Fond funciar

Sentinţă civilă 316 din 18.03.2009


Sentinţa civilă nr. 316/18.03.2009, fond funciar:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.01.2007, reclamanta Obştea Moşnenilor C, cu sediul procesual ales în……., reprezentată legal de comitetul ad-hoc al obştii (G C, A P şi M G) a chemat în judecată pe pârâţii Asociaţia Obştea T, cu sediul în……., S.C. F I G S.R.L., cu sediul în ……, Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Rm.Vâlcea şi Comisia locală ….. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în….., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună:

1. constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.154 din 30.09.2003, cod 174021, eliberat de Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum şi a procesului-verbal de punere în posesie nr.1574/12.07.2002;

2. constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.103 din 30.09.2003,  cod 174021, eliberat de Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum şi a procesului-verbal de punere în posesie anexă la titlul de proprietate;

3. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693 din 07.06.2005 de BNP Popa Rădulescu Aurelian;

3. reconstituirea dreptului de proprietate al moşnenilor membri ai Obştii Moşnenilor Turcinuri pentru suprafaţa de 1400 ha teren forestier şi gol alpin – munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic;

4. obligarea Comisiei locale Malaia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să ne pună în posesie, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere;

5. obligarea Comisiei locale Malaia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să întocmească documentaţia pentru emiterea  titlului de proprietate şi să o înainteze Comisiei Judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de propreitate privată asupra terenurilor, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere şi

6. obligarea Comisiei Judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Reclamanta a mai solicitat ca pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului de faţă.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamanta a arătat că moşnenii Colibăşeni au fost proprietarii devălmaşi ai munţilor Turcinu Mare şi Turcinu Mic, situaţi în prezent în raza administrativ-teritorială a comunei Malaia, jud.Vâlcea, lucru dovedit cu înscrisurile emise începând cu anul 1727, cu hotărârea judecătorească nr.250 din 19.10.1888 a Tribunalului Gorj Jiu, prin care s-au delimitat şi munţii proprietatea Colibăşeni, stabilinduse vecinătatea cu celelalte obşti vecine, dreptul său de proprietate fiind confirmat şi în Monitoarele Oficiale nr.54/09.06.1912 şi nr.76 din 5.07.1914.

Dreptul de proprietate al moşnenilor Colibăşeni în ceea ce priveşte cota devălmaşă a fost stabilită prin deciziunea nr.5/1924 a Comisiunii Silvice instituite potrivit art.29 din Codul Silvic, aceasta fiind definitivă şi irevocabilă.

La nivelul anului 1948 proprietarul golului de munte Turcinu Mare şi turcinu Mic era tot Obştea Moşnenilor Colibăşeni, aşa cum atestă amenajamentul silvico-pastoral al corpului IV de păşuni din Secţia Novaci.

După anul 1945, pădurile au fost exceptate de la exproprierile succesive, care s-au înfăptuit prin Decretul-lege 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, prin Legea 119/1948 privind naţionalizarea sau prin Decretul 83/1949 pentru completarea unor dispoziţii din Legea 187/1945, doar Constituţia din 1948 prevăzând la art.6 că pădurile, alături de alte categorii de bunuri, „aparţin statului, ca bunuri comune ale poporului”, însă alin.2 al acestui articol prevedea că modalitatea de trecere a pădurilor în proprietatea statului urma să se stabilească printr-o lege specială, care însă nu a mai apărut.

Astfel, a subliniat reclamanta în motivarea cererii, pădurile particulare au fost confiscate abuziv de către stat în perioada 1948 – 1950, fiind preluate fără respectarea prevederilor constituţionale, cu încălcarea chiar a sistemului normativ comunist, astfel că se poate susţine că preluarea fondului forestier al obştilor este lipsită de efecte şi trebuie considerată ca inexistentă.

După apariţia Legii 1/2000, a mai susţinut reclamanta, un grup de cetăţeni din comuna Vaideeni a format Obştea Turcinuri şi au obţinut titlurile de proprietate nr.154 din 30.09.2003 şi nr.103 din 30.09.2003, fiindu-le constituit dreptul de proprietate asupra munţilor ce aparţineau de drept moşnenilor colibăşeni, folosindu-se de înscrisurile de proprietate ale acestora, respectiv Deciziunea nr.5/1924, fără să li se fi verificat descendenţa dovedită cu acte de stare civilă, din moşnenii coproprietari la nivelul anului 1948.

În cazul formelor asociative, dreptul de proprietate trebuie demonstrat prin filiaţia actualilor membri ai formei asociative din autorii lor deposedaţi, coproprietari ai terenurilor forestiere în momentul preluării abuzive a terenurilor, ori actele de stare civilă depuse la dosar de actualii membri ai Obştii Moşnenilor Colibăşeni dovedesc descendenţa lor din moşnenii coproprietari trecuţi în Tabloul de stabilire a drepturilor de proprietate anexă la Deciziunea nr.5/1924 a Comisiunii Silvice instituite potrivit art.29 din Codul Silvic, fiind pertinente, verosimile, autentice şi concludente, condiţii esenţiale pentru reconstituirea dreptului de proprietate, conform art.6 alin.1 din Legea 1/2000.

Pârâta Obştea Turcinuri şi membrii ei nu deţin acte având caracteristicile enumerate, care să poată sta la baza reconstituirii dreptului de proprietate, nu şi-au demonstrat filiaţia din moşnenii coproprietari, astfel că se impune constatarea nulităţii absolute a titlurilor lor de propreitate şi a proceselor-verbale prin care au fost puşi în posesie, întrucât sunt aplicabile prevederile art.III din legea 169/1997 potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de constituiri, şi anume: actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri (art.III alin.1 lit.a pct.vi din Legea 169/1997).

Tot în motivare, reclamanta a mai arătat că în anul 2005, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.693 din 07.06.2005 autentificat la BNP Popa Rădulescu Aurelian, Obştea Turcinuri a vândut terenurile pentru care li se constituise dreptul de proprietate către S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., contract lovit şi el de nulitate absolută, pentru că înseşi titlurile de proprietate  eliberate Obştii Turcinuri sunt lovite de nulitate absolută..

Al doilea motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare este acela că terenurile obştilor de moşneni nu pot fi înstrăinate – legea interzicând în mod expres aceste tranzacţii.

Pe lângă interdicţia legală de înstrăinare, contractul este lovit de nulitate absolută întrucât nu toţi „coproprietarii” din Obştea Turcinuri şi-au exprimat acordul, în formă autentică, pentru înstrăinarea proprietăţii devălmaşe – orice act de dispoziţie fiind supus regulii unanimităţii, se mai arată în motivarea cererii.

Reclamanta prezintă apoi (filele 3-7), în legătură cu acest ultim motiv de nulitate absolută, considerentele legate de forma de proprietate indiviză, privită ca formă a proprietăţii comune şi modalitate a dreptului de proprietate moşnenesc, cu trimitere la dispoziţiile din Legea 1/2000, la jurisprudenţa antebelică în materie şi la poziţia Curţii Constituţionale cu privire la proprietatea devălmaşă a moşnenilor.

Concluzionând, reclamanta a arătat că membrii Obştii Turcinuri nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, că în favoarea acestora s-a constituit dreptul de proprietate, acte sancţionate de lege cu nulitatea absolută şi că, pentru aceste motive, alături de alte argumente de drept, contractul de vânzare-cumpărare nr.693 din 07.06.2005 este lovit de nulitate absolută şi că dreptul de proprietate asupra munţilor Turcinuri aparţine moşnenilor Colibăşeni, motiv pentru care trebuie dispusă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.

La filele 7-11 din cuprinsul cererii introductive sunt enumerate înscrisurile depuse în dovedirea cererii (vol.I - filele 12-300 şi f.1-117).

La data de 01.02.2007, reclamanta a formulat precizare (vol.I –f.124) arătând că la pct.4 al acţiunii, dintr-o eroare de redactare, în loc de Obştea Moşnenilor Colibăşeni s-a trecut Obştea Moşnenilor Turcinuri, urmare acestei rectificări capătul de cerere nr.4 având următoarea formulare: „reconstituirea dreptului de proprietate al moşnenilor membri ai Obştii Moşnenilor Colibăşeni pentru suprafaţa de 1400 ha teren forestier şi gol alpin – munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic.”

Legal citată, pârâta Comisia Locală Malaia pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare (vol.I, filele 136-137), prin care a solicitat să se respingă cererea reclamantei Obştea Moşnenilor Colibăşeni, arătând, în esenţă, că aceasta nu a formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza legilor fondului funciar – Legea 18/1991, republicată, Legea 169/1997, Legea 1/2000 şi Legea 247/2005.

Terenul solicitat de reclamantă prin acţiune a fost validat Obştii Turcinuri de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Hotărârea 7436/6/24.11.2000 pentru suprafaţa de 320,00 ha gol alpin şi 710,07 ha teren cu vegetaţie forestieră, această Obşte dobândind personalitate juridică prin Sentinţa civilă nr.379/23.03.2000 pronunţată de Judecătoria Brezoi.

Reclamanta Obştea Moşnenilor Colibăşeni a dobândit personalitate juridică la mult timp după emiterea titlurilor, la data de 07.11.2006, iar atâta vreme cât motivul de nulitate absolută invocat de aceasta nu este concomitent titlurilor, ci mult ulterior, acţiunea formulată nu poate fi admisă, a mai arătat pârâta Comisia Judeţeană în apărare, concluzionând în sensul că atâta vreme cât titlurile au fost emise în mod legal, înfiinţarea ulterioară a unei obşti care nu a formulat cerere de reconstituire în termen legal, nu poate conduce la constatarea nulităţii absolute a acestora.

Pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. a formulat şi ea întâmpinare (vol.I filele 144-150), solicitând să se respingă cererea, în principal, ca fiind lipsită de interes, ca inadmisibilă sau ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea excepţiilor invocate, pârâta societate comercială a arătat următoarele:

Cât priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr.103 şi nr.154/30.09.2003 emise de Comisia judeţeană Vâlcea, a proceselor verbale de punere în posesie, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/07.06.2005, pârâta a subliniat că interesul este o condiţie de exerciţiu a oricărei acţiuni civile, cu condiţia ca interesul să fie născut şi actual în momentul promovării acţiunii civile, să fie personal şi direct, exprimat într-un folos practic pe care partea l-ar putea obţine prin promovarea acţiunii civile.

În speţă, nici reclamanta şi nici membrii acesteia nu sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, astfel încât, chiar în eventualitatea constatării nulităţii absolute a actelor atacate, reclamanta nu ar putea obţine vreun avantaj patrimonial.

Excepţia inadmisibilităţii s-a invocat în legătură cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, precum şi în legătură cu cererea de obligare a Comisiilor locale şi judeţene de a dispune punerea în posesie şi de a emite reclamantei titlul de proprietate asupra acestor terenuri, pârâta invocând faptul că Legea 18/1991 şi Legea 1/2000 s-a instituit procedura administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu, constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu destinaţie agricolă sau forestieră neputându-se face decât – exclusiv – în condiţiile  prevăzute de aceste acte normative, ori reclamanta nu a înţeles să formuleze cererea pentru reconstituirea dreptului pe care pretinde că-l are asupra terenurilor forestiere în litigiu, în termenul de decădere prevăzut de art.9 alin.2 şi 3 din Legea 18/1991 (până la data de 31 decembrie 1998), astfel că a pierdut nu numai dreptul de a solicita restituirea terenurilor în justiţie, ci chiar dreptul subiectiv.

Pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. a invocat mai apoi excepţia nulităţii încheierii nr.473/07.11.2006, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul 1310/2006, prin care a fost înfiinţată reclamanta Obştea Moşnenilor Colibăşeni, arătând că potrivit art.28 alin.2 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Titlul VI art.1 pct.31 din Legea 247/2005, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate  se vor reorganiza în formele asociative iniţiale şi, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile, recunoaşterea formelor asociative.

Or, în speţa de faţă, reclamanta nu a îndeplinit aceste condiţii, cererea de constituire a asociaţiei Obştii Moşnenilor Colibăşeni fiind formulată la data de 24.08.2006, după împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut imperativ de alin.2 al art.28 din lege, astfel că încheierea pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul 1310/2006 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative privind termenul de formulare a unei astfel de cereri, fiind lovită de nulitate absolută şi, pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile art.33 din Decretul 31/1954, reclamanta autorizată printr-un act lovit de nulitate absolută nu are capacitate de folosinţă şi nu poate sta în judecată decât în calitate de pârâtă (art.41 Cod proc.civilă).

În fine, dacă instanţa va trece de excepţiile invocate, pârâta societate comercială a arătat că înţelege să arate faptul că cererea reclamantei nu este întemeiată, că emiterea titlurilor de proprietate contestate şi a proceselor verbale de punere în posesie s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Obştea Turcinuri şi S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L.  a fost şi el încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, subliniind faptul că potrivit prevederilor art.28 alin.8 din Legea 1/2000, cu modificările ulterioare, singura interdicţie legală instituită la data încheierii contractului fiind aceea a înstrăinării de către membrii formelor asociative a propriilor cote-părţi către persoane din afara acestora.

Dispoziţiile legii speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele expres avute în vedere de legiuitor la data adoptării lor, or atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut o interdicţie expresă de vânzare a cotelor-părţi doar în persoana membrilor asociaţiei, aceasta nu poate fi extinsă prin analogie la întreaga obşte.

În speţă, actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între Asociaţia Obştea Turcinuri, în calitate de vânzătoare şi pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., în calitate de cumpărătoare, în baza Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei din data de 30.01.2005 prin care, cu o majoritate de peste 90% din voturile membrilor obştii, s-a decis modificarea actului constituitv şi înstrăinarea terenului în discuţie către S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L.

Pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. şi-a completat întâmpinarea (vol.II, filele 157-160), arătând că înţelege să invoce şi alte excepţii, astfel:

Excepţia neîndeplinirii în termen a procedurii prealabile cerută de legile fondului funciar, având în vedere că potrivit art.23 alin.2 pct.2 din Legea 1/2000 „Suprafaţa restituită formelor  asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri”, iar potrivit art.33 „Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenul prevăzut de Legea 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri şi pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a obştii reclamante, atât în ceea ce priveşte cererea de anulare a titlului de proprietate, cât şi în ceea ce priveşte anularea titlului de proprietate emis Obştii Turcinuri şi anularea actului de vânzare-cumpărare al S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., cu motivarea că autorii Obştii Moşnenilor Colibăşeni deţineau în întregime muntele Turcinul Mic şi doar jumătate din muntele Turcinul Mare, cealaltă jumătate revenind celorlalţi codevălmaşi, toată această proprietate fiind înstrăinată de familia preotului Colibăşanu către mai mulţi autori din comuna Vaideeani, transferând astfel dreptul lor de proprietate codevălmaşă moşnenilor din Vaideeni.

Actualii membrii ai Obştii Moşnenilor Colibăşeni sunt lipsiţi de calitate procesuală activă întrucât autorii lor nu mai erau persoane deposedate la data preluării proprietăţii de către stat, întrucât proprietatea codevălmaşă se afla în patrimoniul moşnenilor din comuna Vaideeni.

Cât priveşte cererea de constatare a nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare nr.693/07.06.2005 pentru încălcarea art.3 din Legea 169/1997, pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. a învederat instanţei că vânzarea nu are nimic în comun cu acel text de lege, iar art.28 din Legea 1/2000 nu prevede în nici un mod faptul că vânzarea integrală realizată cu acordul unanim al membrilor obştei ar fi interzisă, dimpotrivă, practica generală a fost de înstrăinare a obştei, existând la nivelul întregii ţări un număr de 53 de obşti vândute înainte de apariţia Legii 247/2005 care prevede în modificările aduse art.28 că proprietatea obştească nu poate fi înstrăinată nici în cote părţi şi nici în întregime, actul de vânzare-cumpărare aflat în litigiu fiind întocmit înainte de apariţia Legii 247/2005.

Celelalte pârâte, legal citate, nu au formulat întâmpinare.

Prin Sentinţa civilă nr.304/06.04.2007 pronunţată în dosarul nr.59/198/2007 (vol.II, filele 192-193), Judecătoria Brezoi a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Obştea Moşnenilor Colibăşeni, reţinând în motivarea soluţiei adoptate faptul că reclamanta nu a făcut dovada că a formulat cereri de reconstituire  a dreptului de proprietate şi că acestea ar fi fost soluţionate favorabil prin reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât să fie necesară anularea actelor de reconstituire anterioare şi a contractului de vânzare-cumpărare, iar interesul său să fie născut şi actual.

Pentru aceleaşi motive au fost apreciate ca fiind lipsite de interes şi capetele de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate, obligarea la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate şi daunele cominatorii.

Prin Decizia civilă nr.955/R din 28 iunie 2007 ( filele 64- 67) Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă a admis recursul declarat de recurenta Obştea Moşnenilor Colibăşeni, a casat Sentinţa civilă nr.304/06.04.2007 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În motivarea deciziei de casare s-a reţinut că obştea reclamantă a făcut dovada că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile din Munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic, fiind însă în eroare cu privire la unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia sunt situate şi, din această cauză, cererea sa nu a fost soluţionată până în prezent.

De asemenea, tribunalul a mai reţinut că în prezent cererea şi documentele însoţitoare au fost transmise Comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar din comuna Malaia, jud.Vâlcea spre competentă soluţionare şi, chiar dacă cererea lor nu a fost încă rezolvată, Obştea reclamantă justifică un interes legitim, actual şi personal să solicite instanţei să cenzureze actele juridice de reconstituire a dreptului d proprietate eliberate în favoarea Obştii Turcinuri.

S-a mai reţinut în decizia de casare  că actele depuse la data de 30 martie 2007, după dezbaterile  din şedinţa publică referitoare la excepţie, au fost primite la dosar fără să fi fost comunicate pârâtelor implicate în proces pentru a fi dezbătute în contradictoriu, inclusiv referitor la rezolvarea excepţiei.

Toate acestea conduc la concluzia că instanţa nu a verificat relevanţa actelor depuse, chiar şi din punctul de vedere al rezolvării excepţiei, soluţionând procesul fără să intre în cercetarea fondului, încălcându-se astfel dreptul reclamantei la apărare şi principiul contradictorialităţii în procesul civil privind administrarea probelor şi discutarea relevanţei juridice a acestora.

Pentru aceste motive cauza a fost trimisă  spre rejudecare la prima instanţă, cu precizarea că înainte de rezolvarea fondului, instanţa va lua măsuri de comunicare a înscrisurilor primite de la reclamantă, care se vor restitui cu dosarul în acest sens, urmând ca acestea să fie încorporate în dosar şi numerotate în mod corespunzător.

Cu prilejul rejudecării cauzei după casare, tribunalul a recomandat să fie administrate şi alte probe relevante pentru cauză, urmărindu-se şi modul de soluţionare a cererii înregistrată sub nr.1262 din 10 martie 2000 la Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991 din com. Novaci, jud.Gorj, înaintată către Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991 din comuna Malaia, jud.Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 17 iulie 2007, sub nr. de dosar 930/198/2007.

Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus la dosar întâmpinare (filele 12-13), arătând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată iniţial de reclamantă la Comisia locală Gorj i-a fost înaintată spre soluţionare abia la data de 09.05.2007, iar din actele depuse nu rezultă că reclamanta a funcţionat ca obşte, nefiind îndeplinite prevederile art.9 alin.4 şi 5 din Legea 18/1991, republicată.

Obştii Turcinuri, constituită în anul 2000 şi confirmată prin Sentinţa civilă 379/23.03.2000 pronunţată de Judecătoria Brezoi, i-a fost legal reconstituit dreptul de proprietate asupra munţilor Turcinuri în baza Legii 1/2000, în vreme ce reclamanta  Obştea Moşnenilor Colibăşeni a dobândit personalitate juridică prin Încheierea nr.473/07.11.2006 a Judecătoriei Brezoi, din care nu rezultă drepturile privind terenul cu vegetaţie forestieră şi gol alpin deţinute în munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic.

Reclamanta nu a respectat termenul de 90 zile, prevăzut de art.28 alin.2 din Legea 1/2000 modificată şi completată prin Legea 247/2005, în care ar fi putut să solicite judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoaşterea formei asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere, astfel că aceasta nu poate invoca nulitatea absolută a titlurilor emise până în prezent, nici nu poate deveni proprietara terenurilor solicitate prin această acţiune.

La data de 15.11.2007 a formulat cerere de intervenţie numitul Zălog Titu (filele 25-26), cerere pusă în discuţia părţilor şi apoi respinsă de instanţă.

La data de 13.02.2008, reclamanta Obştea Moşnenilor Colibăşeni a depus din nou la dosar cerere de precizare a acţiunii (fila 146), arătând că solicită instanţei să constate şi nulitatea absolută a hotărârii nr.7436 din 24.11.2000 emisă de Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Reclamanta nu a motivat această nouă precizare de acţiune, arătând însă că a aflat de această hotărâre a Comisiei Judeţene  Vâlcea la data de 30 ianuarie 2008, când oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea i-a eliberat copii de pe procesele-verbale de punere în posesie nr.1574 şi 1574 bis din 12.07.2002.

Prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2008, admiţând cererea formulată de pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. instanţa a dispus conexarea la dosarul de faţă a dosarului nr.187/198/2008, în care figurează aceeaşi reclamantă Obştea Moşnenilor Colibăşeni, cu sediul procesual ales în comuna Scoarţa, satul Colibaşi, jud.Gorj, reprezentată legal de comitetul ad-hoc al obştii (Ganea Constantin, Alexoiu Paraschiva şi Marcea Grigore) în contradictoriu cu pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., dar şi cu alte două pârâte, respectiv CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ şi RIVERARD INVESTMENTS LIMITED, drept pentru care s-a dispus citarea în cauză şi a acestora. 

Obiectul dosarului nr.187/198/2008 îl constituie cererea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr.991 din 29.07.2005 de BNP Popa Rădulescu Aurelian, cu motivarea că în baza aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare nr.693/07.06.2005 prin care Obştea Turcinuri a vândut pârâtei S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. terenurile pentru care li se reconstituise dreptul de proprietate, aceasta din urmă, în calitate de proprietar, a încheiat cu CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ contractul de ipotecă autentificat sub nr.991/29.07.2005 şi, ulterior, CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ a cedat creanţa către RIVERARD INVESTMENTS LIMITED.

De asemenea, instanţa a dispus conexarea la cauza de faţă şi a dosarului nr.956/198/2007, fiind întrunite cerinţele art.164 Cod procedură civilă, privind identitatea de obiect, cauză şi părţi (împreună şi cu alte părţi), dosar în care Asociaţia „Obştea Moşnenilor Colibăşeni”, legal constituită conform Sentinţei pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti în dosarul nr.3377/2005, a chemat în judecată pe pârâţii Jinaru Adam, în calitate de preşedinte al Obştii Turcinuri şi S.C. FOREST INVESTIMENTS GROUP S.R.L., cu sediul în Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare  nr.693/07.06.2006, dar prin aceeaşi cerere a arătat că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâţi şi Comisia locală de fond funciar Malaia şi Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, pentru a se constata nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare mai sus arătat şi să se dispună înscrierea în cartea funciară a titularului de drept Obştea Moşnenilor Colibăşeni.

Prin precizarea de acţiune făcută la data de 21 noiembrie 2007 (fila 57 dosar 956/198/2007), Cocalnau Mircea, în calitate de Preşedinte al Asociaţiei Obştea Moşnenilor Colibăşeni, a arătat că îşi menţine formularea acţiunii şi susţinerile potrivit cărora Obştii Turcinuri i-ar fi fost validat în mod abuziv dreptul de proprietate, precum şi că, în final, acţiunea sa este în principal îndreptată împotriva S.C. FOREST INVESTIMENTS GROUP S.R.L. Bucureşti şi Asociaţia Obştea Turcinuri, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.693/07.06.2005, şi pe fond funciar, în secundar, solicită înscrierea în Cartea Funciară a titularului de drept Asociaţia Obştea Moşnenilor Colibăşeni.

Instanţa subliniază faptul că în dosarul 956/198/2007, reclamanta Obşte nu mai figurează ca fiind reprezentată de Ganea Constantin, Alexoiu Paraschiva şi Marcea Grigore, ca în precedentele două cauze, ci prin Cocălnău Mircea Nicolae, domiciliat în Orşova, în calitate de preşedinte al acestei Obşti, legal constituită prin Încheierea pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti în dosarul nr.3377/2006, în care sediul reclamantei apare ca fiind de această dată oraşul Tg- Cărbuneşti, comuna Pojogeni, sat Comăneşti nr.470 (filele 1 şi 6 dosar 956/198/2007).

Tot în dosarul 965/198/2007 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Obştea Moşnenilor Colibăşeni reprezentată prin Ganea Constantin, Alexoiu Paraschiva şi Marcea Grigore (filele 45-54 dosar 965/198/2007), iar în conţinutul acestei cereri intervenienta reia întreaga expunere de motive din cererea sa introductivă de instanţă, care formează obiectul dosarului principal 930/198/2007.

În cauza rezultată în urma conexării, astfel cum anterior s-a arătat, s-au administrat probele cu înscrisuri depuse de părţi şi cu cele solicitate de instanţă prin încheierea de şedinţă din 07.11.2007 şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, în scopul de a se stabili dacă reclamanta Obştea Moşnenilor Colibăşeni a deţinut terenuri în munţii Turcinuri, iar în caz afirmativ, dacă acestea se suprapun peste terenurile Obştii Turcinuri, obiectivele fiind cele arătate prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2008 (vol.II, filele 3-4).

S-a depus la dosar Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Latiu Ioan, însoţit de opinia separată făcută de expert consilier pentru reclamantă Pâslaru Ion (vol.II, filele 162 -177).

S-a depus la dosar Hotărîrea de validare emisă de Comisia Judeţeană pentru Obştea Turcinuri, extras de Carte funciară şi amenajamentul Obştii Moşnenilor Turcinuri (vol.II, filele 26-122).

Comisia de aplicare a legilor fondului funciar Malaia a depus la dosar, în copie, actele care au stat la baza validării dreptului de proprietate al pârâtei Obştea Turcinuri (vol.I, filele 29-109).

Instanţa, analizând cauza astfel cum a rezultat ea în urma precizărilor succesive de acţiune şi a conexării ei cu dosarele nr.187/198/2008 şi nr. 965/198/2007, în raport de apărările formulate, de probatoriul administrat cauzei şi de cadrul legal incident speţei, va analiza mai întâi, conform dispoziţiilor art.137 Cod procedură civilă, excepţiile care au fost invocate, după cum urmează:

Cât priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr.103 şi nr.154/30.09.2003 emise de Comisia judeţeană Vâlcea, a proceselor verbale de punere în posesie, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/07.06.2005.

Instanţa reţine sub acest aspect că art.21 din Constituţia României dispune că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, neputându-se îngrădi acest drept

De asemenea, mai reţine instanţa  şi faptul că această excepţie a fost analizată şi soluţionată prin Decizia nr. 955/R din 28 iunie 2007 ( filele 64- 67)  pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă, prin care s-a reţinut că obştea reclamantă, făcând dovada că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile din Munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic, prezintă şi interes în a formula şi susţine acţiunea de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, astfel că instanţa nu va mai analiza această excepţie asupra căreia tribunalul s-a pronunţat pe calea de atac a recursului.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a obştii reclamante, atât în ceea ce priveşte cererea de anulare a titlului de proprietate, cât şi în ceea ce priveşte anularea titlului de proprietate emis Obştii Turcinuri şi anularea actului de vânzare-cumpărare al S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., a fost motivată de pârâta societate comercială în strânsă legătură cu excepţia lipsei de interes, în sensul că actualii membrii ai Obştii Moşnenilor Colibăşeni sunt lipsiţi de calitate procesuală activă întrucât autorii lor nu mai erau persoane deposedate la data preluării proprietăţii de către stat, întrucât proprietatea codevălmaşă se afla în patrimoniul moşnenilor din comuna Vaideeni.

