Reclamanta S.C. A S.A. a chemat în judecată pârâtele S.C. A S.R.L. şi S.C. T S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 55.530 lei cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale aferente debitului, calculate de la data introducerii acţiunii până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, la data de 30.05.2008, la bordul autoturismului marca XZ, proprietatea asiguratului S.C. E s-a produs un incendiu, care a avut ca urmări distrugerea în totalitate a bunului.
S-a precizat că, în momentul declanşării incendiului, autoturismul se afla parcat în garajul utilizatorului.
S-a arătat că aparţine constructorului culpa în defecţiunile apărute la un autoturism cu o vechime de aproape două luni, întrucât nu a respectat reglementările PSI în materie de incendii.
S-a precizat că, întrucât autoturismul se afla în perioada de garanţie, răspunderea pentru prejudiciile produse ca urmare a unor defecţiuni tehnice aparţine furnizorului, respectiv pârâţilor.
S-a învederat instanţei că reclamanta a achitat despăgubiri persoanei păgubite, în sumă totală de 55.530 lei, subrogându-se, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 în toate drepturile şi obligaţiile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubelor.
S.C. A S.R.L. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a pârâtei S.C. T S.R.L.
Prin sentinta comerciala nr. 2173&31.03.2010, instanta a respins actiunea ca neintemeiata si cererea de chemare in garantie ca lipsita de obiect.
Instanţa a constatat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea „procese pirogene şi incendii” întocmit in cauza, incendiul a putut avea ca surse probabile „o ţigară, o altă sursă cu flacără deschisă sau de natură electrică” şi că „în toate cazurile luate în discuţie şi concluzionate ca probabile de a se fi putut produce, a acţionat cu neatenţie, cu neglijenţă sau cu rea-credinţă utilizatorul auto”.
În cuprinsul răspunsului la obiecţiunile formulate de către reclamantă, expertul a arătat că, în momentul în care se scoate cheia din contact, intră în acţiune aşa-numitul sistem „delesage” care realizează decuplarea oricăror consumatori rămaşi accidental în funcţionare; în aceste condiţii, după circa 20 de minute niciun circuit nu mai are tensiune; dacă ar fi existat un cablu cu izolaţia deteriorată sau alte defecţiuni care să poată declanşa un scurtcircuit electric pe circuitele de forţă sau de comandă, atunci ar fi trebuit ca acestea să se manifeste în primele 20 de minute după gararea auto iar sistemul de protecţie la curenţii de supra sarcină (siguranţele) să nu funcţioneze; în aceste circumstanţe era imposibil ca incendiul să se dezvolte liber circa 20 de ore până la observare.
Concluzia expertului a fost că probabilitatea producerii incendiului având drept sursă scurtcircuitul nu se datorează unei cauze tehnice ci folosirii bunului fără a se ţine cont de atenţionările producătorului.
Curtea de Apel Oradea
Calitatea procesuală pasivă a prefectului și a instituției prefectului, în cadrul litigiilor având ca obiect obligarea emiterii avizului de legalitate, a înaintării dosarului administrativ
Curtea de Apel Suceava
Dispoziţii de impunere împotriva unui funcţionar public. Nerespectarea obligaţiei de serviciu privind publicarea anunţului de atribuire în procedura achiziţiei publice. Termenul legal de publicare. Existenţa culpei.
Tribunalul Iași
Daune morale şi materiale răspundere solicitate societăţii de asigurare de către moştenitorii terţi prejudiciaţi de decesul victimei, autorul accidentului fiind persoana asigurată RCA. Caz de forţă majoră.
Tribunalul Constanța
Pact comisoriu. Constatarea rezilierii de plin drept. Executarea obligaţiei în cursul procesului.
Curtea de Apel București
Litigiu de natură civilă având ca obiect obligarea vânzătorului la plata de despăgubiri ca urmare a evicţiunii totale a lucrului vândut