit li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha, câte 0,50 ha pentru fiecare. În perioada căsătoriei, soţii nu au dobândit alte bunuri imobile, locuind într-o casă moştenită de la defuncta mamă a reclamantei. După pronunţarea divorţului, prin Sentinţa nr. xxx/2008, părţile au încheiat o tranzacţie notarială, document prin care pârâtul confirmă încasarea sumei de 15.000 lei reprezentând echivalentul cotei sale de contribuţie.

În drept, s-au invocat prevederile art. 480 şi urm. Cod civil, Titlul X din Legea nr. 247/2005.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări scrise.

La cererea reclamantei, în cauză s-a administrat proba testimonială.

Din oficiu, s-au solicitat relaţii de la Primăria Româneşti şi s-a dispus ataşarea dosarului nr. xxx/193/2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Titlul nr. xxx/2002 (fila 10 în dosarul ataşat), eliberat pe numele pârâtului P. M., s-a constituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de un hectar, situat în extravilanul comunei Româneşti – jud. Botoşani, în parcela 6/40, sola 2. Potrivit informaţiilor comunicate de Primăria com. Româneşti (fila 23), în vederea emiterii acestui titlu, s-a reţinut că pârâtul şi fosta sa soţie, B. D., au lucrat în cadrul CAP o perioadă de peste 3 ani, fiind îndreptăţi a primi teren din rezerva comisiei de fond funciar. Este de remarcat, în acest context, că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 18/1991 au permis constituirea dreptului de proprietate pentru foştii angajaţi ai cooperativelor agricole de producţie, fără restricţii în privinţa suprafeţei terenului atribuit. În mod curent însă, în practica autorităţilor (comisiile de fond funciar), s-a reţinut drept reper limita de 0,5 ha de persoană, prevăzută la art. 8 din acelaşi act normativ. Apare evident, astfel, că suprafaţa de 1 ha în litigiu a fost atribuită în consideraţia activităţii prestate de ambele părţi. De altfel, pârâtul a şi învederat, pe parcursul judecăţii dosarului nr. 7050/193/2010 – fila 50, că este de acord ca reclamantei să i se recunoască dreptul de proprietate pentru 0,50 ha din terenul în litigiu.

În aceeaşi ordine de idei, se impune precizarea că, potrivit teoriei judiciare (Ion. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucureşti, 1998, p.129), în ipoteza constituirii dreptului de proprietate, dacă este vorba despre persoane care nu au deţinut suprafeţe supuse colectivizării, terenul primit în temeiul Legii nr. 18/1991 devine bun comun. Prin urmare, chiar dacă imobilul în litigiu ar fi fost obţinut de părţi ca reflex al activităţii prestate în mod exclusiv de către pârât, acesta nu ar fi avut statutul de bun propriu şi nu ar fi fost exclus de la împărţeala intervenită între foştii soţi.

Mai reţine instanţa că părţile au divorţat în anul 2008 şi că la data de 23 mai a aceluiaşi an (momentul pronunţării sentinţei de desfacere a căsătoriei) au procedat şi la partajarea averii comune devălmaşe, încheind actul autentificat sub nr. xxx, la BNP I. C.-C. – fila 8. Prin acest document, pârâtul P. M. atestă încasarea sumei de 15.000 lei reprezentând echivalentul cotei sale de contribuţie la dobândirea bunurilor comune şi, totodată, renunţă la orice alte pretenţii cu privire la respectiva cotă, ce îi revenea din totalitatea bunurilor comune mobile şi imobile… În cauză nu s-a dovedit că foştii soţi Pintilie au dobândit şi alte imobile în afara terenului înscris în TP nr. xxx/2002, împrejurare ce ar fi rămas, oricum, indiferentă speţei, de vreme ce convenţia părţilor s-a referit în mod expres la întreaga avere devălmaşă, iar nu la o fracţiune a acesteia ori la bunuri determinate.

Este de conchis, faţă de elementele astfel prezentate, că părţile au lichidat patrimoniul comun, patrimoniu ce includea terenul în suprafaţă de 1 ha, şi că împărţeala a presupus preluarea tuturor bunurilor, în natură, de către reclamanta B. (fostă P.) D., cu achitarea, în favoarea pârâtului, a sultei convenite. Conform prevederilor art. 36 din Codul familiei (la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora), prin tranzacţia în discuţie, reclamanta a dobândit un drept propriu şi exclusiv asupra suprafeţei menţionate, drept aflat sub protecţia dispoziţiilor art. 480 şi urm. Cod civil (proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut…).

În pofida învoielii în discuţie, înţelegere confirmată şi de martorul audiat în speţă (fila 39), pârâtul a continuat exploatarea suprafeţei în litigiu, tulburând exerciţiul dreptului de proprietate al părţii adverse. Faptul posesiei a fost recunoscut implicit şi de către pârât, prin poziţia procesuală adoptată în dosarul ataşat. Martorul C. D. (fila 39) a mai atestat împrejurarea că actele de exploatare a imobilului au loc şi în prezent, pârâtul tăind şi însuşindu-şi o nouă cantitate de material lemnos, chiar în luna ianuarie 2012.

Faţă de cele ce preced, instanţa urmează a admite acţiunea şi a obliga pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 1 ha în litigiu, suprafaţă situată în extravilanul comunei Româneşti, sola 2, parcela 6/40, pentru care s-a eliberat TP nr. xxx/2002.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta B. D., domiciliată în localitatea R., com. R., jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul P. M., domiciliat în sat B., oraş Ş., jud. Botoşani.

Obligă pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 1 ha înscrisă în TP nr. xxx/2002, situată în extravilanul comunei R., sola 2, parcela 6/40.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xxx.

PREŞEDINTE,  GREFIER,