Această excepţie a fost  unită cu fondul cauzei pentru faptul că se impunea administrarea de probatorii specifice fondului cauzei pentru lămurirea întrunirii în persoana reclamantei şi a celorlalte condiţii pentru a fi parte în proces.

Aceste condiţii se impun a fi analizate în raport de cele două tipuri de acţiuni pe care reclamanta a înţeles să le promoveze în cadrul unui singur dosar: pe de-o parte acţiuni ce ţin strict de aplicarea legilor fondului funciar (capetele de cerere 3, 4, 5 şi 6 prin care se urmăreşte reconstituirea dreptului de proprietate al Obştii Moşnenilor Colibăşeni, punerea în posesie asupra terenurilor, întocmirea documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate şi obligarea Comisiei judeţene la emiterea propriu-zisă a acestui titlu, precum şi înscrierea în Cartea Funciară a dreptului său), iar pe de altă parte acţiunea de drept civil prin care se tinde la constatarea nulităţii absolute a celor două titluri de proprietate emise în favoarea Obştii Turcinuri şi la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare prin care Obştea Turcinuri a înstrăinat o parte din suprafaţa asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar şi a nulităţii absolute a două acte subsecvente vânzării: contractul de ipotecă şi cesiunea de creanţă în favoarea altor societăţi comerciale.

Alte două excepţii invocate de pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., au fost unite cu fondul prin natura lor, respectiv excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, ambele motivate în acelaşi fel de pârâtă, în legătură cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, precum şi în legătură cu cererea de obligare a Comisiilor locale şi judeţene de a dispune punerea în posesie şi de a emite reclamantei titlul de proprietate asupra acestor terenuri, pârâta invocând faptul că Legea 18/1991 şi Legea 1/2000 s-a instituit procedura administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu, constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu destinaţie agricolă sau forestieră neputându-se face decât – exclusiv – în condiţiile  prevăzute de aceste acte normative, ori, pretinde pârâta, reclamanta nu a înţeles să formuleze cererea pentru reconstituirea dreptului pe care pretinde că-l are asupra terenurilor forestiere în litigiu, în termenul de decădere prevăzut de art.9 alin.2 şi 3 din Legea 18/1991 (până la data de 31 decembrie 1998), astfel că a pierdut nu numai dreptul de a solicita restituirea terenurilor în justiţie, ci chiar dreptul subiectiv însuşi.

Toate aceste susţineri urmează să fie analizate în raport de întreg probatoriul administrat cauzei, urmând ca pe baza confirmării sau infirmării lor de către probele administrate instanţa să-şi creeze convingerea care să conducă la soluţia ce se va pronunţa.

În fine, pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. a mai invocat şi excepţia nulităţii încheierii nr.473/07.11.2006, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul 1310/2006, prin care a fost înfiinţată reclamanta Obştea Moşnenilor Colibăşeni, arătând că cererea de constituire a asociaţiei Obştii Moşnenilor Colibăşeni, fiind formulată la data de 24.08.2006, adică după împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut imperativ de alin.2 al art.28 din lege, s-ar putea aprecia că Încheierea pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul 1310/2006 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative privind termenul de formulare a unei astfel de cereri, fiind lovită de nulitate absolută.

Această ultimă excepţie poate fi analizată de sine stătător şi separat de restul cauzei, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă de către instanţă, cu motivarea faptului că ansamblul normelor legale care alcătuiesc sistemul de drept românesc nu îngăduie ca o hotărâre judecătorească (fie ea încheiere, sentinţă sau decizie) să poată fi atacată invocându-se nulitatea ei, ci ea poate fi infirmată numai uzând de sistemul căilor de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de legea procedurală.

Cât priveşte fondul cauzei, în fapt instanţa constată şi reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din conţinutul Raportului de expertiză tehnică judiciară, anterior anului 1948 a existat şi a funcţionat o singură obşte proprietară a munţilor Turcinu Mare şi Turcinu Mic, numită la început, conform Deciziunilor nr.1/1924 şi nr.5/1924, „a Moşnenilor Colibăşeni”, iar mai târziu numită „Ceata Moşnenilor Muntelui Turcinu Mare şi Turcinul Mic”, conform certificatului de grefă nr.21987/7 iulie 1928.

Urmare apariţiei Legii 1/2000, descendenţii moşnenilor care alcătuiau vechea obşte care stăpânise munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic au reînfiinţat-o, însă de mai multe ori, astfel:

1. Prima dată prin Sentinţa civilă nr.379/23 martie 2000 (vol.I, fila 51) pronunţată de Judecătoria Brezoi, sub numele de „Obştea Turcinuri”.

La data de 24 noiembrie 2000, prin Hotărârea nr.7436/6 emisă de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se valida în favoarea Obştii Moşnenilor Turcinuri dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 710,07 ha pădure şi asupra terenului în suprafaţă de 320 ha păşune, adică o suprafaţă de 1030,07 ha din suprafaţa totală de 1311,96 ha din munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic, pentru care au fost mai apoi emise două titluri de proprietate: nr.154/2003 pentru suprafaţa de pădure şi nr.103/2003 pentru păşune.

Pentru o parte din suprafaţa de teren asupra căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, Obştea Turcinuri a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.693 din 7 iunie 2005 cu cumpărătoarea  S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L.

Aceasta din urmă, în calitate de proprietar, a încheiat cu CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ contractul de ipotecă autentificat sub nr.991/29.07.2005 şi, ulterior, CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ a cedat creanţa către RIVERARD INVESTMENTS LIMITED.

2. A doua oară, astfel cum s-a reţinut şi prin decizia de casare, trei membri ai aceleiaşi foste obşti ( Alexoiu Paraschiva, Ganea Constantin şi Marcea Grigore - locuitori satului Colibaşi din comuna Scoarţ, jud.Gorj) au depus şi ei cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra aceloraşi terenuri, cerere adresată Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din oraşul Novaci, jud.Gorj şi înregistrată la data de 1262 din 10.03.2000 (vol.I, fila 188), fără a se dovedi însă că cele trei persoane ar fi constituit legal această Obşte la data când s-a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Această cerere, greşit îndreptată de petenţi, a ajuns la Comisia locală Malaia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor abia în timpul judecăţii litigiului de faţă, respingându-se de către această pârâtă tocmai cu motivarea faptului că Obştea Moşnenilor Colibăşeni a dobândit personalitate juridică abia data de 07.11.2006, la mult timp după ce prima obşte fusese autorizată şi repusă în posesia de drept şi de fapt a terenurilor ce au aparţinut antecesorilor săi.

Instanţa înţelege să reţină şi să sublinieze că prin Încheierea nr.473 pronunţată la data de 07 noiembrie 2006 de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.1310/2006 (vol.I, fila 50) s-a dispus redobândirea personalităţii juridice de către Obştea Moşnenilor Colibăşeni, cu sediul în Tg.Jiu, reprezentată prin preşedinte Ganea Constantin.

Prin aceeaşi încheiere s-a încuviinţat Statutul Obştii, Consiliul ei de Administraţie şi s-a dispus înscrierea hotărârii în Registrul special al Obştilor de Moşneni ţinut la Judecătoria Brezoi.

Tot în cuprinsul acestei încheieri se arată că cererea privind autorizarea redobândirii personalităţii juridice de către comitetul ad-hoc a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu la data de 24 august 2006, această instanţă declinându-şi competenţa soluţionării ei în favoarea judecătoriei Brezoi, dar şi faptul, esenţial pentru economia cauzei de faţă, că la data de 07.11.2006 (deci în chiar ziua în care instanţa urma să se pronunţe) petenta şi-a precizat cererea în sensul că renunţă la capătul de cerere privind încuviinţarea tabloului cu membrii obştii.

3. Însă instanţa mai reţine din cuprinsul cauzei rezultată în urma conexării faptul că aceeaşi Asociaţie „Obştea Moşnenilor Colibăşeni”, în cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi şi care formează obiectul dosarului 956/198/2007, nu mai figurează ca fiind reprezentată de de Ganea Constantin, Alexoiu Paraschiva şi Marcea Grigore, ca în cererea principală, ci prin Cocălnău Mircea Nicolae, domiciliat în Orşova, în calitate de preşedinte al acestei Obşti, despre care se arată că este legal constituită, însă tot în anul 2006, prin Încheierea pronunţată la data de 14 iunie 2006 de Judecătoria Târgu Cărbuneşti în dosarul nr.3377/2006, în care sediul reclamantei apare ca fiind de această dată oraşul Tg. Cărbuneşti, comuna Pojogeni, sat Comăneşti nr.470 (filele 1 şi 6 dosar 956/198/2007).

Cum Încheierea pronunţată de Judecătoria Tg. Cărbuneşti asupra cererii formulate de Cocălnău Mircea este datată 14 iunie 2006, rezultă faptul că la 24 august 2006 când cererea formulată de Alexoiu Paraschiva, Ganea Constantin şi Marcea Grigore privind autorizarea ca asociaţie a Obştii cu aceeaşi denumire a „Moşnenilor Colibăşeni” a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, exista deja autorizată şi înregistrată o Obşte cu această denumire.

În cadrul litigiului de faţă, instanţa mai reţine că nici una dintre cele două obşti cu aceeaşi denumire de „Obştea Moşnenilor Colibăşeni”nu a justificat de ce ambele cereri privind autorizarea înregistrării lor s-au făcut abia în anul 2006 cu depăşirea termenului prevăzut de art.28 alin.2 din Legea 1/2000.

În fine, concluzionând în privinţa stării de fapt deduse judecăţii, instanţa va reţine că la data soluţionării cauzei de faţă, deşi anterior anului 1948 a existat şi a funcţionat o singură obşte proprietară a munţilor Turcinu Mare şi Turcinu Mic, în prezent, ulterior apariţiei Legii nr.1/2000, descendenţii moşnenilor care alcătuiau vechea obşte, uzând de aceleaşi înscrisuri, au reînfiinţata-o de trei ori:

Prima dată, sub denumirea de „Obştea Turcinuri”, prin Sentinţa civilă nr.379 din 23 martie 2000 pronunţată de Judecătoria Brezoi;

A doua oară, sub denumirea „Obştea Moşnenilor Colibăşeni”, prin Încheierea pronunţată de Judecătoria Tg.Cărbuneşti la data de 14 iunie 2006 şi

A treia oară, sub aceeaşi denumire de  „Obştea Moşnenilor Colibăşeni”, prin Încheierea pronunţată de judecătoria Brezoi la data de 07 noiembrie 2006.

Obştea Turcinuri a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate imediat după constituirea sa şi prin Hotărârea nr.7436/6 emisă de Comisia Judeţeană  stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a validat în favoarea Obştii Moşnenilor Turcinuri dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 710,07 ha pădure şi asupra terenului în suprafaţă de 320 ha păşune, pentru care au fost mai apoi emise două titluri de proprietate: nr.154/2003 pentru suprafaţa de pădure şi nr.103/2003 pentru păşune.

Cât priveşte celelalte două obşti, s-a formulat o singură cerere adresată Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din oraşul Novaci, jud.Gorj şi înregistrată la data de 1262 din 10.03.2000 (vol.I, fila 188), dată însă la care nici una din cele două nu căpătase personalitate juridică, întrucât funcţionarea lor ca obşti nu fusese validată de vreo instanţă, astfel după cum anterior s-a arătat.

Uzând de această cerere pentru stabilirea dreptului de proprietate formulată în anul 2000, în condiţiile în care ambele au fiinţat legal din iunie, respectiv noiembrie 2006, Obştile Moşnenilor Colibăşeni au formulat cererile conexate ce formează obiectul prezentului dosar, cereri ce urmează a fi analizate în mod grupat, în două categorii:

- pe de-o parte acţiuni ce ţin strict de aplicarea legilor fondului funciar (capetele de cerere 3, 4, 5 şi 6 prin care se urmăreşte reconstituirea dreptului de proprietate al Obştii Moşnenilor Colibăşeni, punerea în posesie asupra terenurilor, întocmirea documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate şi obligarea Comisiei judeţene la emiterea propriu-zisă a acestui titlu, precum şi înscrierea în Cartea Funciară a dreptului său),

- pe de altă parte acţiunea de drept civil prin care se tinde la constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr.7436/6 emisă de Comisia Judeţeană  stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a validat în favoarea Obştii Moşnenilor Turcinuri dreptul de proprietate, constatarea nulităţii absolute a celor două titluri de proprietate emise în favoarea Obştii Turcinuri şi la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare prin care Obştea Turcinuri a înstrăinat o parte din suprafaţa asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar şi a nulităţii absolute a două acte subsecvente vânzării: contractul de ipotecă şi cesiunea de creanţă în favoarea altor societăţi comerciale.

În drept, instanţa apreciază ca fiind principale petiturile privind constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr.7436/6 emisă de Comisia Judeţeană  stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi a nulităţii celor două titluri de proprietate emise în favoarea Obştii Turcinuri, acestea urmând să fie  analizate mai întâi de către instanţă întrucât în măsura în care ele ar fi întemeiate, s-ar admite, iar titlurile ar fi anulate,  ar putea fi analizate şi capetele de cerere prin care se urmăreşte să se reconstituie dreptul Obştii Moşnenilor Colibăşeni asupra aceloraşi suprafeţe de teren şi păşuni.

Instanţa va reţine sub acest aspect faptul că nulitatea, ca sancţiune de drept civil, se analizează în raport de momentul încheierii actului juridic şi se aplică pentru nerespectarea unei dispoziţii legale referitoare la încheierea lui valabilă, altfel spus se analizează pe terenul încheierii actului juridic.

Facultatea de a invoca nulitatea absolută aparţine oricărei persoane legitim interesate, noţiune ce cuprinde atât părţile actului juridic a cărui nulitate se solicită, cât şi terţii, condiţia fiind să invoce un interes ocrotit de lege, or sub acest aspect s-a statuat de către Tribunalul Vâlcea că persoanele care au formulat cererile în numele Obştii Moşnenilor Colibăşeni justifică un astfel de interes.

Motivând nulităţile absolute invocate, reclamanta a pretins că membrii Obştii Turcinuri s-au folosit de înscrisurile de proprietate ale membrilor Obştii Colibăşeni, respectiv de Deciziunea nr.5/1924, fără să li se fi verificat descendenţa dovedită cu acte de stare civilă, din moşnenii coproprietari la nivelul anului 1948.

A mai arătat reclamanta că dreptul de proprietate trebuie demonstrat prin filiaţia actualilor membri ai formei asociative din autorii lor deposedaţi, coproprietari ai terenurilor forestiere în momentul preluării abuzive a terenurilor.

Instanţa apreciază ca neîntemeiate aceste susţineri, ţinând seama de întreg probatoriul administrat, în baza căruia Raportului de expertiză depus la dosar a arătat următoarele:

Tabelele anexă la deciziunile 1 şi 5 din 1924 privind moşnenii şi drepturile acestora au arătat că cota majoritară în munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic o avea preotul Ion Colibăşanu şi soţia acestuia, Maria; apelul formulat de aceştia împotriva deciziunii 1/1924 a fost respins prin sentinţa civilă 230 din 15.09.1945 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1363/1924, iar apelul formulat împotriva deciziunii 5/1924 a fost şi el respins prin sentinţa civilă nr.229 din 15.09.1945, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2257/1924.

Ambele apeluri vizau constituirea unor drepturi suplimentare faţă de cele deja recunoscute prin deciziunile apelate, iar după respingerea apelurilor, Elisabeta Colibăşanu, unica moştenitoare a fam.Colibăşanu, a dat declaraţie de renunţare la recurs, deciziunile 1 şi 5 din 1924 devenind astfel irevocabile.

Apoi, între anii 1937-1947 Elisabeta Colibăşanu, care era deţinătoarea majorităţii drepturilor din munţii Turcinu Mare şi Turcinu Mic a vândut proprietatea sa către moşnenii din comuna Vaideeni prin acte succesive de vânzare-cumpărare, aceştia cumpărând terenuri şi de la alţi moşneni colibăşeni.

În acest fel, în anul 1948, cei care au fost deposedaţi în fapt de dreptul de proprietate în munţii Turcinuri au fost cumpărătorii drepturilor moşneneşti şi nu moşnenii  menţionaţi iniţial în tabelele anexă la deciziunile 1 şi 5 din 1924.

De altfel, instanţa reaminteşte faptul că reclamanta (mai precis, Obştea cu această denumire autorizată prin încheierea din 07.11.2006) a arătat  că renunţă la capătul de cerere privind încuviinţarea tabloului cu membrii obştii, iar acest aspect nu se coroborează cu faptul că prin prezenta cerere ea invocă tocmai drepturile membrilor enumeraţi în tabloul la care a renunţat.

Sub toate aspectele, instanţa reţine că reclamanta nu poate invoca nulitatea absolută a înscrisurilor în baza cărora  s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate şi s-au eliberat cele două titluri de proprietate de vreme ce ea însăşi uzează de aceleaşi înscrisuri, fără nici o deosebire, astfel cum s-a reţinut în raportul de expertiză, nu a produs nici o dovadă în sensul că ele i-ar fi fost sustrase ori că ar fi fost măsluite în vreun fel sau altul.

Având în vedere cele anterior expuse, instanţa urmează să respingă cererea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr.7436/6 emisă de Comisia Judeţeană  stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate al Obştii Turcinuri, precum şi cererile privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr.154 şi nr.103 emise la 30.09.2003, precum şi a proceselor-verbale de punere în posesie - anexă la cele două titluri de proprietate eliberate de Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Cât priveşte cererile supuse dispoziţiilor legale privind aplicarea legilor fondului funciar, prin care se urmăreşte reconstituirea dreptului de proprietate al Obştii Moşnenilor Colibăşeni, punerea în posesie asupra terenurilor, întocmirea documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate şi obligarea Comisiei judeţene la emiterea propriu-zisă a acestui titlu, precum şi înscrierea în Cartea Funciară a dreptului său, instanţa reţine că sunt incidente în drept următoarele prevederi legale:

Potrivit art.26 din Legea 1/2000 „Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu menţiunea la titular, după caz: obşte de moşneni, obşte de răzeşi, composesorat, păduri grănicereşti...”

Potrivit art.28 alin.1 şi 2 din Legea 1/2000, persoanele îndreptăţite, în vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute la art.26 şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale, comitetul ad-hoc urmând să solicite, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii, judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile respective,  recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.

În speţă, persoanele autorizate să reprezinte cele două reclamante, a căror autorizare ca formă asociativă s-a făcut de către două instanţe diferite, sub aceeaşi denumire de „Obştea Moşnenilor Colibăşeni”, nu au respectat termenul de 90 de zile prevăzut de textul legal arătat pentru a solicita instanţei această autorizare.

Este adevărat că din economia legii nu rezultă faptul că acest termen ar fi unul de decădere, legiuitorul nefolosind sintagma „persoanele îndreptăţite sunt obligate să solicite în termen de...”, ci pe aceea de „urmând să solicite”, iar persoanele ce se consideră îndreptăţite să uzeze de facultatea de a cere reconstituirea ar putea să formuleze astfel de cereri şi după trecerea acestui termen.

Însă în speţă, membrii vechii comunităţi de moşneni se reorganizaseră deja în termenul prevăzut de lege, chiar dacă nu sub denumirea de Obştea Colibăşenilor, ci sub cea de Obştea Turcinuri (nu denumirea fiind relevantă, ci actele care au stat la baza autorizării lor) şi obţinuseră titlurile de proprietate pe baza unor înscrisuri şi dovezi a căror valabilitate nu a putut să fie infirmată de reclamanţi, aceleaşi acte şi înscrisuri fiind cele de care şi ei înţeleg să uzeze.

Chiar dacă au obţinut o autorizare mult ulterioară ca formă asociativă, autorităţile competente Comisiile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu aveau posibilitatea legală să emită titluri de proprietate asupra aceloraşi terenuri şi păşuni pentru care se eliberaseră deja aceste titluri cu patru ani înaintea datei când cererile reclamanţilor au fost înregistrate de ele în vederea soluţionării lor.

Soluţia de respingere a oricăror cereri ulterioare este întemeiată şi, câtă vreme nu s-a dovedit că titlurile de proprietate şi procesele verbale de punere în posesie ar fi fost întocmite cu încălcarea unor norme imperative ale legii, ele nu pot fi sancţionate cu constatarea nulităţii lor absolute de către instanţă.

Prin urmare toate capetele de cerere care vizează reconstituirea dreptului de proprietate al Obştii Moşnenilor Colibăşeni, punerea în posesie asupra terenurilor, întocmirea documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate şi obligarea Comisiei judeţene la emiterea propriu-zisă a acestui titlu, precum şi înscrierea în Cartea Funciară a dreptului lor, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

În fine, instanţa mai reţine că sunt întemeiate şi urmează a fi admise ca atare petiturile privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.693 din 7 iunie 2005, a contractul de ipotecă autentificat sub nr.991/29.07.2005 şi a contractului de cesiune de creanţă aflat la filele 12-15 în dosarul nr.187/198/2008, astfel după cum se va arăta:

Facultatea de a invoca nulitatea absolută aparţine oricărei persoane legitim interesate, noţiune ce cuprinde atât părţile actului juridic a cărui nulitate se solicită, cât şi terţii, condiţia fiind să invoce un interes ocrotit de lege.

În speţă, condiţia interesului fiind îndeplinită, astfel cum s-a reţinut prin Decizia civilă nr.955/R din 28 iunie 2007 ( filele 64- 67) pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă, instanţa urmează să constate că este întemeiată cererea constatării nulităţii absolute a unor contracte întocmite cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative, întrucât frauda la lege constituie temei al unei astfel de nulităţi.

Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate indiviză este determinat de faptul că  potrivit dispoziţiilor art.28 alin.8 din Legea 1/2000 modificată, membrii formelor asociative nu pot înstrăina propriile cote-părţi între ei sau unor persoane din afara acestora şi nu pot transmite drepturile prin testament ori donaţie, ci numai prin moştenire legală.

Titularii acestor drepturi nu pot face acte de dispoziţie juridică cu privire la dreptul lor, nici prin acte între vii (inter vivos) nici prin acte pentru cauză de moarte (legate), după cum nici prin intermediul Adunării generale nu se pot face acte de dispoziţie privind dreptul de proprietate, cu această motivare urmând a fi înlăturată apărarea formulată de S.C.FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L.

În acelaşi sens, instanţa reţine şi conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr.210 din 07.03.2006 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de preşedintele Obştii Turcinuri privind dispoziţiile art.28 alin.7 şi 8 din Legea 1/2000, Curtea reţinând că „proprietatea comună sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaşte nu este o formă de proprietate al cărei exerciţiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca formă a proprietăţii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar conţinutul acestuia priveşte o universalitate de bunuri. Atunci când există diferenţe între formele de proprietate comună ori între acestea şi proprietatea exclusivă, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate. În aceste condiţii, regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative menţionate, este determinat de legiuitor, în considerarea particularităţilor economice şi sociale şi juridice ale acestora, înaintea trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând tocmai din modul de organizare a unor astfel de forme asociative.

   De aceea, legiuitorul a reglementat în mod deosebit această categorie de bunuri, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie”.

În această împrejurare, instanţa va admite capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului prin care Obştea Turcinuri a vândut  către S.C.FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în extravilanul comunei Malaia cu numerele cadastrale 255 şi 256, întabulate în C.F. nr.177 al localităţii Malaia, compuse din 320 ha păşuni şi 710 ha 700 mp pădure, ocol silvic II Latoriţa U.A. 149-167 D şi va constata nulitatea absolută a acestuia.

În aplicarea principiilor quod nullum es,t nullum producit efectum (ceea ce nu este nimic, nu produce nici un efect) şi resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis ( anularea actului iniţial atrage desfiinţarea actului subsecvent) instanţa  va constata nulitatea absoluta şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr.991/29.07.2005, încheiat între S.C.FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L. şi CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ, precum şi a contractului de cesiune de creanţă  întocmit între aceasta din urmă şi RIVERARD INVESTMENTS LIMITED, contract care nefiind datat, nici numerotat şi nici autentificat, instanţa va face trimitere la faptul că el se găseşte depus la filele 12-15 în dosarul nr.187/198/2008.

În raport de soluţia pronunţată, în baza dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea pârâtelor S.C.FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ şi RIVERARD INVESTMENTS LIMITED să plătească reclamantei Obştea Moşnenilor Colibăşeni cu sediul în com.Scoarţa satul Colibaşi, jud.Gorj (cea care a suportat sumele dispuse de instanţă pentru plata raportului de expertiză) suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept reţinute,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge excepţia nulităţii încheierii nr.473/07.11.2006, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul 1310/2006, invocată de pârâta S.C. FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., ca inadmisibilă.

Admite cererea formulată de reclamanţii OBŞTEA MOŞNENILOR COLIBĂŞENI, cu sediul în satul Colibaşi, satul Scoarţa, nr.73, judeţul Gorj reprezentată de av. Bogdan Ioan Tudor şi OBŞTEA MOŞNENILOR COLIBĂŞENI reprezentată de Cocălnău Mircea Nicolae, cu domiciliul în Orşova, str. Primăverii, nr.3, ap.11, sc. A, jud. Mehedinţi în contradictoriu cu pârâţii ASOCIAŢIA OBŞTEA TURCINURI, cu sediul în Horezu, str. Mircea cel Bătrân, bl.6, sc. C, ap.10, et.2, jud.Vâlcea,  SC FOREST INVESTMENTS GROUP SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3, B-dul Camil Ressu, nr.64, bl.PM28, sc. D, ap.139, et.7, COMISIA JUDEŢEANĂ VÂLCEA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Rm.Vâlcea, judeţul Vâlcea COMISIA LOCALĂ MALAIA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Malaia, judeţul Vâlcea,  CANTIREX - SOCIETATE ANONIMĂ,  cu sediul în Uruguay, Montevideo, 18 de Julio 878, et.B, Biroul 803 şi RIWERARD INVESTMENTS LIMITED, cu sediul în Nicosia, Michalakopoulu, PC 1075, nr.12, et.4, biroul 401,  privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 693 din 7 iunie 2005, a contractul de ipotecă autentificat sub nr.991/29.07.2005 de BNP Popa Rădulescu Aurelian şi a contractului de cesiune de creanţă aflat la filele 12-15 în dosarul nr.187/198/2008.

Constată nulitatea absolută a acestor contracte.

Respinge toate celelalte cereri formulate de reclamanţi.

Obligă pârâtele Obştea Turcinuri, S.C.FOREST INVESTMENTS GROUP S.R.L., CANTIREX – SOCIETATE ANONIMĂ şi RIVERARD INVESTMENTS LIMITED să plătească reclamantei Obştea Moşnenilor Colibăşeni cu sediul în com.Scoarţa satul Colibaşi, jud.Gorj suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.martie 2009, la sediul Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea.

Preşedinte, Grefier,