Pretentii

Dosar nr. xxxxx/193/2012 Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de xx.xx. 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. xxxx

Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A. - prin lichidator judiciar Dascălu Constantin, în contradictoriu cu pârâta B. C..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă av. B. D. pentru pârâtul lipsă, lipsă fiind şi reclamanta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că s- a depus la dosar întâmpinare de către pârât şi precizări din partea reclamantei.

 Instanţa acordă cuvântul apărătorului pârâtului cu privire la excepţiile invocate de către pârât prin întâmpinare.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei pentru perioada 14.12.2004 – 21.07.2009 avocat B. D. pentru pârât arată că îşi menţine cererea şi solicită admiterea excepţiei, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanţă la data de 07 august 2012, termenul de trei ani fiind depăşit.

Raportat la susţinerile reclamantei, apărătorul pârâtului învederează că pârâtul nu a avut contract încheiat cu reclamanta, arată că într-o perioadă, reclamanta încasa şi apa meteorică.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, apărătorul pârâtului arată că reclamanta nu a ţinut cont de prevederile art. 720 indice 1 din vechiul Cod de procedură civilă, arătând faptul că pârâtul şi- a schimbat domiciliul, iar reclamanta avea ştiinţă de acest lucru, cu toate acestea, înscrisul de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă i- a fost comunicat la vechea adresă, deşi reclamanta avea cunoştinţă de faptul că pârâtul şi-a schimbat domiciliul.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată apărătorul pârâtului arată că suma solicitată reprezintă penalităţile pentru perioada 17.09.2009 – 23.10.2010 fără ca reclamanta să arate baza la care au fost calculate penalităţile.

Instanţa respinge ca neîntemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată invocată de către pârât, având în vedere că procedura prealabilă a concilierii este specifică litigiilor între profesionişti, părţile în prezenta cauză sunt o persoană juridică şi o persoană fizică, nefiind profesionişti, în accepţiunea noţiunii definită în art. 3 alin. 2 din Codul Civil.

Instanţa uneşte soluţionarea excepţiilor prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei  pentru debitul şi penalităţile de întârziere aferente  facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009 invocată de pârât şi excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârât cu fondul.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Av. B. D., pentru pârât, solicită admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii formulată de reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa se socoteşte lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

La data de 07.08.2012, pe rolul Judecătoriei Botoşani – Secţia Civilă a fost înregistrată, sub nr. 12106/193/2012, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii prin care reclamanta S.C. APA GRUP S.A. reprezentată prin lichidatorul judiciar Dascălu Constantin Lulu, a solicitat obligarea pârâtului B. C. la plata sumei de 33,75 lei, din care: suma de 14,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate şi neachitate în perioada 14.12.2004-23.10.2010, suma de 13,29 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru debitul restant aferent perioadei 14.12.2004-25.10.2010 şi suma de 6,2 lei reprezentând cheltuieli de notificare.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestora, fiind emise facturi lunare care nu au fost refuzate la plată, ceea ce dovedeşte indirect că acestea au fost recunoscute şi acceptate la plată. A precizat reclamanta că facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat, cât şi penalităţile de întârziere pentru întreg debitul restant existent la data facturării.

A mai menţionat reclamanta că faptul că pârâtul este utilizator a serviciilor prestate de către societatea reclamantă rezultă şi din inexistenţa unei solicitări scrise de debranşare.

Totodată a mai precizat reclamanta că întrucât pârâtul nu a înţeles să achite contravaloarea serviciului prestat, în încercarea de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă a fost notificat pârâtul prin adresa nr. xxxx/26.10.2011, conform art. 7201 Cod procedură civilă, însă pârâtul nu s-a prezentat pentru conciliere la data convocării, fiind încheiat procesul verbal de neprezentare din 17.11.2011.

Reclamanta a mai susţinut că penalităţile de întârziere au fost percepute în baza art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 şi art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, astfel: în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere de la data de 01.01.2007, în cuantum de 0,05% pe zi întârziere de la data de 01.07.2010 şi în cuantum de 0.04% pe zi întârziere de la data de 04.04.2011.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 din Codul civil, art. 43 din Codul comercial, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006 şi Legea nr. 210/2005, OUG nr. 39/2010 precum şi art.7201 Cod procedură civilă, art. 77 din Legea nr.85/2006.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: încheierea nr. 197/03.03.2011 a Tribunalului Botoşani privind deschiderea procedurii insolvenţei (f. 3- f.4), notificarea nr. 2270 din data de 26.10.2011 (fila 5), dovada de comunicare a notificării (fila 6), factura nr. 5720 din 14.11.2011 (f. 7), procesul verbal de conciliere încheiat la data de 17.11.2011 (fila 8); fişă dosar la data de 26.07.2012 (f.9), facturile fiscale emise în perioada 14.12.2004 – 23.10.2010 (f. 10-80), detaliu calcul penalizări (f. 81-164).

Cererea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Conform dispoziţiilor art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă şi în lipsă.

Pârâtul B. C., deşi a fost legal citat cu menţiunea de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată şi de a se prezenta în instanţă personal la interogatoriu, a fost reprezentat în instanţă de către apărător şi a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, acţiunea fiind introdusă la această instanţă cu nesocotirea dispoziţiilor imperative ale art. 720 ind. 1 vechiul Cod de procedură civilă. Pârâtul a susţinut că reclamanta a trimis un convocator la adresa X nr. Y, sc. Z, ap. T, mun. Botoşani, care este altă adresă decât cea de domiciliu a pârâtului, acesta locuind la X nr. Y, sc. Z, ap. T, mun. Botoşani încă din 2003. Pârâtul a susţinut că reclamanta avea cunoştinţă de schimbarea de adresă întrucât înainte de a înstrăina vechiul apartament a procedat la rezilierea vechiului contract de furnizare, achitând la zi debitele.

Totodată, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 14.12.2004- 21.07.2009, arătând că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 a fost depăşit pentru perioada indicată.

 De asemenea, pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, motivând că valoarea pretenţiilor de 4,27 lei reprezintă penalităţi calculate de reclamantă fără a arăta care este baza la care au fost calculate penalităţile în condiţiile în care la rubrica servicii facturate valoarea înscrisă este zero.

Pârâtul a solicitat admiterea excepţiilor şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţile în litigiu s-au desfăşurat relaţii comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligaţia pentru aceasta din urmă de a achita la scadenţă contravaloarea serviciilor furnizate. Existenţa raporturilor contractuale dintre cele două părţi s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 35 - 36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfăşurarea unor relaţii comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale, fişa analitică, notificare, reiese că pârâtul are un debit restant în cuantum de 14,26 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate în perioada 14.12.2004- 23.10.2010 (f. 10-80).

Totodată, din facturile fiscale depuse la dosar (filele 10-80) instanţa reţine că debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, având în vedere termenele de plată inserate în cuprinsul acestora.

În drept, instanţa reţine că situaţiei de fapt reţinute îi sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare la momentul încheierii contractului, având în vedere dispoziţiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, conform cărora „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

De asemenea, instanţa reţine că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripţiile începute şi împlinite, precum şi cele neîmplinite, la data intrării în vigoare a codului civil,  sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

 Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei pentru debitul şi penalităţile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, invocată de pârât, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie este de 3 ani în cazul acţiunilor personale şi începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, conform dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Cum în cazul de faţă pârâtul avea obligaţia să achite contravaloarea facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, instanţa constată că pentru debitul aferent facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009 termenul de prescripţie s-a împlinit anterior sesizării instanţei.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 care prevăd că odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile subiective accesorii, instanţa constată ca fiind prescrise şi penalităţile de întârziere calculate pentru debitul aferent facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009.

 Faţă de aceste considerente, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei pentru debitul şi penalităţile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009, invocată din oficiu, şi va respinge acţiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului şi a penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, ca fiind prescrisă.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de către pârât, instanţa califică această excepţie ca fiind o apărare de fond.

Pe fond, cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata debitului şi a penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 instanţa reţine următoarele:

Din facturile fiscale emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 (f. 10-80) şi din înscrisul numit detaliu calcul penalizări (f. 81-164) instanţa constată că facturile depuse la dosar emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 nu conţin contravaloarea unor servicii de furnizare apă prestate de reclamantă.

În acelaşi timp, din înscrisurile anterior menţionate, instanţa constată că sumele înscrise în aceste facturi reprezintă contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate de reclamantă pentru facturi fiscale emise începând cu data de 18.05.2004, iar sumele înscrise în facturile emise în perioada 19.08.2009-23.10.2010 includ penalităţi de întârziere calculate pentru facturile emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, penalităţi cu privire la care instanţa a constat că a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune şi faţă de care a respins acţiunea reclamantei.

Totodată, în condiţiile în care contravaloarea serviciilor de furnizare a apei înscrise în facturile emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 este zero, instanţa constată că nu se impune a fi acordate penalităţi de întârziere pentru aceste facturi. De asemenea, instanţa reţine apărările pârâtului în acest sens.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 6,2 lei reprezentând contravaloare notificare instanţa urmează să- l respingă având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, potrivit art. 1169 Cod civil.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului şi a penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 formulată de reclamanta SC APA GRUP SA în contradictoriu cu pârâtul B. C., ca neîntemeiată şi va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei pentru debitul şi penalităţile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009 invocată de pârât.

Respinge acţiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului şi a penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009 ca fiind prescrisă.

Califică excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârât ca fiind o apărare de fond.

Respinge acţiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului şi a penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 formulată de reclamanta SC APA GRUP SA prin lichidator judiciar Dascălu Constantin, cu sediul în mun. Botoşani str. Octav Onicescu nr.3, jud. Botoşani în contradictoriu cu pârâtul B. C., cu domiciliul în mun. X nr. Y, sc. Z, ap. T, jud. Botoşani, ca neîntemeiată.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 6,2 lei cu titlu de cheltuieli de notificare ca neîntemeiat.

Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, xx.xx, 2013.

PREŞEDINTE  GREFIER

Red.SGL/ Tehnored. SGL/ 4ex/ 26.07.2013

Domenii speta

Spete similare