Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

TIP SPEŢĂ: sentinţă penală

TITLU: plângere împotriva rezoluţiei procurorului

DATA:03.08.2009

 Domeniu asociat: plângeri prealabile

Prin cererea înregistrată sub nr.426/199/12.05.2009,  petentul T. V.I. a formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă J. B. nr.9/II/2/2009 prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei 669/P/2008/31.03.2009.

În motivarea plângerii petentul a arătat că nu au fost efectuate verificări asupra aspectelor semnalate plângerea fiind sumar motivată şi fără legătură cu cele sesizate.

În susţinerea plângerii petentul a depus următoarele acte: TP nr.153122/1995, 2 procese verbale de punere în posesie nr.563/2004 şi 555/2004, sentinţa civilă 196/2005 a J. B., raport de expertiză tehnică efectuat în dosarul 1913/2004 al J. B., raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul 3340/2006 al T. B., plan de situaţie, sentinţa civilă 1494/1999 a J. B., sentinţa civilă 812/2003 a J. B., decizia civilă nr.534/2008 a C. de A. B. şi raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul 882/2005 al J. B., TP 154553/1997.

Petentul a fost reprezentat  la instanţă prin procurator T. V.

Legal citat, intimatul, nu s-a prezentat la instanţă dar a fost reprezentat de apărător ales.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Petentul a formulat plângere penală intimatului M. C., solicitând efectuarea de cercetări faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art.246 Cod penal şi respectiv 289 Cod penal.

Petentul a arătat în plângere că intimatul , în calitate de expert, desemnat de instanţă a întocmit defectuos un raport de expertiză, atestând fapte necorespunzătoare, cauzându-i astfel, o vătămare şi anume respingerea acţiunii.

Instanţa reţine că, petentul se află în litigiu T. Gh.M., cu privire la o suprafaţă de teren situată în punctul „P.”, com.B., sat T..

Petentului, i s-a atribuit în acest punct T 54, P 120/25 suprafaţa de 3200 mp, conform sentinţei civile 1494/1999 a J. B., definitivă prin decizia penală 124/A/2000 a T. B..

Vecinii acestor suprafeţe de teren erau T. G., L. D., M. I., Ţ. I.şi DE 1202.

În anul 1998, T.Gh., fratele petentului a donat lui T. M. suprafaţa de 6327 mp teren agricol extravilan, sola 54, parcela1201/24 din punctul „P.” conform contractului de donaţie 628/1998.

După rămânerea definitivă a sentinţei civile 1494/1999, executorul judecătoresc l-a pus în posesie pe petent cu suprafaţa de 3200 mp în punctul „P.” la data de 11.04.2002.

Ulterior, executorul a revenit şi verificând schiţa cadastrală a constatat că punându-l în posesie pe petent cu suprafaţa de 3200 mp teren, s-a intrat în terenul deţinut de T. M., conform contractului de donaţie şi pe care-l stăpâneşte netulburat. 

Petentul T. V.I. a chemat în judecată pe T. Gh.M., pentru revendicarea suprafeţei de 3200 mp teren proprietatea sa, deţinut conform sentinţei civile 1494/1999 a J. B..

Prin sentinţa civilă nr.812/2003 a J. B., s-a respins acţiunea în revendicare formulată de petent ca nefondată, constatându-se că terenul revendicat de petent aparţine lui T. G.M, conform contractului de donaţie.

Prin decizia civilă 13/A/2008 a T. B. şi decizia civilă 534/2008 a C. de apel B. s-a dispus atât apelul cât şi recursul petentului.

Petentul a formulat acţiune împotriva fratelui său T. G., solicitând modificarea titlului de proprietate nr.154553/1997 şi respectiv nr.153122/1995, motivat de faptul că suprafaţa de 6327 mp teren din T 54, P 1201/24 din TP 153122/1995 şi suprafaţa de 3200 mp T 54, P 120/25 au vecinătăţile greşit trecute.

Prin sentinţa civilă 196/2005 a J. B., definitivă prin neapelare, s-a dispus modificarea celor două titluri de proprietate şi implicit a modificat şi vecinătăţile celor două terenuri.

Petentul T. I. nu a intrat în posesia suprafeţei de 3200 mp, nici după modificarea vecinătăţilor. Acesta , însă a formulat apel împotriva sentinţei civile 812/2003 a J. B. (dosar 3340/2006 a T. B.. În apel s-a efectuat o nouă expertiză, fiind desemnat expert intimatul M. C. M.. Acesta , deplasându-se în teren a constatat că petentul, nu stăpâneşte teren pe amplasamentul indicat la data efectuării măsurătorilor, dar revendică suprafaţa de 3200 mp evidenţiată în punctele de contur 1-2-6-5-1, pe amplasamentul lui T. M.. În schimb, T. Gh.M. stăpâneşte suprafaţa de 6320 mp, pe punctele de contur 1-2-3-4-5-1 conform schiţei aferente contractului de donaţie nr.628/1998 şi schiţei de amplasament pct.”P.”.

Mai arată expertul, că „din punct de vedere al vecinătăţilor, cele două suprafeţe nu ar trebui să se suprapună”.

A concluzionat că petentul îşi dovedeşte proprietatea  şi posesia asupra suprafeţei de 6327 mp.

Petentul, nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Atât apelul cât şi recursul declarat de petent împotriva sentinţei civile 812/2003 au fost respinse.

Instanţa, apreciază nefondată plângerea petentului pentru următoarele considerente.

Potrivit art.246 Cod penal, constituie abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor „fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos, şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar sau alt salariat să-şi îndeplinească atribuţiile conform statutului său juridic.

Elementul material constă într-o acţiune ori o inacţiune – autorul nu îndeplineşte actul de serviciu, atunci când trebuie să facă acest lucru, ori îl realizează necorespunzător.

Urmarea infracţiunii constă în principal în atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu din instituţia unde-şi desfăşoară activitatea.

Raportul de cauzalitate presupune dovedirea caracterului incorect al atribuţiilor de serviciu şi că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost nemijlocit o vătămare a drepturilor unei persoane.

Ori, intimatul a avut în vedere la efectuarea expertizei actele de proprietate, planul cadastral, sentinţele civile depuse sau prezentate de părţi şi situaţia din teren. Prin urmare, instanţa constată că această infracţiune nu există.

Referitor la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, aceasta presupune „folosirea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări…”.

Această infracţiune presupune o activitate de folosire a unui înscris oficial, în conţinutul său, adică o alterare a adevărului…. Prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

În speţă, intimatul în calitate de a întocmit raportul de expertiză ţinând cont de realitatea din teren şi de actele aflate la dosar sau depuse de părţi, iar concluziile la care a ajuns expertul rezultă din constatările făcute.

Prin urmare, nici această infracţiune nu există, intimatul neatestând date necorespunzătoare adevărului ori făcând omisiuni.

Faţă de cele ce preced, instanţa, în temeiul art.278 pct.8 lit.a Cod pr.penală, va respinge plângerea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare