Plangere Legea7/1996 - radiere sechestru asigurator

Dosar nr. xxx/193/2011 - plângere Legea 7/1996 -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI - JUDEŢUL BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de

Completul compus din :

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA NR.

Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect plângere la Legea 7/1996 – contestaţie la executare, privind pe petenţii S. I.-D. şi S. A. în contradictoriu cu intimata ANAF - AFP Botoşani.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xxx2012, situaţie consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea, pentru astăzi, când:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de xxx2011, petenţii S. I.-D. şi S. A. au solicitat, în contradictoriu cu intimata ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Botoşani, anularea Încheierii nr. xxx/2011 a OCPI Botoşani şi radierea sechestrului asigurător instituit, în mod nelegal, asupra imobilului teren înscris în CF 55113 Botoşani.

Au arătat petenţii, în motivare, că au calitatea de proprietari codevălmaşi ai imobilului arătat în petit (cota de 2/3) şi că în data de xxx2011, ca urmare a cererii formulate de către intimată, s-a instituit sechestru asigurător asupra acestuia, cu toate că somaţia anexată respectivei cereri priveşte un debit al SC ... SRL, societate în care reclamantul are calitatea de simplu asociat. Se mai susţine că, fiind un bun comun, imobilul nu poate face obiectul indisponibilizării, cu atât mai mult cu cât nu a fost grevat în favoarea intimatei şi nici nu s-a atras răspunderea petentului, în temeiul Legii nr. 85/2006.

În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.

Intimata AFP Botoşani a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat, în motivare, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 129 CPF, referitoare la  instituirea măsurilor asigurătorii, şi că în temeiul acestora s-au emis Decizia nr. xxx/2011 şi procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. xxx/2011, comunicate petentului sub semnătură de primire. Aceste măsuri au fost precedate de declararea insolvabilităţii SC ... SRL şi de notificarea privind atragerea răspunderii solidare a petentului, notificare comunicată prin poştă şi, ulterior, prin publicitate. Susţine intimata că, în temeiul art. 129 alin. 8 CPF, a solicitat înscrierea sechestrului în cartea funciară, că OCPI a considerat întemeiată această solicitare şi că susţinerile referitoare la caracterul comun al bunului indisponibilizat nu sunt relevante, întrucât art. 154 CFP permite acest lucru, iar o eventuală executare silită ar fi precedată de partajul averii comune.

În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.

Prin precizările formulate pentru termenul din data de xxx.2011 (fila 89), petenţii au arătat că înţeleg să conteste atât încheierea de carte funciară cât şi titlul executoriu în baza căruia s-a realizat înscrierea. Au motivat petenţii (fila 102) că în speţă s-a demarat o procedură de executare silită (în pofida susţinerilor contrare ale intimatei), deşi nu au calitatea de subiecţi ai raportului de drept fiscal, şi că aceste împrejurări relevă caracterul nelegal al înscrierii contestate.

În replică (fila 108 şi urm.), intimata a învederat, suplimentar celor deja arătate, că măsurile asigurătorii nu privesc patrimoniul societăţii debitoare, pentru că acesta nu există, ci bunurile personale ale administratorului, a cărui răspundere (pentru insolvabilitatea societăţii) a fost reglementată prin dispoziţiile art. 27 CPF. 

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. xxx din data de xxx2011 (fila 70), intimata AFP Botoşani a procedat la instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor contribuabilului S. I.-D., în favoarea debitorului principal SC ... SRL, măsuri destinate evitării pericolului de risipire ori de ascundere a patrimoniului ce urma să servească acoperirii datoriilor fiscale estimate la suma de 69.117 lei. În baza acestei decizii, s-au întocmit un proces-verbal de sechestru pentru bunuri mobile (fila 62), adrese de înfiinţare a popririi asigurătorii (fila 65 şi urm.) şi procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. xxx/2011 (fila 60), cu referire la suprafaţa de 600 mp situată în parcela nr. xxx/58 (din extravilanul municipiului Botoşani) şi la cota de 2/32 din suprafaţa de 1800 mp situată în parcela xxx/57. În scopul emiterii deciziei menţionate, organele fiscale au avut în vedere existenţa Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr. xxx/2011 (document din care rezultă că istoria comportamentului fiscal al petentului atestă un risc ridicat de sustragere/îngreunare a colectării creanţei), a Notificării nr. xxx/2011 privind propunerea atragerii răspunderii solidare (fila 79) şi a Procesului-verbal nr. xxx/2011 privind declararea stării de insolvabilitate a debitoarei SC ... SRL.

Reţine instanţa, în acest context, că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 3 CPF, măsurile asigurătorii pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Prevederile art. 2.1 pct. e din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii mai statuează că organul de control poate dispune măsurile în discuţie inclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

Este de observat, aşadar, că instituirea unor măsuri de tipul celor contestate în speţă nu este condiţionată de individualizarea creanţei şi nici de finalizarea procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorului/asociatului societăţii debitoare, în condiţiile art. 27 CPF (potrivit menţiunilor din referatul justificativ – fila 74 verso, măsurile contestate în speţă s-au dispus în cadrul unei astfel de proceduri, privitoare la petentul S. I.-D.). Pe de altă parte, potrivit acestui din urmă text, răspunderea solidară a administratorului/asociatului intervine tocmai pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, situaţie în care dispoziţiile Legii nr. 85/2006, invocate prin acţiune, rămân indiferente procedurii demarate împotriva contestatorului. Este de spus, în aceeaşi ordine de idei, că în privinţa datoriilor fiscale, OG nr. 92/2003 reglementează măsuri şi proceduri speciale, derogatorii de la dispoziţiile Legii nr. 85/2006, inclusiv în ceea ce priveşte insolvabilitatea debitorilor (art. 176 şi urm. CPF) şi răspunderea administratorilor sau a altor persoane indicate în art. 27 sus-menţionat. Nu în ultimul rând, se impune menţiunea că înscrierea în tabloul creditorilor vizează stingerea creanţelor societăţii aflate în insolvenţă prin valorificarea activului acestei entităţi. Or, în cauză, s-a demarat o procedură separată, îndreptată împotriva asociaţilor şi a patrimoniului acestora, procedură ce garantează recuperarea creanţelor fiscale şi care se impune, prin caracterul său special, tuturor reglementărilor generale privind răspunderea administratorilor.

Subliniază instanţa că, după cum s-a sugerat deja, art. 27 în discuţie reglementează nu doar răspunderea administratorilor, ci şi pe cea a asociaţilor sau a oricăror alte persoane care au contribuit la instalarea stării de insolvabilitate de debitorului persoană juridică. Prin urmare, chiar dacă susţinerea contestatorului ar fi reală şi acesta nu ar fi acţionat, niciodată, în calitate de administrator al societăţii pe care a constituit-o, petentul nu se află la adăpost de procedura atragerii răspunderii solidare. De altfel, din notificarea aflată la fila 79, rezultă fără dubiu că procedura în discuţie a demarat în consideraţia calităţii de asociat a contestatorului.

Mai este de precizat că, oricum, instanţa de executare nu este abilitată a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de atragere a răspunderii solidare, decizie care este susceptibilă de control în procedura contenciosului fiscal.

Potrivit dispoziţiilor art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, dispunerea şi ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se efectuează în limita a 150% din valoarea creanţei estimate, într-o ordine care include bunurile mobile şi imobile ce nu sunt destinate/folosite nemijlocit în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului precum şi disponibilităţile aflate în conturile bancare. Astfel de bunuri/valori au fost indisponibilizate şi în pricina de faţă, intimata respectând totodată şi dispoziţiile art. 151 alin. 2 CPF relative la bunurile neurmăribile ale debitorului persoană fizică.

Totodată, se observă că decizia şi procesul-verbal de sechestru au fost completate potrivit regulilor stabilite prin Ordinul nr. 2605/2010, ordin prin care s-au adoptat şi modelele documentelor în discuţie.

Este de subliniat, în acest context, că măsura contestată în speţă (sechestrarea imobilelor) nu presupune valorificarea bunurilor, în scopul acoperirii efective a debitului, ci doar indisponibilizarea temporară a acestora. Numai în situaţia în care măsurile asigurătorii ar deveni executorii, în condiţiile art. 129 alin. 3 teza  a II-a, s-ar putea proceda la valorificare, cu respectarea limitelor urmăririi silite (prevăzute de CPF, CPC, Codul familiei). Prin urmare, împrejurarea că bunurile sechestrate în cauză sunt bunuri comune ale soţilor Simion nu este în măsură să invalideze măsura de indisponibilizare. Este de menţionat, în acest sens, că prevederile art. 493 alin. 1 CPC – creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş… vor trebui să ceară mai întâi împărţeala imobilelor aflate în proprietate comună – privesc faza urmăririi silite propriu-zise, iar nu situaţiile în care se procedează la instituirea unor măsuri asigurătorii. La rândul lor, dispoziţiile art. 154 alin. 1 CPF privesc în mod expres faza executării silite propriu-zise, iar nu situaţia măsurilor asigurătorii (în situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei). De altfel, o astfel de interpretare a adoptat şi Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. xxx/193/2010, prin Decizia nr. xxx din data de xxx.2011.

În cele din urmă, este de precizat că, în pofida susţinerilor petenţilor, în speţă nu s-a demarat procedura executării silite şi, ca atare, nu există un titlu executoriu în baza căruia să se fi procedat la înscrierea sechestrului în cartea funciară. Documentul care, în fapt, a avut acest rol, este însuşi procesul-verbal de sechestru anterior analizat, pentru care nu există motive de invalidare.

În privinţa înscrierii sechestrului în cartea funciară, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 8 CPF, în cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.

Interpretând gramatical şi teleologic dispoziţiile citate, instanţa reţine, pe de o parte, că notarea sechestrului asigurător nu este o măsură opţională, ea impunându-se a fi realizată de urgenţă, pentru a da eficienţă însuşi scopului pentru care legea a instituit posibilitatea indisponibilizării bunurilor debitorilor, anume evitarea înstrăinării acestora. Pe de altă parte, înscrierea în discuţie constituie doar un reflex al întocmirii procesului-verbal de sechestru, document a cărui valabilitate nu poate fi cercetată la nivelul oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară.

Este de apreciat, în consecinţă, că notarea sechestrului se justifică prin însăşi prezentarea procesului-verbal constatator şi că eventuala nelegalitate a înscrierii poate rezulta din împrejurări exterioare acestuia, împrejurări care nu au fost invocate însă în cauză. Practic, procesul-verbal se bucură de o prezumţie de valabilitate care conferă acelaşi caracter şi înscrierii în cartea funciară. În cazul în care actul în discuţie este anulat/modificat în instanţă, nu se impune desfiinţarea încheierii de admitere a înscrierii iniţiale (care îşi justifică existenţa prin raportare la realitatea din momentul emiterii), ci adaptarea menţiunilor din cartea funciară la noua situaţie juridică/de fapt, pe calea radierii menţiunii rămase fără suport. Or, o atare măsură se realizează la cererea persoanei interesate, în baza hotărârii judecătoreşti de desfiinţare a procesului-verbal de sechestru (art. 34 din Legea nr. 7/1996 - orice persoana interesata poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca… actul în temeiul caruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil).

Cum în speţă nu s-a obţinut invalidarea acestei măsuri asigurătorii, este de conchis că acţiunea petenţilor, în ansamblul său, este neîntemeiată, impunând o soluţie de respingere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge contestaţia formulată de petenţii S. I.-D. şi S. A., ambii domiciliaţi în Botoşani, str. T. nr. , sc. , ap. , jud. Botoşani, în contradictoriu cu intimata ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Botoşani.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxx.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare